Ion Iliescu la 'Starea Națiunii' - România 1 (2 0ctombrie 2003)


Horia Gruşcă: Doamnelor, domnilor, bună seara. După o pauză de câteva luni, reluăm emisiunea noastră, sper regulat, dedicată perspectivei prezidenţiale asupra stării naţiunii.
Sunt onorat să îl salut pe preşedintele României, domnul Ion Iliescu, bine aţi revenit în studiourile Televiziunii Române!

Ion Iliescu: Bună seara.

Horia Gruşcă: Cu plăcere îi spun bună seara şi colegului Octavian Andronic, directorul agenţiei de presă Amos News.

Octavian Andronic: Bună seara

Horia Gruşcă: Domnule preşedinte, înainte de a începe discuţia noastră, o întrebare.
Credeţi în sondaje?

Ion Iliescu: Relativ...

Horia Gruşcă: Păreţi surprins, dar vă mărturisesc că astăzi, căutând ce mai spune lumea despre România, am găsit o ştire care mi se pare interesantă, ar fi amuzantă dacă nu ar fi vorba despre nefericire.
Este vorba despre un studiu publicat de revista britanică 'New Scientist' şi preluat pe BBC - On line, potrivit căruia România este ţara cu cel mai mic număr de oameni fericiţi din lume.

Ion Iliescu: Depinde ce inţelege fiecare prin fericire, cum o defineşti...

Horia Gruşcă: Am fost atât de suprins... Surprinzător este că pe primul loc, ţara cu cel mai mare procent de oameni fericiţi, este Nigeria, de unde se pare că banii nu înseamnă neapărat fericire. Dar ca să vă liniştesc, rezultatele, studiul a fost realizat în perioada 1999-2001. Poate că între timp s-au mai schimbat...

Ion Iliescu: Depinde ce înţelege fiecare prin fericire, cum o defineşti şi cum faci sondajul.

Horia Gruşcă: Vorbind despre starea naţiunii, sau revenind la starea naţiunii, nu cred că există subiect mai important pentru începutul discuţiei noastre decât revizuirea Constituţiei.
Este vorba despre o lege capitală, în favoarea căreia s-au pronunţat majoritatea partidelor parlamentare şi care urmează să fie confirmată de cetăţeni prin referendum.
Care cetăţeni, sau unii dintre ei, au aceeaşi problemă cu Ioan Pantazi din Bucureşti, care spune: 'Cred că majoritatea populaţiei nu cunoaşte prevederile Constituţiei în vigoare, cu atât mai puţin modificările propuse'.
Ajungem şi noi să ne întrebăm, în stilul cetăţeanului turmentat:
Pentru ce votăm?
Adevărul este, domnule preşedinte, că luat la întrebări, românul răspunde că nu se mai face armată în România, şi poate mai ştie ceva despre mandatul prezidenţial de cinci ani.
Acum dumneavoastră cum îl convingeţi pe ...

Ion Iliescu: ... şi că preşedintele nu mai poate demite premierul. Nu puteam nici până acum, este numai o precizare în plus, a unor prevederi...

Horia Gruşcă: Cum îl convingeţi pe românul de rând să spună DA, pe 19 octombrie?

Ion Iliescu: Întrebarea are sens, eu sunt de acord cu ce aţi spus.
Este momentul politic cel mai important pentru ţară şi este bine să ajutăm cetăţenii să înţeleagă acest lucru.
Conform prevederilor Constituţiei în vigoare, modificarea Constituţiei se face prin două proceduri. Întâi trebuie ca Parlamentul să se pronunţe asupra modificărilor, cu două treimi din voturi, ceea ce s-a făcut. Deci timp de un an de zile s-a lucrat la aceste modificări, am să mă referă după aceea la ele. Urmează etapa a doua, adică referendumul naţional.
Constituţia a fost adoptată, în 1991, tot printr-un referendum naţional.
Este o procedură constituţională.
Deci, în ultimă instanţă, s-a adoptat o lege de către Parlament, care conţine modificările ce vor fi aduse şi urmează ca acestea să fie consfinţite printr-un referendum. Important este ca oamenii să înţeleagă că este nevoie să se prezinte la vot.
Că aceste modificări ale Constituţiei sunt în interesul cetăţeanului, sunt în interesul ţării.

Horia Gruşcă: Iertaţi-mă, să se prezinte şi să pună ştampila pe DA. Pentru că mai există o alternativă...

Ion Iliescu: Da, să pună ştampila unde trebuie. Eu cred că în acest sens s-au elaborat câteva materiale în ajutorul cetăţenilor şi există o broşură care se regăseşte, în format electronic şi pe site-ul preşedinţiei, unde există o prezentare foarte explicită. Sunt publicate textele care modifică ....

Horia Gruşcă: Dar ştiţi ce scrie pe copertă? 50.000 de lei. Eu am primit-o cadou.

Ion Iliescu: Deci este bine să ajungă la îndemâna oamenilor, ar trebui să fie la toate primăriile, la punctele importante unde cetăţenii să se poate informa asupra conţinutului acestor modificări.
În ce priveşte modificările propriu zise, ele au format obiectul unor analize parlamentare, timp de un an de zile, la care au participat reprezentanţii tuturor partidelor şi care a luat în discuţie modificări din două puncte de vedere.
În primul rând s-a acumulat o experienţă de 12 ani de zile.
Maniera în care s-a elaborat Constituţia României la vremea respectivă, în perioada '90-'91 de către Adunarea Constituantă a fost apreciată în toate cercurile de specialişti ca fiind modalitatea cea mai deschisă, democratică şi inclusiv transparentă.
Dezbaterea asupra elaborării Constituţiei a fost permanent publică.
Au trecut totuşi 12 ani.
Iar atunci, Constituţia a presupus şi anumite compromisuri.
Mai era şi stadiul în care se afla atunci societatea.
De exemplu, în raporturile dintre cele două camere parlamentare nu s-a putut introduce nici un fel de diferenţiere, tocmai din cauza avalanşei enorme de proiecte de legi, care trebuiau să fie elaborate, ceea ce însemnau şi şanse foarte mari pentru erori.
Şi s-a considerat că este util chiar, să existe această discutare dublă, să se corecteze între ele cele două Camere şi erorile să fie limitate.
Am ajuns după 12 ani la o anumită experienţă şi, în urma dezbaterilor, a simplificării acestor proceduri...

