„Privatizarea în masă e un „copil” pe care sunt mândru să-l cresc!”


„Privatizarea în masă e un „copil” pe care sunt mândru să-l cresc!”
INVITAT: Mircea Coşea, ministrul Reformei
DATA: 24 octombrie 1995


Octavian Andronic: Bună seara, stimaţi telespectatori ai Antenei 1 şi cititori ai "Libertăţii", ne aflăm din nou împreună la o nouă ediţie a emisiunii "În luptă cu abuzurile şi corupţia", astăzi invitatul nostru este domnul Mircea Coşea, ministru de stat, preşedintele Comitetului pentru Strategie şi Reformă Economică, o denumire destul de lungă, dar în general lumea vă receptează ca fiind omul cu reforma, omul cu privatizarea. Mi-aş permite pentru telespectatorii noştri să continui cartea de vizită. Domnia sa este născut în anul 1942, în Zodia Gemenilor, profesor universitar doctor la Academia de Studii Economice, ministru de stat din septembrie 1993, dar cu antecedente în zona puterii încă din octombrie 1990 domnia sa a fost preşedinte al Comisiei Naţionale de Prognoză Economică. Domnule ministru, dacă apelez ia amintiri, îmi aduc aminte: ... prin 1990, dacă nu mă înşel, într-o emisiune la televiziune în care vă confruntaţi cu domnul Cojocaru pe tema privatizării şi a variantelor respective. Varianta domnului Cojocaru s-a confruntat destul de dur cu practica. Cum a rezistat varianta dvs. ?

Mircea Coşea: Nu era varianta mea. Nici pe departe nu aş vrea să dau un nume acestei variante, pentru că e un program care a reieşit din practica privatizării, în România, care a început prin 1991 şi care a avut şi ... decadenţe, dacă aş putea să spun aşa. România a avut meritul că a avut o lege a privatizării încă din prima etapă, din 1991, vă amintiţi că s-au distribuit certificate de proprietate, vă amintiţi că circuitul lor nu a fost cei mai fericit, din cauza unor greşeli de parcurs, dar şi a unor greşeli iniţiale, de origine, şi anume, certificatele au fost distribuite nu de cei care trebuia, ci de către anumite structuri de privatizare, n-a fost nominală, nu a avut o valore inscripţionată, ori asta în condiţiile inexistenţei pieţei de capital şi, în general a relaţiilor de piaţă au dus la un început foarte anarhic, pe care, la un moment dat, l-am considerat periculos pentru viitor. Şi anume, concentrarea unor certificate în anumiţi poli de interes, oameni care aveau dorinţa să investească, nu sunt de condamnat. Dar această concentrare, înainte ca procesul să fie transformat în proces de masă, ar fi dus la scoaterea din procesul de privatizare a unei mase importante de cetăţeni. Pe de altă parte, a intervenit inflaţia din 1993 şi o anumită situaţie de reformă foarte puternică în domeniul macrostabilizării, toate au determinat o corupţie a acestui procedeu de privatizare din 1990, deci ceea ce facem noi acum nu este o invenţie, nu este un lucru care să poată fi catalogat ca original sau extraordinar, ci este o încercare pragmatică de a realiza două obiective: în primul rând a accelera pe cât posibil privatizarea, iar în al doilea rând de a păstra originile procesului, care au fost pe de o parte sociale, pe de alta economice. Cele sociale, foarte importante în România, au constat în predarea gratuită a unei părţi din capital cetăţenilor de peste 18 ani, ca un fel de recompensă pentru ceea ce au pătimit în ...

Octavian Andronic: A fost un fel de împroprietărire ...

Mircea Coşea: Da, deci nu este un lucru care să poată fi prezentat sub un anumit nume. La elaborarea acestui program au contribuit foarte, foarte mulţi, în foarte multe etape, este o operă colectivă, cum se spunea înainte.

Octavian Andronic: Însă, iertaţi-mă că vă întrerup, vrând-nevrând, numele dvs. va rămâne asociat de această fază a privatizării...

