„În luptă cu abuzurile şi corupţia”
Invitat: Ion Iliescu
30 ianuarie 1996
Octavian Andronic: Bună seara,stimaţi telespectatori ai Antenei 1 şi
cititori ai „Libertăţii”. Voi începe prin a mulţumi domnului preşedinte Iliescu
pentru prezenţa în această seară în emisiune, remarcând faptul că, din câte ştiu
eu, este prima prezenţă a domniei sale într-un studio de televiziune
privată.Sper să fie o chestiune de bun augur, televiziunile private sunt deja în
număr de vreo 6 şi o să aveţi cereri în continuare, nu puţine. În al doilea rând,
aş vrea să fac un reproş încă de la început domnului Florin Brătescu, directorul
general al postului, care s-a dovedit extrem de inflexibil în faţa cererii mele
de a prelungi cu câteva minute emisiunea. I-am spus că e o ocazie rară şi că ar
merita să fiţi în faţa telespectatorilor ceva mai mult.Dânsul însă mi-a replicat
că domnul Raţiu, acum 3 săptămâni, a avut exact acelaşi spaţiu de emisie şi că
dânsul militează pentru echitate şi egalitate în domeniul acesta. De obicei
prezentatorii de televiziune pierd foarte mult timp plângându-se de scurtimea
timpului pe care-l au la dispoziţie. Vă propun, deci, să începem discuţia. Cred
că telespectatorii ar fi interesaţi să ştie care este salariul dumneavoastră,
salariul de Preşedinte, şi dacă el corespunde responsabilităţilor şi
obligaţiilor de şef al Statului, şi, în acelaşi timp, pentru că sunteţi , şi e
normal să fiţi aşa, posesor de certificat de revoluţionar , în ce fel
beneficiaţi de prevederile legii? Ce butic aveţi, ce teren agricol, şi dacă
plătiţi impozitul?
Ion Iliescu: În primul ând o precizare: nu e prima oară când mă aflu într-un
post de televiziune privat, nici măcar la Antena 1.
O.A. În direct?
I.I. Chiar direct-direct n-am fost în studio, dar legat de un Revelion, cu un an
în urmă, dar asta este prima prezenţă într-adevăr, într-o asemenea dezbatere. În
legătură cu întrebarea dvs, nu s-a schimbat nimic în statutul meu, după
declaraţia publică pe care am făcut-o la instalarea în funcţia de preşedinte. Nu
am nici un fel de alte venituri în afară de salariul pe care legea mi-l
stabileşte…
O.A. Iertaţi-mă, aţi putea să-mi spuneţi care este acesta?
I.I. ….şi plătesc integral toate impozitele, deci salariul net pe care îl
primesc în ultima vreme, cu ultimele indexări, pe parcursul anului precedent,
atinge un milion de lei.
O.A. Domnule Preşedinte, mă dezamăgiţi.Cunosc cel puţin o duzină de persoane
care n-au nici responsabilităţile dvs…
I.I. Eu pot să vă spun că sunt mii. Poate zeci de mii, care depăşesc acest venit
lunar. Am refuzat orice fel de facilităţi şi utilizarea certificatului de
revoluţionar, plătesc integral toate impozitele la stat, îmi plătesc toate
cheltuielile personale, familiale, deci refuz orice fel de facilităţi din acest
punct de vedere.
O.A. Cred că aceste precizări au fost puţin superflue, vă bucuraţi de o
apreciere cvasi generală, poate chiar generală, din acest punct de vedere. Lumea
vă percepe ca pe un om cinstit, un om corect, care nu a folosit în nici un fel
înaltele responsabilităţi pe care le are pentru a se căpătui. Sunteţi din acest
punct de vedere, poate una dintre persoanele cele mai avizate să discute
fenomenul corupţiei fără a fi suspectat de falsitate.
I.I. Şi fără complexe.
O.A. Cum aţi caracteriza în câteva cuvinte corupţia ca element care deformează
procesele sociale ale acestei tranziţii care şi aşa ne dă destulă durere de cap?
