„Nu m-am întors în ţară ca să fac bani!”
INVITAT: Ion Raţiu, vicepreţedinte PNŢCD
DATA: 09 ianuarie 1996


Octavian Andronic: Ne întâlnim în prima emisiune a anului 1996 şi îmi face o deosebită plăcere să vă reînnoiesc cu acest prilej urările de an nou fericit şi multă sănătate. Invitatul nostru din această primă emisiune este domnul Ion Raţiu. Domnia sa nu mai are nevoie de nici o prezentare, de aceea am să intru direct în subiect. Domnule Ratiu, astăzi este o zi importantă pentru dvs. V-aţi depus candidatura la preşedinţie.

Ion Raţiu: E adevărat astăzi mi-am depus candidatura la preşedinţia Partidului National Ţărănesc Creştin şi Democrat.

Octavian Andronic: Pe când candidatura la preşedinţia ţării ?

Ion Raţiu: Este o chestiune foarte dezbătută şi foarte discutată. Adevărul este că niciodată nu am declarat că voi candida, niciodată nu mi-am depus candidatura, niciodată n-am anunţat că voi candida, totdeauna am spus: dacă sunt disponibil, dacă voi fi solicitat, socotesc că este de datoria mea, n-aş avea temeritatea să refuz o asemenea ofertă, dar deocamdată nu mi s-a oferit acest lucru. Problema este încă teoretică.

Octavian Andronic: Este teoretică şi încă în discuţie. Ziarele titrează că în PNŢCD se va da o bătălie aprigă - chiar “Libertatea” spune acest lucru ....

Ion Raţiu: Arată foarte bine ...

Octavian Andronic: Probabil că este de vină şi tipografia la care se tipăreşte ... este o combinaţie fericită. Dle Raţiu, în anul 1990, imediat după reîntoarcerea dvs. în ţară, aţi oferit ziarului Libertatea un interviu - vi l-a luat chiar fostul meu coleg Sorin Roşea Stănescu - în care spuneaţi, textual, că în cel mult cinci ani vom trăi în prosperitate. Au trecut şase ani şi prosperitatea n-a venit. Care sunt cauzele ?

Ion Raţiu: Felul cum a fost guvernată ţara. Foarte simplu, direct, clar.

Octavian Andronic: Ce rol a jucat în acest context de factori tematica emisiunii noastre, abuzurile şi corupţia ?

Ion Raţiu: Şi ele au jucat un rol important, dar ăsta este un subiect marginal, după părerea mea. Dacă astăzi cineva mă întreabă, este foarte uşor să critici Guvernul. Eu am spus-o de la început. Vorbesc de lumea occidentală care trăieşte în acest sistem de liber schimb. Legea cererii şi a ofertei este fundamentală în economie.

Octavian Andronic: De ce n-aţi optat pentru Partidul Liber-Schimbist ?

Ion Raţiu: Am mare simpatie pentru dl. Ştefan Cazimir, suntem chiar prieteni.

Octavian Andronic: Spuneţi-mi, ce credeţi că a împiedicat ca prezicerea dvs.optimistă să se împlinească ? Care au fost, totuşi principalii factori,cum se vedeau lucrurile în momentul 1990 şi cum le vedeţi acum ?

Ion Raţiu: Şi acum spun că analiza mea a fost justă, oricare român care doreşte să verifice acest lucru să citească acel articol, nu-mi aduc aminte exact data, cred că a fost cam prin februarie, analiza mea a fost
foarte clară, ceea ce ne lipsea nouă, nu aveam resurse naturale importante, noi aveam o mână de lucru calificată, inteligentă, noi aveam datorii absolut deloc, mai mult, aveam, după părerea mea, 2 miliarde şi
jumătate în tezaurul ţării, dl. Petre Roman care a dezbătut problema aseară la Tele 7 abc spunea că a fost numai un miliard. Deci cu toate aceste atu-uri dacă am fi putut să-i dăm drumul activităţii economice aşa
cum trebuia să fie făcută, pentru asta ne trebuia capital. Nu aveam capitaluri.

