Horia Gruşcă: Doamnelor şi domnilor, bună seara,
Hristos a înviat! Sper că mulţi dintre dvs, poate cei mai mulţi,
au găsit motive să fie optimişti de Paşte, aşa cum ne-a urat la
toţi românii preşedintele Iliescu la sfârşitul săptămânii
trecute. Acum în ce măsură avem motive să fim optimişti pe
termen lung vom afla de la şeful statului pe care am onoarea să
îl salut în studioul "Tudor Vornicu" al Televiziunii Române.
Bine aţi venit, domnule preşedinte.
Ion Iliescu: Bună seara, bine v-am găsit.
Horia Gruşcă: Bun venit îi spun şi domnului Octavian
Andronic, directorul agenţiei de presă Amos News, care, prin
vocaţie, fiind şi caricaturist, este condamnat să fie optimist.
Octavian Andronic: Bună seara.
Horia Gruşcă: Domnule preşedinte, cu ceva
mai mult de un an în urmă, la 27 martie 2003, în acest studiou,
când am vorbit de controversele internaţionale legate de decizia
atacării Irakului, aţi spus: "Că va fi bine, că va fi rău, vom
vedea". Ei bine, a trecut, cum spuneam, mai mult de un an. Că nu
este bine, este puţin spus faţă de ceea ce se întâmplă, din
păcate în aceste zile acolo. Aţi discutat astăzi subiectul în
CSAT şi aţi decis că militarii români rămân în Irak în pofida
riscurilor. Care sunt riscurile?
Ion Iliescu: Noi sperăm ca lucrurile să nu
ia un curs posibil periculos, pentru că situaţia este
într-adevăr foarte încordată, foarte gravă şi de la o anumită
situaţie tensionată şi în lipsa coeziunii necesare pentru
formarea unor structuri naţionale care să îşi asume răspunderea
normalizării situaţiei s-a trecut la atacuri la adresa trupelor
străine, americane şi aliate. Este un anumit semnal pozitiv că
se încearcă anumite tratative, negocieri cu reprezentanţii
forţelor care s-au manifestat agresiv în ultima vreme, însă
lucrurile sunt incerte şi nu se ştie cum vor evolua. Cert este
că în momentul de faţă nu există o alternativă. Retragerea
trupelor existente pe teritoriul Irakului nu ar fi o soluţie.
Horia Gruşcă: Sunt ţări care au în vedere şi
o asemenea eventualitate.
Ion Iliescu: Da, dar dacă vorbim despre
situaţia Irakului şi de pericol, de ce motivaţia prezenţei
străine în această zonă atât de frământată? Afganistanul la
început, Irakul acum. Nu există nici un fel de şansă ca
retragerea imediată a trupelor să ducă la o normalizare, ci din
contră. Ar ieşi un război civil de nu s-ar vedea om cu om. Este
vorba de o situaţie foarte...
Horia Gruşcă: Dimpotrivă, se vorbeşte de
suplimentarea trupelor. Americanii chiar au decis să trimită...
Ion Iliescu: Probabil va fi chiar nevoie de
aşa ceva, mai ales în această perioadă până ce se încheagă...
Care este obiectivul? De la 30 iunie să se poată transfera
autoritatea unor structuri naţionale. S-a creat această
structură provizorie, Consiliul Provizoriu, care să aprobe şi
Constituţia. Constituţia a iscat controverse, a fost şi una din
cauzele unor tensiuni. Deci încă nu se profilează exact această
autoritate care să preia responsabilităţile procesului de
normalizare din ţară. În această direcţie merg eforturile acuma,
ca asistenţa militară străină să însemne nu accentuarea
conflictelor militare; nimeni nu este interesat în aşa ceva, nu
de aceea există această prezenţă, ci obiectivul ei este să
asigure pacificarea climatului general din ţară şi închegarea
unor structuri democratice, naţionale care să asigure trecerea
spre o nouă situaţie calitativă. Ceea ce se discută în momentul
de faţă este implicarea onU şi poate a NATO ca structură
militară care să asigure coerenţa acestei acţiuni. În Consiliul
de Securitate se discută, asta am discutat şi noi astăzi, suntem
membri ai Consiliului de Securitate, vom avea chiar preşedinţia
Consiliului în iulie, deci imediat după 30 iunie, şi am discutat
şi despre mandatul României în cadrul Consiliului de Securitate
în toată această perioadă de dezbatere a acestei situaţii, care
este cea mai acută la ora actuală, şi modul în care şi
organizaţia mondială, şi alte structuri internaţionale să poată
interveni pentru a sprijini procesul de atenuare a stării
conflictuale actuale şi de pregătire a unor premise spre
normalizare. Deci în asemenea condiţiuni a pune problema
retragerii trupelor străine este mai periculos decât riscurile
exietente în situaţia...
Octavian Andronic: Se va putea vorbi şi
despre o sporire a contingentului românesc în Irak?
Ion Iliescu: Nu despre asta am discutat. Noi,
în toate angajamentele care le avem, am ajuns la o anumită
limită. Cred că nu putem, şi asta a fost concluzia pe care am
tras-o, nu putem suplimenta, vom căuta să ne adaptăm ca
structuri. Spre exemplu, este o anumită solicitare pentru trupe
de geniu, formaţiuni de specialişti pentru repararea drumurilor,
de comunicaţii, ş.a.m.d. În structura formaţiunilor existente
putem să gândim anumite adaptări, dar nu avem de gând să
suplimentăm şi nici să ne retragem.
Octavian Andronic: Domnule preşedinte, în
urmă cu un an, când purtaţi discuţii cu autorul acestei cărţi,
recent apărute, Vladimir Tismăneanu - bănuiesc că vom vorbi şi
despre ea - afirmaţi că decizia de a ne alătura coaliţiei
formate de SUA a fost una corectă. Vă menţineţi această opinie
şi astăzi? Care ar fi învăţămntele care s-ar putea trage din
experienţa aceasta irakiană a ultimului an?
Ion Iliescu: Sigur, Irakul în sine comportă
o analiză specială în legătură... Dar aci este greu să discuţi
ce ar fi fost dacă nu ar fi fost sau ce ar fi fost allfel. Este
o situaţie dată de la care trebuie să pornim. Noi am pornit de
un singur considerent. În faţa unor situaţii care afectează
stabilitatea internaţională în general, consolidarea Alianţei şi
a solidarităţii transatlantice este un act necesar pentru
eficienţa acţiunii internaţionale a tuturor celor interesaţi în
combaterea terorismului, care este un pericol comun, şi pentru
atenuarea focarelor de conflicte care afectează stabilitatea
internaţională. Deci aceasta a fost judecata noastră. Noi nu am
adoptat o poziţie partizană, am crezut că este şi nepotrivită
discuţia Europa sau SUA. Era vorba că de faptul că, în cadrul UE,
erau păreri diferite şi nouă ni s-a părut atunci, credem că nu
am greşit, de fapt a fost acţiunea conjugată, opinia împărtăşită
de toate cele 10 ţări care formau grupul noilor membri, pentru o
aţiune solidară din acest punct de vedere şi ne menţinem acest
punct de vedere.
