Niciodatã nu s-a vorbit atât de mult ca acum despre ºansã ºi despre câºtig. Este, pare-se, cuvântul de ordine într-o lume în care munca produce, încã, cele mai mici ºi mai neîndestulãtoare beneficii. Ziarele ºi posturile de televiziune nu mai contenesc în a prezenta modalitãþile în care poþi deveni miliardar sau mãcar milionar. Nu trebuie decât sã dai un telefon la „opt-nouã", sã decupezi un talon din ziar, sã trimiþi niºte capace sau etichete... te întrebi, cu o asemenea ploaie de premii, cum de nu devine România Þara Milionarilor Fãcuþi Peste Noapte..
România nu este o þarã de milionari. Nici mãcar din cei fãcuþi peste noapte. Este o þarã de amãrâþi cãrora le ia apa tot avutul peste noapte, e o þarã în care numãrul pensionarilor este pe punctul de a-1 depãºi pe cel al salariaþilor (ceea ce constituie un simptom dramatic), o þarã în care copiii terminã ºcoala pentru a îngroºa rândurile ºomerilor. Este o þarã în care ºansa celor 10-12 salarii primite drept compensaþie pentru licenþiere nu poate, nu are cum sã constituie baza unei afaceri private, þara în care bãncile cer garanþii duble faþã de valoarea împrumutului (de la amãrâþi - la granguri le oferã miliarde fãrã nici o garanþie), þara în care dãrile, impozitele ºi accizele fac imposibilã aproape orice afacere cin- stitã, þarã în care ºansa este a celor care dau din gurã ºi din coate, nu a celor care folosesc în mod tradiþional mintea ºi braþele. Nu ºansa - care înseamnã a pregãti cu grijã ºi inteligenþã terenul pentru un câºtig - ci norocul chior, stimularea deºãnþatã a speranþei deºarte guverneazã mediul moral al unei Românii aflate în tunelul unei crize profunde, cãreia nu i se mai zãreºte vreo luminiþã, la nici un capãt de tunel al Tranziþiei.