Vã mai amintiÞi, probabil, bancul din vremea raÞionalizãrii benzinei: o staÞie PECO din Ardeal a luat foc. Anchetând cazul, securitatea l-a descoperit pe piroman: un ungur, pe numele sãu Feri. Întrebat de ce a fãcut ceea ce a fãcut, acesta a rãspuns cu seninãtate: "Aºa am citit pe un panou de la staÞie!" Avertismentul "A SE FERI DE FOC" putea fi interpretat, În pronunÞie ardeleneascã: "Aºe, Feri, de foc."

Evident, ar fi absurd ca acestei glume sã i se dea vreo tentã naþionalistã, asa cum e obiceiul în zilele noastre. Eu însã aº îndrãzni sã-i dau o tentã patrioticã, gândindu-mã la marele nostru boxer Vaºtag ºi la focul din pumnii sãi care i-a pârjolit pur ºi simplu pe adversarii de la mondialele de la Berlin. Feri Vaºtag este un caz special, de om adevãrat. Cetãþean român de origine maghiarã, el a ºtiut mai bine ºi mai cu folos decât mulþi cetãþeni de origine românã sã-si respecte concetãþenii ºi condiþia de mare campion. Om serios, cu o structurã sãnãtoasã ºi cu un puternic echilibru interior, acest mare sportiv a avut tãria sã ne demonstreze cã nu poþi fi un adevãrat campion fãrã a avea ºi un caracter pe mãsurã. În timp ce un Nicu Vlad sau o Alina Astafei ºi-au cãutat împlinirea pe alte meleaguri, Feri Vaºtag este aici, printre noi, fãcând sã ne batã inima mai tare atunci când se dezlãnþuie pârjolul pumnilor sãi ºi sã ne tremure o lacrimã în colþul ochiului atunci când de pe podium priveºte steagul ce se înalþã pe catarg. Atunci îmi vine sã spun, ca-n bancul amintit: Aºe, Feri!