Ziarul personal Octavian Andronic
09 Iul 2020 - 16:32
Home Punctul pe Y ANDOgrafia zilei Foto EXPO

Ultimele postări pentru: 
> Punctul pe Y
> ANDOgrafia zilei
(dată curentă)

EXPOZIȚII 

ANDO - 100% Centenar

 



Arhiva foto 



Nou !!! 

Inedit 

Gura lumii 

Meandrele concretului 

Când eram mic am vrut să mă fac pilot. Dar am descoperit că am probleme cu vederea și atunci m-am făcut politician.

-- Ioan Mircea Pașcu

Sectiune diverse... 
Adauga o opinie

Cautare ZP 

Ion Iliescu la 'Starea Națiunii' (15 aprilie 2004)
.: Data 19-Sep-2007 :: Accesări: 1623 :: Tipărețte pagina curentă :: Tipărește tot:.
Horia Gruşcă: Doamnelor şi domnilor, bună seara, Hristos a înviat! Sper că mulţi dintre dvs, poate cei mai mulţi, au găsit motive să fie optimişti de Paşte, aşa cum ne-a urat la toţi românii preşedintele Iliescu la sfârşitul săptămânii trecute. Acum în ce măsură avem motive să fim optimişti pe termen lung vom afla de la şeful statului pe care am o­noarea să îl salut în studioul "Tudor Vornicu" al Televiziunii Române. Bine aţi venit, domnule preşedinte.

Ion Iliescu:
Bună seara, bine v-am găsit.
 

Horia Gruşcă: Bun venit îi spun şi domnului Octavian Andronic, directorul agenţiei de presă Amos News, care, prin vocaţie, fiind şi caricaturist, este condamnat să fie optimist.

Octavian Andronic: Bună seara.

Horia Gruşcă: Domnule preşedinte, cu ceva mai mult de un an în urmă, la 27 martie 2003, în acest studiou, când am vorbit de controversele internaţionale legate de decizia atacării Irakului, aţi spus: "Că va fi bine, că va fi rău, vom vedea". Ei bine, a trecut, cum spuneam, mai mult de un an. Că nu este bine, este puţin spus faţă de ceea ce se întâmplă, din păcate în aceste zile acolo. Aţi discutat astăzi subiectul în CSAT şi aţi decis că militarii români rămân în Irak în pofida riscurilor. Care sunt riscurile?

Ion Iliescu: Noi sperăm ca lucrurile să nu ia un curs posibil periculos, pentru că situaţia este într-adevăr foarte încordată, foarte gravă şi de la o anumită situaţie tensionată şi în lipsa coeziunii necesare pentru formarea unor structuri naţionale care să îşi asume răspunderea normalizării situaţiei s-a trecut la atacuri la adresa trupelor străine, americane şi aliate. Este un anumit semnal pozitiv că se încearcă anumite tratative, negocieri cu reprezentanţii forţelor care s-au manifestat agresiv în ultima vreme, însă lucrurile sunt incerte şi nu se ştie cum vor evolua. Cert este că în momentul de faţă nu există o alternativă. Retragerea trupelor existente pe teritoriul Irakului nu ar fi o soluţie.

Horia Gruşcă: Sunt ţări care au în vedere şi o asemenea eventualitate.

Ion Iliescu: Da, dar dacă vorbim despre situaţia Irakului şi de pericol, de ce motivaţia prezenţei străine în această zonă atât de frământată? Afganistanul la început, Irakul acum. Nu există nici un fel de şansă ca retragerea imediată a trupelor să ducă la o normalizare, ci din contră. Ar ieşi un război civil de nu s-ar vedea om cu om. Este vorba de o situaţie foarte...

Horia Gruşcă: Dimpotrivă, se vorbeşte de suplimentarea trupelor. Americanii chiar au decis să trimită...

Ion Iliescu: Probabil va fi chiar nevoie de aşa ceva, mai ales în această perioadă până ce se încheagă... Care este obiectivul? De la 30 iunie să se poată transfera autoritatea unor structuri naţionale. S-a creat această structură provizorie, Consiliul Provizoriu, care să aprobe şi Constituţia. Constituţia a iscat controverse, a fost şi una din cauzele unor tensiuni. Deci încă nu se profilează exact această autoritate care să preia responsabilităţile procesului de normalizare din ţară. În această direcţie merg eforturile acuma, ca asistenţa militară străină să însemne nu accentuarea conflictelor militare; nimeni nu este interesat în aşa ceva, nu de aceea există această prezenţă, ci obiectivul ei este să asigure pacificarea climatului general din ţară şi închegarea unor structuri democratice, naţionale care să asigure trecerea spre o nouă situaţie calitativă. Ceea ce se discută în momentul de faţă este implicarea o­nU şi poate a NATO ca structură militară care să asigure coerenţa acestei acţiuni. În Consiliul de Securitate se discută, asta am discutat şi noi astăzi, suntem membri ai Consiliului de Securitate, vom avea chiar preşedinţia Consiliului în iulie, deci imediat după 30 iunie, şi am discutat şi despre mandatul României în cadrul Consiliului de Securitate în toată această perioadă de dezbatere a acestei situaţii, care este cea mai acută la ora actuală, şi modul în care şi organizaţia mondială, şi alte structuri internaţionale să poată interveni pentru a sprijini procesul de atenuare a stării conflictuale actuale şi de pregătire a unor premise spre normalizare. Deci în asemenea condiţiuni a pune problema retragerii trupelor străine este mai periculos decât riscurile exietente în situaţia...

