Meandrele concretului
|
Eu, sincer să fiu, aș vrea să dau postul Tele 7abc lui Ludovic al XIV-lea.
-- col. (m) Virgil Voiculescu, director general Tele 7 abc
|
|
O. Andronic: Sunt câteva semne - ca, de pildă, înlocuirea dvs. din funcţia de
preşedinte al partidului şi apoi excluderea din partid. Mi-amintesc că la
înlocuirea dvs. nu s-au stârnit proteste, operaţiunea a părut cvasi-normală unei
mari părţi a membrilor de partid. Intrebarea mea este următoarea: de ce vă
cramponaţi de un partid care, se pare, că nu vă mai vrea?
Ghe.Funar: Excelentă întrebare. Eu mă număr printre membrii fondatori ai
Partidului Unităţii Naţionale Române, ca şi a filialei clujene, Uniunea Vatra
Românească şi, ulterior, la începutul lunii martie '90 ne¬am constituit în
Filiala Partidului Unităţii Naţionale a Românilor din Transilvania, cum era
atunci. In toţi aceşti ani am căutat să fac bine PUNR-ului şi, în bună măsură,
am reuşit. Nu susţin că am făcut numai lucruri bune. Orice om care trage, care
munceşte mai şi greşeşte. Dar interpretările asupra greşelilor au fost, de multe
ori, exagerate şi revenind la PUNR. Am fost ales în diverse funcţii, iar în 1992
mi s-a dat această mare şansă de a candida pentru funcţia de primar al
Municipiului Cluj-Napoca. Am câştigat acele alegeri. N-au fost uşoare primele
alegeri, am reuşit împreună cu colaboratorii din Primărie şi cu foarte mulţi
oameni de bine şi de valoare pe care îi are muncipiul Cluj-Napoca să facem
lucruri bune pentru clujeni, practic să ne îndeplinim întreaga ofertă electorală
pentru perioada 1992-1996. Am participat în toamna anului '92 pentru prima dată
la alegeri în cursa prezidenţială şi atunci am înregistrat cel mai mare salt al
PUNR-ului faţă de 11 parlamentari pe care i-am avut în mandatul 1990-1992. Am
făcut un salt la 44 de parlamentari, iar eu în cursa prezidenţială, vă mai
amintiţi, din şase candidaţi m-am situat pe locul 3.
O. Andronic: Scuzaţi-mă că fac o paranteză. Lumea îşi aminteşte mai puţin
episodul '90-'92 decât acesta din urmă când partidul dvs. a înregistrat un recul.
Nu cumva aceasta este şi cauza evenimentelor care au urmat? Sentimentul de
nemulţumire faţă de situaţia în care a ajuns, la un moment dat, formaţiunea
politică?
Ghe.Funar: Sentimentul de nemulţumire trebuia să apară. Pentru că sub aspectul
rezultatelor date publicităţii a apărut un recul. Convingerea mea este că s-a
petrecut o fraudă electorală. Pentru că am constatat, străbătând în 1992 toată
ţara şi atunci aveam multe filiale în curs de înfiinţare, în 1992-1994 când s-au
înfiinţat filialele noastre am avut 44 de parlamentari. O parte dintre ei şi-au
făcut datoria. Dar filialele totuşi s-au consolidat. Am avut altă forţă în 1996.
Am făcut o cursă prezidenţială mult mai bună decât în 1992.
O.Andronic: Dar cu rezultate mai slabe...
Ghe. Funar: Da, dar şi la nivelul reprezentării în parlament cu rezultate mai
slabe decât în '92...
O. Andronic: Şi nota bene: fără ca partenerul dvs., cum este catalogat UDMR-ul,
să înregistreze aceeaşi mişcare.
Ghe.Funar: Nu. UDMR-ul a fost constant. La noi a fost un recul, de la 44 de
parlamentari a coborât la 25.
O.Andronic: Cineva trebuia să plătească.
Ghe.Funar: Da, dar din păcate n-au plătit cei care trebuiau, ci preşedintele
partidului. Eu, în campania din '96 trebuia să fiu secondat de doi directori de
campanie la nivel naţional. Unul dintre ei chiar dl. Valeriu Tabără, directorul
campaniei prezidenţiale, dl Valeriu Suian era desemnat de Consiliul Naţional
purtător de cuvânt al campaniei prezidenţiale, iar la campania pentru Parlament,
dl Ioan Gavra. Ambii directori de campanie nu au participat, practic, la
campanie. Nu s-au deplasat în nici un judeţ al României, nu am avut purtător de
cuvânt şi, practic, am făcut o campanie aproape de unul singur. Convingerea
personală a fost că m-am comportat mai bine decât în '92. Trebuie să subliniez
vara lui 1996 când, din primul tur de scrutin am fost reales primar al
Municipiului Cluj-Napoca.
O.Andronic: Dar aş vrea să facem o separaţie. Sunt două lucruri diferite şi
chiar contradictorii, la un moment dat. Adică aceeaşi oameni care v-au votat cu
entuziasm ca primar, calitate la care aţi accesat din primul tur, ceea ce nu s-a
întâmplat în nici unul din marile oraşe, aceeaşi oameni nu v-au votat cu acelaşi
entuziasm ca preşedinte.