Horia Gruşcă: Ceea ce nu înseamnă că această variantă nu este tot o formulă de compromis politic.

Ion Iliescu: Bineînţeles, pentru că au fost diferite partide, cu diferite opţiuni, cu diferite păreri, sau propuneri, care au întrunit două treimi din voturile Parlamentului.
Orice act politic, în democraţie, conţine asemenea concesii.
Unele pot fi acceptate, altele nu.
Aceasta este regula democraţiei.
Dar cred că ceea ce s-a obţinut... Sunt două categorii de modificări.
Unele care vizează experienţa celor 12 ani, concretizată în prevederi noi, completări, îmbunătăţiri, a unor drepturi fundamentale ale cetăţeanului.
Mă refer la garantarea proprietăţii, problemele ce ţin de libertăţile cetăţeanului, acea precizare că numai pe bază de hotărâre judecătorească se poate executa o pedeapsă, cu o motivaţie juridică foarte clară, posibilitatea folosirii limbii materne în justiţie, ceea ce nu înseamnă deloc afectarea statutului de limbă oficială.
Am auzit multe păreri care criticau acest drept. Dar nu trebuie confundate lucrurile. Este vorba despre alinierea la practicile europene.
Definirea statului ca stat naţional şi definirea limbii române ca limbă naţională există în Constituţie.
Şi în ceea ce priveşte armata, am ajuns la o anumită concluzie.
S-a scos din Constituţie obligativitatea stagiului militar. Era o tradiţie. Băiatul nu se putea însura dacă nu făcea armata.
Ori acum mergem spre restrângerea efectivelor militare, ne aliniem la...

Horia Gruşcă: Sunt necesare nişte precizări pentru că nu întâmplător v-am spus că cei mai mulţi români îşi închipuie că au votat, duminică, 19 octombrie, după care băieţii nu se mai duc în armată.

Ion Iliescu: Nu, apare voluntariatul.
Armata va fi formată din profesionişti, cu angajaţi permanenţi.

Horia Gruşcă: Şi este nevoie de o altă lege.

Ion Iliescu: Deci va fi o lege organică, care va stabili regulile acestui nou mecanism.
Este cursul pe care trebuie să îl urmăm şi Constituţia trebuie să prevadă aceste reglementări...

Octavian Andronic: ... este şi o consecinţă a aderării la NATO...

Ion Iliescu: ... care ne aliniază la regulile acestui organism în care intrăm.
Iată o suită de asemenea probleme, care vizează anumite drepturi, anumite posibilităţi care se oferă. Deci, este în interesul fiecărui cetăţean să şi cunoască aceste prevederi, să ştie că această nouă Constituţie îl apără.
Şi ne aliniem, prin aceste prevederi privind drepturile şi libertăţile fundamentale, la regulile care funcţionează în Europa în care ne integrăm. În al doilea rând, relaţia Parlament - Guvern, preşedintele şi relaţiile sale cu aceste instituţii, apoi modificări importante primeşte Curtea Supremă de Justiţie, care devine Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu precizarea noilor reglementări şi atribuţiuni, Curtea Constituţională cu o serie de precizări în plus, Avocatul Poporului, deci toate acestea vizează tot ceea ce s-a adunat ca experianţă după cei 12 ani de zile de practicare a prevederilor Constituţiei în funcţie.
Şi, pe de altă parte, a trebuit să analizăm şi să aliniem prevederile Constituţiei noastre, s-o facem compatibilă cu cele două structuri în care ne integrăm: NATO şi Uniunea Europeană.
Deci, din acest punct de vedere se poate spune că este o Constituţie care prefaţează integrarea noastră în instituţiile europene, de aceea, spuneam, este Constituţia Europeană a României.

Horia Gruşcă: Sunt însă unele modificări care au oarecum un caracter abstract pentru omul de rând.
Vorbeaţi de garantarea proprietăţii, spre deosebire de protejarea, ocrotirea de până acum...

Ion Iliescu: ...Nu, era garantarea dreptului de proprietate...

Horia Gruşcă: Ce trebuie să înţeleagă omul?
După intrarea în vigoare a acestei Constituţii, de ce potenţial rău care-l păştea în vechea Constituţie scapă acum?

Ion Iliescu: Este o precizare mai completă a conceptului de proprietate, care, în ultimă instanţă, se concretizează în dreptul de proprietate al cetăţeanului, că altminteri este şi obiectul proprietăţii, fie că are pământ, fie că are o casă, fie că are o maşină, niciodată Constituţia n-o să-i garanteze integritatea maşinii sau casei, deci nu o să-l protejeze din acest punct de vedere Constituţia de un fulger care să-i incendieze casa sau de un accident al maşinii.
Deci, nu în acest sens trebuie înţeles acest lucru, ci pur şi simplu din punct de vedere legal, din punct de vedere juridic, din punct de vedere constituţional, proprietatea privată este nu numai octrotită, protejată ci şi garantată prin Constituţie.
Este elementul asupra căruia a fost o discuţie întreagă în aceşti 12 ani şi s-a ajuns la această formulă care...