I.I. În primul rând trebuie să spunem că fenomenul corupţiei nu este un fenomen
nou în societate, în ţara noastră, nu este localizat şi nu este particular
pentru România. El există şi în trecutul nostru, există în toate ţările şi din
jur, şi chiar în ţările dezvoltate, cu sisteme democratice evoluate şi cu
sisteme de control social şi control legal şi control al opiniei publice mai
evoluate decât în situaţia noastră. Corupţia a existat şi în sistemul totalitar,
înainte de Revoluţia Română din Decembrie 1989. Ceea ce era caracteristic atunci
era existenţa unor manifestări legate de putere, abuzurile de putere, excesul şi
arbitrariul puterii, nepotismul, favoritismul, deci corupţia generată de putere
şi care se desfăşura în jurul puterii, existând şi elemente de frână socială,
adică frica de Partid şi de instanţele de control erau un element de frână la
anumite niveluri. Era o singură familie care scăpa oricărui control, restul ştia
că este pasibil de măsuri punitive. În faza în care ne aflăm noi, lucrurile s-au
complicat într-un fel, adică s-au extins şi s-au diversificat şi s-au amplificat
fenomenele de corupţie fără să dispară inclusiv influenţa, poziţiile, dar nu ele
sunt dominante astăzi, eu cred că pe prim plan a apărut corupţia prin ban. Prin
stimularea şi manifestarea avidităţii de îmbogăţire, şi îmbogăţire rapidă şi
fără scrupule.
O.A. Trăim într-o economie de piaţa…
I.I. Fenomenele de corupţie şi de infracţionalitate au căpătat şi o extensiune
mai mare la scară socială şi o mult mai mare diversitate şi forme de
manifestare.De aici şi complexitatea ţinerii sub control al acestui fenomen. Îm
primul rând formele sunt foarte diverse. Mergând de la fenomene banale mita,
care a pătruns în toate sferele relaţiilor sociale, cumpărarea conştiinţelor
pentru influenţă, pentru promovarea propriului interes samd, furturile din
avuţia publică sau personală, sustragerea de bunuri din avutul public sau din
avutul personal, evaziunea fiscală . Şi prin neplata sau diminuarea obligaţiilor
către stat –taxe, impozite şamd. Contrabanda, care a avut dimensiuni mari în
perioada embargoului dat, care se desfăşoară sub diverse forme prin traficul de
benzină, cu alte produse folosind diferenţa de preţuri între preţurile interne
şi preţurile internaţiomale sau sustragerea în diverse forme de la controlul şi
de la taxele vamale, care afectează intrările la veniturile statului şi mai ales
intrările valutare. Presa mai evidenţiază multiple fenomene, spre exemplu de
activităţi ale unor societăţi parzitare, SRL-uri care au apărut şi au înmugurit
pe lânga unităţi de stat. Eu nu sunt împotriva unor unităţi comerciale valabile
şi care fac o activitate utilă în societate şi necesară şi comerţul ca
intermediar între producător şi consumator Însă la noi au apărut…
O.A.Prea multe!
I.I. …..în exces, intermediarii şi SRL-urile, uneori legate şi de anumite
interes particulare cu conducerile unor întreprinderi, care trăiesc pe spinnarea
întreprinderilor pe de o parte, şi mai ales pe spinara consumatorilor pe de altă
parte, adăugând la preţ, deci crescând preţul în comparaţie cu costurile, în mod
nemăsurat. Dar şi SRL-uri care se ocupă de import-export şi care de asemenea
afectează interesele veniturilor statului.
O.A. Domnule Preşedinte, toate aceste manifestări au până la urmă un singur scop:
acela al îmbogăţirii. A îmbogăţirii ilicite, ca să folosim un termen celebru.
S-a făcut mult caz pe seama declaraţiei dvs că doriţi să muriţi sărac, cam aşa
s-a spus. Consideraţi săracia o virtute într-o societate a competiţiei? O
societate a economiei de piaţa în care banul devine…?