Horia Gruşcă: Domnule preşedinte, iertaţi-mă
că vă întrerup, dar sunt nevoit să vă amintesc că tot aici, la "Starea
naţiunii", cu o ediţie înainte de cea pe care am pomenit-o mai
devreme, când discutam, încă nu începuse războiul, era imediat
după ce secretarul de stat american, Collin Powell, făcuse o
demonstraţie la onU, în Consiliul de Securitate, privind
dovezile legate de armele de distrugere în masă - acesta a fost
motivul intervenţiei în Irak. Nu mai departe de 18 martie,
preşedintele Poloniei, Alexandr Kwasniewski, spune: "Polonia a
fost păcălită în privinţa armelor de distrugere în masă ale
Irakului". Vă simţiţi păcălit? Este vorba de informaţiile care
ne-au fost prezentate şi le-au fost prezentate aliaţilor
americani la acea dată şi care nu numai că nu au fost confirmate
între timp, dar au apărut şi tot felul de suspiciuni legate de
manipularea anumitor informaţii.
Ion Iliescu: Preşedintele Kwasniewski şi-a
mai modificat puţin...
Horia Gruşcă: Nu, a rămas pe poziţie şi,
sigur, Polonia nu renunţă la sprijinirea americanilor.
Ion Iliescu: Noi atunci nu am stat să
judecăm adevărul argumentelor aduse, ci am pornit de la un
element de bază, un criteriu esenţial, al solidarităţii şi
acţiunii unitare în faţa unei situaţii date. Că ar fi fost mai
bine ca această chestiune să aibă o acoperire a organizaţiei
internaţionale, asta am spus-o oricând, dar de fapt exista o
rezoluţie acoperitoare a Consiliului de Securitate cu privire la
administraţia veche irakiană şi care a stat la baza, de fapt, a
acestei acţiuni, independent de confirmarea sau nu a
suspiciunilor cu privire la arme de distrugere în masă. Deci
chestiunea era mai larg puţin abordată.
Horia Gruşcă: Categoric, lucrurile sunt
consumate, ne aflăm într-o fază în care criza trebuie
administrată şi eventual trebuie dres ceea ce s-a întâmplat. Pe
de altă parte, există şi păreri din partea unor oficiali, unor
persoane autorizate cum că intervenţia din Irak a făcut mai mult
rău. Şi am să vă citez ce a spus, de exemplu, preşedintele
Comisiei Europene, Romano Prodi, care, după atentatele de la
Madrid din 11 martie, spunea: "Terorismul este infinit mai
puternic în prezent decât cu un an în urmă. Bilanţul războiului
din Irak este negativ în Irak şi în afara Irakului" - Istanbul,
Moscova, Madrid, enumera oraşele în care au avut loc atentate.
Terorismul, mai spune el, care ar fi trebuit oprit prin acest
război, este infinit mai puternic la un an de la începerea
războiului. Hans Blix, şeful inspectorilor onU din Irak, în 14
martie spunea: "Războiul din Irak a dat un nou impuls
terorismului în loc să îl oprească. Războiul şi consecinţele lui
reprezintă un rău mai mare decât Saddam". In fine, Richard
Clarke, coordonator al administraţiei americane pe probleme
antiteroriste: "Nimic din ce ar fi putut face America nu ar fu
furnizat pentru Al Qaeda şi pentru noile generaţii de grupări
clonate din ea un mecanism de recrutare mai bun decât invadarea
neprovocată a unei ţări arabe bogate în petrol". Există şi
această viziune că s-a deschis un soi de cutia Pandorei în Irak.
Iertaţi-mă, în clipa de faţă acţionează în Irak se pare Al Qaeda
şi grupări teroriste care nu existau acum un an.
Ion Iliescu: Da, aşa este. Au existat chiar
înainte de acest lucru păreri care erau destul de avizate ale
unor lideri din regiune, cunoscători ai stării de lucruri şi
care erau adversari ai lui Saddam Hussein şi care avertizau
asupra unui lucru: "Sigur, se poate găsi o cale de înlăturare a
lui Saddam, lichidarea lui fizică sau înlăturarea într-o formă
sau alta. Problema este ce va fi după, cum anume se va asigura o
evoluţie normală post-Saddam". Şi iată că se confirmă: aceste
temeri aveau un fundament real. Dar aşa cum spuneam, suntem
post-factum. Ceea ce trebuie să ne propună acum /.../ este să
vedem care este cea mai bună cale de a ieşi din această situaţie.
Deci eu cred că, în momentul de faţă, trebuie găsite căi care să
asigure o acţiune solidară a comunităţii internaţionale şi
inclusiv o cale de prezenţă a organizaţiei internaţionale care
să dea legitimitate şi autoritate acestei acţiuni şi o
comunicare cu opinia publică irakiană că toată această prezenţă
nu este ostilă intereselor ţării, ci din contră, caută să
sprijine normalizarea situaţiei din ţară şi deschiderea unei căi
noi de dezvoltare a societăţii irakiene. Problema se vede că nu
este simplă. Au apărut la suprafaţă conflicte interne care
înainte erau înăbuşite de existenţa dictaturii lui Saddam
Hussein, deci conflictul acesta între şiiţi şi suniţi. Şiiţii ca
populaţie majoritară, care sub regimul Hussein era oprimată,
care acum revendică o poziţie de comandă în noua situaţie.
Inclusiv dezbaterea pe constituţie a pornit de la această
chestiune, de asigurare a acestei predominanţe şi a acestui rol,
a acestei poziţii de populaţie majoritară a ţării.
Horia Gruşcă: Pe de altă parte, sunt
situaţii în care a apărut şi o apropiere între cele două grupări,
între şiiţi şi suniţi, ceea ce nimeni nu anticipa în faţa
ocupaţiei.
Ion Iliescu: Este o chestiue de conjunctură.
Este un sentiment de...Este o reacţie de psihologie socială în
faţa unor străini, indiferent cum se prezintă ei şi, când
situaţia s-a deteriorat pe toate planurile, mai ales, toată
populaţia suferă în momentul de faţă. Situaţia economică,
situaţia socială, toate funcţionalităţile infrastructurilor,
serviciilor publice sunt în suferinţă. În aceste condiţii,
prezenţa unor străini creează şi o asemenea tendinţă de
solidarizare naţională faţă de prezenţa străină. Tocmai în asta
constă complicaţia situaţiei.
Octavian Andronic: Domnule preşedinte,
există temeri justificate că am putea deveni o ţintă pentru
atacuri teroriste datorită participării noastre acţiunea
forţelor coaliţiei?
Ion Iliescu: Sper să nu şi, din toate
ecourile pe care le avem de la reprezentanţii noştri, militarii
noştri, există o relaţie cu populaţia unde se află militarii
noştri relativ normală, adică oamenii nu privesc cu ostilitate
trupele române şi reprezentanţii lor. În problemele pe care le
au cu autorităţile locale, cu cetăţenii, este o atitudine mai
amicală faţă de noi. Şi sperăm să se cultive o asemenea relaţie.
Horia Gruşcă: Eu mă gândeam că întrebarea
domnului Andronic bate mai departe şi că nu este vorba doar de
românii din Irak. Riscul unor acţiuni teroriste.
Ion Iliescu: Nu, dar era vorba de acest
lucru, de prezenţa noastră în Irak. Deocamdată nu sunt semne
care să prezinte un pericol din acest punct de vedere dar, sigur,
totul este posibil în această evoluţie, nu întotdeauna raţională
a unor...
Horia Gruşcă: Vorbim de terorism. Unii spun
fenomen, alţii flagel. Nu vi se pare că lumea de astăzi este
extrem de preocupată, sigur, pe bună dreptate, să trateze
simptomele unei boli şi nimeni nu mai are grijă de cauze, nu îşi
mai pune întrebări de ce se întâmplă aceste lucruri. Se face
ceva în această direcţie? Sigur, asta este urgenţa, asta este
prioritatea.
Ion Iliescu: Aşa se întâmplă întotdeauna.
Efectele sunt cele care impresionează şi care generează reacţii.
