Ion Iliescu la 'Starea Națiunii' (26 ianuarie 2004)


Horia Gruşcă: Doamnelor şi domnilor, bine v-am regăsit la Starea Naţiunii. Îmi fac o datorie colegială să vă anunţ că Raluca Moianu îşi cere scuze că va întârzia o oră la întâlnirea cu dvs.
În ceea ce mă priveşte, vă spun "La Mulţi Ani" - o dată pentru că este prima emisiune din acest an şi apoi pentru că niciodată nu e prea târziu pentru urări de bine.
Urări de bine şi invitatului nostru permanent, dl preşedinte Ion Iliescu. "Bine aţi venit" şi "La Mulţi Ani"!

Ion Iliescu: Bună-seara şi La Mulţi Ani.

H. Gruşcă: Domnului Octavian Andronic, directorul Agenţiei AMOS News un simplu salut colegial pentru că ne-am mai întâlnit în cursul acestui an.
Domnule preşedinte, uitându-mă prin ziare să văd ce mai scrie presa despre dvs., chiar şi indirect, daţi-mi voie să vă citez ceea ce am găsit într-un cotidian central: în ultimul timp v-aţi cam băgat nasul în treburile altora.
Cei din jur sunt extrem de nemulţumiţi şi s-au cam supărat pe dvs., dar partenerul de viaţă vă rămâne alături.
Vă recunoaşteţi în descrierea aceasta?

I.Iliescu: Da.

H. Gruşcă: Este horoscopul dvs. pentru una din zilele acestea apărut într-un ziar. Sunteţi în zodia Peştilor, dacă nu greşesc...

I.Iliescu: Da.

H. Gruşcă: Deci nu vă recunoaşteţi. De aici şi neîncrederea în presă.

I.Iliescu: Depinde de percepţia celui care scrie...

H. Gruşcă: A fost o glumă. Sper să nu mi-o luaţi în nume de rău.

I.Iliescu: Unii, din contră, mă critică pentru că tocmai nu prea m-am amestecat.
Am văzut în scrisorile pe care mi le-aţi trimis: de ce nu răspund personal la toate scrisorile pe care le primesc. Asta poate să-şi imagineze oricine că este imposibil. Răspund şi personal.

H. Gruşcă: Cam câte scrisori primiţi?

I.Iliescu: Vin cu miile. Plus email-urile. Sunt situaţii în care răspund şi personal.
Pe celelalte le dau consilierilor şi departamentelor de profil. Altă întrebare: de ce le mai trimitem la alţii? Pentru că sunt probleme pe care nu le rezolvă Preşedinţia, ci instituţiile abilitate. Pot să nu fie mulţumiţi cu acest răspuns.
Aşa că oamenii spun să mă amestec mai mult. Alţii de ce mă amestec?!

O. Andronic: Nu o să-i mulţumiţi niciodată pe toţi.

I.Iliescu: Aici am un singur răspuns: fac ceea ce-mi permite Constituţia.

H. Gruşcă: Oricum, revenind şi vorbind de zodii, aproape jumătate din ţară se află în zodia mai lungă şi mai puţin norocoasă, cea a iernii.
Chiar dvs. aţi simţit, pe propria piele, ce înseamnă viscolul în Moldova. Trenul prezidenţial nu a ajuns la Iaşi.
Domnule preşedinte, greşesc sau nu? Parcă tot mai des ne arătăm tot mai neputincioşi în faţa naturii. Noi am discutat şi despre secetă şi despre ce putem face. Acum, iată, că şi iarna a devenit o problemă căreia nu prea-i ţinem piept.

I.Iliescu: Fenomenele naturale au devenit mult mai violente la nivel planetar, nu numai la noi în ţară.

H. Gruşcă: Da, dar iarna nu s-a inventat acum în România.

I.Iliescu: Dar atunci nu erau atâtea maşini care să blocheze străzile.
Atunci când cădea zăpada oamenii mergeau cu săniile. Şi în mediul urban şi cel rural. Nu punea iarna atâtea probleme ca în ziua de astăzi.
Noi am plecat cu intenţia de a ajunge la Iaşi - ne-am dat seama că acest lucru nu este posibil.
Şi aş vrea să apreciez şi să mulţumesc serviciului meteorologic care a dat un avertisment corect. A fost binevenit.
În ciuda acestor lucruri am mers până la Focşani urmând să vedem cum vor evolua lucrurile. Înainte de a ajunge la Focşani, am luat decizia de a nu mai merge la Iaşi şi am luat toate măsurile ca să se demobilizeze toată acţiunea şi oamenii să se apuce de ceea ce impunea vremea. Aş aprecia două lucruri: în comparaţie cu Crăciunul când am avut tot aşa o revărsare a furiei naturii, de astă dată a fost mult mai rău, dar s-a acţionat mult mai bine.

H. Gruşcă: Domnule preşedinte, e ca şi cum aţi felicita normalitatea.

I.Iliescu: Tot la noi, în decembrie s-a văzut mai multă lentoare în ceea ce priveşte structurile care au obligaţii din acest punct de vedere.
De aceea, eu zic că s-a acţionat mai bine şi la nivelul autorităţilor centrale, locale şi drumarii, şi cei de la energie, şi serviciile spitaliceşti, şi Armata - care şi-a adus un aport foarte mare - şi Poliţia şi mai multă disciplină din partea şoferilor.
E-adevărat că a fost şi această conjunctură cu week-end-ul, mai puţină circulaţie, dar de astă dată şoferii mai ales de pe utilajele grele au înţeles chemarea care s-a făcut şi a permis în acest fel să se redreseze circulaţia din transporturi.

H. Gruşcă: Guvernul vrea să discute cât de curând - poate chiar în această săptămână - un proiect privind protecţia împotriva zăpezii. Nevoia te învaţă. E vorba de plantarea unor perdele de vegetaţie pe multe drumuri naţionale. Daţi-mi voie să observ că pe multe drumuri din ţară, dar în special în Moldova - pentru că e un drum care-l bat mai des - arborii plantaţi pe marginea şoselelor au fost tăiaţi nu se ştie de cine. Şi asta spun ce s-a întâmplat în ultimii ani. Dacă vreţi, seamănă cu ceea ce vorbeam de secetă şi de sistemul de irigaţii care a dispărut de pe câmpuri.
Ştiu că existau şi parazăpezi, pe vremuri. A cui e vina?

I.Iliescu: Parazăpezile au început să dispară. Se fură.
Iar perdelele de protecţie şi copacii de pe drumuri au fost tăiaţi, dar şi vegetaţia care proteja malurile râurilor a fost de asemenea distrusă.
Deci am trăit o perioadă de debandadă din acest punct de vedere, de lipsă de ordine şi de disciplină. Eu cred că a sosit momentul să se gândească un program de măsuri, să se ia şi măsuri mai drastice împotriva celor care încalcă legea, să protejăm drumurile, râurile, pantele care încep să se erodeze datorită defrişării.
Deci, trebuie să se înceapă o treabă gospodărească cu reguli foarte precise. Aici trebuie să apelăm la întreaga populaţie.
Orice om conştient îşi dă seama că aceasta ţine de autoprotecţia noastră.

