...ºi, ca dovadã, faptul cã Puiu Iordãnescu a ajuns, în doar trei zile, de unde a plecat: la cârma unei Naþionale în derivã ºi fãrã nici un orizont! Despre gazonul de pe 'Lia Manoliu' (curatã blasfemie, vorba lui Miticã, sã spui cã s-a jucat meciul pe o... moartã!) s-a discutat deja prea mult. Dacã aº fi mai bãnuitor din fire, m-ar duce gândul la vreo nouã diversiunea de-a Puterii, menitã sã abatã atenþia populaþiei ºi a Opoziþiei de la problemele grave ale naþiei, lansând în arenã tema creºterii ierbii pe solul nisipos din bd. Muncii. Nu cred cã acesta a fost motivul pierderii meciului: terenul prost, tare, fãrã gazon. Pentru cã pe acelaºi teren au jucat ºi danezii ºi ceva mã face sã cred cã sunt mai puþin obiºnuiþi decât noi sã joace în asemenea condiþii. Aº crede, mai degrabã, cã terenul prost ne-a avantajat sau ar fi trebuit sã ne avantajeze. Cã nu s-a întâmplat aºa, e o altã chestiune. Semnificaþia meciului de sâmbãtã este cu totul alta: eºecul Naþionalei confirmã cu vârf ºi îndesat, eºecurile sportului românesc în general ºi ale fotbalului - disciplina cu expunere mediaticã majorã - în special. Fotbalul românesc, cel mai greu încercat de economia de piaþã, este ºi primul care dã cele mai acute semne de obosealã. Dupã succesele din ultima jumãtate a deceniului 9 ºi prima jumãtate a ultimului, s-au fãcut simþite semnele declinului ºi ale crizei. Îmbãtaþi de succese ºi de dolarii care au curs asupra lor, diriguitorii fotbalului le-au ignorat sau au încercat sã le deturneze. S-a ajuns într-un moment în care gunoiul nu mai poate fi ascuns sub preº, pentru ca atât casa fotbalului, cât ºi 'regii' sãi sunt goi. Nici preºuri, ºi nici veºminte care sã ascundã lãcomia, indiferenþa ºi incompetenþa care au fãcut din ceea ce mai ieri era o mândrie pentru milioane de români, azi sã fie resimþit ca o ruºine. Cât despre rãzgândirea lui Iordãnescu - nu mai este nimic de comentat. E în 'firescul' acestui anormal aproape total. ªi un semn cã nu vrem sã învãþãm nimic ºi nici sã îndreptãm ceva. |