Ziarul personal :: Primul ziar electronic de autor

04.Tema emisiunii: "Politică şi afaceri la Cataramă!"
.: Data 31-Aug-2007 :: Accesări: 2880 :: :: :.

Invitat: Viorel CATARAMĂ
( 9 octombrie 1997)

Reportaj: .... cu Guvernul în numele investitorilor băştinaşi n-a scăpat nici o paradă a modei şi s-a luat în gură cu presa de-a lungul unui timp lacom de victime cu ştaif. Viorel Cataramă este un nume sonor, grefat de o personalitate voluntară, combinaţie imposibil de introdus într-un pat al lui Procust convenţional.

O. Andronic: Stimaţi telespectatori, 42 de ani, 1.92 înălţime şi 100 de kg este portretul unui luptător, nu numai în câmpul disputelor ideologice, dar dacă ar fi să socotim după descrierea pitorească a unui cotidian zilele trecute, chiar în acela al argumentelor contondente. Dar, despre acest subiect o să vă rog, domnule Cataramă, după ce îmi veţi răspunde la următoarea întrebare: destinul dvs. poate să pară observatorului curent, paradoxal. Aţi fost atacat pentru ce se întâmplă în câmpul afacerilor, ca om politic. Şi aţi fost atacat ca om de afaceri pentru ce se întâmpla în câmpul politicului. Ce se întâmplă? De unde vin aceste lovituri? Le stimulaţi dvs.?

V. Cataramă: E o situaţie de normalitate, dar nu pentru România, ci în ţările cu democraţii consolidate. Nu este posibil ca, concomitent să desfaşori o activitate la nivel de vârf, atât în lumea afacerilor, cât şi în lumea politică. In România, într-o scurtă perioadă de timp va veni vremea ca, unii să se ocupe numai de afaceri, unii numai de politică şi se va face această demarcaţie clară. Din păcate, în decembrie 1989 când s-a schimbat ceva profund pentru România nu era formată nici o clasă a oamenilor de afaceri, nici o clasă a oamenilor politici şi a fost posibil şi eu zic chiar necesar ca cei care s-au considerat capabili să-şi asume responsabilitatea, atât în domeniul economic, cât şi politic.

O. Andronic: Nu v-a tentat niciodată ideea despărţirii de unul dintre cele două domenii?

V. Cataramă: Am fost tentat, dar nu e vorba de tentaţie, ci de o analiză profundă, la un moment dat. Amintiţi-vă că, în urmă cu doi ani, mi-am dat demisia din toate funcţiile, intenţionând să mă retrag în afaceri. La această decizie am revenit, la solicitarea prietenilor şi partenerilor politici, inclusiv la solicitarea preşedintelui Convenţiei Democratice, dl Emil Constantinescu şi a întregului Partid Naţional Liberal.

O. Andronic: Pomeneam în acest preambul de o discuţie mai puţin obişnuită pe care aţi avut-o cu un reprezentant al presei. De regulă, cu presa aţi fost în relaţii cordiale, mai ales într-o bună parte din timp aţi fost dvs. înşivă om de presă. Ce s-a întâmplat cu dl Horia Alexandrescu care este pe fir, la Strasbourg şi ne ascultă?

V. Cataramă: In primul rând, eu nu am fost niciodată om de presă, am încercat să fac investiţii în acest domeniu şi am constatat că nu pot decât să pierd bani şi să îmi creez duşmani. Fără ca ziarul să aibă probleme financiare, am considerat că trebuie să stopez această activitate. In ceea ce priveşte discuţia mea cu dl Horia Alexandrescu, ea a fost o discuţie privată. Cred că nu am fost bine înţeles şi, în continuare, suntem în relaţii cordiale.

O. Andronic: Să vedem care este şi părerea domnului Alexandrescu. Ai scris în "Cronica Română" despre un posibil conflict cu dl Cataramă. Ai fost, cu adevărat, ameninţat de domnia sa? Te întreb asta pentru că o publicaţie te caracteriza, recent, ca reuşind o performanţă. Aceea de a fi în relaţii bune cu majoritatea oamenilor de afaceri.
H. Alexandrescu: Sper că aşa şi este. Dacă aţi citit ce am scris, a fost un pamflet, cu o tentă veselă, zic eu, ca dovadă că în momentul ăsta s-a depăşit momentul tensionat. El a existat. Acest om politic care e dl Cataramă a dovedit şi mi-a dovedit că este un caracter puternic pentru că astăzi m-a sunat şi lucrurile s-au şters cu buretele.

O. Andronic: Iţi mulţumesc şi mult succes acolo. Dacă ar fi să puneţi pe talgerul opiniei publice: Viorel Cataramă - omul de afaceri şi Viorel Cataramă - omul politic, cum ar fi să caracterizaţi cele două personaje, în plusuri şi în minusuri? Să începem cu omul de afaceri.

V. Cataramă: Sunt multe de spus, atât în plus cât şi în minus. Cred că aş putea sintetiza întreaga mea activitate în domeniul economic cu un aspect pozitiv şi unul negativ. Aspectul pozitiv îl reprezintă Societatea Elvila International - constituită în 1990, cu 1.000 de dolari capital şi care astăzi a ajuns să fie una dintre cele mai puternice societăţi din România, indiferent dacă discutăm de societăţi cu capital privat sau de stat, după datele furnizate de Camera de Comerţ şi Industrie şi după organismele specializate în astfel de clasamente.

O. Andronic: Ce înseamnă ELVILA?

V. Cataramă: In spatele acestei societăţi se află 10.000 de angajaţi; patru fabrici de mobilă de nivel republican; cu o reţea de magazine în număr de 200 în tot teritoriul ţării; un Centru Internaţional de Afaceri, considerat dintre cele mai moderne din România; un patrimoniu impresionant; o cifră de afaceri de 800 şi ceva de miliarde anul trecut; un aspect important, estimăm ca în acest an, ELVILA va plăti la bugetul statului aproximativ 160 de miliarde de lei; adică vreo 320 de firme ELVILA suportă toate veniturile statului.

O. Andronic: O persoană mai puţin binevoitoare decât mine, v-ar putea amenda spusele, motivând că cei 10.000 de angajaţi pe care-i are ELVILA existau la societăţile care fiinţau înainte ca ele să intre în componenţa ELVILEI; factura de 160 miliarde la stat nu se plătea de către întreprinderile de stat şi punctul cel mai nevralgic: nu cumva banii care intrau în bugetul statului şi acum intră în bugetul dvs. erau mai folositori situaţiei României? Intervenţia dvs. ce a determinat în toată afacerea asta? Pentru că toate fabricile de mobilă au fost rentabile.

V. Cataramă: Nu toate au fost rentabile. Aş da câteva exemple: fabrica din Beiuş a beneficiat de investiţii de aproape 10 milioane de dolari; de asemenea, ELVILA a asigurat o creştere extraordinară a exporturilor pentru că ELVILA este comercializată în export; fabrica din Beiuş a fost prima care a intrat în sistemul ELVILA a avut cele mai mari salarii din industria mobilei. Sigur că puteau avea salarii mari şi fără să fi venit eu, dar când am preluat-o era la coada fabricilor de mobilă. Prin urmare, s-a demonstrat aici şi s-a combătut eficient o teorie conform căreia privatizarea duce la capitalizare, la modernizare şi la o activitate mai eficientă. Astea sunt evidente şi nu pot fi contestate.

Pagina: 1/3

.: Înapoi la subiect PRO TV: "Punctul pe I"