Ion Iliescu la 'Starea Națiunii' (15 aprilie 2004)


Horia Gruşcă: Doamnelor şi domnilor, bună seara, Hristos a înviat! Sper că mulţi dintre dvs, poate cei mai mulţi, au găsit motive să fie optimişti de Paşte, aşa cum ne-a urat la toţi românii preşedintele Iliescu la sfârşitul săptămânii trecute. Acum în ce măsură avem motive să fim optimişti pe termen lung vom afla de la şeful statului pe care am o­noarea să îl salut în studioul "Tudor Vornicu" al Televiziunii Române. Bine aţi venit, domnule preşedinte.

Ion Iliescu:
Bună seara, bine v-am găsit.
 

Horia Gruşcă: Bun venit îi spun şi domnului Octavian Andronic, directorul agenţiei de presă Amos News, care, prin vocaţie, fiind şi caricaturist, este condamnat să fie optimist.

Octavian Andronic: Bună seara.

Horia Gruşcă: Domnule preşedinte, cu ceva mai mult de un an în urmă, la 27 martie 2003, în acest studiou, când am vorbit de controversele internaţionale legate de decizia atacării Irakului, aţi spus: "Că va fi bine, că va fi rău, vom vedea". Ei bine, a trecut, cum spuneam, mai mult de un an. Că nu este bine, este puţin spus faţă de ceea ce se întâmplă, din păcate în aceste zile acolo. Aţi discutat astăzi subiectul în CSAT şi aţi decis că militarii români rămân în Irak în pofida riscurilor. Care sunt riscurile?

Ion Iliescu: Noi sperăm ca lucrurile să nu ia un curs posibil periculos, pentru că situaţia este într-adevăr foarte încordată, foarte gravă şi de la o anumită situaţie tensionată şi în lipsa coeziunii necesare pentru formarea unor structuri naţionale care să îşi asume răspunderea normalizării situaţiei s-a trecut la atacuri la adresa trupelor străine, americane şi aliate. Este un anumit semnal pozitiv că se încearcă anumite tratative, negocieri cu reprezentanţii forţelor care s-au manifestat agresiv în ultima vreme, însă lucrurile sunt incerte şi nu se ştie cum vor evolua. Cert este că în momentul de faţă nu există o alternativă. Retragerea trupelor existente pe teritoriul Irakului nu ar fi o soluţie.

Horia Gruşcă: Sunt ţări care au în vedere şi o asemenea eventualitate.

Ion Iliescu: Da, dar dacă vorbim despre situaţia Irakului şi de pericol, de ce motivaţia prezenţei străine în această zonă atât de frământată? Afganistanul la început, Irakul acum. Nu există nici un fel de şansă ca retragerea imediată a trupelor să ducă la o normalizare, ci din contră. Ar ieşi un război civil de nu s-ar vedea om cu om. Este vorba de o situaţie foarte...

Horia Gruşcă: Dimpotrivă, se vorbeşte de suplimentarea trupelor. Americanii chiar au decis să trimită...

Ion Iliescu: Probabil va fi chiar nevoie de aşa ceva, mai ales în această perioadă până ce se încheagă... Care este obiectivul? De la 30 iunie să se poată transfera autoritatea unor structuri naţionale. S-a creat această structură provizorie, Consiliul Provizoriu, care să aprobe şi Constituţia. Constituţia a iscat controverse, a fost şi una din cauzele unor tensiuni. Deci încă nu se profilează exact această autoritate care să preia responsabilităţile procesului de normalizare din ţară. În această direcţie merg eforturile acuma, ca asistenţa militară străină să însemne nu accentuarea conflictelor militare; nimeni nu este interesat în aşa ceva, nu de aceea există această prezenţă, ci obiectivul ei este să asigure pacificarea climatului general din ţară şi închegarea unor structuri democratice, naţionale care să asigure trecerea spre o nouă situaţie calitativă. Ceea ce se discută în momentul de faţă este implicarea o­nU şi poate a NATO ca structură militară care să asigure coerenţa acestei acţiuni. În Consiliul de Securitate se discută, asta am discutat şi noi astăzi, suntem membri ai Consiliului de Securitate, vom avea chiar preşedinţia Consiliului în iulie, deci imediat după 30 iunie, şi am discutat şi despre mandatul României în cadrul Consiliului de Securitate în toată această perioadă de dezbatere a acestei situaţii, care este cea mai acută la ora actuală, şi modul în care şi organizaţia mondială, şi alte structuri internaţionale să poată interveni pentru a sprijini procesul de atenuare a stării conflictuale actuale şi de pregătire a unor premise spre normalizare. Deci în asemenea condiţiuni a pune problema retragerii trupelor străine este mai periculos decât riscurile exietente în situaţia...

Octavian Andronic: Se va putea vorbi şi despre o sporire a contingentului românesc în Irak?

Ion Iliescu: Nu despre asta am discutat. Noi, în toate angajamentele care le avem, am ajuns la o anumită limită. Cred că nu putem, şi asta a fost concluzia pe care am tras-o, nu putem suplimenta, vom căuta să ne adaptăm ca structuri. Spre exemplu, este o anumită solicitare pentru trupe de geniu, formaţiuni de specialişti pentru repararea drumurilor, de comunicaţii, ş.a.m.d. În structura formaţiunilor existente putem să gândim anumite adaptări, dar nu avem de gând să suplimentăm şi nici să ne retragem.

Octavian Andronic: Domnule preşedinte, în urmă cu un an, când purtaţi discuţii cu autorul acestei cărţi, recent apărute, Vladimir Tismăneanu - bănuiesc că vom vorbi şi despre ea - afirmaţi că decizia de a ne alătura coaliţiei formate de SUA a fost una corectă. Vă menţineţi această opinie şi astăzi? Care ar fi învăţămntele care s-ar putea trage din experienţa aceasta irakiană a ultimului an?

Ion Iliescu: Sigur, Irakul în sine comportă o analiză specială în legătură... Dar aci este greu să discuţi ce ar fi fost dacă nu ar fi fost sau ce ar fi fost allfel. Este o situaţie dată de la care trebuie să pornim. Noi am pornit de un singur considerent. În faţa unor situaţii care afectează stabilitatea internaţională în general, consolidarea Alianţei şi a solidarităţii transatlantice este un act necesar pentru eficienţa acţiunii internaţionale a tuturor celor interesaţi în combaterea terorismului, care este un pericol comun, şi pentru atenuarea focarelor de conflicte care afectează stabilitatea internaţională. Deci aceasta a fost judecata noastră. Noi nu am adoptat o poziţie partizană, am crezut că este şi nepotrivită discuţia Europa sau SUA. Era vorba că de faptul că, în cadrul UE, erau păreri diferite şi nouă ni s-a părut atunci, credem că nu am greşit, de fapt a fost acţiunea conjugată, opinia împărtăşită de toate cele 10 ţări care formau grupul noilor membri, pentru o aţiune solidară din acest punct de vedere şi ne menţinem acest punct de vedere.

