„Pentru unele infracțiuni, pedepsele la ora actuală sunt derizorii”
INVITAT: Vasile Manea Drăgulin, Procuror General al României
DATA:17 octombrie 1995
Octavian Andronic: Stimați telespectatori ai Antenei 1 și cititori ai "Libertății",
invitatul nostru din această seară, după cum a anunțat ediția de astăzi a
ziarului "Libertatea", este domnul Vasile Manea Drăgulin, procurorul general al
României. Domnia sa îndeplinește această funcție din data de 15 aprilie 1993,
succedându-i pe cei doi procurori generali postrevoluționari, domnii Gheorghe
Robu și Popa Cherecheanu. Este născut în anul 1939, la 1 septembrie, foarte
aproape de Zodia Balanței, a preferat însă Fecioara. Absolvent al Facultății de
Drept din 1965, și procuror călcând toate treptele acestei magistraturi în
București, până în anul 1990, când a devenit judecător la Curtea Supremă de
Justiție, Secția penală. Domnule procuror general, în anii din urmă Procuratura
a fost una dintre cele mai invocate instituții de către presă, de oamenii
politici, poate chiar si de oamenii de rând. Motivul acestor invocări l-a
constituit nu numai evenimentele din Revoluție, care mult timp au rămas un
pachet de enigme, dar și scandalurile postrevoluționare, scandalurile de
corupție politică, de corupție economică. Cel mai adesea s-a reproșat
instituției pe care o reprezentați o anumită încetineală în instrumentarea
acestor cauze. Funcționează Parchetul General încet sau este o părere ?
Vasile Manea Drăgulin: Funcționează după un ritm propriu. Dar înainte de a vă
explica sau încerca să explic telespectatorilor și cititorilor ziarului
Libertatea, as vrea să fac două corecții la introducerea făcută de dvs. în
primul rând aș dori ca în egală măsură această emisiune să se adreseze - în
afară de cititorii gazetei Libertatea - să se și cititorilor gazetei Jurnalul
Național și Infomatinal, care cumva sunt legate foarte strâns de Antena 1, în al
doilea rând aș vrea să rețineți că data de naștere, adică 1 septembrie, este mai
aproape de Zodia Leului, care se termină la 23 august, decât de Zodia Balanței,
care începe la 23 sau 24 septembrie. Cu aceste două precizări, aș vrea să vă
spun că mecanismul după care funcționează Parchetul General este unul propriu
care nu îl întâlnești într-un alt Parchet. De ce? Pentru că aici, practi, este
unitatea de vârf, care este o unitate practic operativă, deși ar fi trebuit să
aibă un alt rol. Este operativă pentru că ea cuprinde două secții: Secția l-a de
Urmărire Penală si Criminalistică si Secția a-lll-a a Parchetelor Militare, care
sunt eminamente operative, apoi Secția a-ll-a -Judiciară, cu cele două subramuri,
Penal și Civil, dar cu deosebire partea de penal care se ocupă de examinarea
tuturor cauzelor penale și civile în care părțile fac memorii sau parchetele din
subordine intervin cu referate prin care propun declararea recursului în anulare.
Și mai sunt apoi cele două secții importante: este Secția a -IV-a de Organizare,
Studii Control și Resurse Umane și, în sfârșit, Secția a-V-a care se ocupă de
Relații cu Publicul și de partea de logistică a întregului Minister Public. Într-o
atare situație acest mixtum-compsitum în care preponderența aparține
activităților operative sigur că ar trebui să avem în primul rând, în afara unei
structuri pe hârtie, posibilitatea de a umple această structură cu magistrați
procurori. Din nefericire, lucrurile stau altfel. Pe o structură de 315 posturi,
la ora actuală, după ce am avut 128 de magistrați la data constituirii
Parchetului General, deci în urmă cu circa un an și jumătat, în prezent în loc
să putem aduce din structurile inferioare, suntem cu un efectiv de 106 oameni.
Deci mai mult am pierdut, decât am putut să aducem.
Octavian Andronic: Ce se întâmplă, domnule procuror general, fuge lumea de
Parchet ?