I.I. Eu n-am spus că doresc să mor sărac. Eu am folosit o vorbă populară: mai
bine sărac dar cinstit, asta e cu totul altceva. Deci eu am subliniat virtutea
cinstei, nu a săraciei.Săracia nu este o virtute, săracia este o pacoste, care
este generată de un anumit stadiu al dezvoltării sociale şi al nivelului de
dezvoltare al societăţii şi al indivizilor şi care este uneori generată de
anumite raporturi sociale. Noi ne aflăm într-o fază în care, din păcate,
acţionează nişte pârghii ale economiei de piaţă nemature, care duce la
polarizarea socială care favorizează îmbogăţirea unor pături favorizate subţiri
şi adânceşte discrepanţele faţă de cei defavorizaţi. Deci nu am vorbi despre
săracie ca de o virtute.
O.A.Am înţeles.
I.I. Am zis că prefer să fiu sărac, dar cinstit, asta-i altceva. Nu să mă
înbogăţesc, cum fac unii, indiferent de scrupule.
O.A. Am înţeles. Prin reflex consideraţi bogăţia un păcat? Am să întreb lucru
ţinând…
I.I.Eu cred că obiectivul nostru ca societate şi obiectivul omului dintotdeauna
a fost să trăiască mai bine şi scopul tuturor mişcărilor sociale a urmărit
înbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale oamenilor, indiferent de orientarea
ideologică şi politică. Toţi, în bătălia electorală, în înfruntările politice,
se adresează cetăţeanului, promiţâmdu-i o viaţă mai bună, adică asta a fost o
aspiraţie a omului dintotdeauna, ca să trăiască mai bine, să-şi mărească, să-şi
îmbunătăţească condiţiile de viaţă.
O.A. Unii au reuşit mai bine decât alţii şi vreau, cu permisiunea dvs, să fac o
scurtă paranteză…
I.I. Aici e o problemă care ţine şi de structura societăţii, deci de felul în
care noi vom reuşi. De ce a izbucnit mişcarea populară din decembrie 1989? Ea a
fost generată în primul rând de condiţiile grele de viaţă ale oamenilor , în
afară de înăbuşirea vieţii sociale, a libertăţii de exprimare şamd. Ce ne
propunem ca obiectiv acum?Şi dacă ne uităm chiar la toate formulele, indiferent
de orientare, de esenţă liberală sau social democrată sau creştin democrată, în
ultimă instanţă obiectivul major care răspunde unor dorinţe şi aspiraţii ale
populaţiei, este de a îmbina două obiective strategice, pe de o parte o economie
viabilă, dinamică, capabilă să ne alinieze la cerinţele dezvoltării contemporane
şi la nivelul ţărilor relativ mai dezvoltate, deci să dezvoltăm o economie care
să stimulezee iniţiativa, să stimuleze puterea creatoare a tuturor membrilor
societăţii, pe de o parte, dar pe de altă parte şi un cadru social în care să
fie limitate discrepanţele , diferenţele foarte mari. Deci încurajăm pe de o
parte pe cei cu putere de creţie şi cu iniţiativă şi cu capacitate profesională…
O.A. Pentru că până la urmă despre asta e vorba.
I.I. Deci nu-i de combătut omul care câştigă , indiferent cât de mult, prin
propria contribuţie creativă.