Octavian Andronic: Se va putea vorbi şi despre o sporire a contingentului românesc în Irak?

Ion Iliescu: Nu despre asta am discutat. Noi, în toate angajamentele care le avem, am ajuns la o anumită limită. Cred că nu putem, şi asta a fost concluzia pe care am tras-o, nu putem suplimenta, vom căuta să ne adaptăm ca structuri. Spre exemplu, este o anumită solicitare pentru trupe de geniu, formaţiuni de specialişti pentru repararea drumurilor, de comunicaţii, ş.a.m.d. În structura formaţiunilor existente putem să gândim anumite adaptări, dar nu avem de gând să suplimentăm şi nici să ne retragem.

Octavian Andronic: Domnule preşedinte, în urmă cu un an, când purtaţi discuţii cu autorul acestei cărţi, recent apărute, Vladimir Tismăneanu - bănuiesc că vom vorbi şi despre ea - afirmaţi că decizia de a ne alătura coaliţiei formate de SUA a fost una corectă. Vă menţineţi această opinie şi astăzi? Care ar fi învăţămntele care s-ar putea trage din experienţa aceasta irakiană a ultimului an?

Ion Iliescu: Sigur, Irakul în sine comportă o analiză specială în legătură... Dar aci este greu să discuţi ce ar fi fost dacă nu ar fi fost sau ce ar fi fost allfel. Este o situaţie dată de la care trebuie să pornim. Noi am pornit de un singur considerent. În faţa unor situaţii care afectează stabilitatea internaţională în general, consolidarea Alianţei şi a solidarităţii transatlantice este un act necesar pentru eficienţa acţiunii internaţionale a tuturor celor interesaţi în combaterea terorismului, care este un pericol comun, şi pentru atenuarea focarelor de conflicte care afectează stabilitatea internaţională. Deci aceasta a fost judecata noastră. Noi nu am adoptat o poziţie partizană, am crezut că este şi nepotrivită discuţia Europa sau SUA. Era vorba că de faptul că, în cadrul UE, erau păreri diferite şi nouă ni s-a părut atunci, credem că nu am greşit, de fapt a fost acţiunea conjugată, opinia împărtăşită de toate cele 10 ţări care formau grupul noilor membri, pentru o aţiune solidară din acest punct de vedere şi ne menţinem acest punct de vedere.

Horia Gruşcă: Domnule preşedinte, iertaţi-mă că vă întrerup, dar sunt nevoit să vă amintesc că tot aici, la "Starea naţiunii", cu o ediţie înainte de cea pe care am pomenit-o mai devreme, când discutam, încă nu începuse războiul, era imediat după ce secretarul de stat american, Collin Powell, făcuse o demonstraţie la o­nU, în Consiliul de Securitate, privind dovezile legate de armele de distrugere în masă - acesta a fost motivul intervenţiei în Irak. Nu mai departe de 18 martie, preşedintele Poloniei, Alexandr Kwasniewski, spune: "Polonia a fost păcălită în privinţa armelor de distrugere în masă ale Irakului". Vă simţiţi păcălit? Este vorba de informaţiile care ne-au fost prezentate şi le-au fost prezentate aliaţilor americani la acea dată şi care nu numai că nu au fost confirmate între timp, dar au apărut şi tot felul de suspiciuni legate de manipularea anumitor informaţii.

Ion Iliescu: Preşedintele Kwasniewski şi-a mai modificat puţin...

Horia Gruşcă: Nu, a rămas pe poziţie şi, sigur, Polonia nu renunţă la sprijinirea americanilor.

Ion Iliescu: Noi atunci nu am stat să judecăm adevărul argumentelor aduse, ci am pornit de la un element de bază, un criteriu esenţial, al solidarităţii şi acţiunii unitare în faţa unei situaţii date. Că ar fi fost mai bine ca această chestiune să aibă o acoperire a organizaţiei internaţionale, asta am spus-o oricând, dar de fapt exista o rezoluţie acoperitoare a Consiliului de Securitate cu privire la administraţia veche irakiană şi care a stat la baza, de fapt, a acestei acţiuni, independent de confirmarea sau nu a suspiciunilor cu privire la arme de distrugere în masă. Deci chestiunea era mai larg puţin abordată.

