"Fugit" din þarã în 1959, dupã ce dãduse capodopera romanului românesc - "Cronicã de familie" - Petru Dumitriu n-a mai revenit în România decât dupã 37 de ani, în 1996. ªi a venit într-un moment tensionat - campania electoralã - descinzând din avionul care-l aducea din Germania direct în studioul Antenei 1 unde, la vremea aceea, moderam "Turneul candidaþilor", în compania candidatului Ion Iliescu. Deºi a fost acuzat de a fi pus la cale o "loviturã de imagine", pot sã vã spun, cu mâna pe inimã cã dl Iliescu nu a ºtiut nimic despre aceastã miºcare. A fost surprins, dar bucuros, pentru cã era un admirator al marelui scriitor. Surpriza, pusã la cale de consilierii sãi de atunci - Iosif Boda ºi Eugen Mihãescu - nu a avut un impact major asupra electoratului. Mulþi nici nu ºtiau cine este Petru Dumitriu. Lipsea de aproape patru decenii din manuale, din cãrþile de istorie ºi din librãrii. "Cronica de familie" fusese reeditatã prin '91, dacã nu mã înºel, dar în nebunia ce se instalase în comerþul de carte, trecuse aproape neobservatã. Unele dintre reticenþele criticilor sãi erau determinate ºi de faptul cã timp de ºase ani, de când putea sã o facã, a ezitat sã revinã în patrie. A revenit în momentul în care þara era acut împãrþitã între partizanii celor doi candidaþi la preºedinþie, riscând acceptãri ºi respingeri la fel de vehemente. La ceasul când punea piciorul pe pãmântul þãrii, jumãtate din viaþa sa se consumase departe de þarã. Alþi 37 de ani i-a dedicat unor alte culturi, scriind în altã limbã ºi trãind în alt mediu. I-au fost, însã, suficienþi primii 37 pentru a ne dãrui o operã a cãrei valoare de excepþie continuã sã intrige ºi astãzi. Prin perfecþiune ºi prin miraculoasa sustragere de la rigorile ideologice ale vremii. "Cronica de familie" este, în primul rând, o cronicã româneascã, bunã pentru toate sezoanele, imunã la orice demers partizan, veritabil reper de valoare într-o istorie literarã nu lipsitã de vârfuri. Dupã alþi ºase ani de la jumãtatea vieþii, Petru Dumitriu pleacã încã odatã, spre lumea de dincolo, lãsând în urma sa moºtenirea fabuloasã a talentului sãu inegalabil. REMEMBER Vineri, 27 septembrie 1996. Este în plinã desfãºurare "Turneul Candidaþilor" - prima competiþie mediaticã la care au fost antrenaþi cei mai importanþi 9 din cei 16 candidaþi la preºedinþie. Este finalul primului tur în care candidaþii se prezintã tele-alegãtorilor. κi prezintã intenþiile ºi proiectele. Este rândul preºedintelui în exerciþiu. N-au trecut decât zece minute din emisiune ºi uºa studioului s-a deschis brusc. O.Andronic: Dle preºedinte, scuzaþi-mã puþin, dar am impresia cã ceva ne tulburã liniºtea acestei întâlniri. Am sã rog (în studio îþi face apariþia scriitorul Petru Dumitriu, însoþit de Eugen Mihãescu) Petru Dumitriu: Dle preºedinte, ce bucurie pentru mine! Ion Iliescu: Va mulþumesc foarte mult ºi vã salut cu plãcere. Bine aþi venit! Petru Dumitriu: Bine v-am gãsit! Ion Iliescu: Vã rog! O.Andronic: Dar asta, dle preºedinte, este chiar o surprizã! Ion Iliescu: Dl Petru Dumitriu revine dupã mulþi ani în România. Dânsul o sã spunã mai concret. Eu