H. Gruşcă: Am intrat în 2004. Mai toţi oficialii, chiar şi dvs., au descris acest an ca pe unul greu, hotărâtor pentru România.
Acum, credeţi-mă, am verificat şi nu există an în ultima decadă ca să nu fi fost caracterizat de politicienii aflaţi la putere ba decisiv, ba hotărâtor.
Aprecieri extrem de puternice, de definitive. Acum la ce trebuie să se aştepte românii şi ce se aşteaptă de la ei? Ce vor simţi ei concret în 2004, în afară de zăpăceala alegerilor?

I.Iliescu: În primul rând, 2004 este ultimul an al guvernării şi al programului guvernamental.
Există greutăţi care încă persistă şi care afectează foarte multe familii.
Totuşi, aceşti trei ani de zile au fost anii cei mai fertili din acest punct de vedere, mai ales în ce priveşte relansarea economică. Am avut această creştere continuă, timp de trei ani de zile, de circa cinci la sută, scăderea inflaţiei şi toate acestea se resimt în tot mersul economiei.
Investiţiile au început să se anime, deci ceea ce este important este că aceste tendinţe pozitive, acest curs pozitiv al economiei, care este baza inclusiv a ameliorării vieţii oamenilor, să se menţină. Guvernul, în ajunul Noului An a adoptat anumite măsuri, inclusiv în ceea ce priveşte unele ameliorări în domeniul protecţiei sociale.
Am văzut multe scrisori de la pensionari, cineva mă întreabă despre pensiile celor de la ţară. Aceste pensii se dublează începând cu ianuarie. De asemenea pentru restul de pensionari. Sigur, sunt discrepanţe, sunt nivele coborâte, totuşi continuă acest program, cu recorelarea, etapa a 5-a după ianuarie şi etapa a 6-a din iunie şi de asemenea s-a introdus o indexare care ajută, din acest punct de vedere, la o ameliorare, cu creşterea punctajelor de calcul al pensiei cu 4,5 la sută, sau aşa ceva, ceea ce va aduce o oarecare ameliorare.
Sigur, nu suficientă, nu satisfăcătoare, nerăspunzând nevoilor oamenilor, dar totuşi o amelioare. Deci aceste elemente trebuie neapărat să le susţinem.
Zăpada, pe de altă parte, ne-a adus numai necazuri, dar trebuie să vedem şi jumătatea plină a paharului. Zăpadă multă este un semn bun pentru agricultură.
Am suferit doi ani de-a rândul de o secetă cumplită. Zăpada va reface umiditatea din sol, va reface reţelele hidrografice, deci poate să fie o premisă bună pentru un an agricol mai bun, dar trebuie să se muncească pentru a folosi această premisă. Asta, pe de-o parte, în plan intern. Pe de altă parte, este un an decisiv.
În primul rând se concretizează intrarea noastră în NATO, ceea ce va aduce un lucru important. Chiar consemnăm astăzi 10 ani de la intrarea noastră în Parteneriatul pentru Pace, care s-a şi finalizat până la urmă prin intrarea noastră ca membru cu drepturi depline în NATO. De asemenea, este anul deciziilor pentru intrarea în Uniunea Europeană, trebuie să încheiem negocierile.
Am vorbit la telefon cu ministrul de Externe de la Bruxelles, care a fost la o reuniune a comitetului acesta interguvernamental care a reluat discuţiile asupra Constituţiei. Se elaborează un proiect de Constituţie pentru a fi gata până la alegerile pentru Parlamentul European.
Aceasta şi pentru noi, România şi Bulgaria, înseamnă o premiză bună pentru negocierile în curs. De asemenea, Comisia Europeană se pregăteşte să discute cu noi proiectele financiare pentru România şi Bulgaria. Esenţial pentru climatul...

H. Gruşcă: Iertaţi-mă, doar o clipă. De ce trebuie să încheiem negocierile musai în 2004, din moment ce ţinta aderării este 2007 şi tocmai pentru că şeful Delegaţiei Comisiei Europene a spus că nu ar fi o tragedie dacă nu încheiem capitolele până la sfârşitul acestui an.

I.Iliescu: Ar fi esenţial să putem încheia în acest an, cu Comisia existentă, pentru că aparatul de lucru al Comisiei Europene va fi schimbat.
În iunie vor fi alegeri europene, se alege un nou Parlament European, iar în toamnă, Comisia actuală îşi depune mandatul.

H. Gruşcă: ...în octombrie...

I.Iliescu: Se va constitui o altă Comisie. Schimbarea echipei o să însemne o perioadă de trecere, de tranziţie, până ce se intră în miezul lucrurilor, cu noii parteneri, lucrurile ar întârzia.
Or intenţia este, ceea ce s-a discutat şi ultima dată cu Comisia acestui an, să se încheie negocierile în cursul acestui an, să se pregătească Tratatul care va fi semnat în 2005, şi apoi, în 2007, să urmeze integrarea propriu-zisă.

O. Andronic: Domnule preşedinte, cât de optimist sau cât de încrezător sunteţi în faptul că până la momentul octombrie 2004 vom reuşi să finalizăm negocierea celor opt capitole restante.
Întreb acest lucru pentru că o serie de modificări ale Executivului au părut a nu ţine seamă tocmai de acest termen.
Şi aici mă refer dacă vreţi numai la desfiinţarea Ministerului Mediului într-un moment în care dosarul Mediului era unul dintre cele mai dificile şi delicate dosare pe care le aveam de negociat. Aş adăuga dacă vreţi şi situaţia agriculturii, un alt dosar extrem de dificil, în condiţiile în care ministerul a ajuns un fel de super-minister, cu foarte multe lucruri amestecate şi cu un ministru indisponibil de o bună bucată de vreme.

I.Iliescu: Sigur, la vremea respectivă această restructurare a Executivului a vizat mai ales reducerea numărului de ministere, reducerea numărului de miniştri, membri ai Cabinetului, ca un element de raţionalizare şi de reducere a acestor structuri.
Dar experienţa a arătat că şi aici mai sunt câteva corecturi care se vor aduce şi altor domenii.
Nu vreau să intru în detalii pentru că nu vreau să iau din atribuţiile premierului, care acum stă şi ...

O. Andronic: ... dar care s-a consultat cu dumneavoastră...

I.Iliescu: Da, am avut un schimb de păreri şi el lucrează la o îmbunătăţire a acestor structuri, ţinând seama şi de experienţa acestei formule.
Deci, eu cred că se va produce aici această desprindere a domeniului mediu-păduri de agricultură, dar mai vedem.
Practic, viaţa îţi impune şi este bine să existe o flexibilitate, sunt încercări reuşite, sunt încercări nereuşite, asta este viaţa, şi trebuie să ne adaptăm.