Horia Gruşcă: Domnule preşedinte, iertaţi-mă că vă întrerup, dar sunt nevoit să vă amintesc că tot aici, la "Starea naţiunii", cu o ediţie înainte de cea pe care am pomenit-o mai devreme, când discutam, încă nu începuse războiul, era imediat după ce secretarul de stat american, Collin Powell, făcuse o demonstraţie la o­nU, în Consiliul de Securitate, privind dovezile legate de armele de distrugere în masă - acesta a fost motivul intervenţiei în Irak. Nu mai departe de 18 martie, preşedintele Poloniei, Alexandr Kwasniewski, spune: "Polonia a fost păcălită în privinţa armelor de distrugere în masă ale Irakului". Vă simţiţi păcălit? Este vorba de informaţiile care ne-au fost prezentate şi le-au fost prezentate aliaţilor americani la acea dată şi care nu numai că nu au fost confirmate între timp, dar au apărut şi tot felul de suspiciuni legate de manipularea anumitor informaţii.

Ion Iliescu: Preşedintele Kwasniewski şi-a mai modificat puţin...

Horia Gruşcă: Nu, a rămas pe poziţie şi, sigur, Polonia nu renunţă la sprijinirea americanilor.

Ion Iliescu: Noi atunci nu am stat să judecăm adevărul argumentelor aduse, ci am pornit de la un element de bază, un criteriu esenţial, al solidarităţii şi acţiunii unitare în faţa unei situaţii date. Că ar fi fost mai bine ca această chestiune să aibă o acoperire a organizaţiei internaţionale, asta am spus-o oricând, dar de fapt exista o rezoluţie acoperitoare a Consiliului de Securitate cu privire la administraţia veche irakiană şi care a stat la baza, de fapt, a acestei acţiuni, independent de confirmarea sau nu a suspiciunilor cu privire la arme de distrugere în masă. Deci chestiunea era mai larg puţin abordată.

Horia Gruşcă: Categoric, lucrurile sunt consumate, ne aflăm într-o fază în care criza trebuie administrată şi eventual trebuie dres ceea ce s-a întâmplat. Pe de altă parte, există şi păreri din partea unor oficiali, unor persoane autorizate cum că intervenţia din Irak a făcut mai mult rău. Şi am să vă citez ce a spus, de exemplu, preşedintele Comisiei Europene, Romano Prodi, care, după atentatele de la Madrid din 11 martie, spunea: "Terorismul este infinit mai puternic în prezent decât cu un an în urmă. Bilanţul războiului din Irak este negativ în Irak şi în afara Irakului" - Istanbul, Moscova, Madrid, enumera oraşele în care au avut loc atentate. Terorismul, mai spune el, care ar fi trebuit oprit prin acest război, este infinit mai puternic la un an de la începerea războiului. Hans Blix, şeful inspectorilor o­nU din Irak, în 14 martie spunea: "Războiul din Irak a dat un nou impuls terorismului în loc să îl oprească. Războiul şi consecinţele lui reprezintă un rău mai mare decât Saddam". In fine, Richard Clarke, coordonator al administraţiei americane pe probleme antiteroriste: "Nimic din ce ar fi putut face America nu ar fu furnizat pentru Al Qaeda şi pentru noile generaţii de grupări clonate din ea un mecanism de recrutare mai bun decât invadarea neprovocată a unei ţări arabe bogate în petrol". Există şi această viziune că s-a deschis un soi de cutia Pandorei în Irak. Iertaţi-mă, în clipa de faţă acţionează în Irak se pare Al Qaeda şi grupări teroriste care nu existau acum un an.

Ion Iliescu: Da, aşa este. Au existat chiar înainte de acest lucru păreri care erau destul de avizate ale unor lideri din regiune, cunoscători ai stării de lucruri şi care erau adversari ai lui Saddam Hussein şi care avertizau asupra unui lucru: "Sigur, se poate găsi o cale de înlăturare a lui Saddam, lichidarea lui fizică sau înlăturarea într-o formă sau alta. Problema este ce va fi după, cum anume se va asigura o evoluţie normală post-Saddam". Şi iată că se confirmă: aceste temeri aveau un fundament real. Dar aşa cum spuneam, suntem post-factum. Ceea ce trebuie să ne propună acum /.../ este să vedem care este cea mai bună cale de a ieşi din această situaţie. Deci eu cred că, în momentul de faţă, trebuie găsite căi care să asigure o acţiune solidară a comunităţii internaţionale şi inclusiv o cale de prezenţă a organizaţiei internaţionale care să dea legitimitate şi autoritate acestei acţiuni şi o comunicare cu opinia publică irakiană că toată această prezenţă nu este ostilă intereselor ţării, ci din contră, caută să sprijine normalizarea situaţiei din ţară şi deschiderea unei căi noi de dezvoltare a societăţii irakiene. Problema se vede că nu este simplă. Au apărut la suprafaţă conflicte interne care înainte erau înăbuşite de existenţa dictaturii lui Saddam Hussein, deci conflictul acesta între şiiţi şi suniţi. Şiiţii ca populaţie majoritară, care sub regimul Hussein era oprimată, care acum revendică o poziţie de comandă în noua situaţie. Inclusiv dezbaterea pe constituţie a pornit de la această chestiune, de asigurare a acestei predominanţe şi a acestui rol, a acestei poziţii de populaţie majoritară a ţării.

Horia Gruşcă: Pe de altă parte, sunt situaţii în care a apărut şi o apropiere între cele două grupări, între şiiţi şi suniţi, ceea ce nimeni nu anticipa în faţa ocupaţiei.

Ion Iliescu: Este o chestiue de conjunctură. Este un sentiment de...Este o reacţie de psihologie socială în faţa unor străini, indiferent cum se prezintă ei şi, când situaţia s-a deteriorat pe toate planurile, mai ales, toată populaţia suferă în momentul de faţă. Situaţia economică, situaţia socială, toate funcţionalităţile infrastructurilor, serviciilor publice sunt în suferinţă. În aceste condiţii, prezenţa unor străini creează şi o asemenea tendinţă de solidarizare naţională faţă de prezenţa străină. Tocmai în asta constă complicaţia situaţiei.

Octavian Andronic: Domnule preşedinte, există temeri justificate că am putea deveni o ţintă pentru atacuri teroriste datorită participării noastre acţiunea forţelor coaliţiei?

Ion Iliescu: Sper să nu şi, din toate ecourile pe care le avem de la reprezentanţii noştri, militarii noştri, există o relaţie cu populaţia unde se află militarii noştri relativ normală, adică oamenii nu privesc cu ostilitate trupele române şi reprezentanţii lor. În problemele pe care le au cu autorităţile locale, cu cetăţenii, este o atitudine mai amicală faţă de noi. Şi sperăm să se cultive o asemenea relaţie.

Horia Gruşcă: Eu mă gândeam că întrebarea domnului Andronic bate mai departe şi că nu este vorba doar de românii din Irak. Riscul unor acţiuni teroriste.

Ion Iliescu: Nu, dar era vorba de acest lucru, de prezenţa noastră în Irak. Deocamdată nu sunt semne care să prezinte un pericol din acest punct de vedere dar, sigur, totul este posibil în această evoluţie, nu întotdeauna raţională a unor...

Horia Gruşcă: Vorbim de terorism. Unii spun fenomen, alţii flagel. Nu vi se pare că lumea de astăzi este extrem de preocupată, sigur, pe bună dreptate, să trateze simptomele unei boli şi nimeni nu mai are grijă de cauze, nu îşi mai pune întrebări de ce se întâmplă aceste lucruri. Se face ceva în această direcţie? Sigur, asta este urgenţa, asta este prioritatea.

