„Judecătorul nu are drepturi discreţionare”
Invitat: VIOREL ROŞ, Preşedintele Tribunalului Capitalei
Data: 23 FEBRUARIE 1996

Octavian Andronic: Bună seara, stimaţi telespectatori. Fără îndoială, gestul generalului Pitulescu de a-şi da demisia în semn de protest faţă de ineficienta unor acte de justiţie are o motivaţie pe care o simţim cu toţii. Aceea a ofensivei continue pe care infracţionalitatea tot mai calificată o exercită asupra statului de drept insuficient instalat în instituţiile sale. Din acest punct de vedere semnul lor a fost de bun augur generând o dezbatere adeseori abruptă, pasionantă dar necesară asupra noţiunii de corupţie. Pe de altă parte, demisia aceasta a însemnat debutul unui meci de interese poate între două instituţii fundamentale, Politia si Justiţia, acolo unde miza este deseori uitată în furtuna stârnită de exacerbarea unor stări de spirit, a unor sentimente. V-aţi simţit vizat, dle preşedinte Roş de .... generalului Pitulescu ?

Viorel Roş: Este greu de spus dacă ne-am simţit vizaţi. De fapt domnul general Pitulescu a exprimat nişte nemulţumiri nu vizavi de activitatea Tribunalului Capitalei şi nu vizavi de dosare aflate pe rolul Tribunalului Capitalei sau nu neapărat de astfel de dosare, Ministerul de Interne a vizat un număr de 58 de dosare aflate în curs de judecată în diverse faze procesuale la instanţe din întreaga ţară, cel puţin acest lucru îl ştim noi din presă, dacă sunt mai multe sau mai puţine, poate că sunt mai multe sau mai puţine. Cât priveşte acest conflict. Nu există între noi si Politie acest conflict.

Octavian Andronic: Poate altele sunt elementele care generează acest sentiment. Telespectatorii Antenei 1 au fost martorii la două emisiuni anterioare, în care si-au prezentat punctele de vedere de principiu domnii miniştrii Chiuzbaian si Tărăcilă. De data aceasta profităm de prezenţa dvs. pentru care ţin să vă mulţumesc în numele meu şi al telespectatorilor, pentru a face o trecere în revistă a câtorva elemente concrete. Am să fac o paranteză, nu ştiu cât este de necesară, dar eu mă simt dator s-o fac pentru a face cunoscut telespectatorilor persoana dvs. - sunteţi preşedintele Tribunalului Municipiului Bucureşti, judecător de la vârsta de 27 de ani până la cei 45 de ani pe care îi aveţi şi aţi venit în emisiunea noastră cu dosarele pe masă - ca să zic aşa. Dle preşedinte printre problemele pe care dl Pitulescu Ie-a ridicat este aceea că unele instanţe i uşurează cu mare uşurinţă reţinuţi cu dificultate. Ca o campioană a acestor decizii a fost citată Judecătoria Sectorului 2. Aveţi ceva de spus în legătură cu această problemă?

Viorel Roş: Judecătoria Sectorului 2 reprezintă un caz special pentru un singur motiv: este o instanţă care se confruntă cu foarte multe dosare penale şi aceasta pentru că structura populaţiei în sectorul 2 este cunoscută. Este o zonă cu un potenţial infracţional mai mare şi acesta este motivul pentru care ea are un număr mare de dosare pe rol. Mai reţineţi un lucru că Judecătoria Sectorului 2 s-a confruntat cu nişte probleme de ordin organizatoric absolut neimputabile conducerii Judecătoriei sectorului 2 .... si-a si dat demisia din motive exclusiv personale şi astăzi în fruntea Judecătoriei sectorului 2 se află doi penalişti, profesionişti. Vroiam să vă rezerv spre final această surpriză a unor judecători plecaţi - nu numai din Capitală - din justiţie, numărul lor este de 450.

Octavian Andronic: Este un punct asupra căruia v-aş ruga să revenim. O altă chestiune ridicată de generalul Pitulescu este aceea că certificatele medicale ar fi fost utilizate ca instrumente de bază în evitarea confruntării cu legea pentru unii inculpaţi.

