Ziarul personal Octavian Andronic
28 Mar 2024 - 16:11
Home Punctul pe Y ANDOgrafia zilei Foto EXPO

Ultimele postări pentru: 
> Punctul pe Y
> ANDOgrafia zilei
(dată curentă)

EXPOZIȚII 

ANDO - 100% Centenar

 



Nou !!! 

Inedit 

Gura lumii 

Meandrele concretului 

Acoliții premierului trebuie să înțeleagă că spitalele nu au nevoie de medicamente de discotecă sau de pe vremea lui Tudor Vladimirescu!

-- Sorin Oprescu, membru PSD

Sectiune diverse... 
Adauga o opinie

Cautare ZP 

38. Tema emisiunii: Apusul mineriadelor?
.: Data 03-Sep-2007 :: Accesări: 1921 :: Tipărețte pagina curentă :: Tipărește tot:.

Invitat: Dinu PATRICIU
( 26 septembrie 1998)

Reportaj: Mineriada din septembrie 1991 a fost ultima și cea mai violentă manifestare a drumului anarhic spre libertate. Au fost suficienți cei șapte ani scurși de la desfășurarea ei pentru absolvirea cursului preșcolar de democrație? Iată o întrebare la care răspunsul ar trebui căutat tot acolo de unde a pornit valul unui soi de protest original prin care o întreagă categorie profesională își aroga cu de la sine putere dreptul și obligația de a reduce o societate buimacă pe un drum presupus a fi cel bun. Pentru că astăzi - în Valea Jiului - justițiarii de ieri au toate motivele de a se considera victimele unei iluzii care a păcălit odată întreaga omenire. Că forța poate să primeze în fața dreptului. Triumfători ieri în fața unei națiuni dezorientate și a unui simulacru de stat de drept, minerii plătesc astăzi cel mai greu tribut stării pe care ei înșiși au generat-o. După șapte ani de relativă pace socială, spectrul violenței din septembrie 1991 mai dă și acum frisoane celor care au crezut că România poate fi un bun plasament pentru capitalurile în căutare de profit rapid și sigur. După șapte ani, România continuă să fie considerată o țară de risc major pentru investițiile străine. Datorită valului aproape nesfârșit de mineriade de catifea pe care, politicienii, fără lămpașe, dar cu girofar și le organizează unii altora, după cum și unde ne plasează alegerile sau coalițiile. Lașitatea proverbială a capitalului este stimulată și justificată de ciomăgeala verbală, de brutalitățile legislative, de nepăsarea socială. In septembrie 1991, minerii luau cu asalt palatele Puterii. In septembrie 1998, puterea ia cu asalt redutele mizeriei indexate riguros de către gestionarii dezastrului.

O. Andronic: Bună-ziua, stimați telespectatori. Pregătind această emisiune am dat peste o casetă al cărei subiect și ale cărei circumstanțe aproape că le uitasem. În 1991, la vreo două săptămâni după evenimentele dramatice pe care le recepționasem departe de țară, întors la București am fost solicitat de către Adrian Sârbu, pe atunci producător independent să moderez o analiză a consecințelor Mineriadei asupra situației generale a țării, tot mai izolată de resursele externe privind coerența politicii sale și răbufnirile perioadei de violență socială. Era o aventură - relațiile mele cu televiziunea, la acea vreme fiind sporadice și nu tocmai încurajatoare. Am acceptat convins de temperatura subiectului, dar mai ales de calitățile și blazonul participanților. Așa încât, într-o după-amiază ploioasă, în salonul casei lui Ion Tiriac, transformată în studio tv, am luat loc alături de gazdă, de domnii Ion Rațiu și Dinu Patriciu, de Eugen Mihăescu într-o trecere grăbită și de Dimitrie Sturdza din Elveția prin telefon. Interlocutorii mi-au ușurat considerabil sarcina și discuția s-a derulat firesc; analiza pertinentă a evenimentelor și a consecințelor lor, transformându-se într-o autentică lecție de politologie. Nu cred că în acel moment în care televiziunea națională părea mai interesată de starea emoțiilor publice decât de investigații cauzale, producătorul a fost foarte convins că acele secvențe vor vedea lumina ecranului. Minunea s-a întâmplat după mai bine de o lună și într-o selecție grijulie mă bucur să vă pot prezenta astăzi câteva pasaje inedite pe care am să îl rog pe dl Dinu Patriciu - singurul dintre protagoniști pe care am reușit să-1 recuperez în direct pentru această emisiune - să le comenteze din perspectiva prezentului, solicitându-vă, totodată, dumneavoastră, telespectatorilor, îngăduința pentru ceea ce a reprezentat veritabilul meu debut în televiziune. Domnule Patriciu, bun-venit în studioul PRO TV și bun-venit, în general, la televiziune pentru că de o bună perioadă de timp nu v-am mai văzut la față. Ce se întâmplă?

