Semnificaþia zilei de 10 mai este una dintre festele pe care istoria le joacã celor care o citesc pe diagonalã. Dupã rãzboiul de independenþã de la 1877, România a înlocuit vasalitatea turceascã cu vasalitatea fatã de cele 7 state protectoare, pânã la semnarea tratatului de la Berlin din 1878, care îi consfinþea pe plan internaþional independenþa. La 10 mai 1881, România devenea regat, iar ziua respectivã - zi naþionalã. Nu era, deci, vorba cum cred nu putini dintre monarhisti si antimonarhisti - de vreo zi de naºtere a unuia dintre membrii familiei Hohenzollem (ziua de naºtere a lui Mihai I, de exemplu, este 25 octombrie, sãrbãtoritã ºi astãzi ca zi a Armatei, prin râvna nei unitãþi militare, care a forþat, în 1944, eliberarea Careilor, tocmai pentru a-l omagia în acest fel pe monarhul în exerciþiu).
Revenind însã la oile noastre monarhiste trebuie sã constatãm cã data de 10 mai a fost "confiscatã" - termen drag comentatorilor postdecembriºti - în favoarea unei instituþii istorice ale cãrei merite ºi scãderi au fost, în general, corect evaluate. Ea a fost, însã, rãpitã poporului român prin anularea semnificaþiei sale generale în favoarea unui demers politic partizan, exact aºa cum s-a mai întâmplat ºi în alte cazuri de notorietate.
Mitingul de ieri din Piaþa Revoluþiei nu a fãcut, pânã la urmã, altceva decât sã mãreascã aceastã confuzie. |