O. Andronic: Încă o dată, sunteţi optimist în legătură cu acest termen?

I.Iliescu: Trebuie să fim optimişti, că, dacă nu am mai fi nici optimişti, atunci ce am face? Am plânge unii pe umerii altora.
Or, din acest punct de vedere, noi am avut un start foarte greu, am pierdut ritmul negocierilor. Dar nu startul, pentru că noi eram primii şase membri asociaţi ai Uniunii Europene încă dinainte de 1996, în 1994 am devenit ţară asociată şi în 4 decembrie participam la prima reuniune la nivel înalt. În 1995 am fost primii care am elaborat o strategie în domeniul integrării în Uniunea Europeană, strategia de la Snagov, deci intrasem într-un anumit ritm.
După 1996, a urmat o fază care şi în plan intern s-a concretizat printr-un declin al vieţii economice în general, iar din punct de vedere al negocierilor cu Uniunea Europeană, în anul 2000, din 12 ţări, România era pe ultimul loc. Toate celelalte îşi pregătiseră dosarele pentru fiecare capitol din cele 30 şi le-au deschis. Bulgaria le-a pregătit, a deschis vreo douăzeci şi ceva. România a deschis doar două. Deci, a fost un timp pierdut în care nu s-a lucrat pentru această pregătire a începerii de negocieri.
De aici tot acest decalaj pe care a trebuie să îl recuperăm şi au fost trei ani nu uşori, de muncă asiduă.
Acest guvern, până acum, a lucrat cel mai ordonat, cel mai sistematic, pentru a urmări concret mersul negocierilor, ceea ce înseamnă şi rezolvarea de probleme în plan intern.

O. Andronic: Nu ar fi de neglijat, în legătură cu acest termen limită, şi faptul că în situaţia în care vom trece peste octombrie 2004, aderarea noastră la Uniunea Europeană va trebui ratificată de 25 de state, nu de 15.

H. Gruşcă: Domnule preşedinte, menţionaţi vizita la Bruxelles a ministrului de Externe, Mircea Geoană. Să sperăm că va drege ceva din supărarea baroanei Emma Nicholson, care ne-a reproşat săptămâna trecută după ce a prezentat un proiect de raport, în general favorabil României, ne-a reproşat o eventuală încălcare a moratoriului privind adopţiile internaţionale

I.Iliescu: Discuţiile se vor lămuri în curând.

H. Gruşcă: Dumneavoastră sunteţi lămurit ? Pentru că există o problemă: înainte de a-i lămuri pe alţii... Pentru ziariştii din România a fost o surpriză

I.Iliescu: Era vorba de soarta Belgiei, acum e soarta României, care se află între ciocan şi nicovală.
Unii exercită presiuni asupra Guvernului României ca să deschidă mai repede procesul de adopţii, alţii, ca doamna Nicholson, sunt împotrivă.
Eu sunt de acord cu doamna Nicholson.
Ar trebui să nu mai dăm curs adopţiilor internaţionale. Să fim capabili să-i ţinem pe copii la noi în ţară, să nu mai transmitem copii.
Dar, practica există în plan internaţional, şi, din păcate, nu avem situaţii atât de bune în ţară şi sunt şi asemenea situaţii care sunt favorabile din acest punct de vedere copiilor.
Dar am ajuns la o anumită înţelegere ca să reglementăm legislativ cadrul de promovare al adopţiilor.

O. Andronic: De ce durează aşa de mult? Sunt aproape trei ani de când discutăm.

I.Iliescu: Tot datorită acestor negocieri foarte dificile. De aceea trebuie să ne lămurim toţi, cu cărţile pe faţă, şi unii şi alţii, şi să ştim şi noi cu cine votăm.

O. Andronic: Nu seamănă chestia asta puţin cu episodul cu Tribunalul Penal Internaţional?

I.Iliescu: Ba da. E cam acelaşi lucru.
Deci sunt oameni cu păreri diferite şi noi trebuie să dăm satisfacţie tuturor.
Şi de aceea trebuie să discutăm cu toţii şi să existe un punct de vedere comun, acceptat de toată lumea, şi noi să căutăm să-l aplicăm.

O. Andronic: Cred că supărarea doamnei Nicholson şi acelei părţi din Uniunea Europeană şi din Parlamentul European care nu este de acord cu această problemă provine şi dintr-o acuză de nesinceritate.
Deci, când noi spuneam că am închis, şi avem un moratoriu clar şi nu mai pleacă nici un copil, cam 1 000 de copii au părăsit ţara şi s-au îndreptat către alte neamuri, alte familii.
Cam asta este cifra pe care a dat-o Comitetul Naţional de Adopţie.

I.Iliescu: Dar s-a acţionat de principiu ca anumite situaţii care fuseseră pornite dinainte de moratoriu să poată fi rezolvate cu acceptul tuturor.
S-a creat probabil o lipsă de comunicare din acest punct de vedere.

H. Gruşcă: Mai este vorba şi de suspiciunea de presiuni din partea Italiei, a premierului Silvio Berlusconi, care a trimis o scrisoare, îmi aduc aminte...

I.Iliescu: Presiuni sunt de la mai mulţi. Presiuni sunt de la senatori americani ...

H. Gruşcă: Se pare că unii au succes dacă fac presiuni.

I.Iliescu: Presiuni sunt de la unele autorităţi franţuzeşti. Presiuni sunt de la autorităţi spaniole. Presiuni sunt de la mulţi.

H. Gruşcă: Cărora le-aţi spus ...

I.Iliescu: În fiecare caz în parte s-a convenit să aştepte până ce se reface legislaţia dar totuşi s-a venit cu documentaţii pentru anumite situaţii care fuseseră convenite încă înainte de moratoriu să se rezolve pe această perioadă.

O. Andronic: Chiar şi preşedintele Bush, dacă nu mă înşel, în ultima dumneavoastră întâlnire v-a spus ceva pe această temă.

I.Iliescu: Absolut. La rândul său avea informaţii de la unii senatori, care au şi ei alegătorii lor.

H. Gruşcă: Şi care au fost la Bucureşti şi au făcut...

I.Iliescu: Da. Şi insistă ca să se dea drumul copiilor care sunt aşteptaţi de familiile...

O. Andronic: Credeţi că ne va afecta acest episod pe termen scurt sau mediu?

I.Iliescu: Sper că nu. Sunt asemenea chestiuni pe parcurs care pot să apară în diverse domenii. Nu o să facem şi nimeni nu face dramă din chestiunea asta.
Ne vom lămuri împreună şi cred că o să fie o discuţie lămuritoare cu Guvernul şi cu reprezentanţii Comisiei...

O. Andronic: Mai ales cu doamna Nicholson.

I.Iliescu: Sigur.

