„Accesul la propriul dosar de Sănătate va fi o sursă de nefericire”
INVITAT: Vasile Văcaru
DATA: 16 ianuarie 1996

Octavian Andronic: Nu s-ar putea spune că la Comisia de Control a SRI-ului domneşte monotonia.

Vasile Văcaru: Nu domneşte deloc monotonia, eu şi colegii mei am decis să plângem? Astă-vară am avut o vară fierbinte în legătură cu „TerasaAnda”, acum avem alt caz şi avem mult de lucru.

Octavian Andronic: Spuneţi-mi, de ce neapărat trebuie controlat SRI-ul, de unde a reieşit necesitatea unei astfel de comisii ?

Vasile Văcaru: Ideea nu e noastră, e a democraţiilor înstăpânite, există o astfel de comisie şi în America, în Germania, acum şi englezii au o astfel de Comisie, practic în toate ţările cu o democraţie bine cristalizată există asemenea comisii de control a unor societăţi civile asupra unor servicii care îndeobşte trebuie să lucreze în secret şi care pot să scape controlul societăţilor civile. E bine de ştiut că totul se face cu bani si contribuabilul plăteşte. Ori această comisie nu-şi propune nimic altceva decât să verifice cum anume se cheltuie aceşti bani şi mijloacele pe care le utilizează acest serviciu sunt absolut conforme cu legile, cu Constituţia.

Octavian Andronic: Ceva de genul unei comisii de disciplină ?

Vasile Văcaru:Este o mixtură între ele, pentru că se judecă şi ceea ce înseamnă buget, dar şi o comisie de disciplină pentru că se judecă şi celelalte cazuri, raportarea efectivă a actelor pe care le realizează serviciile în raport cu legea. Deci şi un soi de comisie de disciplină.

Octavian Andronic: Daţi-mi voie să constat că faţă de numărul mare de cartonaşe galbene şi roşii care s-au dat de-a lungul timpului, în activitatea Comisiei, despre observaţii la adresa situaţiei financiare nu prea s-a vorbit în mass-media.

Vasile Văcaru: Nu s-a auzit, pentru că din păcate ziariştii n-au focalizat acest element, eu având o vorbă cu ziariştii ca vechi absolvent al unui curs post-universitar de ziaristică şi le-am spus că în ziaristică nu contează numai factorul minut, ci raportarea lui la ceea ce interesează populaţia. Dacă i-ar fi interesat pe ziarişti asemenea lucruri am fi putut să le spunem.
Octavian Andromic: Vorbeaţi de situaţia din democraţii. Ce se întâmplă în noile democraţii cu astfel de instituţii ?

Vasile Văcaru: Cele care ne ridică pe primul loc. Pentru că, de fapt în toate ţările din Europa Centrală şi de Est e singurul serviciu care este controlat de Parlament, singura comisie care funcţionează, lucru pe care îl mărturisesc cu plăcere, de fapt, că atunci când am avut asemenea discuţii şi am vizitat şi America, Germania, Anglia ei au rămas plăcut impresionaţi că există asemenea comisie, că un serviciu secret este pus sub controlul Parlamentului şi că acesta se exercită, criticabil în anumite cazuri, eu zic că se exercită corect, evident se dă un raport anual Parlamentului şi, mai mult, în acest an am hotărât ca acest raport să fie editat şi pur şi simplu să fie pus la dispoziţia cetăţenilor, pentru a vedea care este aria de cuprindere, ce anume se urmăreşte ... pentru că totul se face pe banii cetăţeanului, al contribuabilor.

Octavian Andronic: Dle, senator, noţiunea de abuz este o constantă, aproape o obsesie a societăţii româneşti, si anume din
modul în care serviciile secrete ale sistemului totalitar îşi exercitau activitatea, abuzul era ridicat la rang de rege. De aceea, este oarecum întemeiată suspiciunea faţă de posibilitatea reînvierii anumitor practici. Însă nu credeţi că şi reciproca e valabilă ? Că şi serviciul, ca atare, poate fi supus unor abuzuri ?

