Nu este nici prima şi nici ultima dată când altcineva, de preferinţă o persoană aflată cât mai jos pe scala luării deciziilor, va plăti pentru oalele sparte de mai-marii săi.  Noul, sau ultimul acar Păun este dl Stelniceanu de la Ministerul Administraţiei Publice, pe care ministrul Cozmâncă a decis să-l trimită să lucreze pe Vârful Omul, nu de alta dar ca să nu mai aibe ocazia să m ai dea declaraţii la presă. Pentru că asta a făcut dl Stelniceanu: a ieşit (de capul lui?) şi a declarat că de-acum înainte toţi debranşaţii de la încălzirea centrală vor plăti o cotă parte pentru încălzirea părţilor comune ale blocului. Evident că anunţul a făcut senzaţie şi i-a sculat în picioare pe cei care montându-şi centrale individuale au crezut că de-acum înainte scapă de orice bătaie de cap şi că nu mai au treabă cu administraţia centralizată. Vâlva a fost atât de mare încât unda de şoc s-a abătut asupra Guvernului şi a zguduit niţel şi scaunul ministrului de resort.  Care, bineînţeles, l-a chemat pe Stelniceanu la ordin, l-a făcut de două parale (sau de câte o fi crezut dumnealui) şi i-a propus să iasă la pensie că tot avea vârsta. Odată cu asta s-ar putea crede că povestea s-a rezolvat şi se face linişte.  E o părere.  Liniştea nu va dura mai mult de trei-patru luni până când va apare din nou la orizont problema încălzirii şi când se va constata că gura păcătosului Stelniceanu adevăr grăise.  Şi că încălzirea părţilor comune va trebui plătită de toată lumea.  Eroarea Guvernului a constat în faptul că a avansat prea devreme soluţia, gândindu-se la urmări.  Dacă ar fi pus-o, de la bun început, în sarcina asociaţiilor de locatari sau de proprietari, era altceva.  S-ar fi spălat pe mâini şi i-ar fi lăsat pe acestea să se certe şi să-şi scoată ochii cu locatarii şi cu proprietarii. Stelniceanu este o victimă colaterală a unui lung război de uzură al cărui final nu se întrevede de nici un fel...