Ziarul personal Octavian Andronic
09 Dec 2019 - 12:27
Home Punctul pe Y ANDOgrafia zilei Foto EXPO

Ultimele postări pentru: 
> Punctul pe Y
> ANDOgrafia zilei
(dată curentă)

EXPOZIȚII 

ANDO - 100% Centenar

 



Arhiva foto 



Nou !!! 

Inedit 

Gura lumii 

Meandrele concretului 

'Nu vă lăsați convinși de cei care cred că ei dețin portofoliul de inteligență al națiunii. La fel ca foștii securiști și activiști, ei (ziariștii - n.r.) încearcă să-și păstreze privilegiile.'

-- Traian Băsescu, președintele României

Sectiune diverse... 
Adauga o opinie

Cautare ZP 

23. Tema emisiunii:Ecuatia liberala si necunoscutele ei

23. Tema emisiunii:Ecuatia liberala si necunoscutele ei
.: Data 03-Sep-2007 :: Accesări: 1460 :: Tipărețte pagina curentă :: Tipărește tot:.

D.A. Lăzărescu: L-am cunoscut pe Radu Câmpeanu în 1943, la sediul fostului club liberal din Calea Victoriei. El era student, dar era de față mi se pare și dl Gheorghe Brătianu. Apoi a fost conducătorul studenților liberali, a avut un rol important în dimineața zilei de 8 noiembrie 1945 și știu că am fost la nunta lui cu prima soție, o adevărată doamnă - Monica Papadopol, apoi a fost închis, a stat cu Dan Ghica și cu Corneliu Coposu și s-a purtat admirabil. Apoi, a plecat la Paris unde a intrat într-un viespar și s-a întors la București la 5 ianuarie 1990, după ce noi reorganizasem partidul, în după-amiaza de 22 decembrie 1989. In speță, Nicu Enescu, Sorin Botez și cu mine făcusem o listă de 12 membri cu care urma să constituim nucleul PNL și între aceștia erau patru persoane în străinătate. Doamna Ioana Brătianu, Radu Câmpeanu, Dinu Zamfîrescu și Șerban Ionescu??? care a refuzat. Apariția în viața politică a CPUN a lui Radu Câmpeanu, în diverse circumscripții electorale a produs o senzație pentru că, față de Nicolae Ceaușescu care era sinistru ca înfățișare și ca vorbire, el se prezenta cu o siluetă europeană, vorbea foarte bine pentru masele largi, populare și asta explică de ce PNL a fost cel dintâi partid din opoziție în Parlamentul din 1990 - Duminica Orbului. Ieșirea lui din Convenție a fost o catastrofa pentru România și pentru PNL - care pentru prima dată în istoria lui glorioasă nu s-a ales în Parlament. Cu mare greutate am reușit să reconstituim PNL cu lipsa lui Radu Câmpeanu. Domnia sa este oricând primit cu brațele deschise în partidul nostru cu condiția să-și facă mea culpa și să-și dea seama de ce greșeli grave a săvârșit în conducerea partidului nostru. In ceea ce privește Federația Liberală este o idee stupidă și primejdioasă care va distruge, fără nici un fel de îndoială, PNL. Ar însemna să reintroducem în conducerea partidului canalii, oameni suspecți, care nu știu ce este doctrina liberală.

O. Andronic: V-aș ruga să comentați puțin ceea ce a spus dl Lăzărescu. Dânsul se referea la viesparul parizian...

R. Câmpeanu: Nu am înțeles ce a vrut dumnealui să spună cu aceasta. Să știți că exilul nu-i o plăcere, cine crede că este o plimbare fericită în grădinile Eden-ului, greșește. Sentimentul pe care l-am trăit din plin - și cred că nu am fost singurul - este de dezrădăcinare. Și de el nu m-a scăpat, dar a făcut suportarea mai ușoară sosirea actualei mele soții. M-a ajutat foarte mult să mă echilibrez pentru că dumneaiei are o simțire românească din plin. Nu pot să spun că a fost un viespar. A fost pentru mine și pentru încă mulți care au plecat din țară... Dar mulți, foarte mulți au uitat. Și pot să spun că mulți pe care îi vedeți acum la televizor facându-și prezentări diverse nu stăteau acolo decât în colțul lor, își vedeau de familia lor, dar nici un fel de condiție românească nu se punea în viața lor. Eram tratat ca un fel de Don Quijote pentru că mă duceam de multe ori la Strasbourg, la Parlament, fiind secretarul și vicepreședintele unei societăți făcute de exilații din Est care aveau legături directe cu Parlamentul. Ei bine, mă duceam cu propria mașină, cu benzina mea, stăteam la un hotel foarte, foarte prost. Erau sacrificii. Eram puțini. Nu pot să spun că a fost viespar. Acolo conduceam o revistă care s-a numit "Buletinul de informare al românilor din exil" trimisă în toată lumea unde erau români. Am creat Asociația Foștilor Deținuți Politici din România pentru prima dată. Adică am putut să fac câteva ceva.