Octavian Andronic: Eraţi foarte optimist atunci din acest punct de vedere.Spuneaţi că Occidentul va ajuta România, motivul este simplu, va fi o investiţie bună,sigură şi pentru ei. Să ne înţelegem bine: nu vom merge niciunde cu căciula în mână să cerşim împrumuturi. Pe mine mă surprinde ceea ce fac polonezii, chiar şi ungurii, deşi ei procedează mai pragmatic. Cred că putem elimina cu desăvârşire cozile, în maximum doi ani de zile şi putem aduce prosperitatea în cinci ani, poate chiar mai repede.

Ion Raţiu: Repet, după părerea mea a fost o analiză foarte judicioasă, bazată pe o evaluare realistă a situaţiei. Pentru că noi aveam resursele necesare dar nu puteam să pornim motorul economic. Am sugerat de la început că ceea ce ne trebuie este o investiţie de capital din Occident pentru profit. Ne trebuie împreună cu capitalul, cu antrepriza şi energia şi know-how-ul de care aveam nevoie pentru a demara întreaga transformare. Spre deosebire de celelalte ţări, pentru că noi nu aveam balastul italienilor care au, de exemplu, cea mai mare datorie pe cap de locuitor din lume sau Polonia, peste 40 de miliarde de dolari. Nu, n- am făcut-o pentru că nu am ştiut cum s-o facem. Facem o mică paranteză. Nici până astăzi nu am început marea privatizare, a industriei grele, nici 5% nu s-a făcut, după şase ani de zile. De la început noi trebuia să evaluăm, să studiem situaţia cu experţi, cu profitabilitatea pe care o ai şi cu puterea de concurare pe piaţa mondială. Trebuiau luate măsuri drastice şi, pe urmă, atras capitalul străin ca să se investească în aceste întreprinderi care promiteau să facă profituri mult mai mari decât în oricare altă parte din lume. Acesta este programul pe care l-am spus de la început. De aceea eram optimist, de aceea rămân şi astăzi optimist. Cu o politică economică judicioasă, care să fie o combinaţie mai ales în acea perioadă pentru că eram deja în funcţiune în aparatura de stat şi această piramidă executivă economia de comandă exista încă, a fost pe urmă împărţită în nenumărate mici piramide. Şi de aici a izbucnit corupţia.

Octavian Andronic: Credeţi că întârzierea cu care a reacţionat capitalul străin la tentaţia pe care o prezenta România s-a datorat numai defecţiunilor democratice, şi aici ştiţi la ce mă refer...

Ion Raţiu: Când vorbeam atunci, la acel interviu, credeam că există un fond imens de bunăvoinţă şi de admiraţie pentru poporul român – este absolut autentic, devenea proaspăt în Occident, am văzut exact ce s-a întâmplat şi poate că nu se ştie acest lucru aici - înainte de a veni în România, deşi am decis să vin în România pe ziua de 22 decembrie, am anunţat imediat că vreau să reintru în partidul meu, am spus că vreau să fiu deputat de Turda, uitând că Turda nu mai exista ca judeţ, devenise Clujul, aveam acest imens fond de dragoste chiar, eu făcusem turul înainte de a veni, la New York, la Washington, la Bonn, la Paris, la Londra, dar cu această dorinţă şi disponibilitate de a ne ajuta nu puteam să facem minuni imediat. Apoi au venit mineriadele şi toate celelalte care au distrus imaginea României. Odată ce se pierde această bază de credibilitate, de continuitate, de siguranţă, cum am spus-o de mai multe ori ... capitalul e un laş. Orice om poate avea momente de curaj extraordinar, fără să se gândească. Dar în mintea celui care doreşte să investească, el o face numai acolo unde el crede că, în mod subiectiv este bine şi nu se pierde.

Octavian Andronic: Mi-amintesc că ati lansat acest termen tot într-o emisiune de televiziune cu Ţiriac şi cu Sturdza după mineriada din septembrie 1991. Credeţi însă că România era aptă la ora aceea să-si însuşească foarte bine lecţia democraţiei ? Nu au fost totuşi nişte greşeli inerente ?

