Indiferent de numãrul funcþionarilor publici ce vor fi puºi pe liber - între cei 200.000 reclamaþi de Traian Bãsescu ºi cei vreo 8.000 adunaþi cu trudã de miniºtrii Guvernului Boc – problema rãmâne aceeaºi: simpla eliminare a acestora din sistemul public nu rezolvã nimic! Ba, din contrã, în absenþa salariilor din care se reþin taxe ºi contribuþii sociale, vor trebui plãtite alte ajutoare de ºomaj sau compensaþii. Modul acesta de a privi criza ºi de a-i imagina soluþii are efect pervers: fiecare tentativã de a economisi va amplifica efectele negative ale crizei, care devine un soi de bulgãre de zãpadã de neoprit în alunecarea sa amplificatã la vale.
Ceea ce fac inexperimentaþii noºtri guvernanþi la ora actualã – cu scuza de a nu fi avut cum ºi de unde sã deprindã lecþiile unor experimente asemãnãtoare - este ca alarma la o catastrofã naturalã ce poate produce mai multe victime decât catastrofa însãºi. Nu avem de-a face cu o politicã lucidã ºi coerentã anticrizã, ci cu o agitaþie buimacã în care se încearcã sã se mai salveze câte ceva. Este ca ºi cum o societate comercialã confruntatã cu scãderea drasticã a comenzilor - ºi a producþiei, implicit - trece forþa de muncã disponibilizatã în administraþie, umflând aparatul birocratic cu ce prisoseºte producþiei.
Ecuaþia de fond a momentului cãreia guvernanþii nu reuºesc sã-i gãseascã soluþia este cum sã faci ca mecanismul sã continue sã funcþioneze, gãsind pieþe de desfacere ºi stimulând consumul. Banii de la FMI ºi de prin alte pãrþi ar trebui îndrumaþi prioritar spre sprijinirea agenþilor economici ºi spre crearea unui front de lucru necesar în zonele publice rãmase decalate faþã de ansamblu. În orice crizã existã sectoare mai afectate ºi sectoare mai puþin afectate. O evaluare corectã a zonelor care se pot dezvolta, ar conduce la dirijarea investiþiilor în acele direcþii. ªi acestea nu sunt greu de gãsit: este vorba despre nevoile de fiecare zi ale omului ºi ale societãþii, cele care nu pot fi anulate sau amânate. Nu ºtiu, poate cã greºesc, dar înainte de a se da oamenii afarã din ministere ºi din primãrii, m-aº gândi ce activitãþi utile s-ar putea organiza ºi care sã înglobeze experienþa ºi abilitãþile acestor oameni. Altfel ei vor deveni o povarã în plus pentru societate. O altã problemã de luat în calcul este pregãtirea temeinicã a relansãrii economice: acum este momentul când se pot pune bazele pregãtirii programelor ºi a personalului celor mai potrivite a intra în joc atunci când valul revigorãrii economiei mondiale ne va atinge. Avem, inevitabil, un decalaj de întâmpinat ºi la acest capitol, dar avem ºi ºansa de a-l putea evalua ºi întâmpina în mod corespunzãtor.
În timp ce economiile puternice oferã imaginea unei flote care se pregãteºte sã reia cursa cu toate motoarele "înainte" pe barcazul nostru domneºte haosul ºi nehotãrârea, iar echipajul pare sã nu ºtie prea clar dacã abandoneazã nava sau încearcã sã o repunã pe linia de plutire, pentru cã comandantul nu s-a hotãrât ce e de fãcut.