„Au mai rãmas” 19 zile pânã la primul tur al alegerilor prezidenþiale ºi plutonul fruntaº, de 7 candidaþi, s-a detaºat de umplutura tradiþionalã aducãtoare doar de pitoresc. 7 candidaþi, reprezentanþi a 6 partide, dintre care doar patru parlamentare, ºi un independent, încearcã din rãsputeri sã aibã acces la o felie cât mai semnificativã din tortul opþiunilor. Bãsescu, cu avantajul preºedintelui în exerciþiu ºi cu logistica guvernamentalã ºi de partid, dominã plutonul de la înãlþimea treimii din procentele puse în joc. Ceea ce vor spune de acum înainte sondajele de opinie are doar valoare orientativã. Ne aflãm deja în faza unei fluiditãþi ce poate modifica oricând cursul evenimentelor. Bãsescu are, deci, asigurat unul din locurile care dau dreptul la participarea în turul decisiv . El încearcã sã-ºi pãstreze acest loc cu un dinscurs violent împotriva „clasei politice ticãloºite” proiectându-se într-o posturã de Robin Hood singuratic, în luptã pe viaþã ºi pe moarte cu toþi duºmanii poporului. Unul dintre cei mai mari duºmani a fost dat în vileag încã din debut ca fiind Ion Iliescu. Tactica are drept scop „tãierea” rãdãcinilor de popularitate ale lui Mircea Geoanã vãzut doar ca o proiecþie actualã a „criptocomunismului” originar.
ÃŽntre Mircea Geoanã ºi Crin Antonescu se dã, dupã toate semnele care pot fi descifrate în prezent, bãtãlia decisivã pentru locul 2 în turul 1. Geoanã vine cu avantajul unui aparat de partid numeros ºi relativ bine articulat, dar ºi cu dezavantajul situãnrii sale, ca persoanã, sub procentul partidului – situaþie nemaiîntâlnitã în istoria FSN-FDSN-PDSR-PSD. Contribuie la aceastã situaþie ºi marile disensiuni din sânul partidului ºi bãtãlia surdã dintre unii baroni din teritoriu ºi vechii voievozi de la centru. Crin Antonescu are un aer mai proaspãt ºi efortul de a-l desprinde de amprenta lãsatã de guvernarea þãrãnistã pare sã dea roade. Este, dintre candidaþii principali, singurul fãrã un CV public reprobabil, dar forþa politicã din spatele sãu este categoric mai micã decât ambiþiile. Amândorura le suflã în ceafã „independentul” Oprescu, a cãrui zestre se bazeazã pe cât poate sã smulgã de la toþi cei trei din faþa sa pentru a-ºi alcãtui propria susþinere. Este un concurent incomod tocmai prin faptul cã nu are în spate o forþã politicã decelabilã, ci doar frânturi de susþinere mai mult sau mai puþin individualã de pe la toate partidele. Maximul pe care-l poate spera este sã adune de la cei trei suficient ca sã se instaleze el însuºi pe a doua poziþie, deºi lucrul acesta pare puþin probabil.
Urmãtorii trei candidaþi sunt de fundal. Separat, Vadim ºi Becali vor obþine mai puþin decât la europarlamentare, unde au mers „ºold la ºold”, dar pentru ei importantã este revenirea în prim-planul opþiunilor ca entitãþi politice pe cale de a intra în disoluþie. Candidatul UDMR va primi, de la electoralul conºtiincios, porþia tradiþionalã de voturi de +/- 7 la sutã. ÃŽn cazul lor singura întrebare care se pune este cum se vor redistribui voturile lor în turul 2, când acestea ar putea sã se facã diferenþa.