Octavian Andronic: ...au fost şi câteva iniţiative în modificarea Constituţiei, legate de această idee.
Domnule preşedinte, am sentimentul că problema care se pune pentru publicul românesc, pentru români în general, nu este dacă aceste modificări sunt bune sau nu.
Problema se pune în legătură cu modul în care ei vor putea fi convinşi ca duminică să lase tihna căminului şi să meargă să voteze.
Este o problemă care se pune cu mult mai multă acuitate şi în perspectiva viitoarei runde electorale.
Care credeţi că vor fi consecinţele neîndeplinirii baremului de votare, deci, trebuie să meargă 50 la sută dintre votanţi.
Cu ce consecinţe s-ar putea solda această nerealizare şi de ce, în această perspectivă, este atât de important ca să se producă acest eveniment?

Horia Gruşcă: ...Oamenii trebuie să ştie că nu există turul doi la refendum

Ion Iliescu: Această procedură este obligatorie, şi fără refendum nu putem să procedăm la acestă îmbunătăţire a Constituţiei.
Şi nu cred că ar fi un lucru benefic ţării şi oamenilor ca să nu ducem la capăt un efort care s-a depus în toată acestă perioadă. Am avut un proces de 13 ani de zile de schimbări fundamentale în structura societăţii româneşti.
Sigur că sunt multe necazuri încă în viaţa oamenilor, ne confruntăm cu greutăţi mari, şi cea mai mare parte a cetăţenilor cu căldură, cu lumină, plata întreţinerii, nu ne ajung banii, nu sunt locuri de muncă, am văzut aceste chestiuni şi în Valea Jiului.
Asta este una, dar nu avem altă cale decât să perseverăm pe aceste două direcţii majore: să consolidăm ceea ce am realizat în aceşti 13 ani de zile ca structură democtratică a societăţii româneşti, ca structură a instituţiilor statului de drept, ca asigurare a cadrului juridic pentru apărarea cetăţeanului, a drepturilor sale, pentru a-l face să fie mai bine reprezentat şi apărat de instituţiile statului.
Deci Constituţia este un instrument în mâna cetăţeanului.
Trebuie să facem să înţeleagă fiecare cetăţean în parte că votul lui este un lucru esenţial pentru a consolida, pentru a confirma acest efort şi această dezbatere democratică ce a avut loc în societate.
Pentru că în acest an n-a fost o discuţie în cerc închis, a comisiei cu reprezentanţii partidelor parlamentare, şi a fost o muncă, din acest punct de vedere, constructivă, în ciuda deosebirilor de opinii s-a lucrat civilizat, făcându-se comparaţii şi venind cu argumente fiecare, dar s-a ajuns până la urmă la opţiunea care întrunea majoritatea necesară pentru a trece prin Parlament. În acelaşi timp a fost şi o discuţie deschisă.
Presa a relatat permanent toate aceste elaborări în comisie, cu societate civilă cu diverse structuri, a venit la rândul său cu o suită de propuneri.
În mass media, şi la televiziuni şi la radio şi în presa scrisă s-a vorbit foarte mult...

Octavian Andronic: ...Chiar în această emisiune s-au discutat de câteva ori aceste probleme...

Ion Iliescu: ...Sunt lucruri care s-au vehiculat, ele au devenit un bun public, şi ar fi păcat să nu-l ducem până la capăt, să nu-l consfinţim prin ceea ce înseamnă această procedură a referendumului naţional.

Octavian Andronic: Există opinia, domnule preşedinte, că oricum după aderarea noastră la Uniunea Europeană, care, să dea Dumnezeu să fie în 2007, va fi necesară o nouă revizuire.

Ion Iliescu: Nu, noi acum am realizat acele prevederi care să ne facă compatibili şi cu NATO şi cu Uniunea Europeană.
Doar după adoptarea unei Constituţii europene s-ar putea să mai apară unele lucruri care să comporte nişte revizuiri viitoare, dar altminteri, noi în aceste modificări, inclusiv pentru UE, am prevăzut asemenea lucruri în Constituţie, care să ne facă compatibili.
După intrarea României în Uniunea Europeană vor prevala acele prevederi dacă cumva se intră în divergenţă cu unele texte constituţionale care vor comporta apoi modificări la Constituţie.

Octavian Andronic: Puteţi să daţi un pronostic pentru 19 octombrie?

Ion Iliescu: Eu sper să fie un pronostic pozitiv, adică pronosticul meu să reflecte o realitate pozitivă.
Eu aş face apel în primul rând la partidele politice, pentru că acum tot s-a declanşat campania electorală şi a început disputa aceasta politică, sigur, cu argumente verbale foarte dure.
Eu aş face un apel pe această perioadă, până la 19 octombrie, să finalizăm un efort comun, al tuturor partidelor parlamentare, să ne abţinem, să adoptăm un fel de moratoriu în ceea ce priveşte disputa politică şi să ne concentrăm cu toţii, că este munca comună, este efortul comun, este interesul comun, al tuturor forţelor politice şi al societăţii româneşti.
Şi, deci, toate partidele politice să fie factori activi în pregătirea refendumului şi a cetăţenilor pentru a ieşi la referendum, societatea civilă, şi sindicatele şi organizaţiile profesionale să fie participanţi activi alături de factorii cu responsabilitate, administrativi, care pregătesc propriu zis logistica şi tehnica votării. Nu este nici un fel de campanie electorală.
Mă surprinde acest punct de vedere, al unei luări de poziţie... Constituţia... Nu e constituţia cuiva, a unei persoane, a unui grup de persoane, a unui partid!
Este Constituţia ţării, este costituţia cetăţenilor României.
Pe de altă parte, adoptarea Constituţiei cu aceste prevederi este o premisă necesară, în vederea negocierilor pe care le avem pentru compatibilizarea noastră cu structurile în care ne integrăm.
Deci, nu vom putea avansa, dacă nu adoptăm acum constituţia, cu aceste modificări.
Altfel, această procedură va trebui s-o reluăm. Când? O să vedem...
Dar, va fi obligatoriu să facem acest lucru.