Ion Raţiu: Lecţie pe care nu am învăţat-o nici până astăzi. Adevărul este că noi suntem într-un fel de stare de dependenţă şi este o analiză pe care am făcut-o si care am enunţat-o de mai multe ori. Suntem încă dependenţi de autoritate. Pentru că într-o economie de piaţă trebuie să ai iniţiativă, să ai puterea de decizie, să nu depinzi de nimeni şi riscurile sunt ale tale.

Octavian Andronic: De altfel ideea dvs. se pare că a reieşit si din altă chestiune. În majoritatea sondajelor de opinie care s-au făcut, la întrebarea "De ce vă temeţi cel mai mult?" - cele mai puţine voturi le primea teama de dictatură, ceea ce prin revers ne poate duce la ideea că în mintea oamenilor există o forţă coordonatoare...

Ion Raţiu: Noi suntem într-o fază ... sub dictatură din 1938, e un timp foarte lung . Două generaţii întregi. De aceea, democraţia pe care o avem trebuie să o apărăm cu orice preţ, chiar dacă nu beneficiem
imediat, direct, dar va beneficia foarte mult societatea. Şi democraţia se obţine numai prin luptă continuă şi pe măsura în care fiecare membru al societăţii sau suma lor totală devin noi democraţi individuali.

Octavian Andronic: Prin prisma acestor judecăţi cum aţi evalua rezultatul alegerilor din 1990 ?

Ion Raţiu: Eu vreau să vă spun că eram absolut convins că nu aveam cum să câştig. Pentru că trebuia să lupt din răsputeri pentru a face un pas spre democraţie pentru că de aceea m-am întors în România.

Octavian Andronic: În finalul interviului pe care l-am menţionat, la întrebarea "Ce poate ameninţa democratizarea ţării?" spuneaţi "Dorinţa naturală a celor de la putere de a rămâne la putere". Este o dorinţă condamnabilă ?

Ion Raţiu: Nu, este naturală şi se întâmplă în toate ţările, indiferent, şi cei mai mari democraţi tot vor să ajungă la putere.

Octavian Andronic: Am să revin puţin la tema corupţiei şi a abuzurilor. Din nefericire nu ati fost nici dvs. ocolit de unele acuzaţii. Aţi fost învinovăţit că staţi într-o casă din zona nomenclaturii pe care nu aţi obţinut-o în condiţii tocmai clare. Care este explicaţia dvs.?

Ion Raţiu: E complet absurd. De fapt eu am obţinut casa după ce am cerut locuinţă fiindcă eram repatriat şi am stat patru luni de zile aproape, la Intercontinental, m-a costat o avere, pentru că aveam şapte camere acolo, cu toată lumea de care eram înconjurat, ei bine în cele din urmă mi s-a oferit casa mare, unde fusese casa Elenei Lupescu şi am spus că n-am nevoie de Castelul lui Dracula. Pe urmă mi s-a oferit altă casă, foarte frumoasă, cu piscină, cu tot ce trebuia, care arăta într-un hal fără de hal, nu fusese locuită de patru ani de zile. Am luat-o, socotind că fac un lucru bun, am refăcut-o, am pus-o la punct, cheltuind o mulţime de bani, deci am primit această casă ca repatriat, nu pentru că am avut o influenţă în politică, încă nici nu fusesem candidat. Au fost mai multe persoane care au venit în ţară şi au primit casă în mod normal pentru că nu aveam timpul să umblăm după o casă ... Asta este singura explicaţie. Eu cred că m-au inclus în acel raport al caselor care s-au acordat şi alocat demnitarilor tocmai ca să pună şi un membru al opoziţiei, pe lângă nomenclaturiştii care erau, altfel nu se putea în mod logic să ... nu mă simt deloc nevinovat.

