„Nu m-am întors în ţară ca să fac bani!”
INVITAT: Ion Raţiu, vicepreţedinte PNŢCD
DATA: 09 ianuarie 1996


Octavian Andronic: Ne întâlnim în prima emisiune a anului 1996 şi îmi face o deosebită plăcere să vă reînnoiesc cu acest prilej urările de an nou fericit şi multă sănătate. Invitatul nostru din această primă emisiune este domnul Ion Raţiu. Domnia sa nu mai are nevoie de nici o prezentare, de aceea am să intru direct în subiect. Domnule Ratiu, astăzi este o zi importantă pentru dvs. V-aţi depus candidatura la preşedinţie.

Ion Raţiu: E adevărat astăzi mi-am depus candidatura la preşedinţia Partidului National Ţărănesc Creştin şi Democrat.

Octavian Andronic: Pe când candidatura la preşedinţia ţării ?

Ion Raţiu: Este o chestiune foarte dezbătută şi foarte discutată. Adevărul este că niciodată nu am declarat că voi candida, niciodată nu mi-am depus candidatura, niciodată n-am anunţat că voi candida, totdeauna am spus: dacă sunt disponibil, dacă voi fi solicitat, socotesc că este de datoria mea, n-aş avea temeritatea să refuz o asemenea ofertă, dar deocamdată nu mi s-a oferit acest lucru. Problema este încă teoretică.

Octavian Andronic: Este teoretică şi încă în discuţie. Ziarele titrează că în PNŢCD se va da o bătălie aprigă - chiar “Libertatea” spune acest lucru ....

Ion Raţiu: Arată foarte bine ...

Octavian Andronic: Probabil că este de vină şi tipografia la care se tipăreşte ... este o combinaţie fericită. Dle Raţiu, în anul 1990, imediat după reîntoarcerea dvs. în ţară, aţi oferit ziarului Libertatea un interviu - vi l-a luat chiar fostul meu coleg Sorin Roşea Stănescu - în care spuneaţi, textual, că în cel mult cinci ani vom trăi în prosperitate. Au trecut şase ani şi prosperitatea n-a venit. Care sunt cauzele ?

Ion Raţiu: Felul cum a fost guvernată ţara. Foarte simplu, direct, clar.

Octavian Andronic: Ce rol a jucat în acest context de factori tematica emisiunii noastre, abuzurile şi corupţia ?

Ion Raţiu: Şi ele au jucat un rol important, dar ăsta este un subiect marginal, după părerea mea. Dacă astăzi cineva mă întreabă, este foarte uşor să critici Guvernul. Eu am spus-o de la început. Vorbesc de lumea occidentală care trăieşte în acest sistem de liber schimb. Legea cererii şi a ofertei este fundamentală în economie.

Octavian Andronic: De ce n-aţi optat pentru Partidul Liber-Schimbist ?

Ion Raţiu: Am mare simpatie pentru dl. Ştefan Cazimir, suntem chiar prieteni.

Octavian Andronic: Spuneţi-mi, ce credeţi că a împiedicat ca prezicerea dvs.optimistă să se împlinească ? Care au fost, totuşi principalii factori,cum se vedeau lucrurile în momentul 1990 şi cum le vedeţi acum ?

Ion Raţiu: Şi acum spun că analiza mea a fost justă, oricare român care doreşte să verifice acest lucru să citească acel articol, nu-mi aduc aminte exact data, cred că a fost cam prin februarie, analiza mea a fost
foarte clară, ceea ce ne lipsea nouă, nu aveam resurse naturale importante, noi aveam o mână de lucru calificată, inteligentă, noi aveam datorii absolut deloc, mai mult, aveam, după părerea mea, 2 miliarde şi
jumătate în tezaurul ţării, dl. Petre Roman care a dezbătut problema aseară la Tele 7 abc spunea că a fost numai un miliard. Deci cu toate aceste atu-uri dacă am fi putut să-i dăm drumul activităţii economice aşa
cum trebuia să fie făcută, pentru asta ne trebuia capital. Nu aveam capitaluri.

Octavian Andronic: Eraţi foarte optimist atunci din acest punct de vedere.Spuneaţi că Occidentul va ajuta România, motivul este simplu, va fi o investiţie bună,sigură şi pentru ei. Să ne înţelegem bine: nu vom merge niciunde cu căciula în mână să cerşim împrumuturi. Pe mine mă surprinde ceea ce fac polonezii, chiar şi ungurii, deşi ei procedează mai pragmatic. Cred că putem elimina cu desăvârşire cozile, în maximum doi ani de zile şi putem aduce prosperitatea în cinci ani, poate chiar mai repede.

Ion Raţiu: Repet, după părerea mea a fost o analiză foarte judicioasă, bazată pe o evaluare realistă a situaţiei. Pentru că noi aveam resursele necesare dar nu puteam să pornim motorul economic. Am sugerat de la început că ceea ce ne trebuie este o investiţie de capital din Occident pentru profit. Ne trebuie împreună cu capitalul, cu antrepriza şi energia şi know-how-ul de care aveam nevoie pentru a demara întreaga transformare. Spre deosebire de celelalte ţări, pentru că noi nu aveam balastul italienilor care au, de exemplu, cea mai mare datorie pe cap de locuitor din lume sau Polonia, peste 40 de miliarde de dolari. Nu, n- am făcut-o pentru că nu am ştiut cum s-o facem. Facem o mică paranteză. Nici până astăzi nu am început marea privatizare, a industriei grele, nici 5% nu s-a făcut, după şase ani de zile. De la început noi trebuia să evaluăm, să studiem situaţia cu experţi, cu profitabilitatea pe care o ai şi cu puterea de concurare pe piaţa mondială. Trebuiau luate măsuri drastice şi, pe urmă, atras capitalul străin ca să se investească în aceste întreprinderi care promiteau să facă profituri mult mai mari decât în oricare altă parte din lume. Acesta este programul pe care l-am spus de la început. De aceea eram optimist, de aceea rămân şi astăzi optimist. Cu o politică economică judicioasă, care să fie o combinaţie mai ales în acea perioadă pentru că eram deja în funcţiune în aparatura de stat şi această piramidă executivă economia de comandă exista încă, a fost pe urmă împărţită în nenumărate mici piramide. Şi de aici a izbucnit corupţia.

Pagina: 1/2