Octavian Andronic: Asta va fi cea mai gravă consecinţă!

Ion Iliescu: Da. Deci eu cred că acest lucru, trebuie să-l facem înţeles de către toţi cetăţenii!
Trebuie să înteleagă că este, nu un efort, dar o datorie elementară, cetăţenească, să fie dus la capăt, finalizat, printr-un efort comun. Este o Constituţie Europeană a României, pentru că tot ceea ce s-a realizat, tot ceea ce s-a introdus în noile prevederi, ne aliniază din acest punct de vedere Europei. Sunt prevederi pentru cetăţean, sunt reflectări ale unor norme general-europene, realizate pe bani interni, pentru ca instituţiile noastre să fie în consonanţă cu instituţiile europene.
Deci va fi ‚Constituţia Europeană a României.
Legat de ceea ce spunea corespondentul dumneavoastră, eu n-am nimic împotrivă să ajutăm cetăţenii să înţeleagă în ce constau aceste modificări şi să se facă dezbateri active în toată această perioadă.
Ar fi bine ca mass-media, care a contribuit în acest timp la popularizarea acestor probleme, să facă acum o muncă stăruitoare pentru a descifra toate noile prevederi.

Horia Gruşcă: Spuneţi că este o Constituţie europeană...
Poate ar fi bine să facem, totuşi, unele precizări: sunt anumite prevederi în noua Constituţie, sau în constituţia revizuită, care trebuie corelate cu intrarea noastră în Uniunea Europeană, cu momentul intrării.
Mă refer la faptul că cetăţenii străini vor putea dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor din România, în condiţiile rezultate din aderarea la Uniunea Europeană.
Acest lucru nu se va întâmpla începând de la anul, pentru că există şi această spaimă.

Ion Iliescu: Este nevoie să adăgăm ceva la ceea ce aţi apus.  

Horia Gruşcă: E vorba de reciprocitate!

Ion Iliescu: ...Reciprocitate!
În momentul în care vom deveni membri ai Uniunii Europene, apar nişte extensiuni ale drepturilor cetăţeneşti, dincolo de graniţele ţării...

Horia Gruşcă: Ceea ce înseamnă că românii, la rândul lor, vor putea cumpăra castele în Spania.

Ion Iliescu: Românii, la rândul lor, vor putea să folosească aceste facilităţi.

Octavian Andronic: Unii se folosesc deja de ele!

Horia Gruşcă: De asemenea, cetăţenii Uniunii Europene vor avea dreptul de a alege şi de a fi aleşi şi vor putea avea funcţii în administraţia locală.

Ion Iliescu: Da. În momentul în care se integrează într-o comunitate, într-o colectivitate.
Sigur! Adică este o chestiune de extindere la nivel european, din momentul în care vom deveni membri ai Uniunii Europene.

Horia Gruşcă: Mai aveţi un an de mandat şi aţi acumulat o experienţă de zece ani în fruntea statului.
Din punct de vedere al Constituţiei, pârghiile pe care le-aţi avut la dispoziţie vi s-au părut suficiente, sau rezonabile, pentru a putea mişca ceva?
Vă întreb pentru că foarte mulţi oameni apelează la dumneavoastră, cerându-vă soluţii, iar răspunsul dumneavoastră a fost adesea: ‚Nu depinde de mine, nu pot să fac asta, nu pot să fac asta, pentru că încalc legea!’

Ion Iliescu: Nu, în dialogul meu şi în corespondenţa cu cetăţenii, nu mă rezum doar la explicaţia că o anumită chestiune depăşeşte atribuţiunile Preşedintelui.
Chiar dacă este, de cele mai multe ori, adevărat!
Pe de altă parte, acolo unde este cazul, facem şi demersurile necesare.
Adică, aparatul care lucrează pe această problemă, a relaţiilor cu publicul, transmite memoriile, solicitările cetăţenilor, la organismele abilitate care se ocupă cu aşa ceva.
După aceea urmărim să primim şi răspunsuri, referitoare la soluţionarea acestora, atât noi cât şi cetăţeanul. Uneori e imposibil de rezolvat o problemă, dar măcar cetăţeanul este informat că nu se poate şi de ce nu se poate.
De cele mai multe ori, într-adevăr, nu sunt rezolvabile problemele.

Horia Gruşcă: Nu ştiu dacă aţi văzut. Într-unul dintre mesajele primite cu ocazia emisiunii de astăzi, un cetăţean se plângea că v-a trimis o problemă, v-a prezentat o problemă, după care dosarul s-a întors, spune el: ‚La aceiaşi mafioţi, care mă împiedică să-mi rezolv problema!’

Ion Iliescu: Eh, noţiunea de mafioţi e şi ea discutabilă.

Horia Gruşcă: Nu, ideea este că s-a întors în acelaşi punct, în care...

Ion Iliescu: Instituţia este chemată să rezolve problemele, dar funcţionarii din administraţia prezidenţială, nu au abilităţi şi atribuţiuni să rezolve aşa ceva. Există factori din instituţii ale administraţiei centrale sau locale care trebuie să le rezolve.
Când se trimite un asemenea dosar din partea administraţiei prezidenţiale, implicit înseamnă că cineva are o răspundere, adică respectivul organism trebuie să ne dea un răspuns, să explice dacă nu a rezolvat problema şi de ce nu a rezolvat-o.
Astfel, întotdeauna adevărul este pe jumătate spus. Nu tot ceea ce pretinde fiecare este neapărat şi corect.
Dacă are loc un proces, sunt două părţi implicate. Una câştigă, cealaltă pierde.
Cel care pierde va fi întotdeauna nemuţumit. De asemenea, pot să existe situaţii în care prevederile legale sau mijloacele materiale nu permit soluţionarea problemelor. Am fost acum în Valea Jiului şi am ţinut să spun gazetarilor că ar fi bine să reflectăm la imaginea Văii Jiului, despre care există o părere deformată. Ce reprezintă această regiune, cu oamenii ei, cu necazurile ei.
Acolo sunt oameni civilizaţi. În Lupeni m-am întâlnit cu sute de oameni, cu care am stat de vorba, care şi-au împărtăşit necazurile.
Pentru că după 1997 au avut loc disponibilizări masive şi, din păcate până acum, nu s-au găsit alternative.