H. Gruşcă: Dincolo de orice discuţii, care să sperăm vor fi lămurite în viitor, deşi să ştiţi că există nişte contradicţii flagrante între, ce declara, de exemplu, secretarul de stat însărcinat cu protecţia copilului în decembrie, când, vă citez ce a declarat Agenţiei France Press: ''Italia nu este singura ţară care exercită presiuni la nivel înalt, avem o grămadă de scrisori din partea unor senatori americani care cer ridicare moratoriului'', iar zilele trecute aceleiaşi agenţii France Press, i-a declarat: ''Nu putem vorbi de presiuni din partea Italiei''.
Să ştiţi că orice jurnalist ar reacţiona la o asemenea inadvertenţă cu suspiciune. Rămâne însă problema...

I.Iliescu: Definirea presiunii poate fi de asemenea obiect de discuţie. În sensul ăsta doamna respectivă...

O. Andronic: Cum s-a manifestat această...?

H. Gruşcă: Vorbim de mii de copii. Se vehicula cifra de 20 000 de copii în ultimii ani, pentru că în prima perioadă după '90 foarte mulţi copii au fost înfiaţi în străinătate.
De aici a plecat şi problema şi suspiciunile privind traficul de copii. Pentru că oameni mulţi au câştigat de pe urma acestei ''afaceri'', să-i spunem.

I.Iliescu: De aceea s-a şi spus ''stop''.

H. Gruşcă: Dar haideţi să vedem ce putem face pentru încurajarea adopţiilor interne! În condiţiile în care dumneavoastră în mai multe rânduri, şi chiar într-o emisiune la un post de televiziune la începutul acestui an vorbeaţi de problema demografică.
Iată o ştire de astăzi: ''Natalitatea în România se află într-o continuă scădere, de la 11,9 la mie în '91, a ajuns în 2002 la valoarea de sub 10 la mie. Este o statistică realizată recent de Centrul de Statistică al Ministerului Sănătăţii.

I.Iliescu: Mâine avem o dezbatere în cadrul colectivului care lucrează la elaborarea strategiei pentru dezvoltare durabilă pe care am lansat-o anul trecut.
S-a lucrat între timp, pe colective, pe domenii, şi un secretariat care urmăreşte acest lucru, mâine este prima dezbatere publică pe trei domenii.
Prima este demografia. Care este situaţia creşterii demografice la ora actuală.
A doua este problema gospodării apelor, sursele de apă, nevoile, cerinţele, alimentări cu apă, protecţia calităţii apelor şi, al treilea, serviciile publice.

H. Gruşcă: Să rămânem la demografie.

I.Iliescu: Deci, o să analizăm bine acest lucru, căci într-adevăr, din acest punct de vedere, noi am depăşit ţările dezvoltate, pentru că starea dezvoltării la scară globală este cam aceasta. Ţările dezvoltate au creşteri negative, încă de acum 20-30 de ani de zile, vreo 35 de ţări, cele mai dezvoltate aveau creşteri negative, adică nu se reproduceau. Statele Unite menţin o anumită creştere prin import, prin primirea de imigranţi, mai ales, nu atât cât prin reproducţia proprie. Dar ţările europene, mai toate, au creşteri negative, iar creşterea populaţiei planetei se face mai ales pe seama sărăcirii planetei.
Ţările cele mai sărace au creşterea demografică cea mai mare.
Noi suntem o ţară săracă. În termenii produsului intern brut, condiţiile de viaţă ale oamenilor, puterea de cumpărare, dar din punct de vedere al creşterii demografice ne situăm deasupra ţărilor bogate.

H. Gruşcă: Ţările despre care vorbim, cele bogate îşi rezolvă cel puţin parţial problema demografică înfiind copii dintr-o ţară ca România.

I.Iliescu: Nu şi-o rezolvă.

H. Gruşcă: Atunci şi-o diminuează.

I.Iliescu: Creşterea rămâne negativă, în ciuda asimilării unor imigranţi. Din acest punct de vedere, situaţia la noi este agravată tocmai de starea aceasta a economiei şi a condiţiilor de viaţă. Sunt trei factori care influenţează creşterea aceasta demografică negativă: natalitatea în scădere, mortalitatea în creştere şi migraţia, care acţionează pentru noi negativ. Aceste situaţii se pot schimba şi vrem să analizăm, cum anume să conjugăm preocupările pentru dezvoltarea economică viitoare, pentru a atenua un asemenea fenomen negativ. Pentru că dacă s-ar menţine tendinţa din ultimii zece ani... Noi am pierdut din 1992 până astăzi, între cele două recensăminte, peste un milion de oameni din populaţia ţării. Deci, dacă se menţine această tendinţă avem şansa, în anul 2050, să ajungem la 16 sau poate la 14 milioane de cetăţeni. Eu cred că lucrurile oricum se vor atenua, pentru că au mai existat nişte ţări, Portugalia şi Spania spre exemplu, care aveau un proces de migraţie foarte activ. De vreo 15 ani, de când au devenit membre ale Uniunii Europene aceste două ţări au avut o creştere economică remarcabilă şi, din ţări exportatoare de forţă de muncă au devenit ţări receptoare. Români merg să lucreze în Portugalia şi Spania.

Din acest punct de vedere, menţinând tendinţele pozitive în ceea ce priveşte aşezarea economiei, creşterea economică, crearea de locuri de muncă, crearea de oportunităţi pentru tineri. Din nou sunt întrebări, am văzut, în legătură cu şansele tinerilor. Aceştia termină facultatea, pregătirea şi, într-adevăr, unii nu au suficiente şanse, astfel încât ajung să caute în zadar. Continuând ceea ce discutam, tocmai acest lucru vrem să-l analizăm. Pe o perioadă de 25 de ani, sub influenţa noii conjuncturi, ce oferă statutul de ţară membră a Uniunii Europene, ce oportunităţi vor fi şi cum le vom folosi. Una dintre acestea ar fi investiţiile. Modernizarea economiei, fără modernizarea infrastructurilor, nu e de conceput. Noi nu avem autostrăzi, trebuie să modernizăm căile ferate, transporturile navale maritime şi fluviale, cât şi cele aeriene. Statul are mijloace puţine, sectorul privat care se dezvoltă nu investeşte în asemenea sectoare, deci singurul suport îl avem din partea unor organisme internaţionale: Banca Mondială, Banca Europeană, Uniunea Europeană. Spania, ca şi Portugalia, a beneficiat de fonduri speciale pentru construirea de infrastructuri, mai ales autostrăzi. Deci, aceste oportunităţi trebuie luate în calcul şi acţionat conjugat, coordonat,consecvent, pentru a începe să dăm viaţă acestor proiecte de modernizare.

O. Andronic: Domnule preşedinte, v-aş propune să rămânem puţin la problema demografică.
Nu credeţi că una dintre explicaţiile scăderii populaţiei României, ar putea fi starea dezastruoasă existentă în sănătate?
A trebuit să apară acest episod cu acei copii din maternităţi pentru a ne da seama că toate, sau aproape toate maternităţile din ţară funcţionează în condiţii inadmisibile.