Viorel Roş: Judecătorul nu are un drept discreţional de admitere şi administrare de probe. O cerere de întrerupere a pedepsei pe temeiul certificatelor medicale nu se poate face decât pe baza expertizelor medico- legale. în fiecare caz în parte sunt dispuse expertizele medico-legale necesare pentru ca judecătorul să poată hotărî la caz, în nici un caz nu am găsit nici un dosar în care să existe îndoială în ceea ce priveşte conţinutul şi concluziile expertizelor din punctul de vedere al judecătorului.

Octavian Andronic: Dle preşedinte este vorba de articolul 303 din Codul pe procedură. Cum este înţeles acest articol în termeni juridici ? Dacă un inculpat solicită o expertiză medico-legală şi în funcţie de asta se poate prezenta sau nu la instanţă, judecătorul are atitudinea de a aprecia actul medical şi de a admite sau a respinge această cerere ?

Viorel Roş: Vă spuneam că judecătorul are acest drept, de admitere şi de administrare de probe ca atunci când s-a formulat o astfel de cerere judecătorul este dator să dispună efectuarea expertizei, am înţeles că într-un singur caz se reproşează instanţei că ar fi admis efectuarea unei expertize în temeiul unui act medical din 1992. Este o acuzaţie lipsită de orice suport. Nu este necesar nici un act medical pentru ca judecătorul să admită o astfel de expertiză când este cerută suspendarea sau întreruperea executării pedepsei. Legea nu condiţionează prin nici un text al ei admiterea expertizei de existenţă a unui act medical şi acolo unde s-au cerut asemenea cereri s-a dispus expertiza medicală pentru fiecare caz în parte. S-a făcut discuţie în cazul Duduianu că ar fi fost pus în libertate pentru că avea obezitate de gradul III în realitate în cazul Duduianu s-au făcut foarte multe expertize medicale începând din 1993 şi până în decembrie 1995. Din fişa medicală pentru deţinuţi rezultă diagnostic obezitate gradul III, hipertensiune, hepatomegalie ... ultima dintre expertizele efectuate concluzionează: examen chirurgie generală de la 13.12.1995, diagnostic: neoplasm, corp pancreas operat. Acesta şi nu obezitatea a fost motivul punerii lui în libertate. Cât priveşte raportul de expertiză medico-legală, judecătorul este suveran în aprecierea probelor, dar expertiza medico-legală este o probă ştiinţifică şi ea nu poate fi înlăturată decât tot printr-o probă ştiinţifică. în cazurile Duduianu si nu numai, judecătorul a avut îndoieli şi a dispus efectuarea, potrivit legii celei de a doua. Şi nu a existat între acestea două contradicţii. De altfel într-unui din cazuri - Ion Titisor - este chiar şi un aviz al Comisiei Superioare Medicale ...

Octavian Andronic: Dar, dle preşedinte- Fane Spoitoru a fost eliberat în câteva rânduri. în toate aceste intervale el a fost văzut ducând o viată ... Instanţa trebuia să se sesizeze asupra acestui aspect sau cine trebuie să se ocupe să vadă ce face acel om în timpul când ar trebui să se trateze ?

Viorel Roş: Dacă vă amintiţi anul trecut în presă s-au făcut diverse afirmaţii legate de starea lui de sănătate. Noi am făcut din Fane Spoitoru şi nu numai, am făcut eroi şi asta o să ne coste şi în perspectivă. Vorbeam în urmă cu câteva luni cu unul din medicii care semnează acte medicale în cazul Ion Titişor. Şi întrebam cum poate un astfel de om ca Ion Titişor care ar avea şapte gloanţe în el, să umble pe stradă şi cum se justifică diagnosticele atât de severe? Mi-a răspuns că domnia sa este dator ca în actele medicale pe care le eliberează să treacă ceea ce are, ceea ce rezultă din examenul medical şi ceea ce face Ion Titişor cu viaţa lui îl priveşte. Sigur noi avem un plan organizatoric în deficienţă. Şi deficienţa este că nu toate maladiile de care suferă cei arestaţi preventiv sau condamnaţi pot fi tratate în reţeaua de penitenciare. Nu cred că ne permitem luxul de a construi un spital pentru cei arestaţi.

Octavian Andronic: Dle preşedinte, generalul Pitulescu a reproşat de asemenea faptul că a sesizat Ministerul cu unele situaţii flagrante. Si că nu s-au luat măsuri. Dati-mi voie să fac puţin pe naivul şi să vă întreb dvs. nu discutaţi cu judecătorii înainte de proces, nu le daţi indicaţii asupra hotărârilor pe care le iau?