Octavian Andronic: S-a schimbat ceva în Valea Jiului, domnule preşedinte?

Ion Iliescu: S-a schimbat climatul în general. Atunci, din păcate, unii cred că au făcut mari vitejii închizând mine şi disponibilizând personal. Sigur că a fost o situaţie forţată, era o situaţie în care statul nu avea cum să-i mai susţină. Dar atunci a fost o măsură dură, care a rămas şi astăzi cu mari consecinţe, inclusiv unitatea economică a avut de suferit.
Această companie a huilei, timp de ani de zile, nu a mai avut nici un fel de resurse pentru a face îmbunătăţiri în domeniul tehnologiei, pentru a lua măsuri de modernizare şi pentru a uşura condiţiile de muncă ale oamenilor.
Şi securitatea din mină a avut de suferit. În ultimii trei ani am avut o analiză la companie, la care au participat şi reprezentanţii acesteia şi ai sindicatelor, şi de atunci a început să se mişte ceva. Situaţia economică a început să se mai echilibreze, deşi nu au eliminat toate datoriile, dar lucrurile s-au ameliorat din mai multe puncte de vedere.
Dar este o situaţie dată. Erau 47.000 de mineri în acea vreme; cândva au fost 60.000 de mineri în Valea Jiului.
Astăzi mai sunt 16.000. Atunci, mulţi dintre cei veniţi din alte părţi, cum ar fi Moldova, au fost trimişi înapoi acasă. Unde acasă? Oamenii sunt veniţi de decenii acolo, de 20 sau de 30 de ani. Şi-au făcut familii, au copii. Unii au încercat să se întoarcă. Nu au găsit nimic. Mi-au şi spus câţiva... ‚m-am dus în Botoşani. Nu am mai găsit nimic’.
Botoşaniul este şi ea o zonă afectată de sărăcie...

Octavian Andronic: ... un alt pol al sărăciei...

Ion Iliescu: ... unde oamenii o duc greu.
Din acest punct de vedere, pe de-o parte şi compania a început să aibă o situaţie mai bună. Am fost la inaugurarea primei investiţii făcute după 30 de ani.
Era o flotaţie la Coroieşti, adică o instalaţie de spălare a cărbunelui, pentru că Jiul era puternic poluat, era negru. În momentul de faţă, această staţie se aliniează la normele europene.
Este o chestiune de aliniere la normele de mediu, de protecţie a mediului. De acolo iese apa curată. Este o investiţie care oferă o altă faţă acestei activităţi, a mineritului. Ei au în curs şi alte investiţii, în subteran, în diverse mine, care să readucă o anumită tehnologie, o anumită tehnică de lucru, să amelioreze munca oamenilor, să le creeze condiţii mai bune. Ş
i al doilea lucru, s-a creat un cadru de abordare a problemelor economico-sociale ale Văii Jiului.

Horia Gruşcă: Ştiţi ce au...

Ion Iliescu: Le-am şi spus, fraţilor mă doare sufletul că nu pot să vă rezolv problemele şi că, ştiu în ce necazuri vă zbateţi, dar e important să ascultăm, să colectăm aceste păreri. Dar ce am reţinut şi am recomandat, să se facă totuşi o prezentare, că lumea nu mai ştie ce este cu Valea Jiului este o imagine de o lume sălbatecă, şi oameni duri....
Mi-a făcut plăcere contactul uman, oameni decenţi, civilizaţi, care şi necazurile şi le prezintă de o manieră civilizată. Deci s-a creat această asociaţie a Văii Jiului, în care intră factorii administraţiei locale, intră unităţile economice, intră unităţile de învăţământ.
Este o universitate de la Petroşani, cu profilul de bază minerit şi care acum şi-a diversificat activitatea şi care caută noi căi de a diversifica viaţa economică şi socială din Valea Jiului. Şi deja sunt câţiva paşi făcuţi în această direcţie...
Întreprinderi mici şi mijlocii care au început să apară, în domeniul textil, n-au creat multe locuri de muncă faţă de nevoile oamenilor, dar sunt câteva mii de locuri de muncă care s-au creat în această perioadă şi sunt premise ca să continue.
Oamenii au reclamat şi pe bună dreptate, să vedem cum să susţinem reluarea de susţinem reluarea lucrărilor care să lege Valea Jiului de Băile Herculane şi dincolo spre Parâng, este o zonă de o frumuseţe extrordinară, trecând acum prin defileul Jiului, este una ditre cele mai frumoase zone, unul din drumurile cele mai frumoase.
Deci, turismul, circulaţia prin această zonă, poate să creeze activităţi, noi oportunităţi oamenilor. Am discutat la Universitate, ei au dezvoltat şi alte profile, inclusiv profile moderne, automatică, electronică, informatică, este un domeniu care în economia naţională acum un an de zile a avut cea mai mare dinamică şi aici, tineretul să aibă acces spre noi domenii, spre noi tehnologii, să capete o structură mai diversificată, viaţa economică, activitatea, noi oportunităţi pentru tineret.
Şi au început. Deci, nu s-a făcut foarte mult dar deja sunt nişte paşi promiţători şi nu se cunoaşte acest lucru.