I.Iliescu: Nu toate.

O. Andronic: O foarte mare parte...

I.Iliescu: Adică sunt şi spitale, unităţi, chiar maternităţi, care s-au dotat mai bine, s-au echipat mai bine şi avem multe spitale care s-au modernizat în aceşti ani.
Ba chiar a apărut o problemă: că nu a existat un control suficient în legătură cu nişte fonduri de investiţii şi utilizarea lor, s-a adus echipament peste măsură, au crescut datoriile şi s-a creat dezechilibrul, tocmai pentru că s-a exagerat cu nişte importuri, astfel încât s-au diminuat fondurile pentru spitale şi unităţi sanitare.
Nu s-a luat în calcul că nu trebuie să aduci doar aparatul, trebuie să-l şi montezi, aceasta însemnând cheltuieli, ş.a.m.d.

O. Andronic: ...consumabile.

I.Iliescu: Şi am rămas cu aparatură care nu a mai putut fi montată din lipsă de bani.
Acest lucru a fost unul dintre factorii care au dezechilibrat situaţia din sistemul sanitar, mai ales din spitale.

H. Gruşcă: Eu aş reformula întrebarea domnului Andronic, pentru că, sigur, noi vorbim de acest caz, de la maternitatea din Ploieşti, pentru că a fost ultimul. Dar au mai fost şi altele, la Iaşi şi în alte părţi şi, după fiecare astfel de incident, accident, luăm măsuri...

I.Iliescu: Noi am mai avut o situaţie dramatică, cea a copiilor bolnavi de SIDA, a căror îmbolnăvire s-a produs în cadrul spitalicesc, din lipsa dotării instituţiilor noastre cu seringi de unică folosinţă, ceea ce a determinat transmiterea agentului patogen..

H. Gruşcă: Sigur, deveniseră respectivii un fel de emblemă a României peste hotare.

I.Iliescu: Din acest punct de vedere s-au îndreptat multe în aceşti ani. Dar rămân probleme. Nu numai starea din sitemul sanitar, dar şi condiţiile de viaţă ale oamenilor: hrana, calitatea nutriţiei oamenilor, o viaţă mai echilibrată.

H. Gruşcă: Pentru toate acestea există nişte responsabili. Şi iată cum am ajuns la alegeri, pentru că, oricum, este an electoral. Spuneţi-ne, veţi candida la Senat sau la Camera Deputaţilor, sau ne lăsaţi în ceaţă?

I.Iliescu: Vă las în ceaţă...

H. Gruşcă: Aşteptăm vara.

I.Iliescu: Nu este o chestiune importantă. Am mai spus, eu am un mandat, pe care o să-l duc la capăt. N-are rost acum să perturbăm discuţia, deja sunt cei antrenaţi în dispute electorale care stau şi se gândesc la lucrurile astea. Am timp suficient să decid până în decembrie.

H. Gruşcă: Oricum, un răspuns am obţinut, pentru că aţi spus că veţi candida, doar că nu ştim unde.

I.Iliescu: Probabil...

H. Gruşcă: Se ştie că în 2000 aţi avut un cuvânt de spus la întocmirea listelor de candidaţi ai PDSR. Normal, eraţi preşedintele partidului.

I.Iliescu: Sigur, aveam alt statut.

H. Gruşcă: Cum va fi anul acesta? Nu aveţi favoriţi?

I.Iliescu: Statutul meu de preşedinte al ţării nu-mi permite să mă amestec în treburile interne ale nici unui partid.

H. Gruşcă: Dar nici recomandări?

I.Iliescu: Asta e altceva. Recomandări fac tuturor, indiferent de partid, să privim cu seriozitate aceste alegeri. Unul dintre factorii importanţi este cu ce ne prezentăm pe piaţă: calitatea oamenilor care vor compune viitorul parlament, al oamenilor care se prezintă în faţa alegătorilor. Aceasta este o responsabilitate a tuturor partidelor, cu atât mai mult a celui aflat la guvernare, care are şi realizări, dar pentru care contează foarte mult şi această calitate a oamenilor care îl alcătuiesc.

H. Gruşcă: Tocmai aici vroiam să ajung. Primul ministru a insistat de mai multe ori asupra autorităţii morale pe care o aveţi dvs. Şi, dacă printre criterii de selecţie a candidaţilor, ar figura şi moralitatea, poate ar fi util să vi se ceară părerea.

I.Iliescu: Eu cred că este esenţială.

H. Gruşcă: Mai ales că urmează să fiţi coleg de parlament cu unii candidaţi.

I.Iliescu: Eu nu-mi pot permite să mă amestec în sistemul de selecţie, dar cred că e un criteriu esenţial pentru toate partidele şi cu atât mai mult pentru cel de guvernământ, să meargă alături de oameni cu autoritate morală, dar şi profesională, cu abilităţi, cu calităţi necesare. Dacă e primar, să fie un bun gospodar. Dacă lucrează într-un Consiliu, să aibă pregătirea necesară. Să se îmbine vigoarea, tinereţea, înnoirea, cu pregătirea şi experienţa necesare. Autoritatea morală, în condiţiile noastre actuale, este factorul determinant, pentru care, altminteri, alegătorii au învăţat să sancţioneze.

H. Gruşcă: Deocamdată au fost prezentate drept criterii solide, notorietatea candidatului, un altul puterea financiară, de competenţă sau bun-simţ n-am auzit. O telespectatoare, dna Aura Negrea din Cluj-Napoca, ne-a scris: 'Noi apreciem activitatea d-lui Iliescu, dar se construiesc castele de nisip, dacă nu se face şi asanarea morală. Există în toate domeniile impostură, false valori, tupeişti'.

I.Iliescu: Şi are dreptate. Cred că nu puterea financiară a candidatului trebuie să fie un criteriu. Cei care au putere financiară i-aş sfătui chiar să stea departe de politică, să se ocupe de ceea ce ştiu, adică să facă bani şi afaceri, pentru că avem nevoie şi de aşa ceva.

O. Andronic: Domnule preşedinte, de ce aceşti oameni care ştiu să facă bani, ştiu să facă afaceri, simt nevoia să migreze spre zona politicii? Fenomenul nu mi se pare întâmplător. Trebuie să existe o explicaţie.

I.Iliescu: Pentru că politica a devenit un...

O. Andronic: Cheia care deschide toate uşile!

I.Iliescu: ...un element de atracţie, da. Trebuie lucrat cu rigoare, ca principiile pe care le-am enunţat şi le-am legiferat să acţioneze. De asemenea, trebuie să transpunem în practică ideea incompatibilităţilor: cine se află într-o funcţie publică, indiferent de unde vine, se consacră în totalitate activităţii în funcţia publică. El şi familia lui să nu fie amestecaţi în afaceri.