Viorel Roş: Eu am fost judecător şi înainte de '89 şi nu am acceptat ca cineva să-mi impună o soluţie. Şi de vreme ce nu am acceptat atunci cu atât mai puţin nu aş accepta acum. Şi înainte a funcţionat principiul independenţei judecătorului. Şi n-aş putea cere judecătorului să dea o anume soluţie. Repet, nici nu era însă nevoie a se cere judecătorului să dea o anume soluţie pentru că concluziile expertizei medico-legale sunt ... toate în acelaşi sens. Că există îndoieli în privinţa actelor medicale este o altă problemă care nu ne priveşte pe noi deocamdată.

Octavian Andronic: Este o realitate faptul că prezumţia de nevinovăţie coroborată cu posibilităţile inclusiv materiale ale celor inculpaţi de a se apăra fac ca meciul Justiţie - infractori să fie mult mai strâns decât înainte ?! Cum pot fi catalogate prin această prismă insuccesele Justiţiei, respectiv prin punerea în libertate a inculpaţilor din lipsă de probe. Mai ales că această sintagmă se pare că nu funcţionează activ în Codul Penal.

Viorel Roş: Sunt mai multe motivele de achitare a unui inculpat trimis în judecată sau un inculpat pentru care acţiunea penală s-a pus în mişcare în prealabil a părţilor vătămate. Nu pot să spun că sunt situaţii în care inculpaţii au fost puşi în libertate din lipsă de probe. Ei au fost achitaţi, potrivit legii fie pentru că nu au săvârşit ei fapta, fie pentru că lipsesc elemente constitutive a unor infracţiuni, fie pentru că, cu adevărat nu s-a putut dovedi vinovăţia lor - poate la aceasta vă referiţi - să nu uităm că prezumţia de nevinovăţie este de ordin constituţional, că noi suntem obligaţi - până când nu se pronunţă o hotărâre judecătorească definitivă - să-l privim ca pe un nevinovat.

Octavian Andronic: Mă refer la starea psihică a opiniei publice care este confruntată ani de zile cu un caz în care toate semnele indică o anumită vinovăţie si care se trezesc după un timp că sunt în libertate.

Viorel Roş: Nu cred că toti oamenii trimişi în instanţă trebuie arestaţi. De altfel, aş vrea să vă spun că ar exista un mare pericol chiar şi pentru dvs. să-i condamnăm pe toti. Numai în Municipiul Bucureşti au existat 349 de soluţii de achitare în 1995, din acestea 66 sunt în dosare cu urmărire penală efectuată de Poliţie.

Octavian Andronic: Dle preşedinte toată această discuţie generată de demisia dlui Pitulescu ridică nişte probleme. Ce ieşire vedeţi din această problemă? Cum s-ar putea rezolva?

Viorel Roş: Din punctul nostru de vedere nu socotesc acum că noi suntem într-un moment de criză ... Este un gest de impoliteţe care nu socotesc că trebuia făcut la adresa noastră.

Octavian Andronic: Criza este oarecum generată. Toată lumea este preocupată de această problemă, de o anumită ineficientă în lupta cu infracţionalitatea care cunoaşte cote alarmante de la an la an.

Viorel Roş: Eu nu discut de eficienta Politiei. Să mă refer strict la eficienţa Justiţiei. 245 de judecători în Capitală au soluţionat peste 120 000 de dosare. Aceştia au dat soluţiile care au rezultat din probe şi poate au nemulţumit 120 000 de oameni. Lumea astăzi fiind nemulţumită arată acuzator către toate puterile.

Octavian Andronic: Vorbeam de actul medical si de articolul 303. Se pare că este o găselniţă post-decembristă, dacă nu mă înşel primele cazuri de eliberări spectaculoase au fost cele din lotul foştilor membri ai Comit.Pol. Ex. Ea se accentuează ca modalitate de apărare şi de recurs a celor confruntaţi cu justiţia. Care ar fi rezolvarea acestui fenomen ?