Ion Iliescu: Aşa se întâmplă întotdeauna. Efectele sunt cele care impresionează şi care generează reacţii. Investigarea şi perceperea cauzelor este o chestiune mai profundă şi nu totdeauna este în primă atenţie. În toată istoria s-a văzut acest lucru. Din păcate, acest început de secol apare cu acest fenomen care a căpătat o extensiune la scară planetară în condiţiile globalizării, pentru că acum, cu cinci decenii în urmă, foarte fenomene erau oarecum izolate. Acum nimic nu mai rămâne fără efecte la scară globală. De aceea toate procesele, şi pozitive şi negative, au o dinamică şi o extensiune mult mai rapidă. Şi terorismul a apărut ca un fenomen, ca un flagel internaţional care afectează situaţia tuturor ţărilor; de aceea este o solidaritate importantă. Dar una din cauze, sigur nu este o cauză, pentru că au fost discuţii pe această temă, dacă sărăcia este sau alimentează terorismul şi s-a constatat că fenomenele de terorism nu sunt în primul rând în ţările cele mai sărace din lume. Grupările acestea, de regulă chiar Al Qaeda, şi Osama Bin Laden provin dintr-o familie de milionari din Arabia Saudită.

Horia Gruşcă: Vorbim de iniţiatori nu de sinucigaşii care nu au cu ce se îmbrăca, cum se întâmpla cu talibanii din Afganistan care nu erau bogaţi.

Ion Iliescu: Tocmai. Sigur, dar în cadrul fenomenului acesta al terorismului, deci se constată prezenţa lui nu atât şi nu numai în ţările sărace sau nu atât acolo, cât mai ales se extinde în alte zone. Dar eu cred că, totuşi, sărăcia la nivel planetar, discrepanţele uriaşe între săracii şi bogaţii lumii este un stimul şi un factor încurajator. Deci abordarea problemelor esenţiale ale lumii contemporane, sărăcia ca fenomen endemic şi discrepanţele care se adâncesc chiar pe măsură ce lumea devine mai bogată. În 50 de ani omenirea a devenit de şapte ori mai bogată. Produsul mondial global s-a amplificat de şapte ori. Sărăcia nu s-a diminuat, iar discrepanţele cresc. Noile tehnologii informaţionale constituie o şansă pentru lumea rămasă în urmă, pentru ţările sărace, să aibă direct acces la sursele cunoaşterii, care este şi vectorul esenţial al progresului contemporan. Dar în loc să atenueze acest nou instrument tehnologic, discrepanţele, din contră... a apărut "digital devide", adică această discrepenţă bazată tocmai pe şansele mai mici ale celor săraci de a putea folosi aceste achiziţii ale tehnologiei. De aceea şi aceste probleme au devenit problemele majore în toate dezbaterile internaţionale pe problematica globală şi eu cred că abordarea acestor probleme ar reteza una din sursele de alimentare a acestor fenomene de fanatism care domină lumea. Dar sigur, fanatismul are şi alte rădăcini, are şi alte resurse. Deosebirile acestea între civilizaţii şi nevoia de a lua în considerare deosebirile, că nu se poate extinde extrapola o anumită experienţă, anumite valori într-o lume care are cu totul alte valori, alte percepţii, altă psihologie socială.

Octavian Andronic: De aici şi o explicaţie a eşecului.

Ion Iliescu: Păi da, asta este cauza eşecului în Irak, pentru că s-a încercat de o manieră, eu zic cam fixistă, rigidă...

Octavian Andronic: Transferul unui model.

Ion Iliescu: ... să mergem cu drapelele desfăşurate ale ideii de libertate şi lumea o să ne primească cu braţele deschise şi o să ne aplaude. Deci lucrurile trebuiesc gândite mai profund.

Horia Gruşcă: Îmi cer scuze domnule Andronic, dar vreau să semnalez un mesaj de la un telespectator care este cumva legat de situaţiile, cauzele eventuale ale terorismului şi v-a trimis un mesaj prin e-mail, ing. Andrei Iliescu care spune, nu am să citez întregul mesaj: "Domnul preşedinte al SUA, George Bush, a susţinut recent - este vorba de ziua de ieri din câte ştiu eu - dreptul Israelului de a păstra unele din teritoriile ocupate în 1967". Domnia sa face şi o sinteză a istoricului din zonă, dar se întreabă: "Oare acest demers nu va complica situaţia din Orientul Apropiat, dând apă la moară şi mai mult acţiunilor teroriste? Care consideraţi că va fi poziţia României faţă de această problemă?"

Ion Iliescu: Sigur, este o altă sursă de tensiuni în Orientul Apropiat. Conflictul arabo-isarelian şi abordarea de pe poziţii de forţă a acestor probleme, în orice context, dar şi în contextul dat, s-a văzut că nu este soluţia potrivită. Deci tot calea dialogului şi înţelegerii trebuie căutată. Din păcate, a fost compromisă această cale. A fost un moment de vârf Rabin-Peres cu Yasser Arafat, care au ajuns, în fine, două părţi care păreau ireconciliabile, să poată dialoga, să poată discuta, să poată proiecta o perspectivă. Şi a apărut o situaţie nouă, s-a creat Autoritatea Palestiniană. Trebuia mers mai departe. Din păcate, procesul a făcut un pas înapoi. Sigur, sunt complexe aceste probleme, este greu să le poţi judeca din afară şi trebuiesc, sigur, luate în considerare şi SUA prin poziţiile pe care le adoptă sunt, la rândul lor în faţa unei dificultăţi de a percepe realitatea în toată complexitatea ei şi de a adopta poziţia cea mai echilibrată, comunitatea internaţională, în general. Dar mie mi se pare că şi aci, ca şi oriunde, în orice altă situaţie calea înţeleaptă este calea soluţiilor care să convină ambelor părţi, calea dialogului, calea concesiilor reciproce.

Octavian Andronic: Domnule preşedinte, să revenim din Irak în România şi de la flagelul terorismului la flagelul corupţiei. Din câte îmi amintesc eu, este pentru prima data când pe ordinea de zi a CSAT a figurat problema corupţiei. Este un simptom sau un semnal?

Ion Iliescu: A trecut un an şi ceva de când a luat fiinţă această instituţie şi am acceptat această propunere...

Octavian Andronic: Vă referiţi la PNA.