Investigarea şi perceperea cauzelor este o chestiune mai
profundă şi nu totdeauna este în primă atenţie. În toată istoria
s-a văzut acest lucru. Din păcate, acest început de secol apare
cu acest fenomen care a căpătat o extensiune la scară planetară
în condiţiile globalizării, pentru că acum, cu cinci decenii în
urmă, foarte fenomene erau oarecum izolate. Acum nimic nu mai
rămâne fără efecte la scară globală. De aceea toate procesele,
şi pozitive şi negative, au o dinamică şi o extensiune mult mai
rapidă. Şi terorismul a apărut ca un fenomen, ca un flagel
internaţional care afectează situaţia tuturor ţărilor; de aceea
este o solidaritate importantă. Dar una din cauze, sigur nu este
o cauză, pentru că au fost discuţii pe această temă, dacă
sărăcia este sau alimentează terorismul şi s-a constatat că
fenomenele de terorism nu sunt în primul rând în ţările cele mai
sărace din lume. Grupările acestea, de regulă chiar Al Qaeda, şi
Osama Bin Laden provin dintr-o familie de milionari din Arabia
Saudită.
Horia Gruşcă: Vorbim de iniţiatori nu de
sinucigaşii care nu au cu ce se îmbrăca, cum se întâmpla cu
talibanii din Afganistan care nu erau bogaţi.
Ion Iliescu: Tocmai. Sigur, dar în cadrul
fenomenului acesta al terorismului, deci se constată prezenţa
lui nu atât şi nu numai în ţările sărace sau nu atât acolo, cât
mai ales se extinde în alte zone. Dar eu cred că, totuşi,
sărăcia la nivel planetar, discrepanţele uriaşe între săracii şi
bogaţii lumii este un stimul şi un factor încurajator. Deci
abordarea problemelor esenţiale ale lumii contemporane, sărăcia
ca fenomen endemic şi discrepanţele care se adâncesc chiar pe
măsură ce lumea devine mai bogată. În 50 de ani omenirea a
devenit de şapte ori mai bogată. Produsul mondial global s-a
amplificat de şapte ori. Sărăcia nu s-a diminuat, iar
discrepanţele cresc. Noile tehnologii informaţionale constituie
o şansă pentru lumea rămasă în urmă, pentru ţările sărace, să
aibă direct acces la sursele cunoaşterii, care este şi vectorul
esenţial al progresului contemporan. Dar în loc să atenueze
acest nou instrument tehnologic, discrepanţele, din contră... a
apărut "digital devide", adică această discrepenţă bazată tocmai
pe şansele mai mici ale celor săraci de a putea folosi aceste
achiziţii ale tehnologiei. De aceea şi aceste probleme au
devenit problemele majore în toate dezbaterile internaţionale pe
problematica globală şi eu cred că abordarea acestor probleme ar
reteza una din sursele de alimentare a acestor fenomene de
fanatism care domină lumea. Dar sigur, fanatismul are şi alte
rădăcini, are şi alte resurse. Deosebirile acestea între
civilizaţii şi nevoia de a lua în considerare deosebirile, că nu
se poate extinde extrapola o anumită experienţă, anumite valori
într-o lume care are cu totul alte valori, alte percepţii, altă
psihologie socială.
Octavian Andronic: De aici şi o explicaţie a
eşecului.
Ion Iliescu: Păi da, asta este cauza
eşecului în Irak, pentru că s-a încercat de o manieră, eu zic
cam fixistă, rigidă...
Octavian Andronic: Transferul unui model.
Ion Iliescu: ... să mergem cu drapelele
desfăşurate ale ideii de libertate şi lumea o să ne primească cu
braţele deschise şi o să ne aplaude. Deci lucrurile trebuiesc
gândite mai profund.
Horia Gruşcă: Îmi cer scuze domnule Andronic,
dar vreau să semnalez un mesaj de la un telespectator care este
cumva legat de situaţiile, cauzele eventuale ale terorismului şi
v-a trimis un mesaj prin e-mail, ing. Andrei Iliescu care spune,
nu am să citez întregul mesaj: "Domnul preşedinte al SUA, George
Bush, a susţinut recent - este vorba de ziua de ieri din câte
ştiu eu - dreptul Israelului de a păstra unele din teritoriile
ocupate în 1967". Domnia sa face şi o sinteză a istoricului din
zonă, dar se întreabă: "Oare acest demers nu va complica
situaţia din Orientul Apropiat, dând apă la moară şi mai mult
acţiunilor teroriste? Care consideraţi că va fi poziţia României
faţă de această problemă?"
Ion Iliescu: Sigur, este o altă sursă de
tensiuni în Orientul Apropiat. Conflictul arabo-isarelian şi
abordarea de pe poziţii de forţă a acestor probleme, în orice
context, dar şi în contextul dat, s-a văzut că nu este soluţia
potrivită. Deci tot calea dialogului şi înţelegerii trebuie
căutată. Din păcate, a fost compromisă această cale. A fost un
moment de vârf Rabin-Peres cu Yasser Arafat, care au ajuns, în
fine, două părţi care păreau ireconciliabile, să poată dialoga,
să poată discuta, să poată proiecta o perspectivă. Şi a apărut o
situaţie nouă, s-a creat Autoritatea Palestiniană. Trebuia mers
mai departe. Din păcate, procesul a făcut un pas înapoi. Sigur,
sunt complexe aceste probleme, este greu să le poţi judeca din
afară şi trebuiesc, sigur, luate în considerare şi SUA prin
poziţiile pe care le adoptă sunt, la rândul lor în faţa unei
dificultăţi de a percepe realitatea în toată complexitatea ei şi
de a adopta poziţia cea mai echilibrată, comunitatea
internaţională, în general. Dar mie mi se pare că şi aci, ca şi
oriunde, în orice altă situaţie calea înţeleaptă este calea
soluţiilor care să convină ambelor părţi, calea dialogului,
calea concesiilor reciproce.
Octavian Andronic: Domnule preşedinte, să
revenim din Irak în România şi de la flagelul terorismului la
flagelul corupţiei. Din câte îmi amintesc eu, este pentru prima
data când pe ordinea de zi a CSAT a figurat problema corupţiei.
Este un simptom sau un semnal?
Ion Iliescu: A trecut un an şi ceva de când
a luat fiinţă această instituţie şi am acceptat această
propunere...
Octavian Andronic: Vă referiţi la PNA.
Ion Iliescu: La PNA. Şi am acceptat această
propunere, ţinând seama că este o problemă foarte importantă
pentru noi prezentarea unei informări din partea procurorului
general al PNA în legătură cu experienţa de până acum a acestei
instituţii şi rezultatele care s-au înregistrat. Deci am
introdus pe ordinea de zi o informare din partea procurorului
general al PNA care a fost ca atare receptată de CSAT şi am vrut
să dăm şi un semnal din acest punct de vedere cu aprecierea pe
care am făcut-o că această instituţie totuşi reprezintă ceva. Şi
legea care a generat acest lucru, şi pachetul de legi
anticorupţie, şi modul în care această instituţie chemată să se
ocupe în mod exclusiv de această problemă acţionează şi că
există şi rezultate notabile din acest punct de vedere şi în ce
priveşte marea corupţie, şi chiar am cerut să se prezinte chiar
o informare mai completă pentru opinia publică privind diverse
cauze care au fost abordate de PNA şi importanţa lor prin
valoarea prejudiciilor ca să ştim ce înseamnă marea corupţie.