Să se desprindă de orice fel de grupuri de interese şi de grupuri de influenţă. Să nu vină cu ideea că intră într-un post public ca să favorizeze grupul de interese din care face parte. La aşa ceva trebuie să punem capăt şi trebuie să punem piciorul în prag, să ne debarasăm de asemenea de mentalităţi. De altfel, eu am toată stima pentru oamenii care ştiu să facă afaceri. Eu nu mă pricep la aşa ceva şi nu m-aş lansa într-o afacere, pentru că aş face o treabă neserioasă şi nu aş putea să concurez cu cineva care se pricepe. Eu ştiu să fac ce am învăţat şi caut să folosesc experienţa acumulată. Iar cei care se pricep la afaceri să facă afaceri. Avem nevoie de o clasă de întreprinzători care să aibă aceeaşi vigoare, aceeaşi eficienţă, nu numai să atragem capitalul străin. Pe de o parte atragerea capitalul străin ne ajută să ne cuplăm la structuri economice puternice, care să ne ajute să ridicăm potenţialul economic, dar pe de altă parte trebuie să avem oamenii noştri de afaceri, chiar dacă sunt cuplaţi sau nu cu alţi investitori străini. Şi trebuie să o facă în virtutea legii, iar la acest lucru trebuie să contribuie politicul.

O. Andronic: Chiar asta vroiam să vă spun: este nevoie să aibă în politic un partener, un partener care să înţeleagă raţiunea afacerilor.

I. Iliescu: Este esenţial ca factorul politic să înţeleagă factorul economic. Structurile statului, Parlament, Executiv să fie în dialog cu oamenii de afaceri pricepuţi şi să ţină seama de părerile lor. Acest parteneriat între structura de stat-parlament şi executiv-patronat-sindicat- aici trebuie să existe un dialog permanent, iar legislaţia şi practica administrativă trebuie să creeze un cadru favorabil celor care produc, actorilor de bază din economie.

O. Andronic: De aproape un deceniu vorbim despre această necesitate şi nu putem decela încă existenţa unui real parteneriat între stat şi afaceri. Deja sunt două entităţi opuse sau aşa apar ele...

I. Iliescu: La noi deocamdată patronatul este slab reprezentat, deşi ideea conlucrării există, a fost realizat în acest scop Consiliul Economic care are această funcţie.Acolo sunt reprezentanţii patronatului, ai sindicatului şi ai guvernului. Şi în general mecanismul a început să funcţioneze, dar la noi încă patronatul nu s-a organizat suficient de bine. Acum, am observat, că s-a înfiripat şi dialogul cu reprezentanţii investitorilor străini,ceea ce înseamnă că suntem pe drumul cel bun. Deci, trebuie în primul rând ca aceste structuri să se consolideze şi să fie un parteneriat serios. Dar pentru asta trebuie să îi ajutăm şi noi, şi pe unii şi pe ceilalţi. Oamenii de afaceri trebuie să îşi vadă de afaceri şi să fie capabili de un dialog serios cu cei care lucrează în structurile statale, cei din stat să înveţe meserie ca funcţionari al statului şi să ştie să stapâneacă aceste mecanisme ale legilaţiei şi administraţiei, care să răspundă nevoilor cetăţeanului, inclusiv ale întreprinzătorului. Pentru acest lucru trebuie să luptăm. Asta înseamnă o bună guvernare, o bună administrare, simplificarea birocraţiei şi eficientizarea acesteia, şi înlăturarea surselor de corupţie. Inclusiv prin mecanismele noi care au început să fie introduse: e-administration, licitaţiile electronice, etc. Acestea înlătură factorul subiectiv.

O. Andronic: Domnule preşedinte, aţi pomenit cuvântul magic pentru prima dată în această emisiune: corupţia. Este marea noastră problemă, nu ştiu dacă atât de mare cât ar putea să reiasă pentru cei care urmăresc cu atenţie presa...

I. Iliescu: Eu nu sunt de acord cu exagerările, cu faptul că în România este cea mai mare corupţie. Eu nu sunt de acord cu acest lucru, pentru că sunt state cu experienţă îndelungată în economia de piaţă, în activitatea statală, în admistraţie şi care se bat cu acest fenomen al corupţiei. La noi au fost mulţi factori care au încurajat corupţia, inclusiv această flexibilitate şi mişcare permanentă în legislaţie, structuri, instituţii care, însă, acum încep să se formeze. Şi legislaţia anticorupţie a devenit mai performantă, iar noi trebuie să susţinem şi să consolidăm ceea ce am început, să susţinem mai puternic instituţiile chemate să lupte împotriva corupţiei, cum ar fi Poliţia Economică. Procuratura etc.

O. Andronic: Apropo de acest subiect, ştiu că în şedinţa de guvern de joi, ministrul Blănculescu intenţionează să prezinte un proiect de lege, fără precedent până acum, proiect prin care evaziunea fiscală va fi asociată cu crima. Cum priviti această intenţie? La ce efecte ne putem aştepta de pe urma unei asemenea reglementări, pentru că aşa cum aţi spus de atâtea ori cheia unor averi ilicite făcute peste noapte a fost, pe de o parte golurile legilative, iar pe de altă parte o anumită complicitate între instituţii şi aceşti oameni mai întreprinzători. Credeţi că va fi de folos şi cum va fi primită?

I. Iliescu: Nu cunosc conţinutul acestei iniţiative, dar evaziunea fiscală este un lucru care afectează economia.

O. Andronic: Dar a fost pedepsită cu prea multă blândeţe...

I. Iliescu: Ce putem constata? Că oamenii cei mai modeşti, salariaţii, nu fac evaziune fiscală. Pentru aceştia acţionează taxele şi impozitele fără nici un fel de eroare, iar oamenii sunt conştiincioşi. Au conştiinţa datoriei şi merg să-şi plătească taxele, iar cei care au acumulat averi caută să se eschiveze. Desigur, există şi situaţii obiective, nu trebuiesc neapărat incriminaţi. Spre exemplu am avut toate aceste mari unităţi economice, care au intrat în derivă şi au rămas cu datorii faţă de stat şi faţă de alţii şi sunt situaţii care uneori impun anumite soluţii. Vreau să amintesc că după marea criză de la începutul anilor 30, nu numai în România, au trebuit să se ia măsuri. La noi guvernul Tătărăscu a luat la datoria statului tot ce erau datorii neplătite de agenţii economici şi astfel s-a pornit de la zero. Sunt şi astfel de exemple care arată că o situaţie poate fi încheiată şi astfel, pentru că acum se încearcă şi evitarea datoriilor prin evaziune fiscală, sau sunt situaţii la care trebuie dată o soluţie economică.

H. Gruşcă: Pentru că tot aţi menţionat oameni cu putere financiară şi politică, am şi eu o curiozitate: i-aţi cerut scuze primarului Bacăului după ce l-aţi criticat pentru petrecerea organizată în oraş cu ocazia zilei sale de naştere?