Ion Iliescu: La PNA. Şi am acceptat această propunere, ţinând seama că este o problemă foarte importantă pentru noi prezentarea unei informări din partea procurorului general al PNA în legătură cu experienţa de până acum a acestei instituţii şi rezultatele care s-au înregistrat. Deci am introdus pe ordinea de zi o informare din partea procurorului general al PNA care a fost ca atare receptată de CSAT şi am vrut să dăm şi un semnal din acest punct de vedere cu aprecierea pe care am făcut-o că această instituţie totuşi reprezintă ceva. Şi legea care a generat acest lucru, şi pachetul de legi anticorupţie, şi modul în care această instituţie chemată să se ocupe în mod exclusiv de această problemă acţionează şi că există şi rezultate notabile din acest punct de vedere şi în ce priveşte marea corupţie, şi chiar am cerut să se prezinte chiar o informare mai completă pentru opinia publică privind diverse cauze care au fost abordate de PNA şi importanţa lor prin valoarea prejudiciilor ca să ştim ce înseamnă marea corupţie. Mare corupţie, este vorba de fenomene care afectează economia prin valori foarte mari, pe de o parte, sau prin poziţia protagoniştilor unor asemenea cauze şi deci, şi dintr-un punct de vedere, şi din altul, PNA a abordat aceste probleme. În acelaşi timp s-a dezbătut importanţa corupţiei mici care este mai puţin spectaculoasă, dar este la tot pasul şi care afectează mai ales aproape pe fiecare cetăţean al ţării. Şi în aceeaşi măsură în care PNA să îşi consolideze, şi am şi aprobat câteva măsuri, guvernul de asemenea a luat câteva măsuri pentru completarea efectivelor PNA, consolidarea structurilor ale şi intensificarea acestor măsuri şi o mai bună conlucrare cu toţi factorii care... Pentru că PNA ia şi judecă ceea ce i se oferă. Deci şi poliţie, şi serviciile de informaţii, şi organele de control guvernamentale, pentru ca să se închege o acţiune conjugată mai eficace, mai viguroasă. În acelaşi timp, şi Procuratura în general, şi toate celelalte instituţii, atacarea fenomenelor de corupţie în toate înfăţişările ei. Printre altele, zilele acestea sau, mă rog, în ultima vreme, am fost confruntat cu câteva chestiuni. Sunt oameni care se prezintă, adică apropo de traficul de influenţă. Şi văd că sunt destul de frecvente năravurile unora. Merg şi se prezintă: "Sunt rudă cu Iliescu. Mă cunosc cu el şi, vorba aia, luă cafeaua împreună". Ca să impresioneze şi să capete rezolvări pe care nu le capătă altfel. Sau apelează că "de la Cotroceni" are nu ştiu ce. Unii s-au prezentat falşi consilieri la Cotroceni, cu documente falsificate. Dar nu numai de Iliescu şi de Cotroceni este vorba, dar de foarte multe alte instituţii şi autorităţi şi de aceea aş face un apel direct de astă dată: în asemenea situaţii, nimeni să nu se lase impresionat de asemenea şarlatani, pentru că este una din pârghiile unor asemenea fenomene care deranjează pe toată lumea. Există o singură regulă, legea este una pentru toţi, nimeni nu trebuie să profite de poziţia pe care o are în stat, în adminstraţie nici el personal, nici rudele şi prietenii acestuia, nici grupurile de interese şi cei care se folosesc de aşa ceva să fie imediat dezvăluiţi organelor sau...

Octavian Andronic: Aveţi cunoştinţă de cazuri concrete de acest gen?

Ion Iliescu: Da, şi am luat măsuri din acest punct de vedere.

Octavian Andronic: Domnule preşedinte, aş vrea să fac o mică paranteză. Sigur că da, a fost o notă bună pentru PNA şi cred că ei vor putea să lucreze puţin mai bine şi mai decontractat, având în vedere încrederea de care se bucură. Însă opinia publică resimte, se simte frustrată de faptul că în "recolta" PNA nu apar "peştii mari" ai domnului Verheugen. Acuma, bineînţeles, este greu de câte ori dai cu undiţa să scoţi un peşte mare. Un peşte mare se prinde...

Horia Gruşcă: De ce ai domnului Verheugen? Ai noştri.

Octavian Andronic: Ai noştri, este adevărat. Domnule preşedinte, credeţi însă că principalul obiectiv este să băgăm la puşcărie cât mai mulţi oameni, sau să descurajăm mai degrabă acest fenomen? Există o grămadă de referiri la marea corupţie, dar referiri foarte vagi. Nimeni nu pune degetul pe marea corupţie, deşi toată lumea pare să ştie cine sunt aceşti mari corupţi. Nu cumva este vorba de un fenomen de voinţă politică de a-i retrage din linia deciziilor pe cei suspectaţi de a nu fi foarte o­neşti? Poate că ar fi o măsură mai eficientă decât să tot aşteptăm prinderea lor cu cârligele şi cu harpoanele PNA?

Ion Iliescu: Toate măsurile sunt valabile şi necesare. Pe de o parte, cei care încalcă legea şi se fac vinovaţi de fapte penale; indiferent de poziţia socială, de responsabilităţi trebuie să răspundă în faţa legii. Asta este una. Pe de altă parte, trebuiesc curmate anumite năravuri la care m-am şi referit, dar acestea sunt uneori şi cu extensiune mai mare. Şi aceste chestiuni trebuiesc retezate. Deci nu trebuie în nici un fel să se omită şi să se ocolească asemenea chestiuni. Trebuie legea şi regulile care există să... Procesele de privatizare. Există o anumită reglementare, totul... Am vorbit de transparenţă, că de unde apar asemenea fenomene: trafic de influenţă, grupuri de interese care se folosesc de legături subterane. În loc să meargă pe uşa din faţă, se face o privatizare, se face o licitaţie, totul este deschis, totul este transparent şi se judecă pe bază de criterii obiective care se stabilesc, asta este o chestiune. Deasemeni, eliminarea factorilor subiectivi, dacă vorbim şi de mica corupţie. Cât mai puţin cetăţeanul să fie în contact cu nişte intermediari care, pentru a-i facilita să ajungă nu ştiu unde, trebuie să încaseze o mită. Să căutăm să elimină aceşti intermediari de tot felul. Introducerea tehnicilor moderne, tehnologia informaţiei, este o cale pentru a elimina intermediarii şi factorul subiectiv, omul, care totdeauna este factor aleatoriu. Deci să ai asemenea instrumente care să vină în sprijinul cetăţeanului, să îi înlăture acest pericol al intermediarului incorect. Dacă toţi ar fi corecţi nu ar mai fi probleme, dar, din păcate, este...

Octavian Andronic: Avem o justiţie suficient de independentă ca să poată să procedeze la...

Ion Iliescu: Nu problema este independenţa justiţiei. Iarăşi apar năravuri ale oamenilor, că primesc şi eu multe scrisori, am vazut şi din ce au venit acum. Oamenii se plâng şi sentimentul este ca justiţia nu este corectă sau, mă rog, cel cu care a avut el de-a face. A avut un proces, a pierdut, deci este incorect şi este corupt judecătorul respectiv sau...

Horia Gruşcă: Să ştiţi că nu este vorba neapărat de oameni care au avut de-a face cu justiţia, ci de simpli observatori care şi, şi vă citez din mesajul unui telespectator care semenează "Mihai", de asemenea un mesaj primit pe e-mail. "Cum Dumnezeu se întâmplă că unii fură 60 de milioane de dolari şi stau după gratii doar 5 ani, iar alţii care fură o icoană sau un încearcă să fure un portofel pot sta 15 ani?" Este o întrebare de bun simţ, vorbind de...

Ion Iliescu: Asta nu are încărcătură politică. Există o lege, reglementări pe baza cărora judecă judecătorul şi este, cum să spun, decizia lui total independentă. Este şi inamovibil, şi total independent judecătorul în judecăţile sale. Asta ţine şi de profesionalismul judecătorului, de corectitudinea lui. Eu nu cred că cei mai mulţi judecători nu sunt oameni corecţi şi că nu încearcă să îşi facă bine meseria. Pot să fie şi judecători corupţi şi s-a vazut, PNA nu a ocolit nici asemenea cazuri de judecători, de procurori care au procedat incorect şi formează de asemenea obiectul unor acţiuni penalizatoare corespunzătoare. Dar sunt şi probleme legate de profesionalism.

