Horia Gruşcă: Doamnelor şi domnilor, bună seara,
Hristos a înviat! Sper că mulţi dintre dvs, poate cei mai mulţi,
au găsit motive să fie optimişti de Paşte, aşa cum ne-a urat la
toţi românii preşedintele Iliescu la sfârşitul săptămânii
trecute. Acum în ce măsură avem motive să fim optimişti pe
termen lung vom afla de la şeful statului pe care am onoarea să
îl salut în studioul "Tudor Vornicu" al Televiziunii Române.
Bine aţi venit, domnule preşedinte.
Ion Iliescu: Bună seara, bine v-am găsit.
Horia Gruşcă:
Bun venit îi spun şi domnului Octavian
Andronic, directorul agenţiei de presă Amos News, care, prin
vocaţie, fiind şi caricaturist, este condamnat să fie optimist.
Octavian Andronic: Bună seara.
Horia Gruşcă: Domnule preşedinte, cu ceva
mai mult de un an în urmă, la 27 martie 2003, în acest studiou,
când am vorbit de controversele internaţionale legate de decizia
atacării Irakului, aţi spus: "Că va fi bine, că va fi rău, vom
vedea". Ei bine, a trecut, cum spuneam, mai mult de un an. Că nu
este bine, este puţin spus faţă de ceea ce se întâmplă, din
păcate în aceste zile acolo. Aţi discutat astăzi subiectul în
CSAT şi aţi decis că militarii români rămân în Irak în pofida
riscurilor. Care sunt riscurile?
Ion Iliescu: Noi sperăm ca lucrurile să nu
ia un curs posibil periculos, pentru că situaţia este
într-adevăr foarte încordată, foarte gravă şi de la o anumită
situaţie tensionată şi în lipsa coeziunii necesare pentru
formarea unor structuri naţionale care să îşi asume răspunderea
normalizării situaţiei s-a trecut la atacuri la adresa trupelor
străine, americane şi aliate. Este un anumit semnal pozitiv că
se încearcă anumite tratative, negocieri cu reprezentanţii
forţelor care s-au manifestat agresiv în ultima vreme, însă
lucrurile sunt incerte şi nu se ştie cum vor evolua. Cert este
că în momentul de faţă nu există o alternativă. Retragerea
trupelor existente pe teritoriul Irakului nu ar fi o soluţie.
Horia Gruşcă: Sunt ţări care au în vedere şi
o asemenea eventualitate.
Ion Iliescu: Da, dar dacă vorbim despre
situaţia Irakului şi de pericol, de ce motivaţia prezenţei
străine în această zonă atât de frământată? Afganistanul la
început, Irakul acum. Nu există nici un fel de şansă ca
retragerea imediată a trupelor să ducă la o normalizare, ci din
contră. Ar ieşi un război civil de nu s-ar vedea om cu om. Este
vorba de o situaţie foarte...
Horia Gruşcă: Dimpotrivă, se vorbeşte de
suplimentarea trupelor. Americanii chiar au decis să trimită...
Ion Iliescu: Probabil va fi chiar nevoie de
aşa ceva, mai ales în această perioadă până ce se încheagă...
Care este obiectivul? De la 30 iunie să se poată transfera
autoritatea unor structuri naţionale. S-a creat această
structură provizorie, Consiliul Provizoriu, care să aprobe şi
Constituţia. Constituţia a iscat controverse, a fost şi una din
cauzele unor tensiuni. Deci încă nu se profilează exact această
autoritate care să preia responsabilităţile procesului de
normalizare din ţară. În această direcţie merg eforturile acuma,
ca asistenţa militară străină să însemne nu accentuarea
conflictelor militare; nimeni nu este interesat în aşa ceva, nu
de aceea există această prezenţă, ci obiectivul ei este să
asigure pacificarea climatului general din ţară şi închegarea
unor structuri democratice, naţionale care să asigure trecerea
spre o nouă situaţie calitativă. Ceea ce se discută în momentul
de faţă este implicarea onU şi poate a NATO ca structură
militară care să asigure coerenţa acestei acţiuni. În Consiliul
de Securitate se discută, asta am discutat şi noi astăzi, suntem
membri ai Consiliului de Securitate, vom avea chiar preşedinţia
Consiliului în iulie, deci imediat după 30 iunie, şi am discutat
şi despre mandatul României în cadrul Consiliului de Securitate
în toată această perioadă de dezbatere a acestei situaţii, care
este cea mai acută la ora actuală, şi modul în care şi
organizaţia mondială, şi alte structuri internaţionale să poată
interveni pentru a sprijini procesul de atenuare a stării
conflictuale actuale şi de pregătire a unor premise spre
normalizare. Deci în asemenea condiţiuni a pune problema
retragerii trupelor străine este mai periculos decât riscurile
exietente în situaţia...