O.A. Spuneţi-mi ceva, se poate câştiga foarte mult într-un timp foarte scurt, în
maniere care să nu pună în evidenţă abateri de la lege? Am să vă dau un exemplu,
cu permisiunea dvs, nu un exemplu ci poate mai multe, uitaţi că George Păunescu
mărturisea, într-un interviu publicat în revista „Privirea” a lui Tatulici, că
domnia sa a făcut banii pe care-i are în primii ani de după Revoluţie profitând
de incompetenţa Guvernului şi de anumite goluri legislative. Dânsul spune că a
suplinit absenta MAGF-ului şi a Comitetului de Stat al Planificării, luând
măsuri să aprovizioneze industria consumatoare de materii prime. Dl Copos, vă
dau un alt exemplu , a profitat de o prevedere legală stupidă, pentru că era
absolut stupidă chestiunea cu televizoarele şi cu telecomanda care era de două
ori mai scumpă, montând telecomenzi după ce a importat televizoarele . Dl
Voiculescu, patronul companiei INTACT-domnia sa lucra de 10 ani în economia de
piaţă , a venit antrenat în momentul în care s-a instaurat acea
sta, deci probabil că nu este vorba…
I.I. Sunt căi diferite de acumulare. Sunt căi de acumulare cinstite, , corecte,
pe bază de efort şi pe bază de creaţie şi eu respect şi am stimă pentru oamenii
ingenioşi, care ştiu să îşi folosească priceperea, capacitatea managerială ,
organizatorică şi să folosească orice conjunctură care însă nu afectează
interesele generale şi interesele altora, nu se face pe spinarea altora. Din
acest punct de vedere sunt ,sigur, şi forme de câştig, nu neapărat nelegale, dar
facile, de exemplu speculaţiile de bursă îi favorizează pe unii, cum a fost
Soros, care a câştigat rapid, sau cum se întâmplă astăzi, când sunt momente din
acestea în legătură cu cursul leului, şi apar discrepanţe între cursul oficial
şi cursul de la piaţa neagră, foarte mulţi se îmbogăţesc numai prin schimbarea
leilor în valută şi viceversa, şi din diferenţele acestea câştigă fără mare
efort. Sigur, au o anumită inteligenţă, o anumită disponibilitate, n-aş da
aprecieri înalte unor asemenea oameni care trăiesc din specularea chiar a
conjuncturilor bazate pe goluri legislative şi lipsă de rigoare administrativă
financiară şamd. Aş da în primul rând credit oamenilor care dovedesc
ingeniozitate, şi care câştigă pe bază de creare de valori, nu prin specularea
banilor şi produselor în societate.
O.A. V-aţi prununţat foarte ferm, foarte categoric, împotriva privilegiilor pe
care şi le-au acordat parlamentarii. Din păcate chiar membrii ai partidului de
guvernământ, care, în teorie cel puţin, sunt gata să aplice reformele şi să vă
susţină, v-au contrat chiar într-un mod neelegant, folosind un eufemism. Unde
poate să ducă chestiunea asta, este politica, poate fi politica o cale de
îmbogăţire? Este politica pentru oameni săraci, sau pentru oameni bogaţi?
Amintiţi-vă de Barbara Tuchman şi cartea ei, generaţia de politicieni a Angliei
sfârşitului de secol era formată din oameni bogaţi, care făceau politică ca o
îndatorire patriotică, nu câştigau din aceasta. La noi politicienii sunt în
marea lor majoritate oameni săraci, există foarte multe tentaţii printre care şi
aceste privilegii pe cere şi le-au acordat parlamentarii.
I.I. Eu cred că cel mai grav, dacă vorbim despe corupţie, este coruperea
funcţionarului public, corupţia care-şi croieşte drum în rândul demnitarilor,
fie ei parlamentari, funcţionari înalţi de stat, funcţionari din aparatul de
stat cel mai larg, central şi local, oameni care lucrează în sistemul de control
financiar, în sistemul financiar- bancar, în sistemul de control penal, organele
de cercetare penală şi în justiţie. Astea sunt fenomenele cele mai grave, pentru
că ele subminează încrederea cetăţeanului în autoritatea instituţiilor statului
. Şi pe lângă efectele de ordin economic şi social, ele afectează grav climatul
social şi moralitatea socială . Acestea sunt două aspecte ale problemei, pe de o
parte cazurile de ilegalitate, deci încălcarea legilor de către funcţionari
publici, care se lasă ademeniţi de diferite favoruri sau de mituire , sau care
îşi crează pe o cale incorectă favoruri. Ca şi, aş zice eu, imoralitatea sau
incompatibilitatea, şi eu nu cred că noi nu avem încă rigoare din acest punct de
vedere şi este trist că se folosesc unii de lipsa rigorilor legislative în ceea
ce priveşte stabilirea de incompatibilităţi între funcţiile publice şi
implicarea oamenilor în afaceri. Din acest punct de vedere sunt atât de
importante atât aspectele legale şi respectarea legilor de către funcţionarul
public cât şi chestiunea legată de comportament şi de moralitate, de conştiinţa
celui care primeşte un mandat public de a nu se folosi de poziţia pe care o are
pentru avantaje personale. Din acest punct de vedere eu am fost dezamăgit de
anumite reticenţe şi întârzieri din partea parlamentului în promovarea unor acte
legislative,. Sunt chiar obligat să promulg anumite legi pe care le-am
considerat nepotrivite şi care introduc elmente de inechitate socială. Şi azi am
promulgat o asemenea lege pe care am trimis-o la Parlament cu o anumită
motivaţie şi nu s-a ţinut seama de obiecţiile mele şi, din păcate, Constituţia
nu îmi oferă mai multe instrumente..