Horia Gruşcă: Categoric, lucrurile sunt consumate, ne aflăm într-o fază în care criza trebuie administrată şi eventual trebuie dres ceea ce s-a întâmplat. Pe de altă parte, există şi păreri din partea unor oficiali, unor persoane autorizate cum că intervenţia din Irak a făcut mai mult rău. Şi am să vă citez ce a spus, de exemplu, preşedintele Comisiei Europene, Romano Prodi, care, după atentatele de la Madrid din 11 martie, spunea: "Terorismul este infinit mai puternic în prezent decât cu un an în urmă. Bilanţul războiului din Irak este negativ în Irak şi în afara Irakului" - Istanbul, Moscova, Madrid, enumera oraşele în care au avut loc atentate. Terorismul, mai spune el, care ar fi trebuit oprit prin acest război, este infinit mai puternic la un an de la începerea războiului. Hans Blix, şeful inspectorilor o­nU din Irak, în 14 martie spunea: "Războiul din Irak a dat un nou impuls terorismului în loc să îl oprească. Războiul şi consecinţele lui reprezintă un rău mai mare decât Saddam". In fine, Richard Clarke, coordonator al administraţiei americane pe probleme antiteroriste: "Nimic din ce ar fi putut face America nu ar fu furnizat pentru Al Qaeda şi pentru noile generaţii de grupări clonate din ea un mecanism de recrutare mai bun decât invadarea neprovocată a unei ţări arabe bogate în petrol". Există şi această viziune că s-a deschis un soi de cutia Pandorei în Irak. Iertaţi-mă, în clipa de faţă acţionează în Irak se pare Al Qaeda şi grupări teroriste care nu existau acum un an.

Ion Iliescu: Da, aşa este. Au existat chiar înainte de acest lucru păreri care erau destul de avizate ale unor lideri din regiune, cunoscători ai stării de lucruri şi care erau adversari ai lui Saddam Hussein şi care avertizau asupra unui lucru: "Sigur, se poate găsi o cale de înlăturare a lui Saddam, lichidarea lui fizică sau înlăturarea într-o formă sau alta. Problema este ce va fi după, cum anume se va asigura o evoluţie normală post-Saddam". Şi iată că se confirmă: aceste temeri aveau un fundament real. Dar aşa cum spuneam, suntem post-factum. Ceea ce trebuie să ne propună acum /.../ este să vedem care este cea mai bună cale de a ieşi din această situaţie. Deci eu cred că, în momentul de faţă, trebuie găsite căi care să asigure o acţiune solidară a comunităţii internaţionale şi inclusiv o cale de prezenţă a organizaţiei internaţionale care să dea legitimitate şi autoritate acestei acţiuni şi o comunicare cu opinia publică irakiană că toată această prezenţă nu este ostilă intereselor ţării, ci din contră, caută să sprijine normalizarea situaţiei din ţară şi deschiderea unei căi noi de dezvoltare a societăţii irakiene. Problema se vede că nu este simplă. Au apărut la suprafaţă conflicte interne care înainte erau înăbuşite de existenţa dictaturii lui Saddam Hussein, deci conflictul acesta între şiiţi şi suniţi. Şiiţii ca populaţie majoritară, care sub regimul Hussein era oprimată, care acum revendică o poziţie de comandă în noua situaţie. Inclusiv dezbaterea pe constituţie a pornit de la această chestiune, de asigurare a acestei predominanţe şi a acestui rol, a acestei poziţii de populaţie majoritară a ţării.

Horia Gruşcă: Pe de altă parte, sunt situaţii în care a apărut şi o apropiere între cele două grupări, între şiiţi şi suniţi, ceea ce nimeni nu anticipa în faţa ocupaţiei.

Ion Iliescu: Este o chestiue de conjunctură. Este un sentiment de...Este o reacţie de psihologie socială în faţa unor străini, indiferent cum se prezintă ei şi, când situaţia s-a deteriorat pe toate planurile, mai ales, toată populaţia suferă în momentul de faţă. Situaţia economică, situaţia socială, toate funcţionalităţile infrastructurilor, serviciilor publice sunt în suferinţă. În aceste condiţii, prezenţa unor străini creează şi o asemenea tendinţă de solidarizare naţională faţă de prezenţa străină. Tocmai în asta constă complicaţia situaţiei.



Pagina: 1/4 pagina următoare >>

.: Înapoi la subiect TVR - "Starea Națiunii"