Horia Gruşcă: Eu cred că mai este un aspect. Acel mic tâlhar, hoţ, cum să îi spun, care încearcă să fure un telefon probabil că nu îşi permite nici un avocat bun, nu îşi permite nici să urmeze toate căile pe care i le oferă justiţia, aşa cum este, în timp ce persoana care fură 60 de milioane de dolari poate face toate aceste lucruri. Dar, iertaţi-mă, eu am totuşi nedumerire revenind la prezenţa domnului Amarie astăzi la CSAT. Înţeleg că a fost apreciată competenţa PNA şi i s-a recomandat totuşi abordarea cu mai mult curaj a fenomenului corupţiei. Să înţeleg că i-a lipsit curajul până acum PNA-ului sau cine ameninţă PNA?

Ion Iliescu: Nu despre asta este vorba, ci ceea ce am discutat noi a fost despre cooperarea mai activă şi sprijinul mai activ din partea tuturor instituţiilor chemate să ajute în această acţiune. PNA-ul singur nu poate să le rezolve. Şi eu cred, asta am şi apreciat, că s-au ameliorat, că au fost multe stângăcii la început. Deci şi conlucrarea cu poliţia, cu Ministerul de Interne, conlucrarea cu SRI, cu sistemul de control guvernamental administrativ sau financiar, ş.a.m.d. Deci este o întreagă structură care trebuie să lucreze unitar, mână în mână, ca să dea şi eficienţa necesară PNA. Şi apoi urmează faza următoare, instanţele de judecată care să finalizeze cercetările PNA.

Horia Gruşcă: Eu v-am citat dintr-o declaraţie făcută după prezenţa domniei sale la CSAT şi vorbeşte de abordarea cu mai mult curaj a fenomenului corupţiei.

Ion Iliescu: Nu, în comunicatul nostru nu este aşa...

Horia Gruşcă: Nu este vorba de comunicat.

Ion Iliescu: Deci documentul oficial care exprimă poziţia CSAT este următoarea: "Procurorul general PNA a prezentat o informare asupra activităţii PNA în combaterea şi stoparea fenomenului corupţiei. S-a apreciat că în realizarea atribuţiilor ce îi revin, potrivit legii, acesta a acţionat cu competenţă pentru prevenirea şi combaterea infracţiunilor de corupţie, a celor conexe şi asimilate lor. Consiliul a aprobat strategia privind dezvoltarea instituţională a PNA în vederea consolidării autonomiei şi creşterii rolului său în combaterea marii corupţii". Asta este aprecierea CSAT.

Horia Gruşcă: Iertaţi-mă, aţi citat din comunicatul oficial. Suntem aici, ne aflăm doi ziarişti care suntem obligaţi să încercăm să aflăm mai multe pentru a-i lămuri pe oameni. Nu mi se pare nimic nefiresc faptul că...

Ion Iliescu: Nu, nu, eu am crezut că vă referiţi la aprecierea CSAT.

Horia Gruşcă: Pe de altă parte, îmi aduc aminte că domnul Amarie a mai dat de înţeles în alte ocazii că exista multă lume nemulţumită de activitatea PNA.

Ion Iliescu: Este firesc.

Octavian Andronic: Multă lume coruptă.

Horia Gruşcă: Asta era următoarea legătură. Mi se pare firesc că dacă există nemulţumiţi care fac eventual presiuni şi atunci vine vorba de curaj, ar fi uşor de ajuns măcar la o parte din probleme.

Ion Iliescu: Nu ştiu. Deci s-a creat PNA nu pentru ca să creeze mulţumiri, ci tocmai ca să creeze nemulţumiri. Să creeze mulţumiri la marea majoritate a populaţiei ţării şi să creeze preocupare şi temeri din partea celor care sunt certaţi cu legea. Asta şi vrem. Să creeze nemulţumiri din partea celor care nu sunt lăsaţi să încalce legea şi să comită infracţiuni. Deci, dacă sunt asemenea nemulţumiri, eu cred că este un semnal bun.

Octavian Andronic: Domnule preşedinte, de la corupţie la opulenţă şi la sfidarea celor printre care trăim nu este decât un pas. În urmă cu un an, după ziua de naştere, transormată într-o sărbătoare locală de către un primar din ţară, aţi avut cuvinte destul de aspre la adresa modului în care acesta a procedat. Aţi calificat-o, nu ştiu, poate că citez eronat, ca un fel de mitocănie. De data aceasta însă, o nouă manifestare de caritate de Paşte, s-a bucurat din partea dvs. de un tratatament mai nuanţat. Este vorba de domnul Sechelariu. Aţi spus, dacă nu mă înşel, că această caritate nu trebuie să se transforme în circ. Numai că actele de caritate, în momentul de faţă, se înmulţesc invers proporţional cu numărul zilelor rămase până la alegeri. Unde se poate pune o barieră între legitimitatea actului de caritate şi mobilului strict politic?

Ion Iliescu: Sigur, nu totdeauna este foarte uşor să faci această despărţire riguroasă. Dar eu am abordat ambele aspecte, ambele faţete ale problemei. Pe de o parte, nu putem să dezavuăm orice act de caritate şi este o practică la noi - şi de Crăciun, şi de Paşte - autorităţile locale, autorităţile în general, caută să facă asemenea gesturi în sprijinul celor în nevoie. Asta nu poate fi condamnat. Este un gest uman şi cu o anumnită tradiţie. Când însă acte de caritate se transformă în instrumente de convins, de faţadă sau devin instrumente de propagandă electorală, asta este anormal şi trebuie dezaprobat. Deci am dezaprobat actele formale şi folosirea politică a unor asemenea chestiuni, dar, am zis, trebuie să tratăm ca un act firesc când autorităţile locale se interesează de... merg la case de copii, la case de bătrâni, familii în nevoi şi acordă un anumit sprijin. Asta nu este nimic nefiresc. Deci mi s-a părut exagerată şi una, şi alta.

Horia Gruşcă: Pe de altă parte, vorbind de suspiciunile legate de această generozitate dezinteresată sau interesată, sunt exemple care mie mi se pare că dovedesc limepede tenta electorală. Deunăzi, una dintre colegele mele mi-a povestit cum a fost abordată în preajma Poştei Vitan acum, cu ocazia sărbătorilor de Paşte, de un tânăr care i-a oferit o sacoşă cu cozonac şi o sticlă de vin. Acuma sacoşa avea pe o parte sigla partidului, pe partea cealaltă numele primarului de sector. Trebuie să vă mai spun că persoana în cauză, colega mea, este, cum să spun, o vedetă a televiziunii, deci în nici un caz nu arăta ca o persoană nevoiaşă. V-o prezint după emisiune dacă... Sau putem vorbi de un alt exemplu de nişte panori în care un primar...

Ion Iliescu: Sunt năravuri şi năravuri.

Horia Gruşcă: ...un primar le urează locuitorilor din ograda sa "Paşte fericit!", numele mare scris cu litere de o şchioapă al primarului, după care, dedesupt, mic de tot, şi "Sărbători fericite", de parcă asta ar fi logica mesajelor.

Ion Iliescu: Nu, au fost gesturi mai caricaturale din acest punct de vedere. Adică gestul acelui om cu bani mulţi care a aruncat banii, hârtiile bancnote, ca să se repeadă săracii să le strângă. Este un gest lipst de civilizaţie, lipsit de...

Octavian Andronic: Este mitocănesc.

Ion Iliescu: E mitocănesc.