Vasile Manea Drăgulin: Nu, aș zice că mai repede fuge lumea din Parchet și în
general din structurile superioare ale autorității judecătorești pentru că
lucrurile sunt în egală măsură valabile pentru parchete, dar și pentru
instanțele de judecată!
Octavian Andronic: Sunt prost plătiți magistrații ?
Vasile Manea Drăgulin: Depinde cu cine îi compari.
Octavia Andronic: Eu v-aș propune să-i comparați cu cei pe care îi aveți în față,
cu cei cu care vă bateți!
Vasile Manea Drăgulin: Nu se poate face o comparație. Dacă ne referim la oamenii
sărmani, la hoții obișnuiți care fură, eventual pentru a-și câștiga în acest fel
niște mijloace de subzistență, care au tot timpul în spate amenințarea unei
sancțiuni cu închisoarea, există însă o altă structură care constituie obiect de
activitate al nostru cu care nu ne putem compara în nici un fel, nici cu
mașinile cu care noi ne ducem la locul faptei, nici cu salariile pe care le avem,
nici cu hainele cu care suntem îmbrăcați si nici cu locurile din țară sau din
străinătate pe care le frecventăm. Deci, această criminalitate a "gulerelor albe"
umilește si este si în situația de a si încerca să racoleze, să corupă structuri,
nu numai din magistratură, din toate segmentele celor două autorități ale
Executivului și ale puterii judecătorești, iar la noi structurile se mențin într-o
proporție covârșitoare datorită pasiunii oamenilor care lucrează pentru că
salariile sunt așa cum sunt, dacă ne comparăm însă cu alte categorii de
funcționari publici, salariile noastre sunt relativ bune. Evident că nici nu se
poate face o comparație între salariile magistraților români si ale colegilor
noștri din străinătate. Important este însă si aici se pare că s-a înțeles că
este necesar să asigurăm magistraților un trai decent care să încerce să
realizeze pentru ei două chestiuni importante: lipsa acestei preocupări care
îngrijorează pentru ziua de mâine și încercarea de a stopa această migrație a
magistraților către sectorul privat, cu precădere în avocatură, unde dispar și
niște constrângeri care sunt impuse de înregimentarea într-o structură bazată pe
o anumită disciplină. În schimb, în compensație, dobândești niște avantaje
materiale pe care magistrații nu le au și nici nu le pot avea.
Octavian Andronic: De altfel, ziarul nostru a publicat săptămâna trecută o știre
legată de un proiect pentru salarizarea magistraților și instituirea timbrului
judiciar.
Vasile Manea Drăgulin: Este adevărat, există aici două chestiuni. Este vorba de
legea taxelor de timbru și legea timbrului judiciar. Fiecare cu obiectivul ei,
cu categoria ei de relații sociale pe care le reglementează, dar vroiam să spun
înainte de aceasta că cine vrea să se pricopsească nu are ce căuta în
magistratură, pe o parte, pe de alta, în urma unei discuții pe care am avut-o
chiar aseară - de partea noastră - cu domnul președinte al Curții Supreme și cu
domnul ministru de Justiție, pe de o parte cu domnul prim-ministru, cu cei doi
miniștri de stat, mă refer la domnul Florin Georgescu și la domnul Dan Mircea
Popescu, cu oamenii din staff-ul celor două ministere, probabil că marțea
viitoare va intra în ședință de Guvern proiectul definitiv al legii de
salarizare care va fi supus apoi dezbaterii celor două Camere, pentru a încerca
să facem ceva în direcția ridicării nivelului de salarizare a magistraților.
Octavian Andronic: Să înțeleg, domnule procuror general că implicit mi-ati dat
un răspuns la prima întrebare, și anume că ritmul acesta care apare lent de
instrumentare a unor cauze, este generat și de lipsa de acoperire a personalului?