Mare corupţie, este vorba de fenomene care afectează economia
prin valori foarte mari, pe de o parte, sau prin poziţia
protagoniştilor unor asemenea cauze şi deci, şi dintr-un punct
de vedere, şi din altul, PNA a abordat aceste probleme. În
acelaşi timp s-a dezbătut importanţa corupţiei mici care este
mai puţin spectaculoasă, dar este la tot pasul şi care afectează
mai ales aproape pe fiecare cetăţean al ţării. Şi în aceeaşi
măsură în care PNA să îşi consolideze, şi am şi aprobat câteva
măsuri, guvernul de asemenea a luat câteva măsuri pentru
completarea efectivelor PNA, consolidarea structurilor ale şi
intensificarea acestor măsuri şi o mai bună conlucrare cu toţi
factorii care... Pentru că PNA ia şi judecă ceea ce i se oferă.
Deci şi poliţie, şi serviciile de informaţii, şi organele de
control guvernamentale, pentru ca să se închege o acţiune
conjugată mai eficace, mai viguroasă. În acelaşi timp, şi
Procuratura în general, şi toate celelalte instituţii, atacarea
fenomenelor de corupţie în toate înfăţişările ei. Printre altele,
zilele acestea sau, mă rog, în ultima vreme, am fost confruntat
cu câteva chestiuni. Sunt oameni care se prezintă, adică apropo
de traficul de influenţă. Şi văd că sunt destul de frecvente
năravurile unora. Merg şi se prezintă: "Sunt rudă cu Iliescu. Mă
cunosc cu el şi, vorba aia, luă cafeaua împreună". Ca să
impresioneze şi să capete rezolvări pe care nu le capătă altfel.
Sau apelează că "de la Cotroceni" are nu ştiu ce. Unii s-au
prezentat falşi consilieri la Cotroceni, cu documente
falsificate. Dar nu numai de Iliescu şi de Cotroceni este vorba,
dar de foarte multe alte instituţii şi autorităţi şi de aceea aş
face un apel direct de astă dată: în asemenea situaţii, nimeni
să nu se lase impresionat de asemenea şarlatani, pentru că este
una din pârghiile unor asemenea fenomene care deranjează pe
toată lumea. Există o singură regulă, legea este una pentru toţi,
nimeni nu trebuie să profite de poziţia pe care o are în stat,
în adminstraţie nici el personal, nici rudele şi prietenii
acestuia, nici grupurile de interese şi cei care se folosesc de
aşa ceva să fie imediat dezvăluiţi organelor sau...
Octavian Andronic: Aveţi cunoştinţă de
cazuri concrete de acest gen?
Ion Iliescu: Da, şi am luat măsuri din acest
punct de vedere.
Octavian Andronic: Domnule preşedinte, aş
vrea să fac o mică paranteză. Sigur că da, a fost o notă bună
pentru PNA şi cred că ei vor putea să lucreze puţin mai bine şi
mai decontractat, având în vedere încrederea de care se bucură.
Însă opinia publică resimte, se simte frustrată de faptul că în
"recolta" PNA nu apar "peştii mari" ai domnului Verheugen.
Acuma, bineînţeles, este greu de câte ori dai cu undiţa să scoţi
un peşte mare. Un peşte mare se prinde...
Horia Gruşcă: De ce ai domnului Verheugen?
Ai noştri.
Octavian Andronic: Ai noştri, este adevărat.
Domnule preşedinte, credeţi însă că principalul obiectiv este să
băgăm la puşcărie cât mai mulţi oameni, sau să descurajăm mai
degrabă acest fenomen? Există o grămadă de referiri la marea
corupţie, dar referiri foarte vagi. Nimeni nu pune degetul pe
marea corupţie, deşi toată lumea pare să ştie cine sunt aceşti
mari corupţi. Nu cumva este vorba de un fenomen de voinţă
politică de a-i retrage din linia deciziilor pe cei suspectaţi
de a nu fi foarte oneşti? Poate că ar fi o măsură mai eficientă
decât să tot aşteptăm prinderea lor cu cârligele şi cu
harpoanele PNA?
Ion Iliescu: Toate măsurile sunt valabile şi
necesare. Pe de o parte, cei care încalcă legea şi se fac
vinovaţi de fapte penale; indiferent de poziţia socială, de
responsabilităţi trebuie să răspundă în faţa legii. Asta este
una. Pe de altă parte, trebuiesc curmate anumite năravuri la
care m-am şi referit, dar acestea sunt uneori şi cu extensiune
mai mare. Şi aceste chestiuni trebuiesc retezate. Deci nu
trebuie în nici un fel să se omită şi să se ocolească asemenea
chestiuni. Trebuie legea şi regulile care există să... Procesele
de privatizare. Există o anumită reglementare, totul... Am
vorbit de transparenţă, că de unde apar asemenea fenomene:
trafic de influenţă, grupuri de interese care se folosesc de
legături subterane. În loc să meargă pe uşa din faţă, se face o
privatizare, se face o licitaţie, totul este deschis, totul este
transparent şi se judecă pe bază de criterii obiective care se
stabilesc, asta este o chestiune. Deasemeni, eliminarea
factorilor subiectivi, dacă vorbim şi de mica corupţie. Cât mai
puţin cetăţeanul să fie în contact cu nişte intermediari care,
pentru a-i facilita să ajungă nu ştiu unde, trebuie să încaseze
o mită. Să căutăm să elimină aceşti intermediari de tot felul.
Introducerea tehnicilor moderne, tehnologia informaţiei, este o
cale pentru a elimina intermediarii şi factorul subiectiv, omul,
care totdeauna este factor aleatoriu. Deci să ai asemenea
instrumente care să vină în sprijinul cetăţeanului, să îi
înlăture acest pericol al intermediarului incorect. Dacă toţi ar
fi corecţi nu ar mai fi probleme, dar, din păcate, este...
Octavian Andronic: Avem o justiţie suficient
de independentă ca să poată să procedeze la...
Ion Iliescu: Nu problema este independenţa
justiţiei. Iarăşi apar năravuri ale oamenilor, că primesc şi eu
multe scrisori, am vazut şi din ce au venit acum. Oamenii se
plâng şi sentimentul este ca justiţia nu este corectă sau, mă
rog, cel cu care a avut el de-a face. A avut un proces, a
pierdut, deci este incorect şi este corupt judecătorul respectiv
sau...
Horia Gruşcă: Să ştiţi că nu este vorba
neapărat de oameni care au avut de-a face cu justiţia, ci de
simpli observatori care şi, şi vă citez din mesajul unui
telespectator care semenează "Mihai", de asemenea un mesaj
primit pe e-mail. "Cum Dumnezeu se întâmplă că unii fură 60 de
milioane de dolari şi stau după gratii doar 5 ani, iar alţii
care fură o icoană sau un încearcă să fure un portofel pot sta
15 ani?" Este o întrebare de bun simţ, vorbind de...
Ion Iliescu: Asta nu are încărcătură
politică. Există o lege, reglementări pe baza cărora judecă
judecătorul şi este, cum să spun, decizia lui total
independentă. Este şi inamovibil, şi total independent
judecătorul în judecăţile sale. Asta ţine şi de profesionalismul
judecătorului, de corectitudinea lui. Eu nu cred că cei mai
mulţi judecători nu sunt oameni corecţi şi că nu încearcă să îşi
facă bine meseria. Pot să fie şi judecători corupţi şi s-a
vazut, PNA nu a ocolit nici asemenea cazuri de judecători, de
procurori care au procedat incorect şi formează de asemenea
obiectul unor acţiuni penalizatoare corespunzătoare. Dar sunt şi
probleme legate de profesionalism.
Horia Gruşcă: Eu cred că mai este un aspect.