Horia Gruşcă: Ca să vă dovedesc că există şi o sensibilitate din partea unor alegători faţă de asemenea gesturi, am să vă citez dintr-o scrisoare pe care aţi primit-o semnată de un tânăr de 21 de ani şi care v-a scris în felul următor: "Mă gândesc că vin alegerile şi că mă gândesc cu ce partid să mai votez pentru ca în viitor să fie mai bine. Domnule preşedinte, cu tot respectul şi cu toată sinceritatea, v-aş ruga în numele lui Dumnezeu să ne ajutaţi şi pe noi cu 1000 de euro, pentru că nu avem acasă curent electric. Dacă aveţi credinţă pentru a ne trimite aceşti bani, noi toţi membrii familiei vom vota cu PDSR".

Ion Iliescu: Deci eu în primul rând nu sunt agent electoral PDSR.

Horia Gruşcă: Este vorba de percepţia unui om aflat în nevoie, care este dispus pentru un ajutor să îşi votul.

Ion Iliescu: Sigur. Aşa e. Sunt şi asemenea efecte.

Octavian Andronic: Domnule preşedinte, echipa dvs cunoaşte un moment tragic prin dispariţia unuia dintre...

Ion Iliescu: Colaboratori.

Octavian Andronic: ...principalii dvs colaboratori şi vă transmitem şi noi totodată condoleanţele de cuviinţă.

Ion Iliescu: Este vorba de poetul, scriitorul Aurel Zăinescu, care...

Octavian Andronic: Aş vrea să vă pun o întrebare legată de un alt colaborator al dvs. V-a surprins adeziunea lui Eugen Mihăescu la PRM? Eugen Mihăescu este un artist, un mare artist, el s-a aflat în preajma dvs cel puţin în două momente importante, două campanii electorale şi cred că îl preţuiţi, cel puţin ca artist. Vreau să vă întreb dacă v-a surprins evoluţia şi opţiunea politică pe care a avut-o el?

Ion Iliescu: Da.

Octavian Andronic: Nu vă aşteptaţi la o...

Ion Iliescu: Chiar la aşa ceva, nu. La excentricităţi, eram obişnuit cu acest lucru, dar chiar un asemenea gest m-a surprins. Dar nu vreau să comemtez, am spus, este opţiunea fiecăruia, fiecare gândeşte cu capul propriu, nu poţi să judeci pentru ceea ce optează pe nimeni, dar prin aceasta s-a pus singur în afara unor reguli în ceea ce priveşte statutul său de diplomat.

Octavian Andronic: Deci, înţeleg că nu mai este compatibil cu statutul de diplomat.

Ion Iliescu: Prin lege este incompatibil.

Octavian Andronic: Revocarea lui nu ar putea să apară ca o răzbunare politică?

Ion Iliescu: De ce? Eu să mă răzbun? Pe cine, pe Eugen Mihăescu? De unde? Dar este o regulă. Legea personalului diplomatic spune foarte clar acest lucru. Ambasadorii nu au voie să fie şi diplomaţii în general. Nu este situaţia miniştrilor care fac parte dintr-un cabinet, care poate să fie sprijiniţi de un partid sau un grup de partide. Dar pentru corpul diplomatic în general, legea prevede foarte clar incompatibilitatea.

Octavian Andronic: Deşi îmi amintesc că un fost ambasador, domnul Ceauşu, de pildă, aderase la un partid în timpul mandatului, în trecuta guvernare.

Ion Iliescu: Nu îmi amintesc dacă în timpul mandatului sau părăsind mandatul, nu mai ţin minte exact. Dar ăsta este un exemplu în plus că este inacceptabil aşa ceva.

Horia Gruşcă: Eu vă propun să mai revenim la oamenii avuţi. A făcut mare vâlvă în ultimele săptămâni, poate exagerez, dar a fost pe prima pagină a ziarelor şi într-o mulţime de emisuni televizate dezbătută această intenţie anunţată de primul ministru de a impozita cu 90% averile. Formularea iniţială era, "nejustificate". Este vorba de avrile ilegale, presupun, sau... Oricum, în continuare, în ciuda acestor emnisiuni de care am pomenit şi a unor declaraţii, domneşte încă o mare confuzie.

Octavian Andronic: Mai ales că dvs aţi amendat această chestiune, propunând chiar...

Horia Gruşcă: Confiscarea averilor...

Ion Iliescu: Averile ilicite trebuiesc nu impozitate, ci confiscate, am spus eu. Şi acest lucru cred că se va concretiza într-un proiect de lege şi asta completează pachetul de acte legislative care caută să limiteze abuzurile din acest punct de vedere din partea unor demnitari. Şi în legătură cu declararea averilor, cu declararea surselor acestor averi, cu incompatibilităţi. Deci aceste chestiuni necesită nişte precizări în plus. Eu chiar aş impune, aş impune şi partidelor acum, când îşi desemnează candidaţii, să ceară declaraţii mult mai riguroase, chiar mai riguroase decât prevederile legale cu privire la avere şi la sursa îmbogăţirii. Asta susţin nu numai la demnitari. Dar acuma suntem în alegeri, deci pentru cei care vor fi candidaţi la alegerile locale, pentru cei propuşi pentru alegerile prezidenţiale. Să spună fiecare ce avere avea în 1990, cât are astăzi, de unde provine diferenţa. Şi să fie transparent acest lucru, să ştie lumea cu cine are de-a face. Să justifice şi limitat nu numai la el ca persoană, ci şi la familie, rudele de primul grad şi aşa mai departe. Adică sunt nişte lucruri care trebuie...

Octavian Andronic: Credeţi că vechea lege ceauşistă a “ilicitului” ar putea constitui un model pentru o astfel de reglementare?

Ion Iliescu: Nu ştiu dacă îmi amintesc exact conţinutul legii respective, dar putem să ne referim la situaţia de fapt. Asta nu înseamnă să blamăm oamenii care pot să se îmbogăţească pe căi corecte, prin munca proprie, prin eficienţa sa, prin spiritul întreprinzător. Ne aflăm într-o lume a economiei de piaţă şi pot să fie oameni care ştiu să facă afaceri şi ştiu să câştige foarte bine. Nu este nici o problemă, dacă totul este făcut respectând legile, în contextul dat legal, conform regulilor desfăşurării proceselor economice, dar să se ştie, să fie lucrul foarte limpede. Însă un funcţionar public, un demnitar nu are cum să aibă alte venituri decât cele care sunt stabilite prin lege. Salarii mai mari sau mici, atâtea cât sunt ele, atâtea sunt. Şi lucrurile să fie limpezi pentru toată lumea.

Octavian Andronic: În orice caz, o asemenea lege va trebui foarte bine gândită şi fundamentată pentru a nu deveni un instrument de presiune sau de şantaj politic în ultimă instanţă, pentru că...

Ion Iliescu: Sigur că da. Aşa este.

Octavian Andronic: Acest lucru este oricând posibil.