Vasile Manea Drăgulin: Este una din cauze, lipsa personalului, apoi este un
caracter anume, specific, al cauzelor respective, pentru că în marea lor
majoritate sunt, fie cauze extrem de complicate, în care supravegherea exercită
sau urmărirea penală efectuată procurorii din Parchetul General,iar atunci când
acesta exercită supravegherea cauzelor se află încursdecercetare la Direcția
Cercetării Penale din cadrul Inspectoratului General al Poliției, aceasta pe de
o parte, pe de alta este vorba de anumite cauze care, să spunem așa, datorită
calităților speciale pe care le aupersoanele reclamate a fi săvârșit o
infracțiune, competența aparține Parchetului General. Și, mă refer, de exemplu
la parlamentari, și nu numai, există si magistrați si alte categorii de persoane
reclamate
datorită cărora competența de soluționare aparține Parchetului General.
Din păcate, și constatăm acest lucru, în general în toată structura spre partea
aceasta a urmăririi penale există foarte puține opțiuni. Este partea cea mai
dificilă a activității procurorului, este partea cea mai plină de risc și, în
același timp, presiunile în acest segment, al activității noastre sunt cele mai
mari și aici aș pune pe primul plan presiunile pe care le exercită mass-media.
Pentru că o soluție este foarte greu să mulțumească presa de la stânga până la
dreapta. Întotdeauna vom găsi oameni sau persoane care vor avea de obiectat.
Important este un singur lucru. Nu trimitem în judecată și nu punem punct unor
anchete până când nu avem certitudinea, pe de o parte că am administrat absolut
toate probele care ne conduc la adevăr și că am stabilit fără putință de tăgadă,
evident, în concepția noastră, într-o concepție subiectivă, care aparține
procurorilor care fac această anchetă până când nu am stabilit complet vinovăția
persoanelor care urmează a fi trimise în judecată, sau nevinovăția atunci când
cauzele primesc o soluție de neurmărire penală.
Octavian Andronic: Aici aș vrea să vă întreb o chestiune: continuă să
funcționeze în concepția publică - convingerea că procurorul reprezintă ceva de
gen acuzatorului public, lansat de Revoluția franceză.
Vasile Manea Drăgulin: Adevărul ca-ntotdeauna este undeva la mijloc. Ce este
procurorul și ce vrea el ?! Este suficient să deschidă cineva Constituția mai
întâi, și mai apoi legea noastră de organizare și va vedea că procurorul are ca
obligație constituțională să apere interesele generale
ale societății și ordinea de drept. Dar, în același timp, și drepturile și
interesele legitime ale tuturor cetățenilor. Într-o atare situație începe pe
legea de organizare și apoi de codurile de procedură detalieri a acestei
activități care obligă procurorul în toate fazele procesului penal care
reprezintă segmentul cel mai important al activității noastre, să
administreze toate probele, atât în acuzare, cât și în apărare, în așa fel încât
atât faptele cât și persoanele făptuitoare să fie dezvăluite în instanțele de
judecată absolut în toate dimensiunile pe care le au. Aici, procurorul, chiar
dacă în instanța de judecată apare drept acuzator - cel care susține interesul
general al societății - el are obligația să vegheze la respectarea drepturilor
și garanțiilor procesuale care vizează pe inculpat - deci persoana trimisă în
judecată - dar în același timp să ajute cu cunoștințele sale partea sau părțile
civile care au suferit pagube morale sau materiale, ca urmare a săvârșirii
infracțiunii. Rolul procurorului în cadrul unui proces penal nu este numai un
rol represiv, cred că există o preponderență a acestui rol, dar el este obligat
să vegheze la respectarea legii. Pentru că este unul dintre cele trei principii
prevăzute în art. 131, din Constituție, transpuse în art. 30 din legea noastră
de organizare care spune că activitatea procurorului se bazează pe trei
principii: al legalități, imparțialității și al controlului ierarhic. Deci tot
ceea ce face procurorul trebuie să se bazeze pe lege și să asigure respectarea
legii. Să asigure poziția lui imparțială față de toate părțile din proces, care
trebuie să-l conducă la aflarea adevărului și, în sfârșit, activitatea lui este
supusă controlului ierarhic, mă refer la activitățile în plan vertical, după cum
există controlul orizontal pe care-l efectuează instanța de judecată cu privire
la activitățile care intră în acest cadru de competență.
