Pe parcursul lunii de bombardamente asupra Iugoslaviei ce
s-a împlinit recent, NATO a dovedit o remarcabilã transparenþã faþã de uzanþele
din vreme de rãzboi. Aºa se face cã dl Jamie Shea, purtãtorul de cuvânt al
Alianþei, a devenit una dintre cele mai cunoscute - era sã zic populare -
figuri ale momentului. Atât el, cât ºi generalul Wesley Clark sau miniºtrii
apãrãrii american ºi englez, ca sã nu mai vorbim de preºedintele Clinton ºi de
premierul Tony Blair, au fost extrem de activi în a explica lumii, prin
cvasitotalitatea mijloacelor media, ce se întâmplã acolo, de ce se iau anumite
decizii, care este strategia viitoare a alianþei, ba - mai mult - au ºi
explicat cu scheme, filme ºi hãrþi cum s-au produs erorile umane ce au fãcut sã
fie bombardate coloane de refugiaþi. Nimic de spus, este un pas important fãcut
pe calea democratizãrii rãzboiului, ca sã-i spun aºa, dar nu doar atât.
Prezenþa liderilor alianþei pe ecranele televizoarelor ºi în paginile ziarelor
constituie un element important de "marketing” ºi de "public
relations” - elemente fundamentale în asigurarea succesului unei afaceri. Cãci,
pânã la urmã, despre aºa ceva este vorba.
Dar nu la acest lucru vreau sã mã refer. Ci la faptul cã
democraþia, pentru care ºi în numele cãreia se face acest impresionant demers
ce angajeazã resursele naþiunilor ce ºi-au clãdit forþa ºi prosperitatea pe
principiile acesteia, implicã în primul rând libertatea de gândire ºi de
exprimare. Or, bombardarea televiziunii sârbe încalcã grav ºi premeditat acest
principiu. Una este sã fie atacate baze militare, depozite de muniþii, unitãþi
de luptã ºi alta sã închizi gura adversarului care nu face altceva decât sã-ºi
susþinã în acest fel propriile poziþii. Dacã acestea sunt false sau
antidemocratice, cu atât mai rãu pentru ele. Omul sfârºitului de mileniu are
deja un serios exerciþiu al percepþiei ºi judecãrii lucrurilor prin accesul
practic nelimitat la informaþie. Nu mai suntem în perioada nazistã când poporul
era obligat sã asimileze doar ceea ce îi servgajaropa-ganda oficialã. ªi nimeni
n-ar putea pretinde cã poporul sârb este þinut sub obroc informaþional. Slavã
Domnului, ºi preºedintele Clinton ºi d-na Allbright i s-au adresat în direct
(doamna, pare-se, chiar în sârbeºte) ºi printre bombele "obiºnuite"
au fost aruncate asupra sa ºi câteva milioane de manifeste în care i se explica
ce ºi cum cu aceste bombardamente.
Cred, mai degrabã, cã aceastã iniþiativã nefastã este un
reflex al sechelelor totalitarismului care zac în minþile unor strategi, decât
o acþiune gânditã cu un scop anume. Una dintre erorile care se adaugã celor
deja comise - între care ºi bombardamentele în ziua de Paºte sau vizarea
locuinþei lui Miloºevici - ºi care nu face decât sã confirme necesitatea
accesului la informaþie: atât al opiniei publice iugoslave la sursele
occidentale, cât ºi al Occidentului la sursele iugoslave. Ca semn al
democraþiei.