Viorel Roş: Sunt sigur că primii beneficiari nu sunt cei din CPEX pe de o parte, pe de altă parte îmi amintesc că eram judecător la fosta Judecătorie a sectorului 8 şi eram surprins de faptul că un om cu adevărat bolnav se prezenta mereu la instanţă , făcea o nouă cerere de suspendare a procesului şi au durat atât de mult aceste suspendări aşa încât omul acela a şi murit. Cred că problema dvs. este aceea că Justiţia nu are mijloace eficiente de a verifica ce se întâmplă cu cei aflaţi în suspendarea procesului şi nu are pentru că munca judecătorului este o muncă de scaun. Nu avem acest instrument, îi simţim şi noi lipsa. Credem că ar fi necesară înfiinţarea unei Politii care să se afle exclusiv în serviciul Justiţiei. Şi apoi ar trebui ca şi Institutul de Medicină Legală să funcţioneze în subordinea Ministerului Justiţiei.

Octavian Andronic: Ce şanse de realizare a acestui lucru ar fi după părerea dvs. ?

Viorel Roş: Institutul Medico-Legal a mai funcţionat în subordinea Ministerului Justiţiei până în 1966. Ştiu că cei de la Institut au si ei această dorinţă.

Octavian Andronic: Vorbeam la începutul emisiunii despre coeficientul de fluctuaţie în rândul magistraţilor. Au plecat mulţi ... De ce credeţi că pleacă ?

Viorel Roş: Sunt multe motive. Probabil că mulţi s-au 7 săturat şi de umilinţe, de muncă prost plătită, lipsită de satisfacţii morale si materiale. Si scandalul de acum este unul de natură a provoca în rândul judecătorilor un gust amar şi că mulţi, mulţi se gândesc să plece.

Octavian Andronic: Un telefon primit astăzi la redacţie, după lectura anunţului din ziar despre emisiunea noastră ne întreabă dacă ştiţi că salariul unui supraveghetor al arestaţilor este ceva mai mare ca al dvs. ?!

Viorel Roş: Într-un material pe care l-am pus deja la dispoziţia presei am arătat acest lucru. Nu vrem să câştigăm pe seama Poliţiei. Este însă un lucru adevărat că salariul unui subofiţer de poliţie este mai mare decât salariul unui judecător. Nu vreau să insist pe acest lucru.

Octavian Andronic: Fără îndoială, un anumit coeficient de corupţie există si în Justiţie. Efectele corupţiei în Justiţie sunt adeseori incalculabile. Cum se poate apăra organismul Justiţiei de această chestiune? Dl ministru în conferinţa de presă de aseară a dat exemplul unei judecătoare care a fost scoasă din Justiţie şi trimisă în judecată pentru acte care au contravenit legii. Este acest exemplu edificator ?

Viorel Roş: Avem într-adevăr un caz în care o fostă judecătoare a săvârşit acte penale în calitatea pe care a avut-o până la 31 decembrie 1994 şi avem alţi doi salariaţi care au fost judecaţi şi condamnaţi pentru fapte săvârşite în legătură cu calitatea pe care au avut-o în Justiţie. Sigur că nu-i de laudă lucrul ăsta. Suntem cu toţii interesaţi ca să avem judecători de mare ţinută morală şi profesională, iar ca să atragem valorile acestea nu pot fi atrase decât dacă sunt bine plătite. Vreau să vă spun că până acum noi nu am avut nici un inculpat trimis în judecată pentru un ultraj adus judecătorilor. Avem însă nenumăraţi oameni trimişi în judecată, sancţionaţi contravenţional pentru ultraj adus poliţiştilor.

Octavian Andronic: Stimaţi telespectatori, putem trage o primă concluzie după discuţia avută cu dl preşedinte Roş şi anume că în această zonă lucrurile nu sunt niciodată atât de sigure cum vor să pară sau cum vor unii să pară. O autentică democraţie nu rezolvă problema infracţionalităţii. Exigenţele profesiei şi ale democraţiei cer ca ghemul să fie desfăcut fir cu fir şi, uneori firul să fie tăiat în patru. Mulţumindu-vă pentru participarea la această emisiune nu pot decât să sper că ea deschide calea unor noi discuţii benefice pe această temă.

Viorel Roş: Vă mulţumesc si eu pentru invitaţie si să ne ierte telespectatorii pentru că le-am făcut încă odată viaţa amară povestindu-le tot de necazuri, nu de bucurii.

Octavian Andronic: Vă mulţumesc.