„Accesul la propriul dosar de Securitate va fi o sursă de nefericire”


„Accesul la propriul dosar de Securitate va fi o sursă de nefericire”
INVITAT: Vasile Văcaru
DATA: 16 ianuarie 1996

Octavian Andronic: Nu s-ar putea spune că la Comisia de Control a SRI-ului domnește monotonia.

Vasile Văcaru: Nu domnește deloc monotonia, eu și colegii mei am decis să plângem? Astă-vară am avut o vară fierbinte în legătură cu „TerasaAnda”, acum avem alt caz și avem mult de lucru.

Octavian Andronic: Spuneți-mi, de ce neapărat trebuie controlat SRI-ul, de unde a reieșit necesitatea unei astfel de comisii ?

Vasile Văcaru: Ideea nu e noastră, e a democrațiilor înstăpânite, există o astfel de comisie și în America, în Germania, acum și englezii au o astfel de Comisie, practic în toate țările cu o democrație bine cristalizată există asemenea comisii de control a unor societăți civile asupra unor servicii care îndeobște trebuie să lucreze în secret și care pot să scape controlul societăților civile. E bine de știut că totul se face cu bani si contribuabilul plătește. Ori această comisie nu-și propune nimic altceva decât să verifice cum anume se cheltuie acești bani și mijloacele pe care le utilizează acest serviciu sunt absolut conforme cu legile, cu Constituția.

Octavian Andronic: Ceva de genul unei comisii de disciplină ?

Vasile Văcaru:Este o mixtură între ele, pentru că se judecă și ceea ce înseamnă buget, dar și o comisie de disciplină pentru că se judecă și celelalte cazuri, raportarea efectivă a actelor pe care le realizează serviciile în raport cu legea. Deci și un soi de comisie de disciplină.

Octavian Andronic: Dați-mi voie să constat că față de numărul mare de cartonașe galbene și roșii care s-au dat de-a lungul timpului, în activitatea Comisiei, despre observații la adresa situației financiare nu prea s-a vorbit în mass-media.

Vasile Văcaru: Nu s-a auzit, pentru că din păcate ziariștii n-au focalizat acest element, eu având o vorbă cu ziariștii ca vechi absolvent al unui curs post-universitar de ziaristică și le-am spus că în ziaristică nu contează numai factorul minut, ci raportarea lui la ceea ce interesează populația. Dacă i-ar fi interesat pe ziariști asemenea lucruri am fi putut să le spunem.
Octavian Andromic: Vorbeați de situația din democrații. Ce se întâmplă în noile democrații cu astfel de instituții ?

Vasile Văcaru: Cele care ne ridică pe primul loc. Pentru că, de fapt în toate țările din Europa Centrală și de Est e singurul serviciu care este controlat de Parlament, singura comisie care funcționează, lucru pe care îl mărturisesc cu plăcere, de fapt, că atunci când am avut asemenea discuții și am vizitat și America, Germania, Anglia ei au rămas plăcut impresionați că există asemenea comisie, că un serviciu secret este pus sub controlul Parlamentului și că acesta se exercită, criticabil în anumite cazuri, eu zic că se exercită corect, evident se dă un raport anual Parlamentului și, mai mult, în acest an am hotărât ca acest raport să fie editat și pur și simplu să fie pus la dispoziția cetățenilor, pentru a vedea care este aria de cuprindere, ce anume se urmărește ... pentru că totul se face pe banii cetățeanului, al contribuabilor.

Octavian Andronic: Dle, senator, noțiunea de abuz este o constantă, aproape o obsesie a societății românești, si anume din
modul în care serviciile secrete ale sistemului totalitar își exercitau activitatea, abuzul era ridicat la rang de rege. De aceea, este oarecum întemeiată suspiciunea față de posibilitatea reînvierii anumitor practici. Însă nu credeți că și reciproca e valabilă ? Că și serviciul, ca atare, poate fi supus unor abuzuri ?