Mircea Coşea: Da, fiindcă funcţia pe care o am acum mă obligă să fiu legat de acest lucru şi pentru că eu cred că având şansa, să dea Dumnezeu să fiu mediatizat, încă din 1990 am tot scris, am tot apărut, eu întotdeauna am încercat să arăt oamenilor că fără privatizare România nu are o şansă în complexul de interese din jurul nostru, în concurenţa fantastică între ţări, eu cred din tot sufletul şi cu toată mintea mea că fără privatizare nu vom putea progresa. De aceea eu ţin atât de mult şi vorbesc atât de mult şi încerc să fac tot cea ce se poate pentru că eu, sincer cred în ea, eu cred că fără privatizare nu putem, nu să ne închipuim că am putea progresa, dar nici măcar că vom putea menţine nivelul la care suntem acum.

Octavian Andronic: Domnule ministru, simbolul campaniei publicitare pentru distribuirea cupoanelor a fost gânditorul de la Hamangia. Unii comentatori au văzut în el ideile legate de capacitatea şi posibilitatea acestei campanii de a ajunge la un final şi anume la distribuirea integrală a acestor cupoane, a fost această campanie o reuşită ? Câţi cetăţeni au depus cuponul ?

Mircea Coşea:Pentru etapa campaniei eu nu folosesc cuvântul reuşită sau succes pentru că nu-mi place. Nu am dreptul ca guvernant să folosesc astfel de cuvinte. Eu aş spune foarte sec că a fost satisfăcătoare. Adică s-au distribuit până în prezent peste 95% din cupoane, procentul care a rămas ...

Octavian Andronic: Ce se întâmplă cu cele rămase ?

Mircea Coşea:Fie că vor fi anulate, iar vom proceda la recalcularea valorică, care este o infimă parte, nu va afecta valoarea pentru că sunt categorii de persoane care au apărut greşit inscripţionate în evidenţa populaţiei sau altele care sunt în imposibilitatea practică de a prelua, sunt oameni care sunt în penitenciare, în spitale, va mai dura ceva timp, încă o săptămână, două până când le vom da. Dar nu cred că vom depăşi 96%. Este o cifră satisfăcătoare.

Octavian Andronic: Vă aşteptaţi la o astfel de cifră ?

Mircea Coşea:Sincer vă spun, sunt foarte mulţumit, mă aşteptam la mai puţin decât atât. Ce înseamnă asta ? în primul rând, că totuşi a existat un interes pentru privatizare, iar în al doilea rând, în condiţiile foarte slabe pe care le avem, în ţara noastră nu sunt posibilităţi de informatizare, infrastructura, aparatura, administraţia, totul este la un nivel pe care-l cunoaştem, totuşi, în aceste condiţii s-a putut realiza şi eu aş evidenţia încă odată rolul Poştei Române care a fost esenţial. Deci finalitatea a fost satisfăcătoare. Sigur că gânditorul de la Hamangia nu a fost poate cel mai fericit simbol. Şi la un moment dat chiar eu am intervenit ca să fie scoasă reclama, după o campanie de presă foarte serioasă, dar cel care l-a propus, care a fost un expert străin, a fost pur şi simplu şocat - spunea dânsul - de filozofia gestului pe care îl are acest gânditor şi, practic, după 45 de ani în care nimeni nu avea voie să gândească la viitorul lor, acum gândiţi-vă la viitorul vostru. Sigur că poate nu a fost înţeles, poate că n-a fost cel mai bun, dar din ce aţi spus dvs. vreau să opresc un element foarte important. Dubii si incertitudini avem si acum. Adică n-aş vrea să se creadă că am programat acest proces de privatizare într-o manieră de suficienţă deplină, de automulţumire şi nu e un proces care se poate oricând continua pentru că pentru prima oară, să zicem, după perioada aceasta de după război, poate chiar mai înainte, avem de-a face cu un proces în care intervine variabila greu de stăpânit: comportamentul individual al omului. Acum apare comportamentul individual al fiecăruia dintre noi. Nu cunoaştem, dar cunoaştem altceva: că nu este bazat pe o educaţie si o informaţie economică consolidată şi reală în condiţiile de piaţă. Asta este moştenirea pe care o avem, am putea să facem deocamdată altceva. Deci cunoaştem că acest comportament va fi aleatoriu şi s-ar putea întâmpla să fie şi de aceea şi stăm cu ochii pe proces în fiecare zi, depunând eforturi foarte mari în prezent pentru ... de subscriere cu informaţii, cu publicaţii, cât putem. Sigur că ar trebui să facem cât mai mult, sigur că ar trebui să instruim de dimineaţă până seara pe fiecare, dar posibilităţile materiale nu ne permit.