Octavian Andronic: Spuneţi-mi ceva... revenind la o chestiune foarte discutată. Şi anume posibila dvs. candidatură la preşedinţia ţării, nu a partidului. Nu aveţi senzaţia că aţi putea fi învinovăţit de a comite un abuz sau o insubordonare faţă de disciplina de partid dacă aţi face acest lucru ?

Ion Raţiu: Cu siguranţă ar însemna o înfrângere sau o negare a loialităţii mele faţă de partid. Dar n-am să fac. Eu am declarat de nenumărate ori că eu nu voi candida dacă partidul nu este de acord.

Octavian Andronic: Voiam să vă mai întreb un lucru: cât de democratic este partidul din care faceţi parte ? Spun acest lucru pentru că asupra politicii pe care a făcut-o şi asupra acţiunii lui şi-a pus o foarte puternică amprentă personalitatea dlui Coposu, care a acţionat (fără a fi acuzat), într-o manieră oarecum dictatorială, deciziile dumnealui n-au fost niciodată comentate, inclusiv această decizie care, probabil că nu întruneşte foarte multe adeziuni, dar e respectată ca un fel de dorinţă testamentară, aceea de a susţine Convenţia candidatura dlui Emil Constantinescu la preşedinţie ...

Ion Raţiu:... Deci despre cei care ne-au părăsit să vorbim numai de bine, dar eu nu discut această problemă, să vă spun drept. A fost opţiunea lui personală ... şi eu ar trebui să mă supun , tocmai pentru că sunt membru ... Asa că nu am nici un fel de comentarii de făcut.

Octavian Andronic: V-aţi aflat pentru o perioadă şi printre primii întreprinzători în România. Aţi pus pe picioare această tipografie, ziarul pe care îl editează, ati intenţionat să faceţi şi un fel de televiziune. Care a fost sentimentul pe care l-aţi încercat în calitate de investitor în lupta cu nenumăratele ....

Ion Raţiu: Sentimentul principal a fost de frustrare. Pentru că într-o societate care funcţionează bine, ...în multe ţări în Franţa, în Germania, Elveţia, Belgia, Anglia, în America pentru că eu am avut abatoare, şi
căram marfă foarte importantă, aveam două vapoare în fiecare lună care plecau de la Hamburg la Rotterdam şi Amsterdam, spre partea sud-Atlanticului, coasta Statelor Unite, deci Charlston, Georgia şi
aveam încărcătură foarte importantă, circa 15-20 000 de tone pe lună, ei bine aveam 300 - 400 de maşini, 5 - 7 mii tone de ..., produse de tot felul, de răşină, hârtie, celuloză; ei bine toată experienţa mea aici nu mi-a folosit, aici am avut alte probleme. Să-i spunem pe nume. În '90 mai ales lumea era aşa de privată de bunuri, de lucruri mărunte, tentaţia era foarte mare, eu nu puteam să mă ocup, eram foarte ocupat în politică, am încredinţat unor oameni, am adus spre exemplu zece camionete, două camioane mai mari de hârtie, toate le-am pierdut fără să fi câştigat un ban în aceşti sase ani de zile.

Octavian Andronic: Apreciaţi condiţia dvs. de întreprinzător în România ca un eşec ?

Ion Raţiu: Nu. Pentru că tipografia funcţionează, am avut surprize întotdeauna şi bune si rele, dar sunt foarte mândru de ea, este de calitate foarte bună cum o ştiţi de altfel, pe urmă ziarul are un segment al populaţiei care vrea să-l cumpere, cred că are un aspect occidental în prezentare, în formă şi cred că se poate îmbunătăţi ca toate celelalte lucruri. Dacă aş avea timp aş putea să fac şi alte lucruri. N-a fost intenţia mea să intru în afaceri. Am abdicat-o de la început şi am spus că nu vreau să fac afaceri în România şi am rezistat tuturor tentaţiilor pentru că erau oferte extraordinar de tentante şi de valoroase la ora aceea pentru că se puteau cumpăra lucruri foarte ieftine atunci în 90- 91, mai ales dacă aveai valută si eu am venit cu valută, asa că am rezistat tocmai ca să nu se spună că m-am întors în ţară ca să fac bani.