Suntem oameni și este omenesc sentimentul de dezamăgire pe care ni-l produc cei în care am investit dragoste și admirație și care ne demonstrează că, la urma-urmei, sunt doar niște oameni...
Prima mare decepție publică a fost aceea pe care ne-a oferit-o halterofilul Nicu Vlad. Sportiv de excepție, campion mondial, acesta a ales, între onoarea de a reprezenta o Românie săracă și aceea de a ridica sub culorile unei Australii bogate, pe ultima. A urmat Alina Astafei, cea care ne-a entuziasmat la ultima olimpiadă, ajutându-ne să credem că reprezentăm încă o forță în atletismul mondial. Și ea, om, Alina și-a îndreptat privirile spre zări mai luminoase, în concursul de la Barcelona sărind sub culorile Germaniei și câștigând și aurul pentru aceasta. Și Alina și Nicu sunt români get-beget, au mâncat, vorba aceea, salam cu soia până li s-a ivit norocul la orizont...
Gabriela Szabo, micuța atletă cu suflet mare, este româncă de origine maghiară. Succesul ei ne-a umplut inimile de bucurie tuturor, "români, maghiari, germani sau de alte-naționalități" ... Pentru că ea ne reprezintă pe noi toți. Și pentru că ea a putut să pună mai presus de binele propriu (nu i-au lipsit deloc tentațiile și ofertele) pe acela al patriei căreia-i aparține. Ca și marele boxer Francisc Vaștag, Gabriela Szabo este, înainte de toate, un bun român, în acea accepțiune pe care limbajul politic refuză să o utilizeze. |