Acel mic tâlhar, hoţ, cum să îi spun, care încearcă să fure un
telefon probabil că nu îşi permite nici un avocat bun, nu îşi
permite nici să urmeze toate căile pe care i le oferă justiţia,
aşa cum este, în timp ce persoana care fură 60 de milioane de
dolari poate face toate aceste lucruri. Dar, iertaţi-mă, eu am
totuşi nedumerire revenind la prezenţa domnului Amarie astăzi la
CSAT. Înţeleg că a fost apreciată competenţa PNA şi i s-a
recomandat totuşi abordarea cu mai mult curaj a fenomenului
corupţiei. Să înţeleg că i-a lipsit curajul până acum PNA-ului
sau cine ameninţă PNA?
Ion Iliescu: Nu despre asta este vorba, ci
ceea ce am discutat noi a fost despre cooperarea mai activă şi
sprijinul mai activ din partea tuturor instituţiilor chemate să
ajute în această acţiune. PNA-ul singur nu poate să le rezolve.
Şi eu cred, asta am şi apreciat, că s-au ameliorat, că au fost
multe stângăcii la început. Deci şi conlucrarea cu poliţia, cu
Ministerul de Interne, conlucrarea cu SRI, cu sistemul de
control guvernamental administrativ sau financiar, ş.a.m.d. Deci
este o întreagă structură care trebuie să lucreze unitar, mână
în mână, ca să dea şi eficienţa necesară PNA. Şi apoi urmează
faza următoare, instanţele de judecată care să finalizeze
cercetările PNA.
Horia Gruşcă: Eu v-am citat dintr-o
declaraţie făcută după prezenţa domniei sale la CSAT şi vorbeşte
de abordarea cu mai mult curaj a fenomenului corupţiei.
Ion Iliescu: Nu, în comunicatul nostru nu
este aşa...
Horia Gruşcă: Nu este vorba de comunicat.
Ion Iliescu: Deci documentul oficial care
exprimă poziţia CSAT este următoarea: "Procurorul general PNA a
prezentat o informare asupra activităţii PNA în combaterea şi
stoparea fenomenului corupţiei. S-a apreciat că în realizarea
atribuţiilor ce îi revin, potrivit legii, acesta a acţionat cu
competenţă pentru prevenirea şi combaterea infracţiunilor de
corupţie, a celor conexe şi asimilate lor. Consiliul a aprobat
strategia privind dezvoltarea instituţională a PNA în vederea
consolidării autonomiei şi creşterii rolului său în combaterea
marii corupţii". Asta este aprecierea CSAT.
Horia Gruşcă: Iertaţi-mă, aţi citat din
comunicatul oficial. Suntem aici, ne aflăm doi ziarişti care
suntem obligaţi să încercăm să aflăm mai multe pentru a-i lămuri
pe oameni. Nu mi se pare nimic nefiresc faptul că...
Ion Iliescu: Nu, nu, eu am crezut că vă
referiţi la aprecierea CSAT.
Horia Gruşcă: Pe de altă parte, îmi aduc
aminte că domnul Amarie a mai dat de înţeles în alte ocazii că
exista multă lume nemulţumită de activitatea PNA.
Ion Iliescu: Este firesc.
Octavian Andronic: Multă lume coruptă.
Horia Gruşcă: Asta era următoarea legătură.
Mi se pare firesc că dacă există nemulţumiţi care fac eventual
presiuni şi atunci vine vorba de curaj, ar fi uşor de ajuns
măcar la o parte din probleme.
Ion Iliescu: Nu ştiu. Deci s-a creat PNA nu
pentru ca să creeze mulţumiri, ci tocmai ca să creeze
nemulţumiri. Să creeze mulţumiri la marea majoritate a
populaţiei ţării şi să creeze preocupare şi temeri din partea
celor care sunt certaţi cu legea. Asta şi vrem. Să creeze
nemulţumiri din partea celor care nu sunt lăsaţi să încalce
legea şi să comită infracţiuni. Deci, dacă sunt asemenea
nemulţumiri, eu cred că este un semnal bun.
Octavian Andronic: Domnule preşedinte, de la
corupţie la opulenţă şi la sfidarea celor printre care trăim nu
este decât un pas. În urmă cu un an, după ziua de naştere,
transormată într-o sărbătoare locală de către un primar din
ţară, aţi avut cuvinte destul de aspre la adresa modului în care
acesta a procedat. Aţi calificat-o, nu ştiu, poate că citez
eronat, ca un fel de mitocănie. De data aceasta însă, o nouă
manifestare de caritate de Paşte, s-a bucurat din partea dvs. de
un tratatament mai nuanţat. Este vorba de domnul Sechelariu. Aţi
spus, dacă nu mă înşel, că această caritate nu trebuie să se
transforme în circ. Numai că actele de caritate, în momentul de
faţă, se înmulţesc invers proporţional cu numărul zilelor rămase
până la alegeri. Unde se poate pune o barieră între
legitimitatea actului de caritate şi mobilului strict politic?
Ion Iliescu: Sigur, nu totdeauna este foarte
uşor să faci această despărţire riguroasă. Dar eu am abordat
ambele aspecte, ambele faţete ale problemei. Pe de o parte, nu
putem să dezavuăm orice act de caritate şi este o practică la
noi - şi de Crăciun, şi de Paşte - autorităţile locale,
autorităţile în general, caută să facă asemenea gesturi în
sprijinul celor în nevoie. Asta nu poate fi condamnat. Este un
gest uman şi cu o anumnită tradiţie. Când însă acte de caritate
se transformă în instrumente de convins, de faţadă sau devin
instrumente de propagandă electorală, asta este anormal şi
trebuie dezaprobat. Deci am dezaprobat actele formale şi
folosirea politică a unor asemenea chestiuni, dar, am zis,
trebuie să tratăm ca un act firesc când autorităţile locale se
interesează de... merg la case de copii, la case de bătrâni,
familii în nevoi şi acordă un anumit sprijin. Asta nu este nimic
nefiresc. Deci mi s-a părut exagerată şi una, şi alta.
Horia Gruşcă: Pe de altă parte, vorbind de
suspiciunile legate de această generozitate dezinteresată sau
interesată, sunt exemple care mie mi se pare că dovedesc
limepede tenta electorală. Deunăzi, una dintre colegele mele
mi-a povestit cum a fost abordată în preajma Poştei Vitan acum,
cu ocazia sărbătorilor de Paşte, de un tânăr care i-a oferit o
sacoşă cu cozonac şi o sticlă de vin. Acuma sacoşa avea pe o
parte sigla partidului, pe partea cealaltă numele primarului de
sector. Trebuie să vă mai spun că persoana în cauză, colega mea,
este, cum să spun, o vedetă a televiziunii, deci în nici un caz
nu arăta ca o persoană nevoiaşă. V-o prezint după emisiune
dacă... Sau putem vorbi de un alt exemplu de nişte panori în
care un primar...
Ion Iliescu: Sunt năravuri şi năravuri.
Horia Gruşcă: ...un primar le urează
locuitorilor din ograda sa "Paşte fericit!", numele mare scris
cu litere de o şchioapă al primarului, după care, dedesupt, mic
de tot, şi "Sărbători fericite", de parcă asta ar fi logica
mesajelor.
Ion Iliescu: Nu, au fost gesturi mai
caricaturale din acest punct de vedere. Adică gestul acelui om
cu bani mulţi care a aruncat banii, hârtiile bancnote, ca să se
repeadă săracii să le strângă. Este un gest lipst de
civilizaţie, lipsit de...
Octavian Andronic: Este mitocănesc.
Ion Iliescu: E mitocănesc.