Octavian Andronic: Haideţi să ne întoarcem la revizuirea Constituţiei.
Vechea Constituţie a fost croită într-un fel cu ochii spre trecut, în ideea de a nu repeta ceea ce s-a întâmplat şi, cu o privire asupra celui care era titularul de necontestat al acestei funcţii, dumneavoastră.
Deci a fost o haină croită într-un fel pe măsura dumneavoastră, iar în alt fel pentru a vă limita.
Care credeţi că este ideea în care a fost prelungit mandatul prezidenţial de la patru la cinci ani?
S-a avut în vedere o chestiune de fond sau din nou a funcţionat acel mecanism al privirii spre cel care va putea să fie urmaşul dumneavoastră la Cotroceni?

Ion Iliescu: De fapt a fost o discuţie de ani de zile privind alegerile concomitent sau separat, parlamentare şi prezidenţiale, şi căutând o formulă pentru a departaja aceste alegeri şi având în vedere şi experienţe altor ţări europene, mandatele de cinci ani pentru preşedinte sunt destul de frecvente în multe ţări şi mai apropiate şi mai îndepărtate, şi s-a adoptat acest mandat de cinci ani pentru preşedinte , diferit de cel de patru ani pentru parlament, astfel încât alegerile parlamentare şi prezidenţiale să nu se mai suprapună de la viitoarele alegeri, din anul ce vine şi din mandatul următor.
Altfel, ca dintre aceste prevederi costituţionale nu s-au schimbat foarte multe, deci formula care a fost adoptată atunci în 1991 s-a considerat potrivită pentru ţara noastră.
Noi am adoptat o formulă intermediară, privind experienţa europeană, pe de o parte, iar pe de altă parte sunt un număr de state unde preşedinţii au o funcţie mai mult reprezentativă şi nu se amestecă în treburile politice prea frecvent, de regulă sunt aleşi de parlamente şi nu printr-un scrutin general. Noi, adoptând pe de o parte, formula scrutinului general pentru preşedinte, şi cred că este un lucru bun şi a intrat în conştiinţa publică ca un atribut al cetăţeanului...

Octavian Andronic: Aţi văzut ce furtună a stârnit ideea de a nu mai fi ales de cetăţeni...

Ion Iliescu: Şi pe de altă parte am mers cu atribuţiuni mai mari faţă de anumite state, dar nu atât de largi cum le are preşedintele Franţei. În Europa, Franţa este un punct de reper, unde preşedintele conduce şi şedinţele guvernului, deci este implicat nemijlocit în activitatea executivului.
Mai sunt unele situaţii unde preşedintele are mai multă autoritate, Rusia, Ucraina, deci noi am optat pentru o formulă intermediară între modelul francez şi modelul celorlalte state, unde preşedintele este ales de parlament.
Cred că acest sistem a funcţionat destul de bine, s-a venit la aceste modificări numai cu anumite precizări, privind raportul între instituţii, dar altminteri mergem pe această practică.

Horia Gruşcă: Domnule preşedinte, a devenit un obicei ca orice dilemă sau dezbatere politică majoră, să fie personalizată, şi redusă la Iliescu versus Năstase sau, mai rar, Năstase versus Iliescu.
Aşa s-a întâmplat şi cu ideea introducerii cotei unice de impozitare, această idee apărută aproximativ acum o lună.
Vedeţi, politicieni şi ziarişti v-au acuzat că sunteţi vinovat de amânarea introducerii unei măsuri utile din punct de vedre economic.
Cum răspundeţi?

Octavian Andronic: Mulţi nu au înţeles diferenţa dintre opţiunea dumneavoastră personală şi convingerea asupra utilităţii acestei măsuri...

Ion Iliescu: Am avut discuţii în legătură cu elaborarea noului Cod Fiscal.
Ne aflăm într-o perioadă în care căutăm să elaborăm nişte pachete de legi pentru marile domenii: a fost codul penal, se elaborează Codul Civil şiCodul Fiscal, sunt domenii de bază pentru activităţile statului.
În legătură cu noul Cod Fiscal, a apărut discuţia şi asupra noului sistem de impozitare. Dacă să se meargă în continuare pe sistemul adoptat sau nu, pentru că au fost rezultate din experienţa Rusiei şi încă vreo două state, unde s-au obţinut rezultate bune prin sistemul cotei unice de impozitare.
La vremea respectivă, într-o prezentare informativă şi eu am zis, să vedem, pentru că păreau atractive rezultatele, pentru că ar simplifica, ar uşura viaţa aparatului fiscal, s-ar îmbunătăţi colectarea impozitelor. Şi aceasta ar scoate la lumină economia subterană, ar atrage mai bine capitalul străin. Sunt argumente care merită luate în considerare, mai ales şi argumentul că aceste ţări au reuşit să reatragă capital...
Când am fost la Moscova mi s-a şi spus despre o anumită animare a investiţiilor străine, pe primul loc fiind Cipru, dar când am analizat mai îndeaproape era capitalul rusesc din Cipru. Dar tot e bine, au reatras capitalul ...
Dar aici situaţiile sunt diferite: una este Rusia cu resursele ei enorme, gaz, petrol, minereuri, diamante şi alte lucruri, cu marile grupuri care s-au creat şi au monopol asupra acestor sectoare ale economiei naţionale, unde agenţii economici nu au problemele noastre.
Chiar m-am interesat şi despre contribuţiile sociale care, la agenţii noştri sunt de 52% şi nu atât impozitele salariaţilor sunt problema pentru ei, aşa că pentru mine e un semn de întrebare dacă această măsură ar atrage capitalul din econnomia subterană. Dar acolo a avut acest efect.
Nu am respins pe fond această problemă, am recomandat ca această chestiune să se analizeze cu atenţie.
Aproape de doi ani am trecut la aplicarea sistemului actual cu impozitarea veniturilor globale, abia s-au aşezat instituţiile noastre fiscale pe acest sistem.
Orice modificare produce perturbaţii în sistem şi am spus să nu ne grăbim cu această măsură, dar să o analizăm cu atenţie, dacă sunt argumente pro să le susţinem, dacă sunt contra să le mai studiem.
Interesându-mă deci şi eu, am şi spus: haideţi să analizăm şi cred că este înţelept ce a decis guvernul, să nu se grăbească de la 1 ianuarie, mai ales că intrăm şi în perioada electorală.
Se va trece vrând-nevrând la politizarea măsurii în sine, şi asta ne va întuneca minţile şi nu ne va ajuta să judecăm cu luciditate....

