Premierul norvegian a ratat ºansa de a primi, din artea colegului sãu român, o minge cu autografele triclorilor, pe care dl Nãstase se angajase sã i-o paseze numai în cazul în care victoria ne va reveni. Cu 2-0, pronosticase vineri premierul. Cum nimeni nu e profet în þara sa, nici dl Nãstase n-a ghicit rezultatul ºi nici premierul norvegian nu va avea în colecþia sa de trofee o minge româneascã. Probabil cã a primit una cu autografele jucãtorilor din naþionala sa, autografe mai valoroase prin prisma rezultatului obþinut pe terenul mãlos din Ghencea, sâmbãtã seara. Desigur, nu e motiv de bucurie sã pierzi acasã un meci pe care-l considerai dinainte câºtigat, ºi, n-aº vrea sã fiu în pielea lui Puiu Iordãnescu, mai tãbãcitã ca niciodatã de încercãrile prin care trece o naþionalã încã nereconstruitã, care continuã sã trãiascã din amintiri ºi din speranþe. Desigur, terenul a fost greu ºi i-a avantajat, probabil, pe oaspeþi, mai obiºnuiþi, din cauza climei, sã joace în astfel de condiþii. Dar, stau ºi mã gândesc de ce oare nu s-a procedat ca la alte întâlniri cu mizã, când s-au gãsit soluþii sã se protejeze terenul cu niºte prelate? Bine mãcar cã a funcþionat nocturna, care avea ºi ea niºte probleme. Generalul este angajat într-o campanie europeanã paralelã cu cea a Executivului. Miza este participarea la turneul final al Euro 2004. Dacã în cazul "Naþionalei" de la palatul Victoria, 2004 mai are doar o semnificaþie teoreticã (este anul în care vom ºti dacã vom accede în 2007 în Uniune), în acela al celei conduse de Iordãnescu, lucrurile ar fi putut sã stea mai bine. Am fi avut mai multe ºanse - dacã-i bãteam pe norvegieni - sã avem în 2004 satisfacþia platonicã de a le da cu tifla celor care vor fi intraþi în Uniune, dar ale cãror naþionale de fotbal vor fi rãmase acasã. Ca ºi Guvernul, naþionala de fotbal parcurge o tranziþie lungã ºi plinã de hopuri, de la echipa de aur a deceniului trecut la una nici mãcar de fier, a noului deceniu. Puiu Iordãnescu este acelaºi, dar oamenii cu care lucreazã acum nu mai sunt cei de ieri. Campionatul naþional - ca ºi viaþa politicã - este tot mai marcat de aranjamente ºi corupþie, valorile se impun mai greu ºi se trec mai repede, iar rãbdarea iubitorilor acestui sport devine tot mai puþinã. În aceste condiþii, campania pentru 2004 stã sub semnul unei întrebãri pe care tot mai mulþi dintre noi ºi-o pun: dacã nici fotbal nu mai e, atunci ce e? |