În loc sã se tot întoarcã pe faþã ºi pe dos modificãrile generale aduse de echipa de vreo 8 experþi care au încasat fiecare câte 100.000 de euro pentru efoertul de a zãpãci total percepþia asupra justiþiei prin noile coduri, Parlamentul ar trebui sã dezbatã ºi decretul de graþiere al preºedintelui Bãsescu de ieri. Vor avea, domnii parlamentari, o imagine mai clarã a ceea ce se întâmplã în justiþia românascã ºi unde ar trebui umblat.
Sunt trei cazuri, pe care presa le-a adus deja în atenþia publicului: doi bãtrâni, unul în vârstã de 78 de ani ºi altul de 80 de ani, care au înfundat puºcãria pe mai mulþi ani pentru groaznica faptã de a nu respecta niºte hotãrâri judecãtoreºti. Este vorba despre adânca culpã de a fi mutat niºte þãruºi, înfipþi de executorii judecãtoreºti, în niºte parcele despre care condamnaþii trãiau cu convingerea cã le-ar aparþine, pânã când instanþa a hotãrât altceva. Avem aici de-a face cu o speþã cvasi-generalã, mai ales în lumea satelor unde exproprierile, naþionalizãrile, decesele sau alte evenimente de acest gen au determinat neînþelegeri cronice între vecini sau rude de diferite grade. Sunt conflicte determinate de faptul cã ºi reclamanþii ºi fãptaºii considerã cã dreptatea e de partea lor ºi cum nimeni nu-i poate convinge, recurg la un soi clasic de auto-justiþie. ÃŽn mod regretabil, reglementarea juridicã incompletã sau neconvingãtoare, prelungeºte aceste conflicte pânã la finaluri regretabile. Un simplu gest de frondã sau nervozitate îi trimite pe fãptaºi la ocnã pentru ani buni, indiferent de vârstã sau de starea sãnãtãþii. ÃŽn timp ce bandiþi cu gulere albe sau tâlhari violenþi ies din puºcãrii pe bandã, din motiv cã nu pot suporta detenþia, aceºti amãrâþi rãmân sã plãteascã – cu viaþa pânã la urmã – vina de a li se fi sãdit în suflete, dupã o practicã istoricã, neîncrederea în capacitatea de a face dreptate a justiþiei.
Cel de-al treilea caz relevã o monstruozitate juridicã: o altã amãrâtã, care pleacã de acasã lãsând un copil ºi îºi face o altã familie, este bãgatã la pârnaie pentru abandon familial! Deºi are patru copii mici, pe care nu are cui sã-i lase. Noua familie trãieºte într-o sãrãcie lucie, nevând nici mãcar ce sã mãnânce, darmite sã mai plãteascã ºi o pensie alimentarã pentru copilul „abandonat”, acum în vârstã de 14 ani! ÃŽn timp ce femeia ispãºeºte în celulã, cei patru micuþi plâng de foame, alãturi de un tatã neputincios ºi dezorientat de obligaþiile cãrora nu poate sã le facã faþã.
Preºedintele Bãsescu a fãcut bine ce a fãcut. Nici n-ar fi putut sã rãmânã nepãsãtor la aceste cazuri. Mã întreb însã cu ce inimã, cu câtã liniºte au dat sentinþele judecãtorii care i-au trimis pe aceºti nefericiþi dincolo de gratii? ªi cât de modern, cât de european este un Cod Penal care conservã asemenea absurditãþi?
|
| Accesari:
3184
|
Adauga o opinie