Vasile Văcaru: Înțeleg sensul întrebării. Eu acum 20 și ceva de ani eram redactor la Editura Enciclopedică. .. și sigur e foarte greu să dai definiții mai ales când ești silit în cuvinte foarte puține. Contează mai întâi o definiție bună și apoi contează...numărului de sensuri care se acordă acelui concept. Deci, să definim mai bine abuzul. Eu am încercat să demonstrez, împreună cu colegii mei, și-mi amintesc acum acest lucru, toate deciziile care le-am luat în Comisia de Control Parlamentar asupra activității SRI au fost în deplin consens. Pentru că m-a interesat mai întâi acest criteriu, dar e destul de greu să încerci să găsesști exact lucrurile care interesează ca să putem vedea exact cum arată obiectul. Pentru că nu este normal oricine să spună că are dosarul lui X, lui Y că-l public, că nu-l public, deja mă simt în postura cenzuratului și deloc a cenzorului și cred că sunteți de acord cu mine ca dv. fiind director al primului ziar al Revoluției ... dacă n-am câștigat nimic după '89 am câștigat totuși un drept. Dreptul de a spune exact ceea ce gândim fără să fim terorizați de o idee că există cineva la colțul străzii care să ne dea în cap.

Octavian Andronic: Poate vom câștiga și dreptul de a utiliza dosare. Mă refer la altceva și anume la faptul că dl. Măgureanu ne-a făcut un cadou de Anul Nou publicând acest dosar.Pentru a lămuri telespectatorii ... ce anume va analiza după această decodare, Comisia? Faptul că dl. Măgureanu a avut un astfel de dosar și că acesta ar fi putut constitui o piedică în calea rămânerii domniei sale în post, sau faptul că astfel de dosare au trecut din patrimoniul public în patrimoniul privat și pot constitui oricând instrumente de șantaj politic ?

Vasile Văcaru: Și. Și. Și. Sunt trei factori care se leagă între ei foarte serios și fiecare dacă ar fi judecat separat ar avea reverberații asupra a ceea ce înseamnă viață socială. Trebuie să înțelegem odată că trebuie să ne potolim, să intrăm într-un normal în ceea ce privește și viață politică și socială în România.

Octavian Andronic: Cu ce ar fi schimbat datele problemei faptul că Vădim ar fi publicat el acest dosar ?

Vasile Văcaru: Poate n-am dreptul s-o fac, dar o fac în nume personal. Eu cred că nu ar fi schimbat cu nimic. Pentru că, în fond, el oricum avea o copie care intrase în posesia lui pe căi nelegale și aici am o întrebare care trebuie să se pună și cred eu că maniera aceasta de a aborda problemele nu este conformă cu ceea ce vrem să construim. Vrem să construim o democrație în care statul de drept să fie într-adevăr la el acasă și să acționeze prin lege. Deci părerea mea este - și i-am spus-o și dlui Măgureanu - că domnia sa s-a grăbit.

Octavian Andronic: Cum ați caracteriza din punctul de vedere al regulamentelor Comisiei ieșirea de aseară pe postul național a dlui director și dacă credeți că precizările făcute cu acest prilej au calitatea de a lămuri ceva din probleme?

Vasile Văcaru: Nu știu dacă este un avantaj sau dezavantaj faptul că nu am deloc timp și nu pot să urmăresc emisiunile TV. Am fost informat despre acea emisiune, nu m-aș hazarda acum să comentez pentru că, repet, colegii mei din Comisie au ei dreptul să-și spună părerea și apoi eu ca președinte al Comisiei.

Octavian Andronic: Ați putea să ne expuneți în câteva cuvinte cam care ar fi plaja de decizii pe care Comisia le-ar putea lua în urma dezbaterii acestui caz ?

Vasile Văcaru: Cred că și asta ar fi hazardat. Nu pot să anticipez absolut deloc asupra deciziilor colegilor mei, suntem nouă membri, facem parte dintr-o partidă, fiecare votează conform conștiinței lui, așa s-a procedat și până acum fără a ține seama de indicațiile de partid, dar s-ar putea ca în acest caz să intervină asemenea elemente. Plaja este foarte largă și ea merge de la minus la plus infinit.

Octavian Andronic: Declarațiile dlui director s-au constituit la un moment dat într-o acuză directă și, se pare, argumentată la adresa colaborării senatorului Vădim Tudor cu fosta Securitate. De fiecare dată când s-a născut o problemă de genul ăsta s-a clamat că cineva trebuie să se autosesizeze. Și, mai mult sau mai puțin, s-au autosesizat anumite foruri. De data aceasta credeți că cineva trebuie să ia în considerație această acuză ?