Octavian Andronic: Spuneţi-mi, care sunt pericolele pe care le-aţi avut în vedere în această a doua fază a depunerii cupoanelor, ce se poate întâmpla,ce scurt-circuite pot interveni aici ?

Mircea Coşea:La această a doua fază, trebuia să spun de la început,
pericolele sunt cele mai multe şi cele mai grave. Primul pericol este acela al apariţiei - şi mă refer la titlul emisiunii dvs. - al unor acţiuni, la limita corectitudinii, ori de corupţie, ori ilegale. De ce ? Pentru că există şi trebuie să o spun din nou foarte sincer - poate chiar dvs. o să scrieţi mâine în ziar - că într-o zi m-aţi plasat cu o săgeată în jos - îmi pierdusem popularitatea. Deci privatizarea nu este dorită în România de toată lumea.

Octavian Andronic: La ce nivel este cel mai puţin dorită ?

Mircea Coşea:Eu aş spune că nu este dorită, nu este generic,în general de către cei care deţin monopolul pieţii, de către marii reprezentanţi ai puterii economice a statului, Regiile Autonome, în primul rând, poate să-şi închipuie cineva că o regie care are monopolul producţiei şi distribuţiei energiei electrice este fericit dacă apare un concurent particular ? Nu, nu se poate accepta aşa ceva. În al doilea rând există un pericol foarte mare din partea unui sector puţin văzut, dar extrem de periculos. Sectorul subteran, unii spun chiar sector negru. Adică o gamă întreagă de activităţi economice, care beneficiază de anumite, să zicem, neclarităţi sau lipsă de secvenţialitate a cadrului legal, care beneficiază de un sistem încă neclar al raporturilor ... ale economiei care se manifestă prin evaziune, prin corupţie, prin contrabandă, prin fel de fel de acţiuni ilicite, şi care în România s-a dezvoltat. Este un sector care a crescut foarte mult - dacă se poate spune aşa - tocmai pentru că a avut sectorul de stat lângă el, care a funcţionat pe post de vacă de muls. O operaţie foarte puţin controlată, practic facilitatea extremă de a suge esenţa sectorului de stat ori dacă e vorba de stat sigur că ... nu este nici o plăcere ca să fie privatizaţi. Si asta o spun cu rezerve. Pentru că nu este în totalitate, dar sunt elemente ale categoriei manageriale, foştii directori de întreprindere, actualii manageri, care se opun vădit. Pentru că ei se tem de pierderea privilegiilor pe care le au, pe de o parte ca sector de stat, pe de altă parte ca participant la sectorul particular, pe de o parte ca să zicem ca funcţionar de stat, pe de altă parte ca întreprinzător particular, şi-au fixat singuri lefuri, care sunt mult mai mari decât trebuie, alte avantaje nu poţi să le ceri să fie de acord cu privatizarea, pentru că va veni cineva care îi va pune la punct imediat. Şi-atunci în acest sistem apar mari posibilităţi de erodare a liniei de legalitate. Când? În primul rând la depunerea acestor titluri de proprietate care sunt cupoanele şi certificatele pentru acţiuni. Deja au început să apară oameni care au arvunit, au cumpărat dinainte, economiceşte asta înseamnă concentrarea acţiunilor, foarte bine, să o facă, dar după ce se ia acţiunea, nu înainte pentru că în felul acesta îl privează pe cetăţean de dreptul de a fi acţionar şi să-l lase pe cetăţean să judece singur dacă vrea sau nu vrea să aibă acest drept.

Octavian Andronic: Este legală această ...

Mircea Coşea:Din păcate, legală nu este. Pentru că se fac fel de fel de acte pe la Notariat, fel de fel de procuri. Eu am obligat acum pe fiecare să semneze când face subscripţia, deci va trebui să vină persoana în cauză, sigur că dinainte poate să fie anunţat, să vină cu celălalt s-ar putea să fie ... toate măsurile care s-au putut lua ... le-am anulat. În al doilea rând, apare un element care este obişnuit în lumea asta, a tranziţiei, şi anume, falsul. Cupoane false. De aceea a trebuit să cumpărăm aparatură de verificare şi am secretizat cuponul. Cineva m-a criticat odată că am prezentat la televizor cum arată cuponul. De aceea l-am prezentat. Pentru că frica de fals este foarte mare.

Octavian Andronic: S-au produs asemenea cazuri ... ?

