ÃŽncã de la crearea sa, asociaþia culturalã care ºi-a asumat sarcina de a reprezenta politic minoritatea maghiarã, a fost un model de disciplinã ºi de acþiune consecventã. Blocul maghiar a pãrut mai bine de un deceniu ºi jumãtate, imposibil de fisurat, ºi din exterior ºi din interior. Matematic, el a obþinut procentul integral de voturi al populaþiei pe care o reprezintã, unul suficient de mare care sã-i asigure prezenþa neîntreruptã în parlament. De zece ani, UDMR-ul este ºi o prezenþã neîntreruptã la guvernare, ceea ce reprezintã un veritabil record. Dacã actualul guvern va mai rezista un an, ungurii îi vor depãºi pe social-democraþi. Ce anume a fãcut ca ei sã fie prezenþi, indiferent de culoarea politicã a guvernãrii? Probabil cã tocmai lipsa lor de culoare politicã. UDMR-ul nu este un partid, ºi nu e nici de dreapta ºi nici de stânga, chiar dacã e afiliat la Popularii Europeni. ÃŽn sânul sãu coexistã mai toate tendinþele, pe care însã le estompeazã interesul de grup. De grup etnic. De când este, UDMR-ul luptã cu îndârjire nu atât pentru drepturile minoritãþii maghiare, cât pentru privilegiile acestei minoritãþi. Funcþioneazã la liderii maghiari un mecanism de gândire ºi evaluare potrivit cãruia un minoritar nu poate fi egal cu un majoritar decât dacã are ceva în plus faþã de acesta. Succesul electoral al UDMR se leagã direct de consecvenþa cu care a urmãrit – ºi în general a obþinut – aceste privilegii. A fãcut-o cu preþul ‚ºantajului’ procentului pe care-l deþine ºi fãrã de care nici PSD, nici CDR ºi nici DA n-ar fi putut încropi majoritatea care sã-i aducã la guvernare.
De o vreme încoace lucrurile nu mai merg ca unse. Pentru prima datã UDMR face parte dintr-un guvern care poate sã pice oricând. ªi, odatã cu el, ºi angajamentele faþã de minoritate. Legea minoritãþii stã cam de multiºor ºi nici nu prea are ºanse sã iasã în forma actualã. De aici ºi frãmântãrile din interiorul Uniunii, unde Peter Eckstein Kovacs cere, surprinzãtor ºi neobiºnuit, demisia preºedintelui Marko Bela! Un lucru de neconceput cu ceva timp în urmã. Acest gest, mai degrabã retoric, acum, poate fi însã declanºatorul unor procese care, în final, vor duce la dizolvarea Uniunii ºi la crearea de ‚aripi’ politice ale minoritãþilor care se vor alipi la curentele politice tradiþionale. Ceea ce n-ar reprezenta altceva decât un semn de normalitate europeanã.
|
| Accesari:
2699
|
Adauga o opinie