Suntem oameni Âşi este omenesc sentimentul de dezamĂŁgire pe care ni-l produc cei ĂŽn care am investit dragoste Âşi admiraĂžie Âşi care ne demonstreazĂŁ cĂŁ, la urma-urmei, sunt doar niÂşte oameni...

Prima mare decepÞie publicã a fost aceea pe care ne-a oferit-o halterofilul Nicu Vlad. Sportiv de excepÞie, campion mondial, acesta a ales, Între onoarea de a reprezenta o Românie sãracã ºi aceea de a ridica sub culorile unei Australii bogate, pe ultima. A urmat Alina Astafei, cea care ne-a entuziasmat la ultima olimpiadã, ajutându-ne sã credem cã reprezentãm Încã o forÞã În atletismul mondial. ªi ea, om, Alina ºi-a Îndreptat privirile spre zãri mai luminoase, În concursul de la Barcelona sãrind sub culorile Germaniei ºi câºtigând ºi aurul pentru aceasta.
ªi Alina ºi Nicu sunt români get-beget, au mâncat, vorba aceea, salam cu soia pânã li s-a ivit norocul la orizont...

Gabriela Szabo, micuÞa atletã cu suflet mare, este româncã de origine maghiarã. Succesul ei ne-a umplut inimile de bucurie tuturor, "români, maghiari, germani sau de alte-naÞionalitãÞi" ... Pentru cã ea ne reprezintã pe noi toÞi. ªi pentru cã ea a putut sã punã mai presus de binele propriu (nu i-au lipsit deloc tentaÞiile ºi ofertele) pe acela al patriei cãreia-i aparÞine. Ca ºi marele boxer Francisc Vaºtag, Gabriela Szabo este, Înainte de toate, un bun român, În acea accepÞiune pe care limbajul politic refuzã sã o utilizeze.