I. Iliescu: Nu aveam motive să-mi cer scuze, nici nu ne-am întâlnit...

H. Gruşcă: V-am întrebat pentru că a declarat la BBC că i-aţi cerut scuze după ce i-aţi reproşat comportamentul, fără să cunoaşteţi situaţia reală. În plus, mi-aduc aminte că a admis că a greşit, mai ales că a fost criticat şi de primul ministru. Voi cita: 'Sunt banii mei, nu sunt bani publici.Îmi aniversez ziua de naştere cum cred eu şi cum consider eu. Pe banii mei fac ce vreau eu!' Puteţi comenta spiritul european al acestei declaraţii? E vorba de un mesaj politic?

I. Iliescu: Nu aş vrea să intru în aprecieri şi etichetări. Dar nu cred că fiecare poate să facă orice, chiar şi cu banii proprii. Există elemente nu numai de lege, ci şi de moralitate, de decenţă în comportamentul oamenilor.

I. Iliescu: Adică eu nu cred că cineva apreciază oamenii cu lipsă de decenţă, când într-o ţară săracă unde oamenii se zbat cu atâtea nevoi, ei îşi afişează averea... asta înseamnă prost gust, proastă creştere din partea acestor oameni. Şi, din păcate, avem aşa ceva. Şi neveste, şi copii care se afişează cu maşini de lux şi provoacă accidente…

H. Gruşcă: Nu e vorba de afişarea averii, ci folosirea ei pentru crearea unui statut, pentru amplificarea popularităţii ca persoană politică şi dacă am ajuns aici vă mai citesc o frază şi închei cu asta: „Poate şi din modestie, consider că Primăria Municipiului Bacău este câştigată în vecii vecilor. Amin!” Domnule preşedinte, tot suntem în anul lui Ştefan cel Mare, mie asta îmi aduce aminte de „Apus de soare”.

I. Iliescu: Nu vrea să intru în prea multe detalii pe această temă. Dl Sechelariu, aşa cum l-am cunoscut eu nu este un primar rău, slab. Este unul din primarii buni, un om cu spirit gospodăresc, care a făcut foarte mult pentru oraş. Şi eu ştiu de câte ori am fost prin oraş că este apreciat de cetăţeni. Faptul că a avut şi are şi resurse financiare şi că manifestă generozitate pentru oamenii mai nevoiaşi iarăşi nu este rău. Dar există şi anumite limite. Eu la asta mă refeream.

H. Gruşcă: Astăzi aţi avut o primă reacţie la pretenţiile fostului general de securitate, Mihai Pacepa, condamnat la moarte de regimul comunist pentru trădare, în lipsă. Pretenţiile sale sunt legate de repunerea în drepturi. Asta înseamnă recăpătarea gradului de general, redobândirea bunurilor confiscate, şi ai cu surprindere am aflat că sunt evaluate de avocatul său la milioane de dolari, başca plata salariului din 1978 până în prezent, başca pensia cuvenită. Acum ne puteţi spune mai multe decât aţi spus dimineaţă la SNSPA?

I. Iliescu: Nu şi nici nu am date ca să pot face aprecieri. Din câte ştiu, avocatul s-a prezentat astă seară la Cotroceni într-o întâlnire cu dl Talpeş. Nu am avut timp să aflu ce anume au discutat. Dar am văzut o ştire care a apărut în care dânsul face o corectură unde spune că nu chiar aşa s-au petrecut lucrurile. Că nu are pretenţii la toate salariile… Nu ştiu exact. Nu-mi revine mie să rezolv astfel de probleme. Eu cred că pe plan juridic, lucrurile şi-au găsit cursul normal. Să vedem în ce măsură aplicarea hotărârii instanţei întârzie, unde este blocată şi să se lucreze conform legilor.

O. Andronic: Fac o paranteză. Spuneţi că pe plan juridic lucrurile au găsit o rezolvare normală. Cât de normală poate fi o astfel de rezolvare? Pentru că - iertaţi-mă - noi încă nu am reuşit să descifrăm care este diferenţa sau care a fost diferenţa dintre un un anumit gest făcut faţă de ţară sau faţă de Ceauşescu. Prin precedentul Pacepa orice român, care a fost condamnat în regimul trecut pentru indiferent ce, poate cere reabilitarea şi repunerea în drepturi. „Eu nu am furat de la întreprinderea cutare, eu am furat de la dictator. Deci am luptat împotriva dictatorului”. Cam aşa se pare că reiese până la urmă.

H. Gruşcă: Şi unul dintre meritele care este atribuit lui Pacepa, aşa cum prezintă presa americană problema, ar fi grăbirea căderii comunismului în Europa cu 10 ani. Împărtăşiţi această evaluare?

I. Iliescu: M-ar mira să se pună în discuţie această problemă. Americanii, ei înşişi - în 1989 - nu ştiau ce o să se întâmple până la finele anului. Aşa că să nu… conectăm lucruri care nu au nici o legătură. El a slujit până atunci, până să plece bine mersi fosta putere. Dar nu vreau să intru în asemenea chestiuni. Problema se pune doar pe plan juridic. A fost o condamnare la moarte. S-a considerat că a fost nedreaptă.

O. Andronic: Nedreaptă din ce punct de vedere? N-au existat faptele pentru care a fost condamnat?

I. Iliescu: Nu ştiu. Eu nu mă pronunţ. Nu dat sfaturi instanţelor, nu fac aprecieri. Constat faptul că instanţa l-a absolvit de aşa ceva. De aceea, în ce măsură decurge ceea ce s-a vehiculat în presă, faptul că avocatul spune că nu-i chiar aşa, că s-a exagerat puţin, nu ştiu… Asta revine instanţelor respective. Eu am spus că mă miră faptul că a vrut să redevină general. Noi vrem să desfiinţăm funcţia de general. Ce fel de grad să mai ceară? Şi ce legătură mai are gradul pe care l-a primit de la Ceauşescu cu … eu nu am de gând să redau grade date de Ceauşescu. În rest, Justiţia să judece ce e de făcut.

H. Gruşcă: Săptămâna trecută, unul dintre subiectele şedinţei Consiliului Suprem de Apărare a Ţării a fost intenţia Consiliului Secuiesc de autonomie a aşa-numitului ţinut secuiesc. Au existat unele critici venite din partea UDMR, nu doar a iniţiatorilor privind oportunitatea discutării acestei probleme în Consiliul Suprem de Apărare a Ţării.

