Meandrele concretului
|
"Dacă-l întâlnesc pe Oprea, îl bat"
-- Marian Vanghelie, primarul sectorului 5
|
|
Invitat: Viorel CATARAMĂ
( 9 octombrie 1997)
Reportaj: .... cu Guvernul în numele investitorilor băștinași n-a scăpat nici o
paradă a modei și s-a luat în gură cu presa de-a lungul unui timp lacom de
victime cu ștaif. Viorel Cataramă este un nume sonor, grefat de o personalitate
voluntară, combinație imposibil de introdus într-un pat al lui Procust
convențional.
O. Andronic: Stimați telespectatori, 42 de ani, 1.92 înălțime și 100 de kg este
portretul unui luptător, nu numai în câmpul disputelor ideologice, dar dacă ar
fi să socotim după descrierea pitorească a unui cotidian zilele trecute, chiar
în acela al argumentelor contondente. Dar, despre acest subiect o să vă rog,
domnule Cataramă, după ce îmi veți răspunde la următoarea întrebare: destinul
dvs. poate să pară observatorului curent, paradoxal. Ați fost atacat pentru ce
se întâmplă în câmpul afacerilor, ca om politic. Și ați fost atacat ca om de
afaceri pentru ce se întâmpla în câmpul politicului. Ce se întâmplă? De unde vin
aceste lovituri? Le stimulați dvs.?
V. Cataramă: E o situație de normalitate, dar nu pentru România, ci în țările cu
democrații consolidate. Nu este posibil ca, concomitent să desfașori o
activitate la nivel de vârf, atât în lumea afacerilor, cât și în lumea politică.
In România, într-o scurtă perioadă de timp va veni vremea ca, unii să se ocupe
numai de afaceri, unii numai de politică și se va face această demarcație clară.
Din păcate, în decembrie 1989 când s-a schimbat ceva profund pentru România nu
era formată nici o clasă a oamenilor de afaceri, nici o clasă a oamenilor
politici și a fost posibil și eu zic chiar necesar ca cei care s-au considerat
capabili să-și asume responsabilitatea, atât în domeniul economic, cât și
politic.
O. Andronic: Nu v-a tentat niciodată ideea despărțirii de unul dintre cele două
domenii?
V. Cataramă: Am fost tentat, dar nu e vorba de tentație, ci de o analiză
profundă, la un moment dat. Amintiți-vă că, în urmă cu doi ani, mi-am dat
demisia din toate funcțiile, intenționând să mă retrag în afaceri. La această
decizie am revenit, la solicitarea prietenilor și partenerilor politici,
inclusiv la solicitarea președintelui Convenției Democratice, dl Emil
Constantinescu și a întregului Partid Național Liberal.
O. Andronic: Pomeneam în acest preambul de o discuție mai puțin obișnuită pe
care ați avut-o cu un reprezentant al presei. De regulă, cu presa ați fost în
relații cordiale, mai ales într-o bună parte din timp ați fost dvs. înșivă om de
presă. Ce s-a întâmplat cu dl Horia Alexandrescu care este pe fir, la Strasbourg
și ne ascultă?
V. Cataramă: In primul rând, eu nu am fost niciodată om de presă, am încercat să
fac investiții în acest domeniu și am constatat că nu pot decât să pierd bani și
să îmi creez dușmani. Fără ca ziarul să aibă probleme financiare, am considerat
că trebuie să stopez această activitate. In ceea ce privește discuția mea cu dl
Horia Alexandrescu, ea a fost o discuție privată. Cred că nu am fost bine
înțeles și, în continuare, suntem în relații cordiale.
O. Andronic: Să vedem care este și părerea domnului Alexandrescu. Ai scris în "Cronica
Română" despre un posibil conflict cu dl Cataramă. Ai fost, cu adevărat,
amenințat de domnia sa? Te întreb asta pentru că o publicație te caracteriza,
recent, ca reușind o performanță. Aceea de a fi în relații bune cu majoritatea
oamenilor de afaceri.
H. Alexandrescu: Sper că așa și este. Dacă ați citit ce am scris, a fost un
pamflet, cu o tentă veselă, zic eu, ca dovadă că în momentul ăsta s-a depășit
momentul tensionat. El a existat. Acest om politic care e dl Cataramă a dovedit
și mi-a dovedit că este un caracter puternic pentru că astăzi m-a sunat și
lucrurile s-au șters cu buretele.
O. Andronic: Iți mulțumesc și mult succes acolo. Dacă ar fi să puneți pe
talgerul opiniei publice: Viorel Cataramă - omul de afaceri și Viorel Cataramă -
omul politic, cum ar fi să caracterizați cele două personaje, în plusuri și în
minusuri? Să începem cu omul de afaceri.
V. Cataramă: Sunt multe de spus, atât în plus cât și în minus. Cred că aș putea
sintetiza întreaga mea activitate în domeniul economic cu un aspect pozitiv și
unul negativ. Aspectul pozitiv îl reprezintă Societatea Elvila International -
constituită în 1990, cu 1.000 de dolari capital și care astăzi a ajuns să fie
una dintre cele mai puternice societăți din România, indiferent dacă discutăm de
societăți cu capital privat sau de stat, după datele furnizate de Camera de
Comerț și Industrie și după organismele specializate în astfel de clasamente.
O. Andronic: Ce înseamnă ELVILA?
V. Cataramă: In spatele acestei societăți se află 10.000 de angajați; patru
fabrici de mobilă de nivel republican; cu o rețea de magazine în număr de 200 în
tot teritoriul țării; un Centru Internațional de Afaceri, considerat dintre cele
mai moderne din România; un patrimoniu impresionant; o cifră de afaceri de 800
și ceva de miliarde anul trecut; un aspect important, estimăm ca în acest an,
ELVILA va plăti la bugetul statului aproximativ 160 de miliarde de lei; adică
vreo 320 de firme ELVILA suportă toate veniturile statului.
O. Andronic: O persoană mai puțin binevoitoare decât mine, v-ar putea amenda
spusele, motivând că cei 10.000 de angajați pe care-i are ELVILA existau la
societățile care ființau înainte ca ele să intre în componența ELVILEI; factura
de 160 miliarde la stat nu se plătea de către întreprinderile de stat și punctul
cel mai nevralgic: nu cumva banii care intrau în bugetul statului și acum intră
în bugetul dvs. erau mai folositori situației României? Intervenția dvs. ce a
determinat în toată afacerea asta? Pentru că toate fabricile de mobilă au fost
rentabile.
V. Cataramă: Nu toate au fost rentabile. Aș da câteva exemple: fabrica din Beiuș
a beneficiat de investiții de aproape 10 milioane de dolari; de asemenea, ELVILA
a asigurat o creștere extraordinară a exporturilor pentru că ELVILA este
comercializată în export; fabrica din Beiuș a fost prima care a intrat în
sistemul ELVILA a avut cele mai mari salarii din industria mobilei. Sigur că
puteau avea salarii mari și fără să fi venit eu, dar când am preluat-o era la
coada fabricilor de mobilă. Prin urmare, s-a demonstrat aici și s-a combătut
eficient o teorie conform căreia privatizarea duce la capitalizare, la
modernizare și la o activitate mai eficientă. Astea sunt evidente și nu pot fi
contestate.
Pagina: 1/3
|
|