Meandrele concretului
|
N-am semnat nici un protocol și nu mai semnăm nici un protocol, pentru că am văzut că acestea nu se respectă!"
-- Dan Voiculescu, președintele PUR
|
|
O. Andronic: Am fi vrut să aflăm și părerea dlui Târlea, dar nu se află în țară.
Spuneam mai înainte că asistăm la acest soi de schimburi publice, în care cineva
afirmă și cineva dezminte. Cei care ne urmăresc în acest moment, se vor întreba:
ce vrea emisiunea? Să-1 lustruiască pe Virgil Măgureanu sau vrea să îl acuze?
Astfel de întrebări se vor pune oricum. Mă simt dator să precizez că noi,
gazetarii, nu avem dreptul să ne substituim instanțelor de nici un fel și nici
să dăm sentințe. Acest lucru este apanajul instituțiilor statului de drept. într-o
asemenea chestiune, în care nu se ajunge la o rezultantă, cum vă puteți repara
onoarea sau cum puteți fi sancționat pentru neadevărurile pe care le-ați fi
putut spune?
V. Măgureanu: Când au încept aceste atacuri am adresat o scrisoare Agenției
Mediafax, prm care ceream organelor abilitate să facă lumină în această privință
și să se răspundă public cu privire la pretinsele implicări ale mele în aceste
afaceri. In ce mă privește, este cert că este o calomniere deșănțată și ar fi
bine să fie auzit acest lucru cu subliniere energică pe care o dau că singurul
capital de care dispun este acela al unei încrederi din partea opiniei publice
pentru calitatea mea de personalitate publică în anii care au fost. La acesta
țin mai mult ca la orice. Voi vrea să mai revin cu prilejul altor apariții în
public pentru că am foarte multe de spus. Relația mea cu publicul românesc, cu
cei care, de-a lungul timpului, au manifestat încredere față de mine și
păstrarea nealterată și înlăturarea ideii că aș fi o persoană avidă de bani.
Serialul acesta ultim a excelat prin a pune cu majuscule banul ca o obsesie
pentru mine. Dar există și o altă idee, mai perfidă, nu banul de dragul banului,
aveți de-a face aici cu un "dirijor din umbră". Deci, nici un fel de prezumție,
oricât de ticăloasă, n-a fost ocolită pentru a mi se pune în seamă. Desigur,
disculparea mea într-o emisiune din aceasta este o chestiune care ar putea
aluneca în derizoriu și nu ar convinge pe nimeni. Nu poate să nu sară în ochi
însăilarea deșănțată a unor așa-zise informații despre preocupările mele în
acest domeniu. De ce nu s-a produs nici un fel de probă, de ce întotdeauna s-a
avut grijă să se și precauția că nu există dovezi de implicare directă? Atunci
îi întreb eu pe acei domni, de ce nu au produs dovezile în fața unor acuzații
atât de grave?
O. Andronic: Cred că ar trebui să îi întrebați în fata instanței.
V. Măgureanu: Mi s-a spus că atât ar aștepta pentru că asta le-ar spori
popularitatea. Vedeți, mai este un aspect. Publicul se va întreba: ce se
întâmplă, de ce obsesia aceasta anti-Măgureanu?
O. Andronic: Vom lămuri și acest lucru puțin mai târziu. Iată că îl avem la
telefon pe domnul Târlea. Ce părere aveți despre faptul că dl Măgureanu spune că
nu are nici în clin, nici în mânecă cu Banca Columna?
M.Târlea: Vă dau câteva detalii. Autoritățile elvețiene au fost sesizate de
către autoritățile române în legătură cu așa-zisa căsuță poștală și cu firma
MANEL AG. In urma acestei sesizări, autoritățile elvețiene au desfășurat o
anchetă privind sursa banilor, cum s-a înființat Banca Columna și toate
celelalte lucruri. Ancheta, aici în Elveția, s-a terminat. Rezultatele sunt
cunoscute pentru cei care administrează firma și totul este, din punct de vedere
elvețian, în regulă. Acest lucru, autoritățile române au uitat să le anunțe
mass-mediei românești. Răspunsul este evident, nu. Dl profesor nu are nici o
legătură cu Manei, cu Banca Columna și cu așa-zișii bani spălați ai lui
Ceaușescu. Pentru că, de fapt, nu cred că este vorba de banii aceștia. Numai că,
cine are interes să scoată aceste lucruri și cine are interes să nu le probeze
până la capăt?