Ion Iliescu: Eu am spus totdeauna: noi, pe de o parte, trebuie să introducem rigoare din acest punct de vedere pentru funcţionarii statului, pentru funcţionarii publici şi pentru slujbaşii cetăţeanului, că asta sunt fucţionarii de stat, sunt slujbaşi ai cetăţeanului. Că este prim-ministru sau ministru, că este deputat sau senator, sau primar, sau consilier judeţean, toţi sunt în slujba cetăţeanului care i-a ales sau pentru care trebuie să lucreze. Nu cetăţeanul este lui subordonat, ci el este subordonat cetăţeanului şi intereselor cetăţeneşti. Şi de aceea el trebuie să fie pur precum cristalul şi să fie transparentă activitatea sa şi sursele de venituri pe care le are atât el cât şi cei din jurul său. De asemenea, el este interesat să nu se lase exploatat de nişte rude avide de îmbogăţire, folosindu-se de poziţia lui. Că se întâmplă şi acest lucru. În jurul lui roiesc oameni fie din mediul familial, sau din relaţiile de prietenie, care se îmbogăţesc în contul demnitarului respectiv, care el probabil nu are forţa necesară ca să de delimiteze de ei, ei au neobrăzarea ca să se folosească, să vorbească în numele lui şi să se folosească de relaţia cu această personalitate. Ei, asemenea chestiuni care, din păcate, în societatea românească au rădăcini adânci şi în istoria mai îndepărtată sau mai apropiată, astea trebuie să le curmăm. Şi în astea trebuie să constea şi esenţa legii, şi acţiunea practică în aplicarea acestor prevederi legale. Este un an din acest punct de vedere potrivit, este un an electoral, haideţi să nu mai vorbim numai la principiu de asemenea chestiuni, să încercăm să concretizăm asta cu prilejul desemnării candidaţilor. Şi este datoria şi a patidelor să o facă cu transparenţă, cu toţi pe care îi prezintă în faţa cetăţenilor. Ei, pe de o parte, trebuie să fie interesaţi să se prezinte foarte clar în faţa oamenilor să vadă cu cine au de-a face şi că într-adevăr pot să aibă creditul necesar şi încrederea cetăţenilor ca să fie şi aleşi şi apoi să acţioneze în consecinţă.

Horia Gruşcă: Vorbim de transparenţă. Preşedintele Curţii de Conturi, Dan Drosu Şaguna, declara la mijlocul liunii trecute că, dacă instituţia pe care o conduce va fi împiedicată să verifice finanţarea partidelor politice şi a campaniilor electorale, potrivit Legii 43 de anul trecut, îşi va prezenta demisia în faţa Parlamentului. Acum, este drept, el a evitat să spună din partea cui ar veni aceste presiuni pentru efectuarea unor controale direcţionate sau evitarea controlării anumitor partide. Preşedintele executiv al partidului de guvernământ a negat astăzi, de exemplu, că membrilor PSD li se cer bani sau trebuie să cotizeze pentru a candida pe listele partidului la alegerile locale.

Ion Iliescu: Adică candidaţii care...

Horia Gruşcă: Candidaţii. Pe de altă parte, există o declaraţie recentă a unui oficial al partidului de guvernământ din Arad care spunea că pe lista de eligibili pentru Consiliul Local respectivii trebuie să cotizeze cu 75 de milioane de lei. I se părea firească această contribuţie pentru campanie şi atunci stau să mă întreb: "Votăm oameni bogaţi, oameni competenţi, descurcăreţi, investitori în politică?"

Ion Iliescu: Acesta nu trebuie să fie un criteriu. Adică oamenii cu stare nu trebuiesc excluşi, sunt cetăţeni cu drepturi egale, dar nu asta trebuie să fie condiţionarea. Condiţia esenţială este caliltatea lui. Calitatea lui ca cetăţean, calitatea lui ca om care să reprezinte cetăţenii şi calităţile lui morale, şi calităţile de om activ în structuri reprezentative, dar şi calităţile lui intrinseci, ca cetăean cinstit, ca om corect, ş.a.m.d. O asemenea chestiune nu ştiu dacă...

Horia Gruşcă: Păi nu, dar lucrurile astea se leagă, pentru că, într-adevăr, cei avuţi au posibilitatea să fie generoşi în diverse ocazii.

Ion Iliescu: Nu, de aceea, spre exemplu, una din obiecţiunile cu privire la votul uninominal, că am auzit şi nişte aserţiuni că votul uninominal nu este democraţie, adevărata democraţie se bazează doar pe votul uninominal. Să avem iertare, cele mai multe practici electorale în toate ţările democratice sunt cu liste de partid. De aceea sunt partide politice care îşi desemnează candidaţii proprii. Deci asta este o falsă idee a democraţiei. Dar, printre altele, votul uninominal presupune şi ceea ce spuneaţi. Cel care are bani mai mulţi are cu ce să îşi facă campanie electorală, să fie vizibil, să fie prezent. Altul care nu are asemenea posibilităţi, la fel ca şi la judecată. Un om cu bani poate să-şi angajeze un avocat puternic şi are mai multe şanse să convingă completul respectiv, în timp ce un om sărac de unde să îşi ia avocat? Şi vorbim de egalitate în faţa legii şi uneori această egalitate nu este asigurată prin această practică, pentru că avocaţii din oficiu de regulă...

Octavian Andronic: În faţa urnelor.

Ion Iliescu: Asta este o chestiune care ar trebui să ne preocupe în viitor: cum anume să funcţioneze instituţia Avocaturii şi Procuraturii, ca să asigure într-adevăr condiţii egale celor înstăriţi şi celor fără posibilităţi în faţa şi a judecăţii. Dar aici este vorba de cu totul altceva. Avem o lege în legătură cu finanţarea partidelor, sunt nişte reguli stabilite în mod legal, trebuie pornit de la aceste prevederi şi de la respectarea lor.

Octavian Andronic: Domnule preşedinte, mâine ar fi trebuit să aibă loc o festivitate, în cursul căreia să fie proclamată "Ziua presei". Nu credeţi că v-aţi pripit puţin declarând că nu veţi da girul unei astfel de legi? Aţi făcut şi o comparaţie atunci. Dacă o bătrânică nu vrea să treacă strada, nu este frumos să o obligi. Poate că pe trotuarul despre care era vorba sunt mai mulţi bătrâni, dintre care unii vor să treacă strada. Repet întrebarea: nu credeţi că v-aţi pripit cu această declaraţie care a părut o sancţiune la adresa iniţiativei?

Ion Iliescu: Iniţial nu aş fi avut nici o obiecţiune, dacă nu ar fi existat o dispută în lumea celor căarora li se adresează această lege. Deci dacă era o chestie convenită de toată lumea, nu era nici o problemă. Dar dacă apare o asemenea dispută, de ce să o alimentăm şi să o mai infiltrăm, să o alimentăm şi printr-o lege care să treacă prin parlament? Pe de altă parte, există o lege internaţională a presei. Să rămânem la această zi internaţională a presei şi cu asta să terminăm. Avem nişte publicaţii, avem nişte aniversări, trebuie să le cinstim, să le o­norăm, faptul că avem presă în limba română de 170 sau 175 de ani. Acest lucru merită consemnat. Este o chestie de mândrie, de tradiţie pe care trebuie să o cinstim cu toţii, dar de aici... De ce să creăm artificial alte dispute? Asta a fost reacţia mea, adică eu cred că aşa ceva nici măcar nu nu mai e nevoie să fie reglementat prin lege. Comunitatea respectivă vrea să îşi creeze un asemenea prilej anual împreună în breasla gazetarilor... De ce trebuie pentru asta o lege? De ce trebuie să fie amestecat parlamentul într-o asemenea chestiune? Asta putea să fie decizia comunităţii ziariştilor, să spună: "Pe lângă ziua internaţională sau cuprilejul acela, dar vrem să avem şi noi o zi a... Să o facem noi, gazetarii".