O.A. Prerogative
I.I. …la returnarea legii, sunt obligat s-o promulg indiferent că-mi place sau
nu, că-mi convine sau nu, este principiul respectiv al legii, este o slăbiciune
a Constituţiei noastre, cred eu. Eu cred că sunt esenţiale două legi care zac de
foarte multă vreme la Parlament –Statutul Parlamentarului şi Statutul
Funcţionarului Public, care să stabilească mai riguros incompatibilităţi între
funcţia publică, atât pentru demnitari înalţi cât şi pentru funcţionari din
aparatul de stat şi implicarea funcţionarului în afaceri. Deci, inclusiv ceea ce
s-a discutat, de a fi sau nu membri în consiliile de administraţii, în
asociaţiile generale ale acţionarilor, ca şi limitarea posibilităţilor de
evitare a unor prevederi legale. Eu cred că şi o chestiune care încă n-a fost
abordată, practicarea avocaturii de către membri ai parlementului, ar trebui să
fie incompatibilă cu calitatea de parlamentar.
O.A. Aţi stârnit o furtună cu această declaraţie.
I.I. Pentru că statutul de parlamentar îi crează o anumită autoritate care să îl
îndepărteze de la exercitarea profesiunii de avocat. Cât vreme practică
avocatura-avem şi exemplul Statelor Unite, ministrul Comerţului, Brown, conducea
o firmă de avocatură şi d lobby, în momentul în care a căpătat statutul de
funcţionar public a trebuit să-şi părăsească această activitate şi nu mai
practice avocatura. Şi după câte ştiu, şi în multe alte ţări, membrii
Parlamentelor nu au dreptul să practice meseria de avocat. Şi, de asemenea, o
altă chestiune, declararea averilor. Eu am şi făcut-o şi am cerut ca acest lucru
să devină obligatoriu pentru toată lumea, pentru toţi cei mandataţi.
O.A. Chiar domnul Roman, dacă nu mă înşel, a făcut de curând o astfel de
declaraţie.
I.I. E o chestie formală, sigur, ar fi bine să fie riguroasă, nu cred că s-ar
impune, de către toţi oamenii mandataţi, cu mandat public, să declare averea, la
intrarea într-o funcţie publică, şi averea la părăsirea funcţiei publice, şi să
fie transparenţi din acest punct de vedere, controlul social în condiţiile
noastre asupra averii oamenilor cu mandat public, cred că este o necesitate şi o
obligaţie.
O.A. Domnule Preşedinte, după cum spuneam, sunteţi perceput ca un om în afara
bănuielilor de această natură. Cu toate acestea în anturajul dvs mai apropiat
sau mai îndepărtat există persoane bănuite a nu fi uşi de biserică . Puteţi să
băgaţi mâna în foc pentru toţi? Cum vă puteţi proteja de impactul negativ au
unor asemenea manifestări? Spun acest lucru şi pentru că se apropie campania
electorală, probabil vor începe să se strângă fonduri pentru dvs, pentru partid,
şi probabil că vor fi lucruri de care nu veţi avea habar, ca să spunem aşa.
I.I. Eu nu bag mâna în foc pentru nimeni. Şi nici nu-mi pot permite să dau
garanţii pentru nimeni. Eu pot să garantez pentru mine. Sunt riguros în ceea ce
priveşte colaboratorii. Însă fiecare trebuie să răspundă de propriile sale fapte.