Horia Gruşcă: Deci aţi influenţat decizia până la urmă?

Ion Iliescu: Nu, chiar am salutat-o, m-am văzut dimineaţă cu premierul care mi-a şi spus că vor discuta şi în guvern ca să amâne acest lucru, iar eu am zis că este chiar foarte bine...
Dar vreau să vă spun că am ridicat chiar câteva probleme: eu nu sunt convins că această cotă unică este mai eficientă şi va simplifica sistemul(acesta este un argument), mai uitându-mă şi eu prin literatura de specialitate, este un curs 'Finanţele Publice' la ASE, sistemul cotelor unice aparţine istoriei sistemelor de impozitare, în fazele incipiente ale capitalismului modern în secolului XIX. Din a doua jumătate a sec XIX şi în toată desfăşurare a secolului XX, mai toate ţările dezvoltate au trecut spre sistemul progresiv, care chiar din definirea teoretică de către Adam Smith a acestui instrument îl consideră că este mai corect din punct .... Simplificarea este, de asemenea relativă.
Aplicarea cotei de 23 la sută defavorizează o parte foarte mare din contribuabili.
Avem o problemă foarte mare pentru că avem puţini contribuabili, avem doar 4 milioane jumătate de contribuabili; un milion şi jumătate dintre ei nu plătesc impozit pentru că nu au un venit minim care să fie impozitat. Urmează un milion şi ceva care se situează sub 23 la sută.
La o cotă mare aceştia ar fi defavorizazţi.
Ca să se echilibreze lucrurile se preconizează introducerea unor compensaţii prin sistemul deductibilităţii.
Dar aceştia, care acum plătesc 18 la sută ca să-i echilibreze se introduc deduceri.
Sistemul simplifcat se va complica.
În momentul de faţă peste 50 la sută din oameni nu ridică probleme cu colectarea impozitului. Au o singură sursă de venit - salariul şi impozitarea se face de către angajator. Este sistemul şi cota din impozit care se colectează cel mai uşor.
Aici apar complicaţii când apar surse multiple de venituri.
De aici a apărut ideea impozitării venitului global. Trebuie să prezinte o situaţie care sunt toate aceste surse.
Şi se impozitează global pe veniturile pe care le are un om şi are angajamente, fie că e membru în Consiliul de Administraţie, fie predă la o universitate privată.
Asta ridică nişte probleme, dar deja s-au creat calculatoare care urmăresc cu mai multă rigoare aceste lucruri.
Trebuie să învăţăm şi din experienţa altora.
Dar care este efectul negativ al acestei chestiuni?
Noi avem acum o mare polarizare socială. Sistemul acesta va adânci această polarizare.
Deci, îi favorizează pe cei cu venituri mari şi mai multe şi îi defavorizează - chiar dacă apar aceste mai multe deduceri, compensaţii...
Iar apariţia compensaţiilor nu compensează, ci încurcă şi mai mult situaţia. Această primă categorie de oameni care până acum nu aveau probleme e defavorizată. Această multitudine de venituri a fost una din măsurile de fond concepută odată cu sistemul progresiv al impozitării şi mai ales cu globalizarea, cu evidenţa unică a tuturor surselor de venituri pentru un individ.
Noi vrem să facem lumină, să facem transparenţă în legătură cu sursele de venituri şi pentru că tot vorbim de lupta împotriva corupţiei, una din ele o reprezintă şi căile ascunse, nelegale, de venituri.
Acest sistem era un instrument democratic de control asupra surselor de venit. Introducerea cotei unice bagă în ceaţă toată această evidenţă, nu va mai exista o evidenţă a unui individ cu toate sursele lui de venituri şi este o cale a evaziunii generalizată. Luptăm împotriva corupţiei şi, de fapt, iată că avem un instrument pe care l-am deteriorat. Am sugerat ca să nu ne grăbim.
Am văzut şi unele sugestii din partea unora, că de ce se bagă preşedintele, mai bine să stea în banca lui să nu se amestece în asemenea chestiuni.
Păi, este bine aşa? Adică, cum?!
Un preşedinte-spectator care nu se implică în problemele societăţii?!
Aici e vorba de interesele cetăţenilor, apoi orice lege trebuie să vină la promulgare la preşedinte.
Păi, preşedintele nu numai că are dreptul, dar e dator să se informeze ca atunci când promulgă să ştie ce promulgă şi, dacă poate, să preîntâmpine, din faşă nişte măsuri incorecte.
Dacă sunt argumente - şi eu întotdeauna am cedat la argumente.
Eu întodeauna voi sprijini acele măsuri benefice ţării, benefice procesului de creştere, benefice stimulării investitorilor străini, români ş.a.m.d., dar să ţinem seama de nişte probleme care trebuie luate în considerare, să le analizăm împreună şi să luăm deciziile cuvenite.

Octavian Andronic: Mie-mi pare rău doar de pasiunea pe care a pus-o în susţinerea acestei măsuri ministrul de Finanţe care reuşea să fie convingător uneori.
Domnule preşedinte, deşi nu mai candidaţi pentru o funcţie publică aţi devenit deja o ţintă electorală.
Printre alţii, dl Băsescu vă acuză că v-aţi schimbat atitudinea faţă de PSD în momentul în care aţi fi aflat - crede dânsul - că veţi reveni în partid după expirarea mandatului prezidenţial.
Este vorba de o schimbare în acest sens a atitudinii dvs.?