Octavian Andronic: Domnule procuror general, una din datoriile de onoare de care
ați dorit să vă achitați, tin minte că ati făcut această afirmație într-un
interviu pe care vi l-am luat la vremea respectivă, a fost aceea de a lămuri
problemele, enigmele Revoluției. Odată cu „dosarul Otopeni” se pare că acest
capitol este aproape închis. Mă înșel ?
Vasile Manea Drăgulin: Cred că vă înșelați. În primul rând că este foarte greu
la altceva doresc să mă refer eu - n-am spus niciodată că aș putea
împreună cu colegii mei să lămurim enigmele Revoluției. Și probabil că
distanțarea în timp de la aceste evenimente ne va permite să avem, prin
cunoașterea poate și a altor documente, o privire alta decât o avem astăzi la
aproape șase ani de la producerea lor. Ce am promis eu atunci ? Să încercăm să
soluționăm toate cauzele care se mai află în curs de cercetare la parchetele
militare. N-am reușit decât într-o foarte bună măsură, n-am reușit în totalitate.
Sunt unele cauze extrem de complicate.
Octavian Andronic: Care ar fi acestea ?
Vasile Manea Drăgulin: De pildă, ce s-a întâmplat în 21 - 22 ? Ce s-a mai
întâmplat după aceea ? Sunt chestiuni complicate după Otopeni, cazurile de la
Ministerul Apărării Naționale. Nu este mai puțin adevărat că noi n-am tras
obloanele în privința evenimentelor anterioare si posterioare datei de 22
decembrie. Deci, evenimentele Revoluției din decembrie, pentru că chiar și acolo
unde lipsa unor date, a unor probe ne-au condus până la acest moment la
adoptarea unor soluții de urmărire, până la prescripții în măsura în care vor
apare date noi, elemente noi, aceste cauze pot fi repuse pe rol și pot primi o
acuză. Sigur că rămâne ca și instanțele de judecată să valideze punctul nostru
de vedere. Pentru că o situație cum este dosarul cu faptele ... din Timișoara,
care a fost clasat în opinia noastră greșit și care, din dispoziția mea - ca
urmare a unor materiale apărute în presă, și la dvs. în Libertatea și în România
Liberă -I-am redeschis și am dispus trimiterea în judecată, evident după o
perioadă de câteva luni de reluare și completare penală. Instanțele au ajuns
deocamdată la un alt punct de vedere decât al nostru. Sigur, este dreptul
judecătorului de a da o soluție. Există în Codul de procedură penală, după cum
al nostru este de a ataca orice soluție pe care noi o apreciem ca fiind
netemeinică și nelegală. Cauza încă n-a fost soluționată definitiv, dar problema
rămâne. în sensul că nu vom închide nicicum dosarele Revoluției. Și după Otopeni,
a mai urmat Timișoara și probabil vor urma și altele dacă, repet este foarte
posibil să mai apară lucruri noi din lucrările Comisiei parlamentare care se
ocupă de evenimentele din decembrie așa încât nu vom pune capăt. Sigur că anul
trecut, având în vedere că marea majoritate a cauzelor au fost soluționate,
secția Parchetelor Militare a elaborat un Raport care a fost trimis și acestei
Comisii, dar și instituțiilor interesate, precum și mijloacelor de informare în
masă, un raport al Secției Parchetelor Militare despre cauzele soluționate în
Revoluție. Acolo s-a văzut foarte clar ce s-a făcut si ce rămâne de făcut. A
fost un eveniment complex cu implicații exterioare dintre care unele rămân și la
ora actuală niște necunoscute, poate că deschiderea unor arhive în viitor, un
viitor care, din păcate, probabil că eu nu-l voi mai apuca - dvs. sunteți mai
tânăr și e posibil, și vă doresc să-l apucați - se va lumina câte ceva.
Octavian Andronic: A fost foarte intens vehiculat de către presă un termen:
acela aî sesizării din oficiu. Evident, în relațiile foarte strânse cu o serie
de afirmații apărute în presă. Acuze, nu-mi pot permite să le spun calomnii,
până când o cauză ca aceasta nu este soluționată. Este foarte interesant de
știut care este totuși mecanismul acestei sesizări din oficiu. De pildă, eu dacă
spun acum - fac o afirmație pe care în generai nu o fac - de exemplu, mâine în
ziar: "Președintele lliescu si-a asasinat mama!"Vă sesizați din oficiu? Îl
cercetați pe președinte?
