...

H. Gruşcă: Domnule preşedinte, dacă românii nu s-au înghesuit în stradă să protesteze faţă de războiul din Irak, nu ezită să protesteze în stradă faţă de concedierile recent anunţate.
Cele mai importante oraşe pe harta nemulţumirilor sunt Braşovul şi Hunedoara, două oraşe industriale.
Este adevărat, este o măsură justificată economic de mai toate guvernele, deşi de cele mai multe ori s-au aplicat jumătăţi de măsură tocmai pentru a se evita conflictele sociale. Problema este alternativa pentru viitorii şomeri, pentru că experienţa arată, dacă ne aducem aminte de minerii din Valea Jiului, că oricât de multe ar fi salariile compensatorii acordate, această soluţie nu face decât să amâne momentul adevărului, care înseamnă insuficienţa mijloacelor de subzistenţă. Există alternative în clipa de faţă?

O. Andronic: Este un joc cinic, ca unor oameni care nu au bani de azi pe mâine să le pui deodată în braţe, câteva zeci de milioane, cu care nu ştiu ce să facă mai întâi...

I.Iliescu: Sunt măsuri paleative, dar din păcate necesare, atunci când nu există altceva.
Eu înţeleg amărăciunea şi disperarea unor oameni, care mai ales la o anumită vârstă se văd în situaţia de a-şi pierde locurile de muncă.
Practic vorbind, aceste locuri de muncă nu prea există.
Ele sunt ţinute în mod artificial şi aceasta este tragedia procesului nostru de reconstrucţie economică.
S-au purtat tot felul de discuţii, ce înseamnă refacerea economică, procesul de privatizare şi de ce nu se acţionează cu mai multă energie, în stilul terapiei de şoc. Am avut tot felul de guverne. Eu speram, în 1996, când a avut loc alternanţa la putere, că noua administraţie, bucurându-se şi de simpatia internaţională, să abordeze cu curaj, să facă mai mult din acest punct de vedere. Din păcate, ştim foarte bine că nu numai că nu s-a avansat, dar am avut chiar un declin relansat al economiei naţionale, cu efecte economice şi sociale negative. Deci nu este simplu, eu nu vreau să acuz pe nimeni, dar este un proces în care suntem implicaţi cu toţii.
S-a produs o răsturnare istorică de mari proporţii, a fost falimentat un sistem economic şi social pe o mare întindere geografică. Nu a fost o acţiune întâmplătoare.

H. Gruşcă: Domnule preşedinte, există situaţii în care putem să acuzăm managementul defectuos al unei anumite întreprinderi.

I.Iliescu: Voiam să spun că este o situaţie obiectivă generală.
S-a produs o prăbuşire de sistem şi nu a fost întâmplător.
Acest sistem, pe lângă limitele lui politice, o organizare totalitară, despotică, care nu ţinea seamă de participarea democratică a oamenilor la făurirea propriului destin, s-a dovedit a fi un sistem ineficient, mai ales în plan economic. Iar în competiţia internaţională, a clacat.
Ne-a afectat şi pe noi, dar şi toată această zonă geografică.
Pe plan politic, am reuşit mai repede să ne aşezăm pe o nouă structură, să promovăm un stat de drept, un pluralism politic, alegeri libere, constituţie nouă.
Deşi şi aici mai sunt multe de făcut, trecerea de la democraţia reprezentativă la refacerea şi restructurarea sistemului economic.
Această parte se dovedeşte a fi mai complicată, construirea economiei de piaţă este un proces mai lent.
Şi cel mai grav pentru industrie este acest proces de redresare, de restructurare, incluzând aici şi privatizarea, şi mai ales când este vorba despre unităţi cu o anumită pondere.
Cu o structură mai greoaie, cu o inerţie mai mare.
Aici pot interveni mulţi factori.
Toată lumea se adresează numai Guvernului, numai statului.
Este ca pe vremea lui Caragiale: 'să ne dea statul, că de aia este stat!'.
Iată că statul nu mai poate să dea. Nu mai are în mâna lui toate pârghiile.
După Revoluţie, toate unităţile economice au primit autonomie.

