Cel puþin în ultimii cinci ani nu s-a mai întâmplat ce se întâmplã acum: formaþiunea sau coaliþia aflatã la putere (sau guvernele succesive din coaliþii) sã înregistreze în sondaje procentaje superioare celor din scrutinul electoral. PSD obþine o asemenea performanþã, ultimul sondaj CURS acordându-i acum, la mai bine de zece luni de la preluarea puterii ºi a þãrii, un procentaj pe care, dacã l-ar fi avut la alegeri, s-ar fi putut debarasa de incomoda relaþie cu UDMR-ul sau de agasanta complicitate a PRM-ului. PSD are, în ultimul sondaj, 52 la sutã. Cum? De unde? Este dificil de gãsit o explicaþie logicã, mai ales într-un peisaj politic, economic ºi social care sfideazã, nu de puþine ori, logica. Or logica spune cã odatã cu preluarea puterii se preiau ºi probleme moºtenite ale cãror soluþii sunt ori imposibile, ori posibile pe termen lung. Pe termen scurt ele nu fac decât sã se accentueze ºi sã genereze din partea populaþiei sentimentul de insatisfacþie care urmeazã oricãrei promisiuni neîmplinite. Luate la bani mãrunþi, performanþele concrete ale guvernãrii nu sunt notabile. Inflaþia continuã sã depãºeascã previziunile ronþãind venitul oamenilor, relansarea economicã întârzie, atâta timp cât întârzie ºi facilitãþile nevãzute cu ochi buni de FMI, iarna aduce ºi ea cu sine noi îngrijorãri ºi temeri. În ciuda tuturor acestora, încrederea românilor în partidul d-lui Nãstase ºi în dl Nãstase însuºi continuã sã creascã. Paradoxal, pentru o populaþie atât de crunt pãcãlitã în aºteptãrile sale, dupã 1996. Ceea ce conteazã, însã, mai mult decât creºterea nivelului de trai, este sentimentul unei coerenþe sporite a actului de guvernare, a unei autoritãþi mai mari a instituþiilor statului, pe care-l are populaþia. Nãstase apare ca un personaj tare, sigur pe sine, nu molâu ca Ciorbea, sictirist ca Vasile sau gomos ca Isãrescu. El pare sã þinã în mânã structurile de partid ºi grupurile de interese din interiorul acestuia. Iar omul simplu sperã cã aceasta e o condiþie absolutã a reconsiderãrii unei realitãþi adusã în pragul dezagregãrii. Oricât ar pãrea de surprinzãtor, dupã 12 ani de eºecuri, de speranþe înºelate, românii continuã sã se agaþe de paiul nãdejdii cã mâine va fi mai bine ºi cã PSD-ul este în stare sã materializeze aceastã nãdejde. Aceasta cred cã este ºi prima ºi ultima explicaþie.