Horia Gruşcă: Ca să vă dovedesc că există şi
o sensibilitate din partea unor alegători faţă de asemenea
gesturi, am să vă citez dintr-o scrisoare pe care aţi primit-o
semnată de un tânăr de 21 de ani şi care v-a scris în felul
următor: "Mă gândesc că vin alegerile şi că mă gândesc cu ce
partid să mai votez pentru ca în viitor să fie mai bine. Domnule
preşedinte, cu tot respectul şi cu toată sinceritatea, v-aş ruga
în numele lui Dumnezeu să ne ajutaţi şi pe noi cu 1000 de euro,
pentru că nu avem acasă curent electric. Dacă aveţi credinţă
pentru a ne trimite aceşti bani, noi toţi membrii familiei vom
vota cu PDSR".
Ion Iliescu: Deci eu în primul rând nu sunt
agent electoral PDSR.
Horia Gruşcă: Este vorba de percepţia unui
om aflat în nevoie, care este dispus pentru un ajutor să îşi
votul.
Ion Iliescu: Sigur. Aşa e. Sunt şi asemenea
efecte.
Octavian Andronic: Domnule preşedinte,
echipa dvs cunoaşte un moment tragic prin dispariţia unuia
dintre...
Ion Iliescu: Colaboratori.
Octavian Andronic: ...principalii dvs
colaboratori şi vă transmitem şi noi totodată condoleanţele de
cuviinţă.
Ion Iliescu: Este vorba de poetul,
scriitorul Aurel Zăinescu, care...
Octavian Andronic: Aş vrea să vă pun o
întrebare legată de un alt colaborator al dvs. V-a surprins
adeziunea lui Eugen Mihăescu la PRM? Eugen Mihăescu este un
artist, un mare artist, el s-a aflat în preajma dvs cel puţin în
două momente importante, două campanii electorale şi cred că îl
preţuiţi, cel puţin ca artist. Vreau să vă întreb dacă v-a
surprins evoluţia şi opţiunea politică pe care a avut-o el?
Ion Iliescu: Da.
Octavian Andronic: Nu vă aşteptaţi la o...
Ion Iliescu: Chiar la aşa ceva, nu. La
excentricităţi, eram obişnuit cu acest lucru, dar chiar un
asemenea gest m-a surprins. Dar nu vreau să comemtez, am spus,
este opţiunea fiecăruia, fiecare gândeşte cu capul propriu, nu
poţi să judeci pentru ceea ce optează pe nimeni, dar prin
aceasta s-a pus singur în afara unor reguli în ceea ce priveşte
statutul său de diplomat.
Octavian Andronic: Deci, înţeleg că nu mai
este compatibil cu statutul de diplomat.
Ion Iliescu: Prin lege este incompatibil.
Octavian Andronic: Revocarea lui nu ar putea
să apară ca o răzbunare politică?
Ion Iliescu: De ce? Eu să mă răzbun? Pe
cine, pe Eugen Mihăescu? De unde? Dar este o regulă. Legea
personalului diplomatic spune foarte clar acest lucru.
Ambasadorii nu au voie să fie şi diplomaţii în general. Nu este
situaţia miniştrilor care fac parte dintr-un cabinet, care poate
să fie sprijiniţi de un partid sau un grup de partide. Dar
pentru corpul diplomatic în general, legea prevede foarte clar
incompatibilitatea.
Octavian Andronic: Deşi îmi amintesc că un
fost ambasador, domnul Ceauşu, de pildă, aderase la un partid în
timpul mandatului, în trecuta guvernare.
Ion Iliescu: Nu îmi amintesc dacă în timpul
mandatului sau părăsind mandatul, nu mai ţin minte exact. Dar
ăsta este un exemplu în plus că este inacceptabil aşa ceva.
Horia Gruşcă: Eu vă propun să mai revenim la
oamenii avuţi. A făcut mare vâlvă în ultimele săptămâni, poate
exagerez, dar a fost pe prima pagină a ziarelor şi într-o
mulţime de emisuni televizate dezbătută această intenţie
anunţată de primul ministru de a impozita cu 90% averile.
Formularea iniţială era, "nejustificate". Este vorba de avrile
ilegale, presupun, sau... Oricum, în continuare, în ciuda
acestor emnisiuni de care am pomenit şi a unor declaraţii,
domneşte încă o mare confuzie.
Octavian Andronic: Mai ales că dvs aţi
amendat această chestiune, propunând chiar...
Horia Gruşcă: Confiscarea averilor...
Ion Iliescu: Averile ilicite trebuiesc nu
impozitate, ci confiscate, am spus eu. Şi acest lucru cred că se
va concretiza într-un proiect de lege şi asta completează
pachetul de acte legislative care caută să limiteze abuzurile
din acest punct de vedere din partea unor demnitari. Şi în
legătură cu declararea averilor, cu declararea surselor acestor
averi, cu incompatibilităţi. Deci aceste chestiuni necesită
nişte precizări în plus. Eu chiar aş impune, aş impune şi
partidelor acum, când îşi desemnează candidaţii, să ceară
declaraţii mult mai riguroase, chiar mai riguroase decât
prevederile legale cu privire la avere şi la sursa îmbogăţirii.
Asta susţin nu numai la demnitari. Dar acuma suntem în alegeri,
deci pentru cei care vor fi candidaţi la alegerile locale,
pentru cei propuşi pentru alegerile prezidenţiale. Să spună
fiecare ce avere avea în 1990, cât are astăzi, de unde provine
diferenţa. Şi să fie transparent acest lucru, să ştie lumea cu
cine are de-a face. Să justifice şi limitat nu numai la el ca
persoană, ci şi la familie, rudele de primul grad şi aşa mai
departe. Adică sunt nişte lucruri care trebuie...
Octavian Andronic: Credeţi că vechea lege
ceauşistă a “ilicitului” ar putea constitui un model pentru o
astfel de reglementare?
Ion Iliescu: Nu ştiu dacă îmi amintesc exact
conţinutul legii respective, dar putem să ne referim la situaţia
de fapt. Asta nu înseamnă să blamăm oamenii care pot să se
îmbogăţească pe căi corecte, prin munca proprie, prin eficienţa
sa, prin spiritul întreprinzător. Ne aflăm într-o lume a
economiei de piaţă şi pot să fie oameni care ştiu să facă
afaceri şi ştiu să câştige foarte bine. Nu este nici o problemă,
dacă totul este făcut respectând legile, în contextul dat legal,
conform regulilor desfăşurării proceselor economice, dar să se
ştie, să fie lucrul foarte limpede. Însă un funcţionar public,
un demnitar nu are cum să aibă alte venituri decât cele care
sunt stabilite prin lege. Salarii mai mari sau mici, atâtea cât
sunt ele, atâtea sunt. Şi lucrurile să fie limpezi pentru toată
lumea.
Octavian Andronic: În orice caz, o asemenea
lege va trebui foarte bine gândită şi fundamentată pentru a nu
deveni un instrument de presiune sau de şantaj politic în ultimă
instanţă, pentru că...
Ion Iliescu: Sigur că da. Aşa este.
Octavian Andronic: Acest lucru este oricând
posibil.
