Octavian Andronic: Domnule preşedinte,
există temeri justificate că am putea deveni o ţintă pentru
atacuri teroriste datorită participării noastre acţiunea
forţelor coaliţiei?
Ion Iliescu: Sper să nu şi, din toate
ecourile pe care le avem de la reprezentanţii noştri, militarii
noştri, există o relaţie cu populaţia unde se află militarii
noştri relativ normală, adică oamenii nu privesc cu ostilitate
trupele române şi reprezentanţii lor. În problemele pe care le
au cu autorităţile locale, cu cetăţenii, este o atitudine mai
amicală faţă de noi. Şi sperăm să se cultive o asemenea relaţie.
Horia Gruşcă: Eu mă gândeam că întrebarea
domnului Andronic bate mai departe şi că nu este vorba doar de
românii din Irak. Riscul unor acţiuni teroriste.
Ion Iliescu: Nu, dar era vorba de acest
lucru, de prezenţa noastră în Irak. Deocamdată nu sunt semne
care să prezinte un pericol din acest punct de vedere dar, sigur,
totul este posibil în această evoluţie, nu întotdeauna raţională
a unor...
Horia Gruşcă: Vorbim de terorism. Unii spun
fenomen, alţii flagel. Nu vi se pare că lumea de astăzi este
extrem de preocupată, sigur, pe bună dreptate, să trateze
simptomele unei boli şi nimeni nu mai are grijă de cauze, nu îşi
mai pune întrebări de ce se întâmplă aceste lucruri. Se face
ceva în această direcţie? Sigur, asta este urgenţa, asta este
prioritatea.
Ion Iliescu: Aşa se întâmplă întotdeauna.
Efectele sunt cele care impresionează şi care generează reacţii.
Investigarea şi perceperea cauzelor este o chestiune mai
profundă şi nu totdeauna este în primă atenţie. În toată istoria
s-a văzut acest lucru. Din păcate, acest început de secol apare
cu acest fenomen care a căpătat o extensiune la scară planetară
în condiţiile globalizării, pentru că acum, cu cinci decenii în
urmă, foarte fenomene erau oarecum izolate. Acum nimic nu mai
rămâne fără efecte la scară globală. De aceea toate procesele,
şi pozitive şi negative, au o dinamică şi o extensiune mult mai
rapidă. Şi terorismul a apărut ca un fenomen, ca un flagel
internaţional care afectează situaţia tuturor ţărilor; de aceea
este o solidaritate importantă. Dar una din cauze, sigur nu este
o cauză, pentru că au fost discuţii pe această temă, dacă
sărăcia este sau alimentează terorismul şi s-a constatat că
fenomenele de terorism nu sunt în primul rând în ţările cele mai
sărace din lume. Grupările acestea, de regulă chiar Al Qaeda, şi
Osama Bin Laden provin dintr-o familie de milionari din Arabia
Saudită.
Horia Gruşcă: Vorbim de iniţiatori nu de
sinucigaşii care nu au cu ce se îmbrăca, cum se întâmpla cu
talibanii din Afganistan care nu erau bogaţi.
Ion Iliescu: Tocmai. Sigur, dar în cadrul
fenomenului acesta al terorismului, deci se constată prezenţa
lui nu atât şi nu numai în ţările sărace sau nu atât acolo, cât
mai ales se extinde în alte zone. Dar eu cred că, totuşi,
sărăcia la nivel planetar, discrepanţele uriaşe între săracii şi
bogaţii lumii este un stimul şi un factor încurajator. Deci
abordarea problemelor esenţiale ale lumii contemporane, sărăcia
ca fenomen endemic şi discrepanţele care se adâncesc chiar pe
măsură ce lumea devine mai bogată. În 50 de ani omenirea a
devenit de şapte ori mai bogată. Produsul mondial global s-a
amplificat de şapte ori. Sărăcia nu s-a diminuat, iar
discrepanţele cresc. Noile tehnologii informaţionale constituie
o şansă pentru lumea rămasă în urmă, pentru ţările sărace, să
aibă direct acces la sursele cunoaşterii, care este şi vectorul
esenţial al progresului contemporan. Dar în loc să atenueze
acest nou instrument tehnologic, discrepanţele, din contră... a
apărut "digital devide", adică această discrepenţă bazată tocmai
pe şansele mai mici ale celor săraci de a putea folosi aceste
achiziţii ale tehnologiei. De aceea şi aceste probleme au
devenit problemele majore în toate dezbaterile internaţionale pe
problematica globală şi eu cred că abordarea acestor probleme ar
reteza una din sursele de alimentare a acestor fenomene de
fanatism care domină lumea. Dar sigur, fanatismul are şi alte
rădăcini, are şi alte resurse. Deosebirile acestea între
civilizaţii şi nevoia de a lua în considerare deosebirile, că nu
se poate extinde extrapola o anumită experienţă, anumite valori
într-o lume care are cu totul alte valori, alte percepţii, altă
psihologie socială.