O. Andronic: Vă mulțumesc. Odată cu părăsirea S.R.I., tonalitatea atacurilor
împotriva dvs. s-a schimbat. Acuzele de manipulare politică au lăsat loc
acuzelor de implicare în tranzacții economice. In unele dintre afacerile care au
stârnit interes major în public sunt implicate persoane care vă sunt sau v-au
fost apropiate, pe care i-ați onorat cu prietenia dvs. în calitate privată. Aici
ar putea interveni o paranteză. Dacă un om, aflat într-o demnitate ca cea pe
care ați ocupat-o dvs., are dreptul să aibă prieteni pe timpul mandatului? Dar
nu vreau să discutăm acest lucru. Să acceptăm ideea și nu văd nici un motiv să
nu o acceptăm, că dvs. nu ați uzat de posibilitățile acestor prieteni pentru a
avea unele beneficii. Puteți însă garanta că nici ei nu au uzat de relația cu
dvs. pentru a-ți netezi drumul în afacerile pe care le derulau?
V. Măgureanu: Ar fi bine să îi întrebați pe ei, ca acest lucru, într-o zi, să
devină cunoscut opiniei publice, direct de la autorități, și dacă ar fi să-mi
dau cu părerea, v-aș putea spune alți numeroși oameni din România care în timp,
au venit în contact cu mine, unii au cerut chiar sprijin în bază legală și în
temei legal, dar de aici și până la a spune că ei au profitat sau nu, cred că
este cale lungă.
O. Andronic: Nu cred că are rost să luăm la mână tot ceea ce s-a scris. Unele
lucruri sunt fabulații evidente, altele pot pune semne de întrebare. Nu este
rolul nostru de a vă restaura onoarea la care s-a atentat în acest fel. Acestea
pot face obiectul demersului dvs. privat, prin intermediul legii. Cum explicați
dvs. virulența acestor atacuri, într-un moment în care se poate presupune că, în
calitate de persoană privată, de președinte al Fundației PRO România ... Apropo,
este vreo legătură cu Pro TV?
V. Măgureanu: Cred că nu. In timp, legătura aceasta s-ar putea face. In
definitiv, sunt un patron particular, am calitatea de director al unui cabinet
de consultanță și nu văd de ce PRO TV-ul n-ar putea apela la niște specialiști
care ar putea da sfaturi utile.
O. Andronic: Atunci suntem datori să spunem telespectatorilor noștri că este
doar o coincidență de nume.
V. Măgureanu: Cred că precizarea se impune.
O. Andronic: Aș reveni. Cum explicați virulența acestor atacuri, în momentul în
care dvs. ați devenit persoană privată și nu mai prezentați pericolul pe care,
teoretic, cel puțin, o dădea puterea funcției? Ce se dorește prin aceste atacuri?
V. Măgureanu: Aici există mai multe aspecte. E greu să le intuiesc și să-mi dau
răspuns la niște lucruri care, evident, au devenit foarte jenante pentru mine și
pentru apropiați, întrucât, toată lumea spune că aceste lucruri trebuie lămurite
pentru a ne păstra acea brumă de capital de care v-am vorbit la început. Mi-aș
permite, într-o foarte scurtă perioadă de incursiune istorică, să reamintesc cât
de ingrată a fost soarta unora care au condus serviciile românești, înainte și
după război. Unii dintre ei au avut chiar o soartă tragică, dacă ar fi să mă
refer la destinul unui Gheorghe Cristescu. Este singura analogie care aș face-o
între asemena personalități copleșitoare ale serviciilor speciale românești și
mine.