Ion Iliescu: Dl Băsescu are un anumit stil de a discuta. Nu mă surprinde. Este trăsătura lui caracteristică.
Nu ştie altceva dl Băsescu decât acest stil de intervenţie.
Nu am de gând să-i răspund şi nici nu-mi poate fi un adversar vreodată şi nici nu înţeleg ţinta politică împotriva lui Iliescu.
Mă surprinde că dl Stolojan a cuplat.
Îl ştiam un om mai echilibrat. A început să împrumute din stilul domnului Băsescu. Sper să fie trecătoare această maladie.
Cum tot aşa sper ca dl Băsescu să devină un politician mai responsabil; este şef de partid.
Poate că nici nu-i bine şi şef de partid şi primar.
Am fost la Budapesta. Primarul Budapestei este la al treilea mandat. A fost şeful partidului liberal şi el mi-a spus: mi-am dat seama că nu pot să le îmbin. Primăria e o treabă grea. Şi omul s-a consacrat primăriei şi face o treabă bună. Budapesta e bine gospodărită.
Vizavi de acest stil. Nu mă surprinde. De 13 ani de zile am trecut prin multe examene şi multe focuri de tot felul.

Octavian Andronic: Aţi făcut înţelegere cu partidul?

Ion Iliescu: Eu nu fac înţelegeri cu nimeni. E chestiune de principii.
Acest partid îmi este aproape din multe puncte de vedere.
Sunt cumva fondatorul organizării politice care a dus la dezvoltarea acestui partid.
Am spus cândva că voi reintra activ în politică; probabil că nu voi merge în altă formaţiune, nu voi crea un alt partid.
Sau poate că nici nu mă voi gândi la aşa ceva.
Poate că nici nu o să mă mai implic nemijlocit, dar probabil că va fi greu să rămân în afara vieţii politice.
Şi atunci, fără îndoială, că dacă e să optez pentru o anumită prezenţă activă o voi face în acea formaţiune de care m-am legat anterior.
Altminteri, până ce îmi termin mandatul de preşedinte îl voi îndeplini pe acesta.

Horia Gruşcă: Spuneam că, într-un fel, sunteţi contrapus premierului Adrian Năstase.
E plină viaţa noatră politică de asemnea exemple. Dar sunt situaţii în care sunteţi criticat cot la cot cu dl Năstase.
Este vorba de suspiciunile, chiar de acuzaţiile, de incorectitudine aduse în ultimele săptămâni unor personalităţi cu funcţii importante în zona puterii, aşa numitele cazuri: Beuran, Puwak, Brădişteanu.
A nedumerit faptul că v-aţi susţinut încrederea necondiţionată faţă de primii doi vizaţi şi asta înainte de pronunţarea intituţiilor abilitate să facă acest lucru. Nu v-aţi pripit?

Ion Iliescu: Eu nu am acordat încredere necondiţionat nimănui.
Dar când am anumite păreri bine formate faţă de anumiţi oameni mi le susţin - până la proba contrarie.
Este principiul general până la proba contrarie să nu dai cu piatra în oameni şi din experienţa personală, din relaţia pe care am avut-o cu cei doi miniştri am toate motivele ca să-i consider oameni corecţi.
E posibil să şi greşească. Rămâne să judece cei care au toate datele necesare.
Şi dna Puwak - n-am avut motive să pun la îndoială corectitudinea dumneaei şi, probabil că s-au făcut nişte neclarităţi şi suportă nişte consecinţe din partea unor oameni apropiaţi.
Dl Beuran nu cred că a făcut... mi-e greu să spun. E o lucrare ştiinţifică. Sunt lucruri care se pun în discuţie. Sunt ghiduri profesionale, utile, fiind un om al practicii spitaliceşti, şi cunosc păreri de la colaboratori, de la oameni, de la pacienţi.
Probabil că a greşit că nu a ţinut seamă de nişte reguli elementare. Trebuia să scrie în manualul, ghidul respectiv sursele. Nu-i nici o ruşine în asta. Se împrumută chiar şi în ştiinţă, dar se face referire neapărat la sursa de inspiraţie.
Avem o şcoală de medicină cu o tradiţie mare în ce priveşte practica spitalicească; sunt experienţe utile, nu e rău că se folosesc.

Octavian Andronic: Există întrebări referitoare la faptul de a fi o coincidenţă că aceste lucruri li s-au întâmplat la doi miniştri care sunt consideraţi apropiaţi ai dvs.

Ion Iliescu: Şi asta e o chestiune.
Ce înseamnă 'oamenii lui Iliescu' şi 'oamenii lui Năstase'?
Că văd că aşa se vehiculează... mi-am dat girul în cei în care am avut o anumită încredere, indiferent unde au fost, că au lucrat sau nu cu mine, sau în echipa guvernamentală a lui Năstase... Năstase nu a fost omul meu? Şi atunci cum vine asta?
În sine, toată această creaţie este artificială şi este falsă. Dar oameni în care ai încredere la un moment dat se pot detaşa; Stolojan nu a fost omul meu, Petre Roman nu a fost omul meu?

Horia Gruşcă: Dacă vorbim de vremurile de altădată, mai ţineţi minte telecinemateca de la TVR?

Ion Iliescu: Da, era o emisiune urmărită. Erau puţine de urmărit.

Horia Gruşcă: Pot să vă spun că este o emisiune care va avea acelaşi succes şi începând din această seară 'La Strada lui Felini'... Sper să o prindeţi acasă.
Vă mulţumesc pentru prezenţă, domnule preşedinte, vă mulţumesc şi dvs., dle Andronic.
Doamnelor, domnilor, prezentaţi-vă, aşadar, pe 19 octombrie la Referendumul pentru Constituţie; este, realmente foarte important. O seară bună!


2007 ©  Ziarul personal
https://www.zp.ro/