Octavian Andronic: De aici şi o explicaţie a
eşecului.
Ion Iliescu: Păi da, asta este cauza
eşecului în Irak, pentru că s-a încercat de o manieră, eu zic
cam fixistă, rigidă...
Octavian Andronic: Transferul unui model.
Ion Iliescu: ... să mergem cu drapelele
desfăşurate ale ideii de libertate şi lumea o să ne primească cu
braţele deschise şi o să ne aplaude. Deci lucrurile trebuiesc
gândite mai profund.
Horia Gruşcă: Îmi cer scuze domnule Andronic,
dar vreau să semnalez un mesaj de la un telespectator care este
cumva legat de situaţiile, cauzele eventuale ale terorismului şi
v-a trimis un mesaj prin e-mail, ing. Andrei Iliescu care spune,
nu am să citez întregul mesaj: "Domnul preşedinte al SUA, George
Bush, a susţinut recent - este vorba de ziua de ieri din câte
ştiu eu - dreptul Israelului de a păstra unele din teritoriile
ocupate în 1967". Domnia sa face şi o sinteză a istoricului din
zonă, dar se întreabă: "Oare acest demers nu va complica
situaţia din Orientul Apropiat, dând apă la moară şi mai mult
acţiunilor teroriste? Care consideraţi că va fi poziţia României
faţă de această problemă?"
Ion Iliescu: Sigur, este o altă sursă de
tensiuni în Orientul Apropiat. Conflictul arabo-isarelian şi
abordarea de pe poziţii de forţă a acestor probleme, în orice
context, dar şi în contextul dat, s-a văzut că nu este soluţia
potrivită. Deci tot calea dialogului şi înţelegerii trebuie
căutată. Din păcate, a fost compromisă această cale. A fost un
moment de vârf Rabin-Peres cu Yasser Arafat, care au ajuns, în
fine, două părţi care păreau ireconciliabile, să poată dialoga,
să poată discuta, să poată proiecta o perspectivă. Şi a apărut o
situaţie nouă, s-a creat Autoritatea Palestiniană. Trebuia mers
mai departe. Din păcate, procesul a făcut un pas înapoi. Sigur,
sunt complexe aceste probleme, este greu să le poţi judeca din
afară şi trebuiesc, sigur, luate în considerare şi SUA prin
poziţiile pe care le adoptă sunt, la rândul lor în faţa unei
dificultăţi de a percepe realitatea în toată complexitatea ei şi
de a adopta poziţia cea mai echilibrată, comunitatea
internaţională, în general. Dar mie mi se pare că şi aci, ca şi
oriunde, în orice altă situaţie calea înţeleaptă este calea
soluţiilor care să convină ambelor părţi, calea dialogului,
calea concesiilor reciproce.
Octavian Andronic: Domnule preşedinte, să
revenim din Irak în România şi de la flagelul terorismului la
flagelul corupţiei. Din câte îmi amintesc eu, este pentru prima
data când pe ordinea de zi a CSAT a figurat problema corupţiei.
Este un simptom sau un semnal?
Ion Iliescu: A trecut un an şi ceva de când
a luat fiinţă această instituţie şi am acceptat această
propunere...
Octavian Andronic: Vă referiţi la PNA.
Ion Iliescu: La PNA. Şi am acceptat această
propunere, ţinând seama că este o problemă foarte importantă
pentru noi prezentarea unei informări din partea procurorului
general al PNA în legătură cu experienţa de până acum a acestei
instituţii şi rezultatele care s-au înregistrat. Deci am
introdus pe ordinea de zi o informare din partea procurorului
general al PNA care a fost ca atare receptată de CSAT şi am vrut
să dăm şi un semnal din acest punct de vedere cu aprecierea pe
care am făcut-o că această instituţie totuşi reprezintă ceva. Şi
legea care a generat acest lucru, şi pachetul de legi
anticorupţie, şi modul în care această instituţie chemată să se
ocupe în mod exclusiv de această problemă acţionează şi că
există şi rezultate notabile din acest punct de vedere şi în ce
priveşte marea corupţie, şi chiar am cerut să se prezinte chiar
o informare mai completă pentru opinia publică privind diverse
cauze care au fost abordate de PNA şi importanţa lor prin
valoarea prejudiciilor ca să ştim ce înseamnă marea corupţie.
