Este interesant cã fostul ºi actualul preºedinte se întâlnesc tot mai des pe planul opþiunilor ºi cã se menajeazã reciproc mai mult decât le convine partizanilor lor. Zilele trecute dl Iliescu ºi-a ºocat, pur ºi simplu colegii (n-am pus ghilimele!) afirmând cã n-ar trebui sã se promoveze o acþiune de suspendare a preºedintelui, aºa cum propunea la un moment dat, dl Nãstase, supãrat pe toþi cei care doresc sã-l dea jos din scaun ci, din contrã, Bãsescu ar trebui sprijinit sã-ºi îndeplineascã mandatul! Pe de altã parte, dl Bãsescu a intrat în vizorul unor foºti sau actuali colegi de Alianþã (exemplu: dl Guºã) prin faptul cã nu este suficient de agresiv la adresa dlui Iliescu ºi cã, pur ºi simplu, îl menajeazã. De aici pânã la teoria conspiraþiei sau a ºantajului n-a fost decât un pas, care s-a ºi fãcut cu suspectã uºurinþã. Mai nou, cei doi politicieni, atât de diferiþi din toate punctele de vedere, se reîntâlnesc pe un alt palier: acela al opþiunii pentru sistemul parlamentar unicameral. Unul de la Bucureºti ºi altul de la New York, s-au exprimat în sensul preferinþei pentru o astfel de formulã care ar favoriza luarea mai rapidã în special a deciziilor care privesc integrarea noastrã europeanã. Ambii vãd un parlament mai puþin populat cu tot soiul de personaje dintre care prea mulþi n-au nici în clin nici în mânecã cu procesul de legiferare, ºi mai eficient. În ambele tabere propunerea a strânit reacþii care au mers de la un refuz politicos pânã la adevãrate accese de furie. Faptul cã Bãsescu a putut sã arunce pe piaþã o asemenea idee l-a fãcut pe Antonie Iorgovan sã uite cã ºeful ºi mentorul sãu era de aceeaºi pãrere, calificând-o drept imbecilitate. Nu este o imbecilitate. Este o temã gratuitã de dispute sterile ºi un bun prilej de deturnare a atenþiei publice de la teme cu adevãrat majore. Odatã aplicat sistemul bicameral, cu cele 500 de locuri ale sale în care se pot lãfãi pe banii poporului aleºii acestuia, devine aproape de neconceput ca aceºtia sã fie dispuºi sã-ºi amputeze propriul confort ºi propriile privilegii ºi nu vor precupeþi nici un efort pentru a împiedica orice punere a sa în discuþie, printr-un referendum. Pe bunã dreptate: cine s-ar muta, cu plãcere, din douã camere, într-o garsonierã? |