Vasile Văcaru: Înţeleg sensul întrebării. Eu acum 20 şi ceva de ani eram redactor la Editura Enciclopedică. .. şi sigur e foarte greu să dai definiţii mai ales când eşti silit în cuvinte foarte puţine. Contează mai întâi o definiţie bună şi apoi contează...numărului de sensuri care se acordă acelui concept. Deci, să definim mai bine abuzul. Eu am încercat să demonstrez, împreună cu colegii mei, şi-mi amintesc acum acest lucru, toate deciziile care le-am luat în Comisia de Control Parlamentar asupra activităţii SRI au fost în deplin consens. Pentru că m-a interesat mai întâi acest criteriu, dar e destul de greu să încerci să găsesşti exact lucrurile care interesează ca să putem vedea exact cum arată obiectul. Pentru că nu este normal oricine să spună că are dosarul lui X, lui Y că-l public, că nu-l public, deja mă simt în postura cenzuratului şi deloc a cenzorului şi cred că sunteţi de acord cu mine ca dv. fiind director al primului ziar al Revoluţiei ... dacă n-am câştigat nimic după '89 am câştigat totuşi un drept. Dreptul de a spune exact ceea ce gândim fără să fim terorizaţi de o idee că există cineva la colţul străzii care să ne dea în cap.

Octavian Andronic: Poate vom câştiga şi dreptul de a utiliza dosare. Mă refer la altceva şi anume la faptul că dl. Măgureanu ne-a făcut un cadou de Anul Nou publicând acest dosar.Pentru a lămuri telespectatorii ... ce anume va analiza după această decodare, Comisia? Faptul că dl. Măgureanu a avut un astfel de dosar şi că acesta ar fi putut constitui o piedică în calea rămânerii domniei sale în post, sau faptul că astfel de dosare au trecut din patrimoniul public în patrimoniul privat şi pot constitui oricând instrumente de şantaj politic ?

Vasile Văcaru: Şi. Şi. Şi. Sunt trei factori care se leagă între ei foarte serios şi fiecare dacă ar fi judecat separat ar avea reverberaţii asupra a ceea ce înseamnă viaţă socială. Trebuie să înţelegem odată că trebuie să ne potolim, să intrăm într-un normal în ceea ce priveşte şi viaţă politică şi socială în România.

Octavian Andronic: Cu ce ar fi schimbat datele problemei faptul că Vădim ar fi publicat el acest dosar ?

Vasile Văcaru: Poate n-am dreptul s-o fac, dar o fac în nume personal. Eu cred că nu ar fi schimbat cu nimic. Pentru că, în fond, el oricum avea o copie care intrase în posesia lui pe căi nelegale şi aici am o întrebare care trebuie să se pună şi cred eu că maniera aceasta de a aborda problemele nu este conformă cu ceea ce vrem să construim. Vrem să construim o democraţie în care statul de drept să fie într-adevăr la el acasă şi să acţioneze prin lege. Deci părerea mea este - şi i-am spus-o şi dlui Măgureanu - că domnia sa s-a grăbit.

Octavian Andronic: Cum aţi caracteriza din punctul de vedere al regulamentelor Comisiei ieşirea de aseară pe postul naţional a dlui director şi dacă credeţi că precizările făcute cu acest prilej au calitatea de a lămuri ceva din probleme?

Vasile Văcaru: Nu ştiu dacă este un avantaj sau dezavantaj faptul că nu am deloc timp şi nu pot să urmăresc emisiunile TV. Am fost informat despre acea emisiune, nu m-aş hazarda acum să comentez pentru că, repet, colegii mei din Comisie au ei dreptul să-şi spună părerea şi apoi eu ca preşedinte al Comisiei.

Octavian Andronic: Aţi putea să ne expuneţi în câteva cuvinte cam care ar fi plaja de decizii pe care Comisia le-ar putea lua în urma dezbaterii acestui caz ?

Vasile Văcaru: Cred că şi asta ar fi hazardat. Nu pot să anticipez absolut deloc asupra deciziilor colegilor mei, suntem nouă membri, facem parte dintr-o partidă, fiecare votează conform conştiinţei lui, aşa s-a procedat şi până acum fără a ţine seama de indicaţiile de partid, dar s-ar putea ca în acest caz să intervină asemenea elemente. Plaja este foarte largă şi ea merge de la minus la plus infinit.

Octavian Andronic: Declaraţiile dlui director s-au constituit la un moment dat într-o acuză directă şi, se pare, argumentată la adresa colaborării senatorului Vădim Tudor cu fosta Securitate. De fiecare dată când s-a născut o problemă de genul ăsta s-a clamat că cineva trebuie să se autosesizeze. Şi, mai mult sau mai puţin, s-au autosesizat anumite foruri. De data aceasta credeţi că cineva trebuie să ia în consideraţie această acuză ?