Octavian Andronic: Se va putea vorbi şi
despre o sporire a contingentului românesc în Irak?
Ion Iliescu: Nu despre asta am discutat. Noi,
în toate angajamentele care le avem, am ajuns la o anumită
limită. Cred că nu putem, şi asta a fost concluzia pe care am
tras-o, nu putem suplimenta, vom căuta să ne adaptăm ca
structuri. Spre exemplu, este o anumită solicitare pentru trupe
de geniu, formaţiuni de specialişti pentru repararea drumurilor,
de comunicaţii, ş.a.m.d. În structura formaţiunilor existente
putem să gândim anumite adaptări, dar nu avem de gând să
suplimentăm şi nici să ne retragem.
Octavian Andronic: Domnule preşedinte, în
urmă cu un an, când purtaţi discuţii cu autorul acestei cărţi,
recent apărute, Vladimir Tismăneanu - bănuiesc că vom vorbi şi
despre ea - afirmaţi că decizia de a ne alătura coaliţiei
formate de SUA a fost una corectă. Vă menţineţi această opinie
şi astăzi? Care ar fi învăţămntele care s-ar putea trage din
experienţa aceasta irakiană a ultimului an?
Ion Iliescu: Sigur, Irakul în sine comportă
o analiză specială în legătură... Dar aci este greu să discuţi
ce ar fi fost dacă nu ar fi fost sau ce ar fi fost allfel. Este
o situaţie dată de la care trebuie să pornim. Noi am pornit de
un singur considerent. În faţa unor situaţii care afectează
stabilitatea internaţională în general, consolidarea Alianţei şi
a solidarităţii transatlantice este un act necesar pentru
eficienţa acţiunii internaţionale a tuturor celor interesaţi în
combaterea terorismului, care este un pericol comun, şi pentru
atenuarea focarelor de conflicte care afectează stabilitatea
internaţională. Deci aceasta a fost judecata noastră. Noi nu am
adoptat o poziţie partizană, am crezut că este şi nepotrivită
discuţia Europa sau SUA. Era vorba că de faptul că, în cadrul UE,
erau păreri diferite şi nouă ni s-a părut atunci, credem că nu
am greşit, de fapt a fost acţiunea conjugată, opinia împărtăşită
de toate cele 10 ţări care formau grupul noilor membri, pentru o
aţiune solidară din acest punct de vedere şi ne menţinem acest
punct de vedere.
Horia Gruşcă: Domnule preşedinte, iertaţi-mă
că vă întrerup, dar sunt nevoit să vă amintesc că tot aici, la "Starea
naţiunii", cu o ediţie înainte de cea pe care am pomenit-o mai
devreme, când discutam, încă nu începuse războiul, era imediat
după ce secretarul de stat american, Collin Powell, făcuse o
demonstraţie la onU, în Consiliul de Securitate, privind
dovezile legate de armele de distrugere în masă - acesta a fost
motivul intervenţiei în Irak. Nu mai departe de 18 martie,
preşedintele Poloniei, Alexandr Kwasniewski, spune: "Polonia a
fost păcălită în privinţa armelor de distrugere în masă ale
Irakului". Vă simţiţi păcălit? Este vorba de informaţiile care
ne-au fost prezentate şi le-au fost prezentate aliaţilor
americani la acea dată şi care nu numai că nu au fost confirmate
între timp, dar au apărut şi tot felul de suspiciuni legate de
manipularea anumitor informaţii.
Ion Iliescu: Preşedintele Kwasniewski şi-a
mai modificat puţin...
Horia Gruşcă: Nu, a rămas pe poziţie şi,
sigur, Polonia nu renunţă la sprijinirea americanilor.
Ion Iliescu: Noi atunci nu am stat să
judecăm adevărul argumentelor aduse, ci am pornit de la un
element de bază, un criteriu esenţial, al solidarităţii şi
acţiunii unitare în faţa unei situaţii date. Că ar fi fost mai
bine ca această chestiune să aibă o acoperire a organizaţiei
internaţionale, asta am spus-o oricând, dar de fapt exista o
rezoluţie acoperitoare a Consiliului de Securitate cu privire la
administraţia veche irakiană şi care a stat la baza, de fapt, a
acestei acţiuni, independent de confirmarea sau nu a
suspiciunilor cu privire la arme de distrugere în masă. Deci
chestiunea era mai larg puţin abordată.