D. Patriciu: Este voluntară această retragere pentru că, în primul rând, de doi ani mă ocup numai de afaceri și am învățat o lecție din ultimii nouă ani că politica și afacerile nu pot fi concomitente în viața unui om. E o greșeală foarte mare să încerci să le faci concomitent. Se subminează una pe cealaltă. Există perioade în care te ocupi de afaceri, dacă microbul politicii te roade, te întorci. Dar, deocamdată, eu îmi văd de viața mea privată și sunt foarte fericit cu asta.

O. Andronic: Să cred că veți renunța la politică?

D. Patriciu: Deocamdată la fel cum se întâmplă și prin alte părți. Trec printr-o perioadă în care îmi văd de construcție - și la propriu și la figurat.

O. Andronic: Dle Patriciu, vă doresc succes, mai ales că ați învățat mult mai repede această lecție decât alții - a separației puterilor proprii. Vă mai amintiți de acea emisiune?

D. Patriciu: Da. Mi-am amintit imediat ce mi-ați făcut invitația la această emisiune și atunci am trăit-o cu plăcere, iar pe urmă mi-am reamintit o mulțime dm replicile care s-au aruncat acolo pentru că ea a fost o discuție nu între oameni politici, ci între oameni care înțelegeau politica.

O. Andronic: Nu v-a fost teamă că este doar un joc gratuit în contextul acela?

D. Patriciu: Nu. Tocmai atunci cred că era cazul unor astfel de întâlniri care erau și destul de rare. Extrem de rar se putea discuta atunci, lipsit de patimă, lipsit de partizanat și lipsit de desprindere față de realitatea imediată. Mai ales atunci după cea de a doua mineriadă. Dar, prin calitatea interlocutorilor cred că discuția s-a desprins de moment și punea atunci probleme legate de viitorul țării. Multe din lucrurile care s- au spus acolo sunt absolut reale și valabile astăzi. Mi-aduc aminte că dl Rațiu vorbea despre lașitatea capitalului. Suna absolut straniu în 1991 în România să se vorbească despre așa ceva. Eu am folosit pentru a doua oară o vorbă care mi-a rămas, legată de imaginea publică, cu tăiatul cozii câinelui. Ceea ce numim reformă, tranziție, atunci am spus că trebuie tăiată coada câinelui dintr-o dată ca să-1 doară mai puțin.

O. Andronic: Haideți să intrăm în atmosfera emisiunii de atunci.

«Dle Rațiu, s-ar putea spune că precedenta vizită a minerilor la București v-a călit pentru a doua oară. Este o explicație pentru atitudinea dvs. din momentul penetrării Parlamentului?
Ion Rațiu: E foarte complicată situația și mobilul unei acțiuni umane e greu de identificat în momente de criză. Eu sunt un om politic, nu ascund acest lucru. Am luptat toată viața mea pentru anumite idei și este imposibil ca puterea să-și delege autoritatea prin mâna unui grup de cătățeni, oricare ar fi el. Din moment ce am reușit să avem un Parlament, un început de democrație este de datoria mea să apăr această instituție împotriva oricui.
Ion Tiriac: Eu vreau să vă întreb ceva: programul lui Roman când a fost anunțat anul trecut a fost susținut absolut de toată lumea.
Ion Rațiu: Iertați-mă, dar este o greșeală totală. Eu am luat cuvântul pe 25 octombrie 1990 și eu am fost primul om care am cerut demiterea guvernului în ultimii 43 de ani în baza nerealizărilor acestui program.»



Pagina: 1/3 pagina următoare >>

.: Înapoi la subiect PRO TV: "Punctul pe I"