Mircea Coşea: S-au produs câteva, au fost depistate câteva, acum pentru că toţi sunt dotaţi cu xeroxuri e mai greu, dar mai aştept să apară şi în continuare. Tehnica aceasta a xerox-ului colorat este foarte bine pusă la punct. Cel mai mare pericol poate să apară în momentul vânzării acţiunilor. Adică, probabil că dvs. ştiţi, o parte din capital se dă gratuit pe cupoane şi pe certificate, o parte se vinde. Aici apar diferite negocieri ale pachetului de acţiuni. F.P.S. -ul este si el cel care are sarcina acestei negocieri, în condiţii de licitaţie, în condiţii de piaţă. Licitaţia poate să fie nu atât de corectă, piaţa poate să fie interpretată într-un fel sau altul. Am luat măsuri ca să existe aici un arbitru, Agenţia Naţională de Privatizare care, nefiind implicată în proces poate să supervizeze. Dar aş vrea să vă spun un lucru care nu este prea bine analizat, dar care este în momentul de faţă o piedică în calea privatizării. Şi anume, noi nu realizăm, domnule Andronic, protecţia privatizatorului. Sunt o serie întreagă de oameni, mii, care lucrează în privatizare şi care vor fi implicaţi în procese de valori, vor fi implicaţi în procesul de vânzare, de evaluare şi în alte ţări s-a întâmplat. După ani de zile au fost traşi la răspundere, la verificare, la reverificare. Oamenii mai greşesc, oamenii se mai grăbesc.

Octavian Andronic: Sau lucrurile sunt interpretabile.

Mircea Coşea: Exact. Avem Curtea de Conturi care funcţionează foarte bine şi atunci singurul care a găsit o modalitate, imposibil de imitat în România a fost fosta Republică Democrată Germană. Contractele de privatizare sunt secrete 25 de ani. Deci ei au înţeles şi am admirat înţelepciunea asta la un popor trecut prin foarte multe greutăţi, au înţeles că istoria îşi pierde şi acuităţile şi dulcegăriile după 25 de ani. După 25 de ani nimeni nu o să mai fie interesat. Dar procesul până atunci va merge. Noi nu ne putem permite lucrul acesta. Avem alte structuri sociale, alte mentalităţi nu putem să admitem ... că vom ascunde greşeala în adevărul de a termina procesul. Şi atunci, sigur că există o teamă. Mie mi-este teamă de această etapă şi toate măsurile pe care le luăm sunt în dorinţa de a păstra această esenţă a privatizării care este un proces social şi n-are importanţă foarte mare. Românul este foarte mulţumit dacă i se acordă o importanţă, dacă ştie că face parte din activitate. Nu vrea să fie lăsat pe dinafară.

Octavian Andronic: Nu vrea să fie ignorat.

Mircea Coşea:Deci, există dificultăţi, deci există şi pericole. Mai există pericole în legătură cu investitorii străini. Aici aş vrea să fiu foarte clar, pentru că n-aş vrea să fiu condamnat că sunt împotriva investitorilor străini, dar să ştiţi că avem investitori străini care nu sunt investitori străini. Sunt nişte oameni care vin să facă afaceri cu propri noştri bani. Nu au demnitate, nu au tot ce trebuie din punct de vedere al aparatului financiar pentru a lucra, alţii vin să împrumute bani de la băncile noastre ca să investească tot în economia noastră, deci şi ei trebuie verificaţi, sună foarte frumos numele de companie străină, sună foarte frumos intenţia pe care ei o afişează, dar după şase ani am învaţat că trebuie să verificăm înainte de a semna un contract şi aici sunt răspunderi foarte mari. Gândiţi-vă, Agenţia Naţională de Dezvoltare semnează contracte de milioane de dolari. Deci în spatele acestei activităţi trebuie să fie o verificare.

Octavian Andronic: Domnule ministru, vă rog, spuneţi-mi ceva: cred că un pericol vine şi dintr-o altă zonă. Vrând-nevrând oamenii au fost obişnuiţi cu ideea - nu cred că a fost intenţia dvs. şi a campaniei - că acest cupon valorează un milion. Oamenii s-au văzut milionari.

Mircea Coşea:E foarte grav acest lucru.