Am auzit, mi s-a transmis, că uneori sunt oameni care vorbesc în numele meu,
care se prezintă drept cunoştinţe ale mele, care se folosesc de numele meu şi de
presupusul sprijin al meu – vreau să declar public că niciodată n-am mandatat şi
nu mandatez pe nimeni să vorbească şi să se prezinte în numele meu, cu excepţia
mandatului concret pe care îl dau purtătorului de cuvânt sau unor consilieri
când mă reprezintă oficial în anumite împrejurări. Nu am favorizat şi nu
favorizez pe nimeni. Nu susţin în nici un fel pe cei care fac afaceri sau vor să
obţină avantaje într-un fel sau altul, decât ceea ce oferă legea, şi indiferent
de poziţia pe care o adoptă, sau pe care o are, în preşedinţie să spunem, sau
oameni care lucrează la Guvern sau în altă parte, nimeni nu se poate prevala de
susţinerea mea sau de protecţia mea. Fiecare trebuie să raspundă pentru faptele
sale şi să raspundă în faţa legii. Uneori se fac şi dezinformări, ale opiniei
publice, şi mi se pare nedrept. Spre exemplu, am văzut, aşa, într-o prezentare,
cred că în „Adevărul”, apropos de Comisia Parlamentară „Apartamentul”, unde este
menţionat în mod repetat, Dan Iosif. I se face o mare nedreptate, Dan Iosif nu a
profitat, ca alţi revoluţionari şi el avea dreptul să o facă, ca să primească
locuinţă. Unii au primit locuinţe în mod repetat, le-au şi valorificat, el
trăieşte cu o familie de 4 persoane într-un apartament de două camere, într-un
bloc la un etaj superior, în cartierul Pantelimon. Şi mi-a părut rău că un
asemenea om este în acest…Poate că are alte slăbiciuni, alte lucruri pentru care
poate fi criticat, dar în cazul de faţă i s-a făcut o nedreptate. Sunt şi alte
asemenea cazuri de nedreptate, felul în care sunt prezentaţi oamenii. Dar
altminteri eu nu dau credit nimănui, şi cel care încalcă legea sau care caută să
obţină pe căi nelegale nişte favoruri nu se va bucura niciodată de sprijinul meu.
O.A. Dar, domnule Preşedinte, sunteţi considerat un om de caracter, care nu-şi
abandonează prietenii sau oamenii cu care lucrează. Acest lucru face să existe
un fel de bănuială, că vă înconjuraţi de oameni care la un moment dat sunt
contestaţi sau controversaţi. Se spune chiar, luaţi-o ca o glumă, dacă vreţi, că
atunci când un om părăseşte funcţia, îl paşte cariera de consilier sau de
ambasador. Aici aş face o altă glumă:remanierile guvernamentale se fac în
Salonul Ambasadorilor de la Cotroceni, da, dacă nu mă înşel. Ce se întâmplă aici,
ţineţi foarte mult la oameni sau poate că este o chestiune de cinism politic, îi
folosiţi ca paratrăznet?
I.I. Nu am favorizat pe nimeni care a fost necinstit. Se poate întâmpla însă …
O.A. Nu, am precizat, e vorba de oameni controversaţi…
I.I. Se poate întâmpla ca în practica activităţii un om să fie mai potrivit sau
nu pentru o anumită funcţie. Nu trebuie lăsat omul de izbelişte şi dezavuat
pentru că nu a corespuns într-o funcţie anumită. Şi el poate fi încercat în
multe alte locuri de muncă unde poate să dea măsura posibilităţilor şi
talentelor sale. Niciodată nu am reţinut şi nu am ţinut în jurul meu pe cei care
nu au confirmat. Sau care nu au prezentat suficientă garanţie. Sunt multiple
cazuri de oameni de care m-am despărţit .
O.A. Este adevărat.
I.I. Sau ei s-au despărţir de mine Au fost şi surprize neplăcute pentru mine,
oameni în care aveam încredere desăvârşită, cărora le-am acordat credit total,
şi care m-au dezanăgit total.
O.A. Puteţi să daţi un astfel de caz?