I. Iliescu: E o eroare. Noi nu am avut în ordinea de zi să discutăm despre acest lucru, ci am avut numai o reacţie la solicitări. Am primit în scris. Către CSAT din partea anumitor…

H. Gruşcă: Deci, era răspunsul la o sesizare?

I. Iliescu: Şi ne-am simţit obligaţi să exprimăm ceea ce am exprimat în comunicat. Că ni se pare această tendinţă de a confunda ideea de autonomie, inclusiv teritorială care este un principiu constituţional şi căutăm să perfecţionăm acest sistem sau problema drepturilor minorităţilor de a-şi afirma identitatea, de a-şi folosi limba maternă - asta e una - cu autonomia pe criterii etnice. Asta este - am spus noi - o poziţie nedemocratică şi neconstituţională. Asta am spus. Mai departe, nu avem de gând să intrăm noi în dialog şi în dispută… Am înţeles că au de gând să se adreseze legislativului, Parlamentului - foarte bine. Mi se pare că UDMR-ul a avut o poziţie pertinentă şi ei se dezic de aceste poziţii extremiste şi exclusiviste şi izolaţioniste.

H. Gruşcă: Tot UDMR-ul v-a reproşat că aţi dat cumva amploare discutând sau având o reacţie…

I. Iliescu: Nu am dat nici o amploare. A fost o confuzie. Noi nu am făcut din asta o temă de discuţie. Nu a fost pe ordinea de zi a CSAT-ului această temă. Nu am luat în discuţie în CSAT. Iniţiativa pe care au avut-o ei, conferinţă, congres, nu a fost obiectul CSAT-ului. A fost numai o reacţie a CSAT-ului sesizaţi de o serie de intervenţii care mi s-au cerut.

H. Gruşcă: S-a speculat pe marginea alegerii momentului pentru a prezenta public această iniţiativă. E vorba de anul electoral.

I. Iliescu: Era o şedinţă a CSAT-ului. Oricând o să fie ceva.

H. Gruşcă: Vorbesc de proiectul de autonomie a Ţinutului Secuiesc dat la iveală.

I. Iliescu: Pot fi multe discutate. Pe fond această chestiune care caută să promoveze ideea autonomiei pe criterii etnice ca fiind greşită şi profund dăunătoare şi nedemocratică.

O. Andronic: Printr-o coincidenţă care şi nouă ne-a scăpat, emisiunea noastră care avea loc joia, a fost mutată într-o zi de luni, o zi a cărei semnificaţie am reuşit deja să o uităm. Era o zi în care sărbătoream naşterea lui Nicolae Ceauşescu. Cum credeţi că ar fi arătat România anului 2004, dacă am fi continuat să sărbătorim această zi?

I. Iliescu: Ce ar fi dacă ar fi fost... S-a schimbat lumea, nu putea să mai fie aşa ceva. A fost un an, 1989.

H. Gruşcă: Cu siguranţă avocatul domnului Pacepa nu ar fi fost la Cotroceni, vă spun eu sigur...

I. Iliescu: Asta nici vorbă. Deci s-a schimbat faţa lumii, fizionomia societăţii, s-au schimbat structurile societăţii. Nu numai la noi, ci în toată aria geografică căreia i-am aparţinut, fostele membre CAER şi Tratatul de la Varşovia. A fost o revoluţie într-adevăr. Se vorbeşte despre anul revoluţionar 1989 tomai prin consecinţele acestor schimbări, care au modificat radical structurile politice, cele economice şi contextul internaţional. Vorbim astăzi despre o Europă unită, atunci era o lume bipolară, confruntarea dintre cele două blocuri militare, structuri economice, două superputeri, competiţia dintre ele. Acum discutăm despre o Europă unită, despre România în NATO şi toate ţările din această zonă. Adică s-au schimbat radical datele problemei. Rusia nu mai este Uniunea Sovietică, Powell merge la Tbilisi, de acolo la Moscova, NATO are relaţia de parteneriat special cu Rusia, Uniunea Europeană are, de asemenea, relaţii speciale cu Rusia, adică s-au schimbat complet datele problemei.

O. Andronic: Dar există nostalgici care mai cred încă că, dacă Ceauşescu ar fi dat mai multă mâncare şi mai multă căldură, s-ar fi aflat şi astăzi la putere.

I. Iliescu: Nu putea, şi nu numai Ceauşescu. Gorbaciov, cu Perestroika şi Glasnost, credea că poate să adapteze sistemul, pentru că era clar că ceva nu mergea şi se simţea ineficienţa mai ales în plan economic. Perestroika asta voia să fie, o adaptare a sistemului sovietic şi a economiei conduse de stat, la cerinţele pieţei. Nu se putea. În momentul în care ai spus A, urma şi B. Menţinerea rolului PCUS - s-au cramponat de această idee - ca forţă politică, a Uniunii Sovietice, ca structură. De aceea el a fost luat prin surprindere de spargerea Uniunii Sovietice, de dispariţia PCUS ca forţă politică unică. Adică nu putea să mai rămână aşa ceva.

O. Andronic: Era împotriva istoriei.

I. Iliescu: România nu putea să rămână într-un sistem izolat, într-o lume care se schimba cu atâta viteză. Şi aşa am fost ultimii. Şi din păcate, din cauza acestei situaţii noi am avut şi pierderi de vieţi umane pe care alţii nu le-au cunoscut. În toate celelalte ţări s-a găsit o formulă de trecere relativ paşnică. Până şi bulgarii, într-o plenară a Comitetului Central au decis scoaterea lui Jivkov şi au înlesnit rezolvarea problemelor pe cale paşnică. Dacă am fi avut, din acest punct de vedere, o structură cât de cât mai responsabilă, un Comitet Central care să fi spus ‚Gata! Toţi îşi schimbă faţa, nu poate România să rămână izolată’ şi i-ar fi spus lui Ceauşescu ‚eliberează terenul!’, nu am mai fi avut vărsările de sânge.

H. Gruşcă: Domnule preşedinte, daţi-mi voie să-i confirm regizorului nostru, Dan Grosu, că am recepţionat mesajul lui, timpul nostru a expirat. Nu vreau însă să terminăm pe acest subiect, zic să vă pun o ultimă întrebare, la care vă rog un răspuns scurt. Anul Ştefan cel Mare, aţi fost în Turcia, aţi negociat, v-aţi înţeles să aduceţi în România sabia originală a lui Ştefan cel Mare?

I. Iliescu: Da. Am spus că vom organiza o expoziţie- Anul aniversar. Sabia originală, care se află la muzeul Toptapi din Istanbul va fi adusă în România, iar preşedintele Sezer ne-a confirmat acest lucru, pentru a o expune public la noi în ţară. În acelaşi timp, partea turcă s-a obligat să realizeze şi o replică ce urmează să ne rămână nouă, dar originalul va fi expus cu prilejul Anului Ştefan cel Mare.

H. Gruşcă: Eu vă mulţumesc pentru precizare, vă mulţumesc pentru participarea la această emisiune. Ne mai vedem până în martie, sau vă spunem la mulţi ani de acum?

I. Iliescu: La sfârşitul lui februarie sau la începutul lui martie, vom găsi o formulă.

H. Gruşcă: Vă mulţumesc pentru participare, şi dumneavoastră domnule Andronic, doamnelor şi domnilor v-am spus ce urmează după această emisiune, rămâneţi pe România 1.



2007 ©  Ziarul personal
http://www.zp.ro/