Mare corupţie, este vorba de fenomene care afectează economia
prin valori foarte mari, pe de o parte, sau prin poziţia
protagoniştilor unor asemenea cauze şi deci, şi dintr-un punct
de vedere, şi din altul, PNA a abordat aceste probleme. În
acelaşi timp s-a dezbătut importanţa corupţiei mici care este
mai puţin spectaculoasă, dar este la tot pasul şi care afectează
mai ales aproape pe fiecare cetăţean al ţării. Şi în aceeaşi
măsură în care PNA să îşi consolideze, şi am şi aprobat câteva
măsuri, guvernul de asemenea a luat câteva măsuri pentru
completarea efectivelor PNA, consolidarea structurilor ale şi
intensificarea acestor măsuri şi o mai bună conlucrare cu toţi
factorii care... Pentru că PNA ia şi judecă ceea ce i se oferă.
Deci şi poliţie, şi serviciile de informaţii, şi organele de
control guvernamentale, pentru ca să se închege o acţiune
conjugată mai eficace, mai viguroasă. În acelaşi timp, şi
Procuratura în general, şi toate celelalte instituţii, atacarea
fenomenelor de corupţie în toate înfăţişările ei. Printre altele,
zilele acestea sau, mă rog, în ultima vreme, am fost confruntat
cu câteva chestiuni. Sunt oameni care se prezintă, adică apropo
de traficul de influenţă. Şi văd că sunt destul de frecvente
năravurile unora. Merg şi se prezintă: "Sunt rudă cu Iliescu. Mă
cunosc cu el şi, vorba aia, luă cafeaua împreună". Ca să
impresioneze şi să capete rezolvări pe care nu le capătă altfel.
Sau apelează că "de la Cotroceni" are nu ştiu ce. Unii s-au
prezentat falşi consilieri la Cotroceni, cu documente
falsificate. Dar nu numai de Iliescu şi de Cotroceni este vorba,
dar de foarte multe alte instituţii şi autorităţi şi de aceea aş
face un apel direct de astă dată: în asemenea situaţii, nimeni
să nu se lase impresionat de asemenea şarlatani, pentru că este
una din pârghiile unor asemenea fenomene care deranjează pe
toată lumea. Există o singură regulă, legea este una pentru toţi,
nimeni nu trebuie să profite de poziţia pe care o are în stat,
în adminstraţie nici el personal, nici rudele şi prietenii
acestuia, nici grupurile de interese şi cei care se folosesc de
aşa ceva să fie imediat dezvăluiţi organelor sau...
Octavian Andronic: Aveţi cunoştinţă de
cazuri concrete de acest gen?
Ion Iliescu: Da, şi am luat măsuri din acest
punct de vedere.
Octavian Andronic: Domnule preşedinte, aş
vrea să fac o mică paranteză. Sigur că da, a fost o notă bună
pentru PNA şi cred că ei vor putea să lucreze puţin mai bine şi
mai decontractat, având în vedere încrederea de care se bucură.
Însă opinia publică resimte, se simte frustrată de faptul că în
"recolta" PNA nu apar "peştii mari" ai domnului Verheugen.
Acuma, bineînţeles, este greu de câte ori dai cu undiţa să scoţi
un peşte mare. Un peşte mare se prinde...
Horia Gruşcă: De ce ai domnului Verheugen?
Ai noştri.
Octavian Andronic: Ai noştri, este adevărat.
Domnule preşedinte, credeţi însă că principalul obiectiv este să
băgăm la puşcărie cât mai mulţi oameni, sau să descurajăm mai
degrabă acest fenomen? Există o grămadă de referiri la marea
corupţie, dar referiri foarte vagi. Nimeni nu pune degetul pe
marea corupţie, deşi toată lumea pare să ştie cine sunt aceşti
mari corupţi. Nu cumva este vorba de un fenomen de voinţă
politică de a-i retrage din linia deciziilor pe cei suspectaţi
de a nu fi foarte oneşti? Poate că ar fi o măsură mai eficientă
decât să tot aşteptăm prinderea lor cu cârligele şi cu
harpoanele PNA?