I.I. Nu-i nevoie să dau nume, dar cine a urmărit evoluţia acestor 6 ani de zile
a putut constata. Eu sunt un om sentimental, într-adevăr. Au fost oameni cu care
am fost în relaţii oarecum amicale şi mă bucuram de oarecare stimă şi
consideraţie reciprocă înainte de Revoluţie, şi care după aceea s-au lansat în
atacuri fără limită şi uneori fără decenţă la adresa mea. Au fost oameni după
Revoluţie cărora le-am acordat sprijin, şi precum ştiţi eu am acordat sprijin
chiar în momente grele celor care aveau mari răspunderi. Eu, spre exemplu, n-am
fost foarte sever cu guvernele care s-au succedat de la Revoluţie încoace,
pentru că mi-am dat seama că n-a fost uşor pentru nimeni, şi cât a fost posibil
i-am şi sprijinit pe fiecare, şi prim- miniştri şi alţi oameni cu răspunderi,
sigur, până la o anumită limită. Mi se reproşează lucruri care n-au rost, spre
exemplu, am văzut un comentariu despre fostul ministru Crişan. Nu l-am cunoscut
pe dl Crişan până să fie numit ministru. Când a fost eliberat s-a speculat ce am
spus cu acest prilej, că se putea evita. Dar a fost rastalmăcit…ce se putea
evita?
O.A. Numirea lui.
I.I. Se putea evita numirea lui, pentru că Guvernul, spre deosebire de Parlament,
a adoptat o hotărâre proprie privind incompatibilitatea calităţii de ministru cu
aceea de implicare în afaceri ca membru în consilii. Eu n-am cunoscut lucrurile
care au apărut după aceea în legătură cu dl Crişan şi mi-a părut rău, deci se
putea evita. Altminteri lui nu i s-a reproşat că ar fi folosit poziţia de
ministru pentru..asta am spus, că din acest punct de vedere legal el nu a
manifestat tendinţa de a folosi poziţia de ministru pentru firmele în care ar fi
fost implicat înainte, mi-a spus după aceea că el a şi părăsit consiliile de
administraţie în care era, dar în orice caz nu era potrivit. Eu la asta m-am
referit, că se putea evita acest lucru dacă şi eu, în orice caz, îl cunoşteam,
acest lucru n-aş fi aprobat numirea în funcţia de ministru.
O.A.Domnule Preşedinte, lumea apreciază discreţia de care vă înconjuraţi viaţa
personală. Doamna Iliescu este practic o necunoscută, nu numai a marelui public,
ci şi celor apropiaţi dvs. De ce? Ce stăruie în această decizie a dvs, a domniei
sale de a evita reflectoarele scenei , o anumită onsesie, anumite exemple,
anumite situaţii?
I.I. Nu numai, fără îndoială că şi aceasta influenţează, adică avem o experienţă
nu prea fericită cu privire la rolul şi influenţa soţiilor, a unei anumite soţii.
Dar, în general, a fost opţiunea soţiei mele de a nu se amesteca şi de a nu fi
prezentă, pentru a evita orice fel de posibile influenţe. Ar fi fost curtată de
o serie de oameni pentru a-i câştiga favorurile şi ea a refuzat categoric orice
fel de asemenea legături.
O.A. Nu credeţi că…
I.I. Şi de aceea a considerat mai potrivit, mai ales în stadiul în care ne aflăm,
şi în climatul în care lucrăm şi cred, este opţiunea-cum am spus-a soţiei mele
şi cred că a judecat cu maturitate că îmi face mai mari servicii nemanifestând
prezenţă publică.
O.A. Dacă spaţiul afectat emisiunii nu s-ar fi terminat, aş fi vrut să vă pun o
ultimă întrebare-de fapt nu o întrebare. Ar fi fost o invitaţie. Ce întrebare
incomodă aţi dori să puneţi unui ziarist?
I.I. M-aş feri să dac un asemenea gest. Şi aşa se vorbeşte despre mine, despre
relaţiile mele cu presa, nu vreau să fiu agresiv într-un asemenea moment. Vreau
să-mi exprim numai speranţa că aşa cum societatea românească trebuie să se
maturizeze, să câştige în consistenţă, şi presa noastră trebuie să câştige în
credibilitate, consistenţă şi autoritate.
O.A. Am înţeles aluzia. Vă mulţumesc pentru prezăenţa în emisiune.
I.I. Cu plăcere.
|