Meandrele concretului
|
"Dacă-l întâlnesc pe Oprea, îl bat"
-- Marian Vanghelie, primarul sectorului 5
|
|
Invitat: Ticu DUMITRESCU
( 2 octombrie 1997)
O. Andronic: Bună-ziua, stimați telespectatori și bun-venit la emisiunea "Punctul
pe I". Un pretext publicistic de a vedeaț chestiunile controversate ale zilei,
dintr-o perspectivă mai puțin obișnuită sau chiar neașteptată, așa cum sper să
fie cazul întâlnirii de astăzi.
Reportaj: Moțiunea Ticu Dumitrescu din martie 1993, semnată de 109 senatori și
salutată cu interes de o bună parte a corpului legiuitor, stă la baza unui
maraton străbătut cel mai adesea de unul singur de către președintele Asociației
Foștilor Deținuți Politici pe culoarele celor două camere, atât în calitate de
opozant, cât și de co-deținător al Puterii. Personaj incomod, senatorul Ticu
Dumitrescu și-a excedat, nu doar adversarii, dar, așa cum arată ultimele
desfășurări, mai ales partenerii de partid și de coaliție cu această inițiativă
dătătoare de dureri de cap. Transformată într-un prim proiect de lege, prezentat
ca inițiativă personală, perfecționată cu contribuție germană și autohtonă
pentru legea aceasta, s-a făcut chiar și o grevă parlamentară, între lunile
februarie și aprilie 1996, rămasă, din păcate, fără ecou. Cele mai grele momente
le-a cunoscut paradoxal - proiectul Ticu Dumitrescu - sub oblăduirea colegilor
săi țărăniști. Ostilitatea violentă a președintelui Comisiei S.R.I, Ionescu
Galbeni, indiferența evidenta a președintelui Diaconescu, abordarea prudent
calculată a vice-lui Radu Vasile. Drumul spre masa Biroului Permanent e, în
continuare, presărat de piedici. Ultima vine din partea Executivului care
trebuie să dea o viză financiară, al cărui șef este somat de către autor, printr-o
scrisoare deschisă să dea dovadă că are voință politică și independența necesară
demonstrării unei bune credințe. Confruntat nu doar cu Opoziția din propriul
partid, dar și cu aceea din AFDPR, Ticu Dumitrescu vrea să rămână în istorie ca
părinte al unei legi importante. Chiar dacă pentru aceasta va trebui să stea un
an pe tușă, conform deciziei juriului de onoare al Partidului Național Țărănesc
Creștin și Democrat.
O. Andronic: Stimați telespectatori, este aproape clar că dl Ticu Dumitrescu
este un personaj extrem de incomod. Domnia sa a stat ca un ghimpe în coasta
feseniștilor și a pedeseriștilor, vreme de aproape șapte ani, hărțuindu-i mai
mult sau mai puțin politicos, ba de la balconul C.P.U.N.-ului, ba de la cel al
Universității, ajungând să o facă și din acela al aulei parlamentare. Schimbarea
din noiembrie 1996 n-a adus vremuri mai bune pentru vajnicul luptător
afedeperist. Ba, din contră. Au început să-1 hărțuiască chiar ai lui -
țărăniștii, tăindu-i ba logistica, ba cuvântul, trăgându-1 de urechi prin
comitete și comiții. Dar, cel mai grav este că foștii colegi de pușcărie au
ajuns să-i pună tălpi în demersul său justițiar, față de o instituție careia
unii par să-i poarte o dragoste secretă -Securitatea. Proiectul de lege al
senatorului Ticu Dumitrescu pe care dorim să-1 discutăm riscă să se înnece la
malul Parlamentului. Mai ales acum, când domnia sa se vede în situația de
disident obligat să stea pe tușa P.N.Ț.C.D.-ului vreme de un an. Cu tot cu
proiect de lege, oare? Ce părere aveți, domnule Ticu Dumitrescu?
T. Dumitrescu: O să vă contrazic puțin. Cum a fost cazul la mine, una rece, alta
caldă. Cea rece pentru că am fost obligat să mă ridic la tribuna Parlamentului
și să-mi definesc poziția, acum după ce nu mai aveam dreptul să fac parte din
Grupul Parlamentar Național Țărănist și eram acolo un fel de independent. Cu
acest prilej eu am adresat tuturor parlamentarilor prezenți, rugămintea ca măcar
polițele care le plătesc acum să nu rămână chiar fără nici un răspuns și să fiu
ajutat ca acest proiect de lege să intre, neținând seama de acea aprobare care,
mai mult ca sigur că nu va veni de la Guvern pentru că în spatele Guvernului
stau, din nou, oamenii de care dvs. vorbeați. Noi nu avem un prim-ministru
independent. Este un om extraordinar de disciplinat. Este un om atât de
disciplinat, încât împinge disciplina până dincolo de supunere. Or, cum o să
încalce dânsul o dispoziție galbenă sau albastră? Așa că am rugat colegii mei
senatori să voteze ca acest proiect de lege să intre în discuție fără aprobarea
Guvernului.
O. Andronic: Dar astăzi s-a anunțat că marți se va discuta din nou.
T. Dumitrescu: Probabil că a auzit votul de dimineață din Parlament. Poate că
asta să-1 fi mobilizat mai mult.
O. Andronic: Pe mine mă încearcă doar o întrebare. Marțea sunt trei ceasuri rele.
T. Dumitrescu: Oricum, asta vroiam să spun. Iată că despre caldul de care
vorbeam este acesta. In data de 14 octombrie, cu sau fără avizul Guvernului,
legea intră în discuție. Puteam să zic, iată-mă, Doamne, ajuns la țărm.
O. Andronic: Este o perspectivă liniștitoare și, în același timp, neliniștitoare.
Nu credeți că acest proiect de lege este un fel de cutie a Pandorei?
T. Dumitrescu: Vedeți, mi-e foarte greu să nu zâmbesc. Să știți că timp de patru
ani nu am adăugat, ci mai mult am tăiat din această lege. Mai mult decât atât,
dacă ar exista, cu bună intenție, ideea de a veni cu îmbunătățiri, de a reduce
ceva, păi unde se poate mai bine decât în timpul dezbaterilor? Pentru că, atâta
vreme cât nu se procedează așa este foarte clar un lucru. Se urmărește blocarea
pentru că las la posibilittea de a mă judeca telespectatorii. Deci, am ajuns la
Putere cu un proiect gata făcut, după patru ani cu tot felul de încercări. In
sfârșit, a noastră-i victoria! Da, de unde. A trebuit să aștept luni bune până a
intrat în discuție la Comisia Juridică, și când totul a fost gata președintele
Comisiei îmi spune că nu are avizul Guvernului. Am trimis la Guvern și am
așteptat o lună, două, trei, patru, cinci.
Pagina: 1/3
|
|