Octavian Andronic: Şocul pe care-l vor avea în momentul în care vor vedea că o anumită întreprindere unde şi-au depus cuponul va da faliment, ceea ce este foarte posibil şi eu bănuiesc că un procent destul de important dintre unităţile înscrise pe lista de privatizare, într-un fel sau altul vor falimenta, când nu vor mai fi susţinute de cordonul ombilical de la bugetul statului. Care vor fi reacţiile acestor oameni ?

Mircea Coşea:Reacţia poate să fie foarte dură şi pe bună dreptate. De aceea am încercat atunci când am văzut că privatizarea este puţin diferită faţă de ce am conceput noi, câteodată chiar a îmbrăcat nişte forme foarte populiste, s-a tot spus: un milion. S-a tot spus şi vă mulţumesc că îmi oferiţi această ocazie de a încerca să lămuresc populaţia că privatizarea nu înseamnă nicidecum un mijloc de îmbogăţire rapidă şi fără muncă. Nu înseamnă că fiecare român va deveni rentier, de pe o zi pe alta , vom sta acasă şi vom primi ceva dividente. În toate ţările care au o piaţă adevărată si acţionari adevăraţi cei care au acţiuni sunt foarte puţini. Deci, nu toată populaţia va deveni acţionară. Să plecăm de la o realitate aşa cum este ea. Întreprinderile pe care le vindem sunt întreprinderile pe care le avem noi. Sigur, m-aş bucura să vindem întreprinderile americanilor, dar nu le avem pe acelea, deci noi asta avem, asta vindem, este obligatoriu să ne privatizăm pentru că altfel vom pieri cu toţii, dar realismul ne obligă să înţelegem exact ce înseamnă un acţionar. Deci, acţionar înseamnă un om care are posibilitatea să aştepte ca investiţia lui să aducă rezultate pe termen lung şi nu a doua zi, să aibă posibilitatea să intre pe piaţă să vândă si să cumpere acţiuni câştigând ceva din asta. Presupune informaţie, abilitate, educaţie, răbdare şi aş vrea să fie înţeles că e un proces de acuitate şi o urgenţă absolută, dar care nu va aduce în toate cazurile rezultate imediate, deşi eu am speranţa că o mare parte din populaţie va reuşi să fie satisfăcută cât de cât pentru că am pregătit pentru etapa postprivatizare instrumente de a limita pericolul falimentarilor. Deja s-au constituit fonduri pentru privatizare, unul este româno-american, beneficiază de 50 milioane dolari, oferiţi de administraţia americană, altul este aproximativ egal ca mărime oferit de Fondul PHARE şi Banca Europeană, altul este de sorginte românească, îl creăm acum, fonduri care să poată injecta credite foarte ieftine, întreprinderilor recent privatizate şi în dificultate. Asta nu înseamnă că va fi un spital al economiei, dar va fi o şansă de a supravieţui în momentul cel mai dificil al lor, adică momentul în care au ieşit din oul societăţii de stat si intră în viaţă foarte plăpând si foarte nesiguri.

Octavian Andronic:Domnule ministru, ce se întâmplă cu cupoanele care nu vor fi depuse la o anumită unitate...

Mircea Coşea:Conform legii îşi pierd valabilitatea la sfârşitul perioadei de privatizare. Deci, la mijlocul anului viitor cine nu a depus cuponul înseamnă că l-a pierdut. Sigur că depunerea se face pentru o societate, pentru o întreprindere. Şi noi acum am pus în circulaţie lista aceea faimoasă, sub altă formă, pe judeţe şi pe ramuri de activitate, tocmai pentru a uşura puţin. Dar...

Octavian Andronic: Şi aici ce se va întâmpla cu ele ?

Mircea Coşea:Aici se va întâmpla ... în momentul în care este cu un pas spre economia de piaţă şi spre piaţa de capital, şi anume există posibilitatea ca cetăţeanul să-şi depună cuponul la acest fond, să spună: eu n-am ştinţa cum trebuie să fac, eu ţi-l dau, dumneata eşti un profesionist, fac un contract cu dumneata, îmi dai atât dividend, la data cutare şi să-ţi iei şi dumneata un procent.

Octavian Andronic: Un fel de fond mutual.

Mircea Coşea: Exact, un fond mutual. Fondurile vor deveni, probabil în primăvara viitoare fonduri mutuale, legea este în curs de a fi prezentată la Parlament pentru schimbarea lor. Este în avantajul cetăţenilor care nu au abilitatea unei investiţii conştiente.