Vasile Manea Drăgulin: Sigur că problema nu este foarte simplă. Sau, dimpotrivă,
reglementarea ei este foarte simplă. Exceptând cazurile în care legea prevede
necesitatea existenței unei plângeri din partea persoanei vătămate, si această
categorie de infracțiuni este destul de restrânsă, ea are printre ele și
infracțiunea de insultă, de amenințare și cea de calomnie, în aceste cazuri este
necesară plângerea prealabilă a persoanei vătămate, care poate fi adresată
direct instanței de judecată în anumite situații , cum sunt cele pe care le-am
enunțat sau organului de urmărire penală, fie Poliției, fie procurorului. Cum
este, de exemplu acțiunea de viol în formă simplă. Alineatul 1 de la articolul
197, pentru că în formele agravate, să presupunem forma agravată a părintelui
care violează pe fiica sa, acțiunea legală se pune în mișcare din oficiu.
Dreptul nostru penal, codul nostru penal, este creat sub imperiul principiului
oficialității. Deci, în cazul în care s-a săvârșit o infracțiune pentru care
legea nu prevede posibilitatea părții vătămate de a sesiza, deci procedura
plângerii prealabile, procurorul sau organul de urmărire penală - polițistul -
este obligat să se sesizeze din oficiu. Sigur că ofensiva a fost împotriva, sau
nu s-a referit la Parchet. De ce nu se sesizează direct Parchetul General ?
Lucrurile sunt în egală măsură valabile și în ce privește Inspectoratul General
al Poliției care, la rândul lui este obligat să se sesizeze de absolut toate
aceste situații. Pentru că în majoritatea cazurilor, procurorul are atribuții de
supraveghere a cauzelor care sunt instruite de către organele de poliție. Un
segment foarte restrâns, cu infracțiunile cele mai grave, cum sunt infracțiunile
împotriva siguranței naționale, împotriva statului, infracțiuni de omor cu
formele simple și agravate și alte câteva cum sunt infracțiunile de corupție, de
luare, de dare de mită, trafic de influență sunt în competența exclusivă a
procurorului. Dar nouă ni se cere să ne sesizăm din oficiu pentru absolut tot.
Ocravian Andronic: Aș face un mic calcul. Apar la noi, dacă nu mă înșel - cam
vreo 2 000 de titluri. Cel puțin în 1 000 din aceste titluri apar acuze și
semnalări. Cum s-ar putea, practic, efectua o înregistrare și o supraveghere a
tuturor acestor articole pentru a putea interveni din oficiu?
Vasile Manea Drăgulin: Unele le percepem direct iar altele, care scapă cenzurii
noastre, sunt puse pe masă cu plângerile de către persoanele care se simt vizate,
se simt vătămate în dreptuirle lor. Revin la două chestiuni pe care eu aș vrea
să le subliniez. Foarte amplu dezbătută problema, rămasă deocamdată
nesoluționată din cauza căreia nu putem avea nici astăzi și nu știu când vom
avea toate celelalte modificări ale Codului penal. Este vorba de 205, 206.
Octavian Andronic: Celebrele articole 205, 206.
Vasile Manea Drăgulin: În care nimeni nu înțelege, sau nu vrea sau se face că nu
înțelege că nu este vorba de infracțiuni îndreptate sau care vizează anumite
categorii de persoane.
Octavian Andronic: Însă, precizarea făcută în text, incrimina cu precădere o
categorie ce avea...
Vasile Manea Drăgulin: Nu este adevărat. îmi pare rău că trebuie să vă contrazic,
incriminarea vizează anumite mijloace de comitere a acestei infracțiuni care
agravează pericolul social al acestora, impun un tratament juridic diferențiat
pentru că impactul este altul. Pentru că una este dacă se întrerupe această
transmisie și eu vă insult pe dvs., și alta este dacă o facem în plină
transmisie pentru că diferă caracterul uneia față de cealaltă. însă, ajungem la
esență. Este vorba de mijloace care agravează pericolul social al faptei. Ca și
la omorul săvârșit prin mijloace care produc pericol public, aruncarea unei
grenade într-o mulțime de oameni în care autorul urmărește să suprime viața doar
a unuia singur agravează pericolul pentru că pune în primejdie viața unei
entități colective. Aici nu este agravată fapta datorită faptului că acolo sunt
ziariști sau alte categorii. Nu, de asemenea, aceste fapte săvârșite prin presă
nu se referă la gazetari sau nu numai la gazetari.