Ion Iliescu: Eu am spus totdeauna: noi, pe
de o parte, trebuie să introducem rigoare din acest punct de
vedere pentru funcţionarii statului, pentru funcţionarii publici
şi pentru slujbaşii cetăţeanului, că asta sunt fucţionarii de
stat, sunt slujbaşi ai cetăţeanului. Că este prim-ministru sau
ministru, că este deputat sau senator, sau primar, sau consilier
judeţean, toţi sunt în slujba cetăţeanului care i-a ales sau
pentru care trebuie să lucreze. Nu cetăţeanul este lui
subordonat, ci el este subordonat cetăţeanului şi intereselor
cetăţeneşti. Şi de aceea el trebuie să fie pur precum cristalul
şi să fie transparentă activitatea sa şi sursele de venituri pe
care le are atât el cât şi cei din jurul său. De asemenea, el
este interesat să nu se lase exploatat de nişte rude avide de
îmbogăţire, folosindu-se de poziţia lui. Că se întâmplă şi acest
lucru. În jurul lui roiesc oameni fie din mediul familial, sau
din relaţiile de prietenie, care se îmbogăţesc în contul
demnitarului respectiv, care el probabil nu are forţa necesară
ca să de delimiteze de ei, ei au neobrăzarea ca să se
folosească, să vorbească în numele lui şi să se folosească de
relaţia cu această personalitate. Ei, asemenea chestiuni care,
din păcate, în societatea românească au rădăcini adânci şi în
istoria mai îndepărtată sau mai apropiată, astea trebuie să le
curmăm. Şi în astea trebuie să constea şi esenţa legii, şi
acţiunea practică în aplicarea acestor prevederi legale. Este un
an din acest punct de vedere potrivit, este un an electoral,
haideţi să nu mai vorbim numai la principiu de asemenea
chestiuni, să încercăm să concretizăm asta cu prilejul
desemnării candidaţilor. Şi este datoria şi a patidelor să o
facă cu transparenţă, cu toţi pe care îi prezintă în faţa
cetăţenilor. Ei, pe de o parte, trebuie să fie interesaţi să se
prezinte foarte clar în faţa oamenilor să vadă cu cine au de-a
face şi că într-adevăr pot să aibă creditul necesar şi
încrederea cetăţenilor ca să fie şi aleşi şi apoi să acţioneze
în consecinţă.
Horia Gruşcă: Vorbim de transparenţă.
Preşedintele Curţii de Conturi, Dan Drosu Şaguna, declara la
mijlocul liunii trecute că, dacă instituţia pe care o conduce va
fi împiedicată să verifice finanţarea partidelor politice şi a
campaniilor electorale, potrivit Legii 43 de anul trecut, îşi va
prezenta demisia în faţa Parlamentului. Acum, este drept, el a
evitat să spună din partea cui ar veni aceste presiuni pentru
efectuarea unor controale direcţionate sau evitarea controlării
anumitor partide. Preşedintele executiv al partidului de
guvernământ a negat astăzi, de exemplu, că membrilor PSD li se
cer bani sau trebuie să cotizeze pentru a candida pe listele
partidului la alegerile locale.
Ion Iliescu: Adică candidaţii care...
Horia Gruşcă: Candidaţii. Pe de altă parte,
există o declaraţie recentă a unui oficial al partidului de
guvernământ din Arad care spunea că pe lista de eligibili pentru
Consiliul Local respectivii trebuie să cotizeze cu 75 de
milioane de lei. I se părea firească această contribuţie pentru
campanie şi atunci stau să mă întreb: "Votăm oameni bogaţi,
oameni competenţi, descurcăreţi, investitori în politică?"
Ion Iliescu: Acesta nu trebuie să fie un
criteriu. Adică oamenii cu stare nu trebuiesc excluşi, sunt
cetăţeni cu drepturi egale, dar nu asta trebuie să fie
condiţionarea. Condiţia esenţială este caliltatea lui. Calitatea
lui ca cetăţean, calitatea lui ca om care să reprezinte
cetăţenii şi calităţile lui morale, şi calităţile de om activ în
structuri reprezentative, dar şi calităţile lui intrinseci, ca
cetăean cinstit, ca om corect, ş.a.m.d. O asemenea chestiune nu
ştiu dacă...
Horia Gruşcă: Păi nu, dar lucrurile astea se
leagă, pentru că, într-adevăr, cei avuţi au posibilitatea să fie
generoşi în diverse ocazii.
Ion Iliescu: Nu, de aceea, spre exemplu, una
din obiecţiunile cu privire la votul uninominal, că am auzit şi
nişte aserţiuni că votul uninominal nu este democraţie,
adevărata democraţie se bazează doar pe votul uninominal. Să
avem iertare, cele mai multe practici electorale în toate ţările
democratice sunt cu liste de partid. De aceea sunt partide
politice care îşi desemnează candidaţii proprii. Deci asta este
o falsă idee a democraţiei. Dar, printre altele, votul
uninominal presupune şi ceea ce spuneaţi. Cel care are bani mai
mulţi are cu ce să îşi facă campanie electorală, să fie vizibil,
să fie prezent. Altul care nu are asemenea posibilităţi, la fel
ca şi la judecată. Un om cu bani poate să-şi angajeze un avocat
puternic şi are mai multe şanse să convingă completul respectiv,
în timp ce un om sărac de unde să îşi ia avocat? Şi vorbim de
egalitate în faţa legii şi uneori această egalitate nu este
asigurată prin această practică, pentru că avocaţii din oficiu
de regulă...
Octavian Andronic: În faţa urnelor.
Ion Iliescu: Asta este o chestiune care ar
trebui să ne preocupe în viitor: cum anume să funcţioneze
instituţia Avocaturii şi Procuraturii, ca să asigure într-adevăr
condiţii egale celor înstăriţi şi celor fără posibilităţi în
faţa şi a judecăţii. Dar aici este vorba de cu totul altceva.
Avem o lege în legătură cu finanţarea partidelor, sunt nişte
reguli stabilite în mod legal, trebuie pornit de la aceste
prevederi şi de la respectarea lor.
Octavian Andronic: Domnule preşedinte, mâine
ar fi trebuit să aibă loc o festivitate, în cursul căreia să fie
proclamată "Ziua presei". Nu credeţi că v-aţi pripit puţin
declarând că nu veţi da girul unei astfel de legi? Aţi făcut şi
o comparaţie atunci. Dacă o bătrânică nu vrea să treacă strada,
nu este frumos să o obligi. Poate că pe trotuarul despre care
era vorba sunt mai mulţi bătrâni, dintre care unii vor să treacă
strada. Repet întrebarea: nu credeţi că v-aţi pripit cu această
declaraţie care a părut o sancţiune la adresa iniţiativei?
Ion Iliescu: Iniţial nu aş fi avut nici o
obiecţiune, dacă nu ar fi existat o dispută în lumea celor
căarora li se adresează această lege. Deci dacă era o chestie
convenită de toată lumea, nu era nici o problemă. Dar dacă apare
o asemenea dispută, de ce să o alimentăm şi să o mai infiltrăm,
să o alimentăm şi printr-o lege care să treacă prin parlament?
Pe de altă parte, există o lege internaţională a presei. Să
rămânem la această zi internaţională a presei şi cu asta să
terminăm. Avem nişte publicaţii, avem nişte aniversări, trebuie
să le cinstim, să le onorăm, faptul că avem presă în limba
română de 170 sau 175 de ani. Acest lucru merită consemnat. Este
o chestie de mândrie, de tradiţie pe care trebuie să o cinstim
cu toţii, dar de aici... De ce să creăm artificial alte dispute?
Asta a fost reacţia mea, adică eu cred că aşa ceva nici măcar nu
nu mai e nevoie să fie reglementat prin lege. Comunitatea
respectivă vrea să îşi creeze un asemenea prilej anual împreună
în breasla gazetarilor... De ce trebuie pentru asta o lege? De
ce trebuie să fie amestecat parlamentul într-o asemenea
chestiune? Asta putea să fie decizia comunităţii ziariştilor, să
spună: "Pe lângă ziua internaţională sau cuprilejul acela, dar
vrem să avem şi noi o zi a... Să o facem noi, gazetarii".