Octavian Andronic: Cum apreciaţi acum, privatizările efectuate prin 1991, 1992 ? Când oameni de afaceri - ştiuţi de mine - au intrat în posesia unor întreprinderi bune, rentabile, cu cheltuieli minime.

Mircea Coşea:Nu apreciez pozitiv lucrul acesta. Pentru că a afectat foarte mult esenţa privatizării în România. Faptul că s-a început prin pilot, după aceea de la caz cu caz, până când am intrat noi acum cu privatizarea de masă, a făcut ca unele elemente foarte valoroase ale industriei, economiei noastre să devină private în etapa anterioară de cei care au putut şi au ştiut să o facă, nu de marea majoritate a oamenilor.

Octavian Andronic: Am văzut comentarii legate de fenomenul privatizării în Coreea de Sud, unde la momentul respectiv oameni de afaceri au intrat în posesia unor unităţi economice , practic prin jaf, pe sume de nimic. A fost un fenomen foarte grav dar, paradoxal, pe care s-a construit economia sud-coreeană de astăzi, una dintre cele mai puternice şi mai performante. Credeţi că există , se poate face o raportare la un astfel de precedent ?

Mircea Coşea: Există o vorbă care spune: "Al doilea milion se poate face cinstit". Aşa că dvs. îmi daţi un caz care s-a repetat în istorie, eu nu sunt de acord că în România trebuie să facem aşa ceva pentru că noi avem şansa, o şansă istorică pentru România să nu repetăm, sau să nu ruinăm drumul unui capitalism sălbatic şi care nu a avut întotdeauna un caracter foarte uman să ... noi am avut şansa însă să facem altceva. Deci eu mă opun şi n-am să fiu niciodată pentru găsirea unor astfel de măsuri care, chiar dacă rezultatul lor este favorabil, dar acest rezultat nu acoperă pierderi sociale şi chiar la niveluri morale la un moment dat. Ceea ce trebuie să ştim din reforma din anii aceştia, şi e foarte greu, este un echilibru între: economie, social şi moral.

Octavian Andronic: Domnule ministru, două întrebări care au venit înainte de emisiune, după anunţul pe care l-a făcut azi în ziarul "Libertatea" la care, vă rog să daţi un răspuns scurt, având în vedere că timpul este spre expirare. Credeţi că există o „mafie” industrială în România care acţionează ca factor de presiune în procesul de privatizare ?

Mircea Coşea: Cred că este în curs de formare.

Octavian Andronic: Şi a doua: privatizarea băncilor de stat nu seamănă cu o naţionalizare ?

Mircea Coşea:Nu. Asta este o imagine care s-a reflectat prin poziţia Fondurilor Proprietăţii Private care acoperindu-şi un interes foarte strict au pus în circulaţie ideea naţionalizării. Băncile nu pot fi privatizate cu hârtie, cu şi cu certificate. Pentru că produsul lor sunt banii. Deci băncile vor fi privatizate după o lege specială, numai prin cumpărarea cu bani a acţiunilor de către oricine: de individ, de grupuri, români sau străini. Pentru că F.P.P.-urile numai intră în acest joc, pentru că ele nu pot să schimbe pe certificate şi cupoane, s-a emis această părere că ar fi o naţionalizare. Nu sunt deloc de acord cu astfel de abordare.

Octavian Andronic: Pentru viitorul privatizării este foarte important modul cum funcţionează mecanismul bancar. Ce perspective sunt pentru ca această lege a privatizării băncilor, să iasă într-un timp util ?

Mircea Coşea:Legea este deja trimisă la Parlament. Este într-un proces de discuţie la Comisie, conform programului pe care îl avem noi ar trebui ca anul viitor, prima bancă de stat român să fie privatizată. Banca Română de Dezvoltare este prima pe listă.

Octavian Andronic: Domnule ministru, o ultimă întrebare: procesul acesta de privatizare în masă este într-un fel „copilul” dvs. Un copil natural sau un copil adoptat ? Ce sentiment aveţi faţă de el?

Mircea Coşea: În primul rând nu am sentimente paterne, pentru că nu eu I-am conceput, eu sunt foarte implicat şi ţin foarte mult la el. De fapt, ştiţi cum se spune: copilul e al tău dacă îl creşti. Şi aş fi foarte mândru ca să îl cresc.



2007 ©  Ziarul personal
https://www.zp.ro/