Vasile Văcaru: Iarăşi trebuie bine definită problema pentru că acuza e acuză, responsabilitatea e responsabilitate, ea poate fi morală, politică, socială şi de altă natură. Nu cred că legal se poate sesiza cineva de această acuză, că a fost informator al Securităţii. Pentru că ea nu este incriminată decât în vederea accederii la anumite funcţii. Noi, membrii Comisiei am fi depus un jurământ că nici unul din membri nu a fost informator sau colaborator al Securităţii. Dacă, prin absurd, se descoperă că nu este aşa, acel membru al Comisiei poate fi judecat în faţa Parlamentului, în faţa întregii ţării. Dar, în rest, nimeni nu a depus nici un jurământ şi poate că, din acest punct de vedere acei colegi din Camera Deputaţilor şi din Senat care susţin necesitatea depunerii unui jurământ faţă de ţară au dreptate. Şi vreau să vă spun că pentru următoarea sesiune am să lupt cât de mult pentru ca măcar cei din Parlament să depună un jurământ.

Octavian Andronic: Revenind ... Cred că termenul de colaborator nici nu este foarte uzual, eu nu cred de pildă că senatorul Vădim Tudor a fost colaborator al Securităţii în sensul clasic al cuvântului. Aici a fost o chestiune mult mai complicată, pe care, din păcate, sau din fericire, această Carte Albă a Securităţii a avut darul să ... de fapt această Carte ar declanşa practic acest scandal. Care a fost poziţia dv. şi a Comisiei fată de această iniţiativă editorială ?

Vasile Văcaru: Poate că aveţi dreptate. Vreau să vă spun că au venit foarte mulţi colegi din Parlament la mine şi m-au rugat să-i ajut să-şi vadă dosarul de la Securitate. Eu personal nu mi l-am văzut. Şi le-am spus că de fapt este o sursă de nefericire. S-a putea să aflaţi lucruri care să vă întunece viaţa. În ceea ce priveşte Cartea Albă a Securităţii ideea a fost generoasă şi corectă. Ea a servit, cel puţin cu primele patru volume.

Octavian Andronic: Chiar imediat după declanşarea acestui caz, "Libertatea" titra: „Vechea Securitate se luptă cu cea nouă”. Este o improprietate de termeni, desigur că nu mai poate fi vorba de o nouă securitate, dar se ajunge la această idee, că există o luptă subterană între grupuri de interese, nu doar de un conflict banal între două persoane sau personalităţi publice?

Vasile Văcaru: Ideea a fost enunţată, eu cred că e posibil să fie aşa ... Dialectica este la ea acasă mai peste tot. Şi din acest punct de vedere s-ar putea să aveţi dreptate.

Octavian Andronic: Asistăm, de aproape şase ani, la o continuă scurgere de astfel de date, de dosare. Ce credeţi că ar putea să remedieze, să împiedice această situaţie, pentru că s-a dovedit că interdicţiile şi regulamentele unor instituţii nu sunt suficiente. Mă gândesc ... că interdicţia expresă a publicării unor anumite categorii de documente ar mai fi o posibilă rezolvare.

Vasile Văcaru: S-ar putea găsi soluţii. Dar soluţiile acestea corective, când începi să pui un embargou, să delimitezi ceva, nu au efect. De exemplu, în Comisie s-a exprimat ideea de sigila pur şi simplu arhiva SRI-ului. Însă nu cred că ar avea efect şi s-ar putea să nu aibă efect nici o lege care să interzică ziarelor să publice asemenea dosare. Eu cred că va trebui să încercăm, toţi oamenii, să revenim cu picioarele pe pământ şi să facem o viaţă liniştită tuturor copiilor noştri în România. Sigur că sunt şi oameni care doresc război.

Octavian Andronic: Experienţa germană nu v-a sugerat o idee, o iniţiativă ...

Vasile Văcaru: Tocmai de aceea, pentru că am fost în Germania, am depus acel priect de acces al fiecărui cetăţean la propiul dosar, dacă doreşte. Dar, repet, este o sursă de nefericire. Dar nu aşa cum cerea un coleg senator, să aibe dreptul la orice să vadă, ca să strângă date şi după aceea să compromită pe un altul. Din păcate acel proiect de lege nu a fost pus încă pe masa de lucru a Senatului, dar sper că va fi până la urmă.

Octavian Andronic: Dle senator, vă mulţumesc în numele telespectatorilor Antenei 1 şi al cititorilor Libertăţii şi vă aşteptăm după rezultatele Comisiei.

Vasile Văcaru: Vă întrerup aici. D-L. Măgureanu nu a publicat dosarul pe care îl avea. Dumnealui a publicat o copie. Cineva a avut interes, l-a scos, l-a multiplicat şi l-a dat.

Octavian Andronic: Pentru a focaliza puţin discuţia pe această temă v-aş propune să urmărim împreună o mică prezentare a acestui caz ...