Octavian Andronic: Domnule procuror general, dvs. sunteți pentru păstrarea celor
două articole în forma cum au fost redactate sau pentru modificarea lor ?
Vasile Manea Drăgulin: Sigur că da. Așa au fost și în Codul penal din 1936, așa
sunt și în legislațiile penale ale altor țări, dar vă rog să mă credeți - profit
de faptul că foarte multă lume se uită la noi - oricum ar fi, la orice soluție
s-ar ajunge, ajungă-se odată la o soluție. Pentru că așteptăm lucruri extrem de
importante, extrem de grave, nu putem proteja avutul public, avutul cetățenilor
pentru că pedepsele la ora actuală sunt derizorii și oamenii pe bună dreptate
sunt revoltați că instanțele aplică astfel de pedepse, fără să știe că se poate
merge pe noile reglementări până la 30 de ani închisoare, pentru infracțiuni
împotriva patrimoniului privat. Și atunci, noi și judecătorii și organele de
poliție suntem învinuiți că ...
Octavian Andronic: Mai avem doar trei minute. Legat de un caz, foarte intens
mediatizat în ultima vreme. Este vorba despre acuzațiile pe care senatorul
Corneliu Vadim Tudor îe-a adus unor înalte personalități. V-aș ruga să faceți
abstracție de faptul că v-ați numărat printre țintele domniei sale, de-a lungul
timpului, și aș vrea să vă expuneți opinia față de această problemă.
Vasile Manea Drăgulin: Am făcut întotdeauna abstracție, de aceea poate că există
multe persoane care mă acuză de lipsă de reacție, voi face și astăzi,
întotdeauna atâta vreme cât voi avea acest mandat. Este viața mea personală si
eu decid cum și în ce fel trebuie să acționez. Cu aceste chestiuni, noi am dat
un comunicat publicității, prin care am arătat că aceste lucruri sunt în curs de
verificare la Secția l-a de Urmărire Penală și Criminalistică, pentru că s-au
făcut aici niște susțineri în legătură cu posibilele persoane, din luările de
atitudine publice, dar și în declarațiile date în cauză. Directorul publicației,
care este în același timp președintele partidului și secretar al Senatului și
senator, evident, a susținut și este posibil să fie așa, noi avem obligația să
verificăm că această rubrică pe de o parte este cu caracter colectiv în
colaborare cu mai mulți autori, cred că va fi necesar să identificăm, pentru că
bănuiesc într-o redacție - dvs. sunteți de specialitate și știți mai bine decât
mine cine și ce scrie, fiindcă răspunde. Pe de altă parte, chiar în numărul de
astăzi, din câte mi-am putut da seama, se subliniază și faptul că domnul Vadim
Tudor nici nu are atâta talent încât să poată scrie singur rubrica respectivă.
Octavian Andronic: Este o circumstanță atenuantă ?
Vasile Manea Drăgulin: Sunt niște cuvinte scrise alb pe negru și orice
comentariu îi aparține.
Octavian Andronic: În acest moment a fost declanșată urmărirea?
Vasile Manea Drăgulin: Este în curs de verificare la Secția l-a o sesizare din
oficiu, a Parchetului General cu privire la această chestiune care continuă
pentru a stabili clar fără nici un echivoc,dacă autorul acelor afirmații este
sau nu un parlamentar sau este un redactor oarecare. Dacă este un parlamentar,
atunci lucrurile vor căpăta o turnură, dacă este un redactor, evident lucrurile
vor căpăta o altă turnură, pentru a stabili fără doar și poate cine este autorul.
Octavian Andronic: Domnule procuror general erau mai multe și interesante
problemele pe care doream să vi le pun, dar timpul nostru s-a epuizat...
|