l-am invitat în România, dar nu credeam cã va veni ºi la aceastã întâlnire. ªtiam cã soseºte astãzi dupã-amiazã cu avionul, n-am avut timp sã merg sã-l întâmpin, prietenii l-au însoþit, dar adevãrul e ca mi-aþi fãcut ºi mie aceastã surprizã. Petru Dumitriu: Nu sunt un manechin aici împins din umbrã, de prieteni ºi admiratori ai dvs. ºi eu sunt admiratorul ºi prietenul dvs. O.Andronic: Vã rog sã luaþi loc alãturi de noi. Petru Dumitriu: Vã mulþumesc. O.Andronic: Stimaþi telespectatori, este chiar o surprizã, un moment pe care, probabil, mulþi dintre dvs. l-au aºteptat îndelung, probabil cã l-au aºteptat chiar 37 de ani, cât a durat absenþa din þarã a dlui Petru Dumitriu, remarcabil romancier, autorul acelei capodopere a literaturii române "Cronicã de familie". Dupã 37 de ani de exil, domnia sa s-a întors chiar astãzi în þarã ºi ne-a fãcut surpriza de a fi prezent în studio alãturi de noi. Bine aþi revenit, dle Petru Dumitriu! Petru Dumitriu: Mulþumesc. Bine v-am gãsit. Va mulþumesc. O.Andronic: Cum ne-aþi gãsit? Petru Dumitriu: Prin niºte sforãrii ale unor oameni care sunt prieteni de-ai mei ºi personalitãþi strãlucite, sfetnici ai d-lui preºedinte. Trebuie sã-i numesc? O.Andronic: Cum doriþi dvs. Petru Dumitriu: de exemplu, dl Eugen Mihãescu ºi alþii asemeni domniei sale care au organizat venirea mea, vizita mea, în sfârºit, în þarã. O.Andronic: Ce aþi simþit la sosire? Petru Dumitriu: Nu pot sã vã spun. Eliberarea sufletului. Strãinatatea este strãinatate. Poate sã fie foarte frumoasã, poate sã fie admirabilã, poate sã fie foarte primitoare, dar este stãinatate. Eu nu speram, vã mãrturisesc, eu am crezut pânã în 1989 ca o sã dureze dictatura pânã în 2020. Eram sigur cã se schimbã ceva, cã se face o liberalizare, dar nu mã aºteptam la prãbuºirea asta ºi la rînviere, din fundul Rusiei, din Siberia, pânã aici, la noi. îmi era greu sã cred. Eram unul dintre aceia care prevazuserã cã va fi progres, dar care credeau cã progresul va veni dupã zeci ºi zeci de ani, dupã moartea mea. Si când acolo - ce sã vezi? România care reînviazã ºi care merge înainte, prin niºte greutãþi teribile, dar care aratã. Domnule, românii nu-ºi dau cu pumnul în piept, nu fac pe eroii, dar sunt eroici prin rãbdare ºi uneori se manifestã prin umor. ªtiu sã glumeascã când n-ai crede, când alþii ar plânge. Curajul românilor existã, ºi rãbdarea, ºi îndârjirea secretã. ªi cu binele - îndãrjiti, dar cu binele. Noi nu am avut în decembrie 89 rãzboiul civil care ar fi putut avea loc. Dacã trãgea Armata ºi Securitatea în Armatã ºi ambele în civili. O.Andronic: în restul lumii. Petru Dumitriu: ªi nu s-a fãcut. Au avut curajul moral ºi înþelepciunea ºi uite, pãlãria jos! O.Andronic: Domnule Petru Dumitriu, vã mulþumim pentru prezenþa în studio! Vã invitãm sã rãmâneþi alãturi de noi pe parcursul emisiunii. Aº mai face o singurã menþiune: dl Petru Dumitriu a revenit în þarã dupa 37 de ani ºi a plecat din þarã la 37 de ani. Petru Dumitriu: Prima jumãtate a vieþii mele am petrecut-o în þarã ºi a doua jumãtate în strãinãtate. Acum începe a treia jumãtate.. |
|
| Accesari:
3748
|
Adauga o opinie