Octavian Andronic: Ziariştii sunt şi ei
oameni, sunt şi ei la fel de dezbinaţi...
Ion Iliescu: Nu. Eu cred că nu este bine şi
din alt punct de vedere. Intervine organismul de stat, fie el şi
legislativ, ca să îi stabiliească lui o zi. De ce trebuie aşa
ceva? Asta mi se pare chiar nefiresc.
Horia Gruşcă: Pentru că domnul Andronic
vroia să discutăm şi despre cartea... Nici nu ştiu cum să spun.
Sunteţi coautor? Este vorba de dialoguri cu Vladimir Tismăneanu,
carte...
Ion Iliescu: Este o carte de dialoguri, da.
Horia Gruşcă: Carte care...
Ion Iliescu: "Marele şoc..."
Horia Gruşcă: Nu, nu ştiam cine este
autorul. Ştiţi ce se întâmpla pe 15 aprilie 1964?
Ion Iliescu: Da, a fost un moment în istoria
noastră foarte important. A făcut o declaraţie politică care a
avut un ecou foarte mare pe plan internaţional de dezavuare a
intenţiilor lui Hruşciov cu aşa numitul program de promovare a
CAER-ului ca o structură de cooperare economică, un fel de
răspuns la Piaţa Comună, integrarea socialistă cum se spunea
atunci. Şi în acea declaraţie politică, care a făcut o mare
vâlvă la vremea respectivă şi în plan intern, şi în plan
internaţional, pentru că a şi fost considerată ca un fel de
declaraţie politică de independenţă faţă de dominaţia sovietică,
România s-a detaşat prin aceasta într-un fel şi aceasta a
deschis o anumită cale...De fapt, era urmarea unui proces care
începuse odată cu retragerea trupelor sovietice din România,
apoi a consilierilor, ş.a.m.d., o anumită detaşare, folosind şi
prilejul disputei, la vremea respectivă, între URSS şi China. În
aceasta a constat abilitatea românilor de a folosi acest prilej
pentru a se desprinde, a se detaşa şi a lua o poziţie mai
independentă. Şi aceasta a fost însoţită pe plan intern de o
anumită relaxare care a fost de toată lumea apreciată, şi de o
anumită deschidere spre exterior, spre Occident, inclusiv în
plan economic. Au început largi deschideri, acţiuni de cooperare
economică, tehnologică, firme europene, franceze, germane,
austriece, italiene, englezeşti, americane, şi au pătruns în
viaţa noastră economică şi s-a schimbat şi structura comerţului
nostru exterior. Relaţiile cu Occidentul au crescut ca pondere
şi, din acest punct de vedere, România se detaşase evident.
Deasemeni în plan politic. România a fost prima care a stabilit
relaţiile cu RFG. Willi Brandt a făcut prima vizită în România.
Nixon. Faţă de conflictul arabo-israelian, deci a fost un
moment, într-adevăr semnificativ în viaţa noastră politică.
Horia Gruşcă: O ultimă întrebare, vă rog,
suntem în utimul minut.
Ion Iliescu: Dar eu aş folosi, înainte de a
merge mai departe, ca să încheiem şi pe notă mai optimistă.
Octavian Andronic: De fapt asta era
întrebarea pe care vroiam să v-o pun. Mesajul dvs pascal a fost
unul optimist. Aveţi motive să fiţi optimist?
Ion Iliescu: Eu cred că sunt câteva elemente care au
apărut în ultima vreme care confirmă câteva lucruri pozitive,
care merită să le folosim. Pentru că, pe lângă necazurile cu
care se confruntă lumea, sunt totuşi câteva semnale şi câteva
tendinţe pozitive în economia românească şi în viaţa ţării, care
pot să ne dea un anumit optimism cu privire la şanse, mai ales
că suntem într-un an electoral şi va fi o dispută - şi e bine să
fie o dispută cât mai deschisă, dar cât mai substanţială, pe
problemele de fond ale dezvoltării societăţii româneşti,
indiferent de rezultatele alegerilor. În plan local şi în plan
general, să nu întrerupem acest proces şi această tendinţă în
economia românească. Continuă creşterea economică. Se confirmă
în primele trei luni procesul care se desfăşoară de vreo patru
ani de zile de creştere economică. Inflaţia în aceste trei luni
de zile se situează chiar sub limita prognozată, astfel încât,
la finele anului, să ne situăm sub 10%, ceea ce înseamnă un
lucru esenţial pentru stimularea proceselor economice.
Deasemeni, în ce priveşte locurile de muncă, e unul din marile
necazuri: am pierdut foarte multe locuri de muncă prin
desfiinţarea unor activităţi, prin declinul unor activităţi
industriale, în alte sectoare. Iată că, în ultimii 2-3 ani de
zile, numărul celor angajaţi depăşeşte numărul celor
disponibilizaţi. Nu sunt cifre spectaculoase, dar totuşi
importante; 150.000, 200-300.000 de oameni care apar în plus.
Chiar din martie anul trecut până în martie acum este o creştere
de peste 500.000 de locuri de muncă, de noi angajări în economia
naţională. Asta este iarăşi un lucru pozitiv. La aceasta a
concurat şi o activitate de susţinere a întreprinderilor mici şi
mijlocii. Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă a
creditat întreprinderile mici şi mijlocii cu aproape 98 de
milioane euro în decurs de trei ani de zile, ceea ce a dus la
crearea de 43.000 de noi de noi locuri de muncă, acestea prin
excelenţă pentru şomeri. 43.000 de locuri de muncă la
întreprinderi mici şi mijlocii, deci iniţiativele acestea
private. Deasemeni, munca în exterior se dovedeşte pentru ţară
benefică, pentru că, pe de o parte, s-au creat posibilităţi
pentru cei care nu-şi găseau locuri de muncă în ţară să lucreze
în exterior şi aceasta e benefică şi pentru economia naţională
şi pentru familiile respective. A crescut intrarea în ţară de la
1 miliard 100 de milioane la 1 miliard 800 de milioane de euro
din activitatea în exterior şi ăsta este un lucru important, cam
3% din PIB creat prin această muncă în exterior Şi, în fine, în
ultim element care, astăzi, am văzut că a fost comentat pe plan
mai general, investiţiile străine. România începe să marcheze o
tendinţă bună în ultimii ani de zile; 2003 faţă de 2002 a marcat
o creştere de 38% a volumului investiţiilor străine în economia
românescă. Este un lucru pozitiv, sunt lucruri care arată că,
totuşi, ceva începe să se mişte, se înregistrează unele lucruri
care sunt încurajatoare şi trebuie să ştim, indiferent de
disputa noastră şi dincolo de ceea ce este caracteristic
democraţiei, competiţiei electorale, sunt lucruri pe care
trebuie să ştim să le consolidăm împreună, pentru că ele sunt
rezultatul muncii noastre, a tuturor.
Horia Gruşcă: Un peisaj extrem de optimist.
Acum rămâne ca fiecare român sau cei mai mulţi să şi simtă toate
lucrurile astea pozitive despre care aţi vorbit. Trebuie să vă
spun vă avem şi telespectatori, sigur, mai mulţi decât cei la
care mă refeream acum, dezamăgiţi de răspunsurile dv. de la
ultima ediţie legate de achiziţionarea de autoturisme Dacia
înainte de ’89. Pot să le spun însă că o emisiune TVR în direct
va fi dedicată acestui subiect cel mai probabil săptămâna
viitoare. Mesajele dv. au ajuns la colegul meu Marian Voicu. Eu
vă mulţumesc pentru participarea la emisiunea din această seară.
Sper să ne revedem curând.
|