Horia Gruşcă: Categoric, lucrurile sunt
consumate, ne aflăm într-o fază în care criza trebuie
administrată şi eventual trebuie dres ceea ce s-a întâmplat. Pe
de altă parte, există şi păreri din partea unor oficiali, unor
persoane autorizate cum că intervenţia din Irak a făcut mai mult
rău. Şi am să vă citez ce a spus, de exemplu, preşedintele
Comisiei Europene, Romano Prodi, care, după atentatele de la
Madrid din 11 martie, spunea: "Terorismul este infinit mai
puternic în prezent decât cu un an în urmă. Bilanţul războiului
din Irak este negativ în Irak şi în afara Irakului" - Istanbul,
Moscova, Madrid, enumera oraşele în care au avut loc atentate.
Terorismul, mai spune el, care ar fi trebuit oprit prin acest
război, este infinit mai puternic la un an de la începerea
războiului. Hans Blix, şeful inspectorilor onU din Irak, în 14
martie spunea: "Războiul din Irak a dat un nou impuls
terorismului în loc să îl oprească. Războiul şi consecinţele lui
reprezintă un rău mai mare decât Saddam". In fine, Richard
Clarke, coordonator al administraţiei americane pe probleme
antiteroriste: "Nimic din ce ar fi putut face America nu ar fu
furnizat pentru Al Qaeda şi pentru noile generaţii de grupări
clonate din ea un mecanism de recrutare mai bun decât invadarea
neprovocată a unei ţări arabe bogate în petrol". Există şi
această viziune că s-a deschis un soi de cutia Pandorei în Irak.
Iertaţi-mă, în clipa de faţă acţionează în Irak se pare Al Qaeda
şi grupări teroriste care nu existau acum un an.
Ion Iliescu: Da, aşa este. Au existat chiar
înainte de acest lucru păreri care erau destul de avizate ale
unor lideri din regiune, cunoscători ai stării de lucruri şi
care erau adversari ai lui Saddam Hussein şi care avertizau
asupra unui lucru: "Sigur, se poate găsi o cale de înlăturare a
lui Saddam, lichidarea lui fizică sau înlăturarea într-o formă
sau alta. Problema este ce va fi după, cum anume se va asigura o
evoluţie normală post-Saddam". Şi iată că se confirmă: aceste
temeri aveau un fundament real. Dar aşa cum spuneam, suntem
post-factum. Ceea ce trebuie să ne propună acum /.../ este să
vedem care este cea mai bună cale de a ieşi din această situaţie.
Deci eu cred că, în momentul de faţă, trebuie găsite căi care să
asigure o acţiune solidară a comunităţii internaţionale şi
inclusiv o cale de prezenţă a organizaţiei internaţionale care
să dea legitimitate şi autoritate acestei acţiuni şi o
comunicare cu opinia publică irakiană că toată această prezenţă
nu este ostilă intereselor ţării, ci din contră, caută să
sprijine normalizarea situaţiei din ţară şi deschiderea unei căi
noi de dezvoltare a societăţii irakiene. Problema se vede că nu
este simplă. Au apărut la suprafaţă conflicte interne care
înainte erau înăbuşite de existenţa dictaturii lui Saddam
Hussein, deci conflictul acesta între şiiţi şi suniţi. Şiiţii ca
populaţie majoritară, care sub regimul Hussein era oprimată,
care acum revendică o poziţie de comandă în noua situaţie.
Inclusiv dezbaterea pe constituţie a pornit de la această
chestiune, de asigurare a acestei predominanţe şi a acestui rol,
a acestei poziţii de populaţie majoritară a ţării.
Horia Gruşcă: Pe de altă parte, sunt
situaţii în care a apărut şi o apropiere între cele două grupări,
între şiiţi şi suniţi, ceea ce nimeni nu anticipa în faţa
ocupaţiei.
Ion Iliescu: Este o chestiue de conjunctură.
Este un sentiment de...Este o reacţie de psihologie socială în
faţa unor străini, indiferent cum se prezintă ei şi, când
situaţia s-a deteriorat pe toate planurile, mai ales, toată
populaţia suferă în momentul de faţă. Situaţia economică,
situaţia socială, toate funcţionalităţile infrastructurilor,
serviciilor publice sunt în suferinţă. În aceste condiţii,
prezenţa unor străini creează şi o asemenea tendinţă de
solidarizare naţională faţă de prezenţa străină. Tocmai în asta
constă complicaţia situaţiei.