O. Andronic: Vă simțiți amenințat?
V. Măgureanu: Amenințat, în condițiile statului de drept, numai în ce privește
lezarea gravă a imaginii mele. O altă amenințate, nu văd.Dar, analogia nu este
chiar gratuită pentru că, se pare, există în societatea românească o anumită
prejudecată după care, cei care au trecut pe la servicii, trebuie în așa fel
tratați, încât să nu îndrăznească niciodată să ridice capul. Bunăoară, nu-mi
sunt străine acele alegații din presă, după care, când voi pleca eu, voi fi o
asemenea persoană incomodă, încât voi fi tot timpul atacat, ca nu cumva vreodată,
să-i treacă prin minte să atace el și să șantajeze sau alte manevre oculte. O
alta ar fi legată de viitorul meu pentru că mă consider un om cu un viitor. Cât
de lung și cât de fertil, asta va fi cum vrea Dumnezeu. Mă consider o persoană
încă în stare să aducă servicii nației sale în măsura puterilor nu deosebite de
care dispune. Și atunci, întrucât o mulțime de lume se întreabă când e scadența
cu intrarea mea în politică și ce voi face atunci ... îmi pare rău că astăzi nu
e timp să vorbim despre proiecte de acest gen. Insă, probabil, sunt destui care
au strângeri de inimă cu privire la posibila mea evoluție. Tuturor acestora le-aș
spune că evoluția mea în politică va fi una aparte. Și oferta pe care vreau să o
fac și despre care voi vorbi cândva, va fi, de asemenea, aparte și cred destul
de promițătoare. Această ofertă nu va fi îndreptată împotriva cuiva și nici
ambiții personale nu mă încearcă cu privire la această posibilă evoluție.
O. Andronic: Am încercat să obținem legătura și cu câțiva dintre inamicii dvs.
declarați, ca să spun așa. Domnul Ticu Dumitrescu era nu un inamic, dar un
contestatar verificat în timp. Din păcate, telefonul pe care ni 1-a dat domnia
sa, sună în gol, așa că mă văd nevoit să pun retoric întrebarea "dacă domnia sa
crede că dvs. ați putea fi implicat în afaceri mai puțin conforme cu exigențele
funcției pe care ați îndeplinit-o." Poate vom afla răspunsul domnului senator,
după emisiune. Domnule profesor, pentru că ne apropiem de finalul emisiunii și
va trebui să încercăm să punem punctul pe I, dați-mi voie să formulez o posibilă
explicație a contextului în care vă aflați. S-ar putea spune că asistăm la o
dispută dură dintre două sau mai multe grupuri, alcătuite, în special, din
profesioniști ai informației. Notați că nu spun securiști - termen destul de
restrictiv - care-și simt interesele afectate sau dornici să le pună la adăpost.
Aceste interese sunt de ordin economic și se referă la acapararea unei părți cât
mai consistente din aproape cadavrul economiei naționale. Se poate presupune că
o astfel de grupare, consideră că dvs. ați putea fi vârful de lance al unei alte
grupări și că anihilându-1, în acest fel, ar putea prelua un anumit control.
Deci, problema ar putea fi următoarea: cui și de ce îi este frică de Măgureanu?
V. Măgureanu: Imi este greu să vă răspund, acum, la această întrebare. In afara
unor semnale din presă sau din zvonistica abundentă care însoțește orice fel de
activitate la lumina zilei, n-aș putea să vă spun prea mare lucru. Adversari am
apucat să-mi fac destul de mulți și nu s-au sfiit, de-a lungul timpului, să
încerce să-mi mânjească imaginea, sistematic, dobândind chiar capital electoral
din asta pentru ca să încerce să-mi reteze orice fel de șansă de a mai reapare
ca persoană publică. Poate aceasta este încă una dintre explicații. Despre cei
care s-ar putea teme de evoluția mea, nu vă pot spune mare lucru pentru că, după
cum cred că observați, eu nu sunt manifest în această privință și nu știu
adversarii politici pe care apariția mea i-ar putea stânjeni. In orice caz, cred
că împreună vom avea un răspuns satisfăcător în această privință. Un lucru care
este ciudat și de ultimă oră, aș putea spune. întrebat fiind, de unul dintre cei
cinci menționați în serialul acela de articole, ce părere are, a răspuns că pur
și simplu îi convine asocierea cu numele meu pentru că asta îi aduce o anumită
stabilitate în afaceri. Iată un răspuns indirect la întrebarea pe care tocmai
mi-ați pus-o. Acesta nu este din anturajul apropiat și nici măcar nu ar putea fi
socotit ca din jurul cărora îi cunosc cât de cât. De vreme ce se știe că la mine
sunt securiști sau foști securiști și dintre cei care știu să mânuie informația,
înseamnă că noi stăm bine cu afacerile pentru că avem informații credibile. Iată
un punct de vedere. Din păcate, dăunător.
O. Andronic: Nădăjduiesc că telespectatorii au înțeles ce era de înțeles.
Pagina: 2/2
|
|