Recentele ploi şi inundaţii din Capitală au readus în atenţia opiniei publice un episod pe marginea căruia a curs multă cerneală, dar care avea tendinţe să intre într-un con de umbră: contractul încheiat de Primăria Capitalei cu una dintre cele mai mari companii franceze - Vivendi. Rezultatul acestui contract - APA NOVA - gestionează de aproape 8 ani reţeaua de apă a Bucureştiului. Managementul franco-român şi-a făcut treaba şi au fost destul de puţine cazurile în care s-au manifestat reproşuri la adresa sa. Puhoiul de apă care s-a abătut asupra Capitalei era însă cât pe ce să ia cu el staff-ul companiei, care a reacţionat extrem de inabil. Dincolo de argumentele puerile ale duşului zilnic al bucureştenilor care ar ridica şi nivelul pânzei freatice, rămâne însă o realitate: aceea a incapacităţii reţelei de canalizare existente a face faţă unei asemenea revărsări, într-un timp extrem de scurt. Nu era o noutate, lucrul era cunoscut, dar pentru prima dată ieşea în evidenţă atât de pregnant  - şi de dureros pentru cei care s-au trezit cu casele şi bunurile inundate. Corul reproşurilor şi al acuzelor s-a năpustit asupra Apei Nova într-un mod care mi-a amintit de campaniile de demascare din trecutul regim. Cu avânt de-a dreptul proletar, unii politicieni şi o bună parte a presei au găsit ţapul ispăşitor în imperialiştii francezi care au venit să sugă sângele poporului şi în contractul care dezavantajează flagrant naţiunea bucureşteană.
Purtaţi de val oamenii nu s-au mai întrebat de ce şi de cine a fost semnat acel contract - pe care nu l-au negociat domnii Baude şi Videanu - şi de ce nimeni nu a observat atunci că este dezavantajos? Ei bine, contractul a fost semnat ca primarul de domnul Lis, în urma aprobării date de Consiliul general - în care erau reprezentate mai toate forţele politice ale momentului. Or, dacă cineva este vinovat, acela este politianul român. Şi politicianismul. Nu este nici primul şi nici ultimul contract dezavantajos şi Vivendi nu poate fi acuzat că şi-a susţinut punctele de vedere, căutând să tragă cât mai multe foloase de pe urma nepriceperii - sau a corupţiei - partenerilor. Este o regulă a pieţei şi semnăturile româneşti n-au fost date cu pistolul la tâmplă. Sigur, este o chestiune care ţine de bunul simţ ca aspectele flagrante să fie corectate printr-o înţelegere amiabilă, dar este cert că va trebui să ne obişnuim cu ideea că anumite lucruri nu mai pot fi reparate. Conducerea Apei Nova, mai strânsă cu uşa, mai animată de bune sentimente, a convenit să procedeze la acţiuni care ies din litera contractului şi intră în domeniul unei proiectări şi administrări competente şi eficiente a domeniului, ceea ce este, până la urmă, o consolare.