Ghe.Funar: La Cluj nu au fost diferenţe. Diferenţe au fost în multe alte judeţe
ale ţării unde a apărut sub aspectul rezultatului electoral - un recul. Noi am
analizat rezultatele alegerilor PUNR-ului în luna decembrie. în februarie, la o
şedinţă a Biroului Permanent, noaptea pe la ora unu, unul dintre colegi solicită
suspendarea mea din funcţie.
O.Andronic: Cine?
Ghe. Funar: Paremi-se că dl Secară sau dl Vâlcu.
O. Andronic: Aşa brusc?
Ghe. Funar: Brusc, fără să fie pe ordinea de zi a Biroului. Dintr-o dată cere
suspendarea preşedintelui. Ceilalţi, înţeleşi, votează asta. In statutul nostru
nu exista o asemenea procedură. Şi s-a hotărât alegerea unui preşedinte
interimar, soluţie inexistentă în statut. Ce am constatat? Că a fost o lucrătură
la miez de noapte, bine regizată anterior care să conducă la o pierdere pentru
PUNR.
O. Andronic: Nu credeţi că adversarii dvs. au avut un argument puternic şi în
faptul că decizia de a intra la guvernare vi s-a datorat aproape în totalitate?
A doua chestiune: faptul că orientarea electoratului propriu spre sprijinirea în
turul doi a d-lui Emil Constantinescu, alături de UDMR, a cântărit foarte greu
în acest sentiment de nemulţumire?
Ghe. Funar: Nu. In ceea ce priveşte turul II al alegerilor prezidenţiale, am
declarat atunci că românii au de ales între două variante rele. Dintre cele două
rele le-am recomandat simpatizanţilor mei să-1 voteze pe Emil Constantinescu.
Declaraţia de atunci era condiţionată de poziţia d-lui Constantinescu vizavi de
UDMR. Am precizat că îi îndemn să-1 voteze dacă declară că nu va accepta şi nu
va susţine intrarea UDMR-ului la guvernare. Aceasta a fost declaraţia mea dată
publicităţii. Atunci dl candidat, Emil Constantinescu a susţinut că nu are nici
o înţelegere secretă cu UDMR. A fost acest argument care i-a determinat pe mulţi
români din Ardeal să voteze pentru dânsul. De ce nu i-am îndemnat să-1 voteze pe
dl Ion Iliescu? Vă dau câteva argumente. In timpul cât dânsul a fost
preşedintele României, s-a negociat şi s-a semnat tratatul româno-ungar care, în
opinia mea, este un act de trădare naţională, pe baza căruia riscăm să pierdem
Transilvania. Al doilea argument: în perioada alegerilor din vara anului trecut,
în mai multe judeţe ale Transilvaniei, PDSR-ul a încheiat protocoale secrete cu
UDMR în care s-au angajat să sprijine UDMR-ul în administraţia publică: să
sprijine introducerea limbii maghiare, să promoveze primari din partea UDMR-ului,
să fie de acord ca funcţionarii să fie vorbitori de limbă maghiară; sunt nişte
lucruri care ne-au îngrozit la ora aceea; deci nu puteam să susţinem pe
preşedintele Ion Iliescu - cel puţin pentru două aceste argumente.
O. Andronic: Aş vrea să vă întreb ceva: aţi avut o bună acceptare la nivelul de
masă al partidului. La nivelul de conducere însă, v-aţi aflat foarte des în
divergenţă cu cei cu care aţi lucrat. Acesta a fost şi motivul pentru care unii
au părăsit înaintea dvs. partidul, mă refer la dl Radu Ciontea, chiar la dl
Viorel Sălăgean. Credeţi că a fost o chestiune de doctrină sau o chestiune care
ţinea mai mult de abordarea unor relaţii inter-umane?
Ghe.Funar: După părerea mea este vorba de a doua ipoteză. Eu am constatat că au
apărut cele mai multe dintre aceste plecări din PUNR datorită unor... Mie
personal mi-a părut rău că a plecat din PUNR şi dl Radu Ciontea şi alţi membri
de marcă.
O. Andronic: Nu cumva dvs. aţi fost numitorul comun al acestor plecări?
Ghe. Funar: Nu. Cel care a fost şi mai este încă piaza rea se numeşte Ioan Gavra.
A reuşit să exercite o presiune. El s-a apropiat foarte mult de mine şi am
apreciat la el că are nişte calităţi care trebuie puse în valoare. Pe lângă
faptul că munceşte şi poate rezolva anumite probleme, dar este un om lipsit de
caracter. Şi lucrul acesta a atârnat de greu. Şi aşa a reuşit să-1 maltrateze pe
plan psihologic pe Radu Ciontea care fiind o fire de artist n-a rezistat şi 1-a
determinat să plece, 1-a şicanat şi pe dl Corneliu Iancu pe care 1-a prăbuşit pe
plan psihologic, 1-a şantajat şi 1-a determinat pe Valeriu Suian, i-au făcut
dosarul şi apoi l-au făcut să plece din partid. Foarte mult l-a lovit pe dl
senator Viorel Sălăgean, un bun profesionist.
O. Andronic: Domnul senator este chiar la telefon. Ne ascultă în acest moment.
Bună-seara, dle Sălăgean.
Viorel Sălăgean: Bună-seara.
Pagina: 2/3
|
|