O. Andronic: Aici devin exponentul unei opinii care a circulat. Poate că dl Lăzărescu se referea la acea casă de toleranță al cărei proprietar erați și alte câteva legende de genul acesta.

R. Câmpeanu: Acolo nici nu se putea vorbi de așa ceva. Lucrurile acestea au apărut aici. Iată și de ce: pentru că împreună cu prietenii mei din PNL am reușit să renaștem acest partid în niște condiții excepționale. Organizarea s-a făcut pe parcurs, dar foarte repede pentru că erau înscrieri aproape cu coadă. Și partidul creștea. Se începuse în județe o organizare efectivă. Devenise cea mai importantă forță de opoziție, după FSN. Nu cred, acum știu. Această forță a partidului a fost interpretată de o serie întreagă de oameni care moșteneau vechile structuri. Mi s-a pus în sarcină că vreau să fac canalul în sens invers. Eu care și în exil eram unul dintre cei mai moderați. Niciodată nu am aruncat cu piatra pentru că eu știu ce însemna suferința în închisori, presiunea unor anchete pe de o parte, și pe de alta am fost supus la două anchete mari, la Securitate și știu ce însemna lucrul acesta.

O. Andronic: Ca să lămurim lucrurile. A circulat varianta aceea că dvs. ati colaborat cu securitatea.

R. Câmpeanu: Este o prostie. Eu am fost arestat în 1946 și după aia mi-au dat drumul după un an. Când îți luai hainele te punea să iscălești o hârtie că nu faci nimic împotriva statului, a legii, dar dacă afli că se face ceva împotriva siguranței statului, atunci trebuie să spui că altfel ești considerat complice - o formă din asta ca să-ți dea hainele. Dovadă că am fost rearestat după o lună de zile și ținut numai la secret. Astea sunt niște prostii printre multe altele. Cum a fost casa de toleranță de la Paris. Păi, vă imaginați ce bani trebuia să am eu... Pe urmă, că am vândut-o pe nevastă-mea la jocurile de noroc. Dar atunci minciunile astea au prins. Pot să vă spun mai mult decât atât, că în noaptea din pre-ziua alegerilor, pe la 21.30, într-o serie întreagă de orașe din nordul țării, circula o mașină care striga prin porta-voce că Radu Câmpeanu a fugit din tară!

O. Andronic: Vorbeați de o conspirație. Ce fel de conspirație? Aveți date certe în legătură cu ea?

R. Câmpeanu: Acum am. Declarații care sunt făcute de oameni cu care acum sunt în foarte bune relații și care mi-au mărturisit că în perioada aceea eram considerat un fel de dușman public. Bestia care trebuia dărâmată cu orice preț. Pentru asta, grupurile s-au înțeles între ele chiar dacă erau certate între ele.

O. Andronic: Spuneați de toleranța care vă caracterizează. Totuși, a apărut celebrul clip electoral "Alungați lupii" care a stârnit...

R. Câmpeanu: A fost un clip foarte frumos care mi-a venit din Franța cu o floare care ieșea din apă și un copil care spunea lucrul ăsta "Alungați lupii, alungați comuniștii"! Erau doi reprezentanți ai noștri la televiziune. Când am auzit clipul am spus "domne, tăiați chestia asta". S-a difuzat de două ori și după aceea au lăsat-o. Clipul apărea aproape în fiecare zi. Eu nu-1 vedeam. Pe vremea aceea, pot să vă spun că eram de dimineață de la 9.00 și până la 12 noaptea într-o tensiune extraordinară și într-o activitate permanentă. De la declarații, de la contactele cu oamenii, nu mai aveam un minut liber. Prin urmare eu nu mă mai uitam la televiziune când erau acele emisiuni politice. Ei bine, cei doi au fost unii din trădătorii de mai târziu. Prefer să nu-i nominalizez.

