E un soi de medie, dacã vreþi, între cei 25% care se taie din leafa bugetarilor ºi cei 15% din pensii. Cã exact acesta este procentul la care se situeazã azi în sondaje PDL-ul – este doar o simplã întâmplare. Deloc întâmplãtor este reculul, de la cei vreo 42% la care ajunsese la un moment dat partidul lui Traian Bãsescu, atunci când electoratul mai avea naivitatea sã creadã cã unii politicieni sunt mai buni decât alþii, la ceea ce s-ar putea numi „nucleul dur” al partidului. Unul dintre veteranii democraþi îmi împãrtãºea recent convingerea cã sub acest procent partidul nu mai poate sã scadã ºi cã, oricum, dacã se face o comparaþie cu momentul constituirii Alianþei DA se va vedea cã oamenii lui Bãsescu au plecat de la 11%!
O degradare asemãnãtoare a cunoscut ºi PSD-ul, numai cã partidul lui Iliescu ajunsese la recordul negativ de 13% în vremea lui Geoanã, când se afla în opoziþie.
PDL-ul este la putere. Cu intermitenþe, din 2004. De la începutul acestui an practic guverneazã singur, nici maghiarii ºi nici independenþii nepunându-i probleme în luarea deciziilor. Ce se va întâmpla cu popularitatea partidului dupã intrarea în vigoare a recentelor mãsuri anticrizã, cu doar doi ani înaintea viitoarelor alegeri generale?
Nimeni nu se aºteaptã la minuni – dacã drept o minune ar putea fi interpretatã ºi trecerea de aceastã ultimã moþiune de cenzurã. ÃŽn interior, la vârf, se crede cã dacã mãsura tãierilor salariale ºi de pensii nu va întârzia, se vor câºtiga puncte în bãtãlia cu efectele crizei. Iar dacã dupã verificarea celor 800.000 de dosare de handicap se vor economisi cel puþin jumãtate din banii care se irosesc acum, suma ar putea constitui baza unei relansãri în sectorul întreprinderilor mici ºi mijlocii. Totul depinde acum de evoluþia generalã a crizei. Pentru cã problema cea mai spinoasã pare a fi fost rezolvatã: atitudinea populaþiei. Deja, în rândul acesteia pare sã se fi instalat resemnarea mioriticã ºi sindromul „se putea mai rãu”. Muºchii sindicatelor s-au atrofiat de traiul bun al liderilor, iar Opoziþia politicã viseazã cai verzi pe pereþi – de genul lui Antonescu: dacã cineva (cine?) – i-ar da lui pe mânã guvernarea, ar face minuni! Ponta, mai tânãr ºi mai modest nu-ºi propune obiective atât de categorice.
Mai rãmâne o chestiune în suspensie: capul lui Boc ºi remanierea. Dupã toate semnele, micul premier n-a acumulat încã toatã încãrcãtura negativã care sã facã din debarasarea de el o soluþie. Remaniere va fi, dar abia prin August, când lumea va fi mai relaxatã ºi când debarcarea lui Videanu ºi Blaga ar mai liniºti spiritele ºi apetitul „reformatorilor” care vor acces cu orice preþ la masa banilor publici.