H. Gruşcă: Vorbim despre soluţii în clipa de faţă, cauzele sunt obiective.
Aţi văzut, oamenii întreabă, în special braşovenii, ce se va întâmpla cu un oraş care este dependent de uzine ca Tractorul, Roman.

I.Iliescu: Eu cred că Braşovul are mai multe şanse, pentru că este un oraş industrial diversificat.
Acolo sunt mai multe posibilităţi chiar şi pentru redresarea industrială, pentru alte activităţi cum ar fi serviciile, turismul.
Este o zonă activă din acest punct de vedere. Greoi este procesul de restructurare la aceste mari unităţi.
Iată că nu s-a putut avansa cu restructurarea.
Oamenii vor ca statul să le dea comenzi, dar de unde să mai dea statul? Statul nu mai are această posibilitate. Acum, tot transportul este privatizat. Agenţii care fac transport internaţional caută maşini care să fie competitive pe plan internaţional.
Statul nu le poate băga pe gât maşini de la Roman. La rândul său, agricultura a fost decapitată şi va fi un proces foarte lent de redresare.
Cu fărâmiţarea exploataţiilor agricole nu o să facem faţă şi competiţiei europene.
Am văzut producătorii de carne, de pasăre sau porc, care protestează că nu sunt suficient protejaţi.
De unde să scoatem sursele necesare ca să protejăm agricultura, să oferim compensaţii în industrie?
Uniunea Europeană, constituită din ţări bogate, subvenţionează agricultura.
Putem să fim competitivi cu UE în materie de subvenţionări?
De unde să scoatem aceste resurse?
Trebuie să pornim de la o realitate dată, aşa cum este ea, crudă, din păcate. Guvernul încearcă, la nevoile pe care le avem, să găsească nişte paleative pe această perioadă...

O. Andronic: Cât timp va fi linişte la Braşov cu banii din aceste plăţi?

I.Iliescu: Mie mi se pare că este nerealist ceea ce ni se cere.
Salarii pe trei ani de zile, 36 de salarii. Şi aşa, ca să ofere 20 sau 24 de salarii,
Guvernul nu are de unde. De la buget? Adică pe spinarea contribuabilului.
Trebuie ca alţi cetăţeni, ca alţi salariaţi din toate sectoarele, să dea o parte din veniturile lor ca să se fie oferite compensaţii celor care sunt puşi în situaţia de disponibilizare.
Eu nu spun că este o situaţie fericită.
Mai grea este situaţia la Hunedoara, care nu are alternative, este o localitate mai izolată, cum a fost şi Valea Jiului.
Cu greu îşi găseşte activităţi compensatorii. Sunt alte oraşe monoindustriale care o duc mai greu.
Este un efort pe care economia trebuie să-l facă, este un efort necesar pe care fiecare trebuie să-l facă, să-l regăsească, fiecare agent economic să-şi gândească strategia de redresare, unii pot să-şi găsească soluţii în profilul tehnic de redresare, modernizându-se şi avem exemple multe de unităţi care au reuşit să-şi găsească calea de redresare.
Sunt zone întregi care o duc mai bine: Timişoara, spre exemplu.
Tot un oraş industrial a reuşit...
E adevărat că nu au fost unităţi de un asemenea potenţial, cum sunt Tractorul etc.
Am stat de vorbă cu reprezentantul companiei din Timişoara, SOLECTRON, care a creat 4.500 de locuri de muncă.
Deci, noi trebuie să ne gândim cum să facem şi la scară naţională, prin simplificarea legislaţiei, a birocraţiei, prin factori încurajatori să atragem investitori, dar trebuie să gândească şi fiecare colectivitate locală cum să atragem investitorii.
Or, asemenea mişcări sindicale cum am avut la Reşiţa, acum avem la Braşov, la Hunedoara asta nu o să facă decât să îndepărteze investitorii ca să mai vină în aceste localităţi.
Aş face chiar apel înţelegând durerea, disperarea oamenilor să se gândească foarte bine că statul, guvernul nu are de unde să scoată şi să ofere pentru nemuncă...