Octavian Andronic: Ziariştii sunt şi ei oameni, sunt şi ei la fel de dezbinaţi...

Ion Iliescu: Nu. Eu cred că nu este bine şi din alt punct de vedere. Intervine organismul de stat, fie el şi legislativ, ca să îi stabiliească lui o zi. De ce trebuie aşa ceva? Asta mi se pare chiar nefiresc.

Horia Gruşcă: Pentru că domnul Andronic vroia să discutăm şi despre cartea... Nici nu ştiu cum să spun. Sunteţi coautor? Este vorba de dialoguri cu Vladimir Tismăneanu, carte...

Ion Iliescu: Este o carte de dialoguri, da.

Horia Gruşcă: Carte care...

Ion Iliescu: "Marele şoc..."

Horia Gruşcă: Nu, nu ştiam cine este autorul. Ştiţi ce se întâmpla pe 15 aprilie 1964?

Ion Iliescu: Da, a fost un moment în istoria noastră foarte important. A făcut o declaraţie politică care a avut un ecou foarte mare pe plan internaţional de dezavuare a intenţiilor lui Hruşciov cu aşa numitul program de promovare a CAER-ului ca o structură de cooperare economică, un fel de răspuns la Piaţa Comună, integrarea socialistă cum se spunea atunci. Şi în acea declaraţie politică, care a făcut o mare vâlvă la vremea respectivă şi în plan intern, şi în plan internaţional, pentru că a şi fost considerată ca un fel de declaraţie politică de independenţă faţă de dominaţia sovietică, România s-a detaşat prin aceasta într-un fel şi aceasta a deschis o anumită cale...De fapt, era urmarea unui proces care începuse odată cu retragerea trupelor sovietice din România, apoi a consilierilor, ş.a.m.d., o anumită detaşare, folosind şi prilejul disputei, la vremea respectivă, între URSS şi China. În aceasta a constat abilitatea românilor de a folosi acest prilej pentru a se desprinde, a se detaşa şi a lua o poziţie mai independentă. Şi aceasta a fost însoţită pe plan intern de o anumită relaxare care a fost de toată lumea apreciată, şi de o anumită deschidere spre exterior, spre Occident, inclusiv în plan economic. Au început largi deschideri, acţiuni de cooperare economică, tehnologică, firme europene, franceze, germane, austriece, italiene, englezeşti, americane, şi au pătruns în viaţa noastră economică şi s-a schimbat şi structura comerţului nostru exterior. Relaţiile cu Occidentul au crescut ca pondere şi, din acest punct de vedere, România se detaşase evident. Deasemeni în plan politic. România a fost prima care a stabilit relaţiile cu RFG. Willi Brandt a făcut prima vizită în România. Nixon. Faţă de conflictul arabo-israelian, deci a fost un moment, într-adevăr semnificativ în viaţa noastră politică.

Horia Gruşcă: O ultimă întrebare, vă rog, suntem în utimul minut.

Ion Iliescu: Dar eu aş folosi, înainte de a merge mai departe, ca să încheiem şi pe notă mai optimistă.

Octavian Andronic: De fapt asta era întrebarea pe care vroiam să v-o pun. Mesajul dvs pascal a fost unul optimist. Aveţi motive să fiţi optimist?
 

Ion Iliescu: Eu cred că sunt câteva elemente care au apărut în ultima vreme care confirmă câteva lucruri pozitive, care merită să le folosim. Pentru că, pe lângă necazurile cu care se confruntă lumea, sunt totuşi câteva semnale şi câteva tendinţe pozitive în economia românească şi în viaţa ţării, care pot să ne dea un anumit optimism cu privire la şanse, mai ales că suntem într-un an electoral şi va fi o dispută - şi e bine să fie o dispută cât mai deschisă, dar cât mai substanţială, pe problemele de fond ale dezvoltării societăţii româneşti, indiferent de rezultatele alegerilor. În plan local şi în plan general, să nu întrerupem acest proces şi această tendinţă în economia românească. Continuă creşterea economică. Se confirmă în primele trei luni procesul care se desfăşoară de vreo patru ani de zile de creştere economică. Inflaţia în aceste trei luni de zile se situează chiar sub limita prognozată, astfel încât, la finele anului, să ne situăm sub 10%, ceea ce înseamnă un lucru esenţial pentru stimularea proceselor economice. Deasemeni, în ce priveşte locurile de muncă, e unul din marile necazuri: am pierdut foarte multe locuri de muncă prin desfiinţarea unor activităţi, prin declinul unor activităţi industriale, în alte sectoare. Iată că, în ultimii 2-3 ani de zile, numărul celor angajaţi depăşeşte numărul celor disponibilizaţi. Nu sunt cifre spectaculoase, dar totuşi importante; 150.000, 200-300.000 de oameni care apar în plus. Chiar din martie anul trecut până în martie acum este o creştere de peste 500.000 de locuri de muncă, de noi angajări în economia naţională. Asta este iarăşi un lucru pozitiv. La aceasta a concurat şi o activitate de susţinere a întreprinderilor mici şi mijlocii. Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă a creditat întreprinderile mici şi mijlocii cu aproape 98 de milioane euro în decurs de trei ani de zile, ceea ce a dus la crearea de 43.000 de noi de noi locuri de muncă, acestea prin excelenţă pentru şomeri. 43.000 de locuri de muncă la întreprinderi mici şi mijlocii, deci iniţiativele acestea private. Deasemeni, munca în exterior se dovedeşte pentru ţară benefică, pentru că, pe de o parte, s-au creat posibilităţi pentru cei care nu-şi găseau locuri de muncă în ţară să lucreze în exterior şi aceasta e benefică şi pentru economia naţională şi pentru familiile respective. A crescut intrarea în ţară de la 1 miliard 100 de milioane la 1 miliard 800 de milioane de euro din activitatea în exterior şi ăsta este un lucru important, cam 3% din PIB creat prin această muncă în exterior Şi, în fine, în ultim element care, astăzi, am văzut că a fost comentat pe plan mai general, investiţiile străine. România începe să marcheze o tendinţă bună în ultimii ani de zile; 2003 faţă de 2002 a marcat o creştere de 38% a volumului investiţiilor străine în economia românescă. Este un lucru pozitiv, sunt lucruri care arată că, totuşi, ceva începe să se mişte, se înregistrează unele lucruri care sunt încurajatoare şi trebuie să ştim, indiferent de disputa noastră şi dincolo de ceea ce este caracteristic democraţiei, competiţiei electorale, sunt lucruri pe care trebuie să ştim să le consolidăm împreună, pentru că ele sunt rezultatul muncii noastre, a tuturor.

Horia Gruşcă: Un peisaj extrem de optimist. Acum rămâne ca fiecare român sau cei mai mulţi să şi simtă toate lucrurile astea pozitive despre care aţi vorbit. Trebuie să vă spun vă avem şi telespectatori, sigur, mai mulţi decât cei la care mă refeream acum, dezamăgiţi de răspunsurile dv. de la ultima ediţie legate de achiziţionarea de autoturisme Dacia înainte de ’89. Pot să le spun însă că o emisiune TVR în direct va fi dedicată acestui subiect cel mai probabil săptămâna viitoare. Mesajele dv. au ajuns la colegul meu Marian Voicu. Eu vă mulţumesc pentru participarea la emisiunea din această seară. Sper să ne revedem curând.


2007 ©  Ziarul personal
https://www.zp.ro/