Vasile Văcaru: Iarăși trebuie bine definită problema pentru că acuza e acuză, responsabilitatea e responsabilitate, ea poate fi morală, politică, socială și de altă natură. Nu cred că legal se poate sesiza cineva de această acuză, că a fost informator al Securității. Pentru că ea nu este incriminată decât în vederea accederii la anumite funcții. Noi, membrii Comisiei am fi depus un jurământ că nici unul din membri nu a fost informator sau colaborator al Securității. Dacă, prin absurd, se descoperă că nu este așa, acel membru al Comisiei poate fi judecat în fața Parlamentului, în fața întregii țării. Dar, în rest, nimeni nu a depus nici un jurământ și poate că, din acest punct de vedere acei colegi din Camera Deputaților și din Senat care susțin necesitatea depunerii unui jurământ față de țară au dreptate. Și vreau să vă spun că pentru următoarea sesiune am să lupt cât de mult pentru ca măcar cei din Parlament să depună un jurământ.

Octavian Andronic: Revenind ... Cred că termenul de colaborator nici nu este foarte uzual, eu nu cred de pildă că senatorul Vădim Tudor a fost colaborator al Securității în sensul clasic al cuvântului. Aici a fost o chestiune mult mai complicată, pe care, din păcate, sau din fericire, această Carte Albă a Securității a avut darul să ... de fapt această Carte ar declanșa practic acest scandal. Care a fost poziția dv. și a Comisiei fată de această inițiativă editorială ?

Vasile Văcaru: Poate că aveți dreptate. Vreau să vă spun că au venit foarte mulți colegi din Parlament la mine și m-au rugat să-i ajut să-și vadă dosarul de la Securitate. Eu personal nu mi l-am văzut. Și le-am spus că de fapt este o sursă de nefericire. S-a putea să aflați lucruri care să vă întunece viața. În ceea ce privește Cartea Albă a Securității ideea a fost generoasă și corectă. Ea a servit, cel puțin cu primele patru volume.

Octavian Andronic: Chiar imediat după declanșarea acestui caz, "Libertatea" titra: „Vechea Securitate se luptă cu cea nouă”. Este o improprietate de termeni, desigur că nu mai poate fi vorba de o nouă securitate, dar se ajunge la această idee, că există o luptă subterană între grupuri de interese, nu doar de un conflict banal între două persoane sau personalități publice?

Vasile Văcaru: Ideea a fost enunțată, eu cred că e posibil să fie așa ... Dialectica este la ea acasă mai peste tot. Și din acest punct de vedere s-ar putea să aveți dreptate.

Octavian Andronic: Asistăm, de aproape șase ani, la o continuă scurgere de astfel de date, de dosare. Ce credeți că ar putea să remedieze, să împiedice această situație, pentru că s-a dovedit că interdicțiile și regulamentele unor instituții nu sunt suficiente. Mă gândesc ... că interdicția expresă a publicării unor anumite categorii de documente ar mai fi o posibilă rezolvare.

Vasile Văcaru: S-ar putea găsi soluții. Dar soluțiile acestea corective, când începi să pui un embargou, să delimitezi ceva, nu au efect. De exemplu, în Comisie s-a exprimat ideea de sigila pur și simplu arhiva SRI-ului. Însă nu cred că ar avea efect și s-ar putea să nu aibă efect nici o lege care să interzică ziarelor să publice asemenea dosare. Eu cred că va trebui să încercăm, toți oamenii, să revenim cu picioarele pe pământ și să facem o viață liniștită tuturor copiilor noștri în România. Sigur că sunt și oameni care doresc război.

Octavian Andronic: Experiența germană nu v-a sugerat o idee, o inițiativă ...

Vasile Văcaru: Tocmai de aceea, pentru că am fost în Germania, am depus acel priect de acces al fiecărui cetățean la propiul dosar, dacă dorește. Dar, repet, este o sursă de nefericire. Dar nu așa cum cerea un coleg senator, să aibe dreptul la orice să vadă, ca să strângă date și după aceea să compromită pe un altul. Din păcate acel proiect de lege nu a fost pus încă pe masa de lucru a Senatului, dar sper că va fi până la urmă.

Octavian Andronic: Dle senator, vă mulțumesc în numele telespectatorilor Antenei 1 și al cititorilor Libertății și vă așteptăm după rezultatele Comisiei.

Vasile Văcaru: Vă întrerup aici. D-L. Măgureanu nu a publicat dosarul pe care îl avea. Dumnealui a publicat o copie. Cineva a avut interes, l-a scos, l-a multiplicat și l-a dat.

Octavian Andronic: Pentru a focaliza puțin discuția pe această temă v-aș propune să urmărim împreună o mică prezentare a acestui caz ...



2007 ©  Ziarul personal
http://www.zp.ro/