O. Andronic: Ce au sperat să obțină prin această manevră?

R. Câmpeanu: Nimic. A fost o insinuare din afară. O parte din acea conspirație. Acum pot să spun că aceasta e cauza principală a fărâmițării partidului. Am făcut și eu niște greșeli, nu cele de care vorbește Dan Amedeo Lăzărescu, și aș vrea să revin la ele odată. Prima mea greșeală a fost aceea că am refuzat o propunere, făcută în 1990, de un om cu multă experiență care s-a prăpădit. Cu toate că avea la ora aceea 81 de ani avea o energie extraordinară, debordantă, mai mult cât zece oameni de 20 de ani. A venit și mi-a spus ca să facem un soi de poliție înăuntrul partidului să vedem și noi cine vine. Iar eu am făcut marea greșeală să-i spun: nu-mi mai vorbi de lucrurile astea, iar începem cu cadre...? Am greșit net pentru că alții o făceau. Aș fi știut foarte multe lucruri despre foarte mulți oameni.

O. Andronic: Dle Câmpeanu, la vremea aceea, ați fost vizibil nemulțumit de rezultatul alegerilor din 1991. Totuși, estimarea dvs. se îndrepta spre un procent superior?

R. Câmpeanu: Cred că am progresat mai mult în 1992. Acolo cred că a fost falsul în ceea ce ne privește. Toată campania electorală din mai 1992 a fost dominată de violențe de toate tipurile, sabotări. Am fost și obiectul unui atentat la Brăila. Pe urmă, violențe fizice împotriva partizanilor noștri. Pe urmă chiar la cabinele de vot. Erau observatorii străini care au constatat mici falsuri care nu au schimbat prea mult lucrurile. Poate că în loc de 7-8 și ceva am fi avut zece procente. Dar nu schimba cu nimic realitatea.

O. Andronic: Totuși era o opoziție importantă. PNL-ul venea ca al doilea partid după FSN. Sciziunea din vara lui...

R. Câmpeanu: Sciziunea a venit după '90. O primă sciziune care nu a avut nici un fel de importanță, nici un impact asupra partidului.

O. Andronic: Ce credeți totuși că a determinat-o? Fenomenul bănuiesc că nu a apărut întâmplător. E vorba de formațiunea Patriciu, Tăriceanu, Rusu și ceilalți.

R. Câmpeanu: Au jucat și vanitățile unele conflicte interne.

O. Andronic: A fost și conflictul dintre generații?

R. Câmpeanu: A apărut, la un moment dat. împotriva mea nu a existat așa ceva. Dar a fost între unii dintre membri. Nu știu dacă a fost vorba de conflictul dintre generații sau dacă a fost o acțiune purtată direct împotriva unor fruntași care aveau carismă. Mă refer la LV. Săndulescu care a fost criticat în ziar și asta m-a făcut să intervin. Acest Stănescu care era un brav om, chiar la Sorin Botez care a făcut și el pușcărie. Erau toți trei fixați pe prima pagină a "Viitorului". Nu era posibil ca în ziarul PNL-ului să se petreacă asemenea lucruri. E-adevărat că, de pildă, Dan Lăzărescu ar fi vrut să reacționez mai devreme și mai violent cu o fraudă care avusese loc în cadrul cpun-ului. A fost înlocuită hârtia prin care noi anunțam în CPUN componența delegației. Și am înțeles furia lui Lăzărescu. însă nu am dat curs acestei furii pentru că am schimbat hârtia și au rămas delegații care fuseseră aleși de noi. Au fost asemenea tentative. Poate dintr-o lipsă de disciplină. Eu nu am vrut să iau o sancțiune atunci pentru că puteam să o iau foarte simplu. Am fost acuzat de multe ori că sunt sau că am fost un dictator.

O. Andronic: Pe ce se baza acest lucru?

R. Câmpeanu: Pe faptul că îmi apăr convingerile cu foarte multă dârzenie. Să știți că toate hotărârile, dar absolut toate au fost luate numai după consultarea forurilor. Chiar despre hotărârea aceea despre care s-a vorbit mult și care acum a intrat în istorie - propunerea ca fostul rege să fie candidat la președinția Republicii. Să știți că am făcut propunerea în fața delegației permanente care în unanimitate, unul singur s-a abținut și după aceea mi-a spus: de ce nu mi-ai spus și mie ce vrei să propui?


<< pagina anterioară Pagina: 2/3 pagina următoare >>

.: Înapoi la subiect PRO TV: "Punctul pe I"