Ion Iliescu despre 'Starea natiunii' la Romania 1 (27 martie 2003)


...

H. Gruşcă: Domnule preşedinte, dacă românii nu s-au înghesuit în stradă să protesteze faţă de războiul din Irak, nu ezită să protesteze în stradă faţă de concedierile recent anunţate.
Cele mai importante oraşe pe harta nemulţumirilor sunt Braşovul şi Hunedoara, două oraşe industriale.
Este adevărat, este o măsură justificată economic de mai toate guvernele, deşi de cele mai multe ori s-au aplicat jumătăţi de măsură tocmai pentru a se evita conflictele sociale. Problema este alternativa pentru viitorii şomeri, pentru că experienţa arată, dacă ne aducem aminte de minerii din Valea Jiului, că oricât de multe ar fi salariile compensatorii acordate, această soluţie nu face decât să amâne momentul adevărului, care înseamnă insuficienţa mijloacelor de subzistenţă. Există alternative în clipa de faţă?

O. Andronic: Este un joc cinic, ca unor oameni care nu au bani de azi pe mâine să le pui deodată în braţe, câteva zeci de milioane, cu care nu ştiu ce să facă mai întâi...

I.Iliescu: Sunt măsuri paleative, dar din păcate necesare, atunci când nu există altceva.
Eu înţeleg amărăciunea şi disperarea unor oameni, care mai ales la o anumită vârstă se văd în situaţia de a-şi pierde locurile de muncă.
Practic vorbind, aceste locuri de muncă nu prea există.
Ele sunt ţinute în mod artificial şi aceasta este tragedia procesului nostru de reconstrucţie economică.
S-au purtat tot felul de discuţii, ce înseamnă refacerea economică, procesul de privatizare şi de ce nu se acţionează cu mai multă energie, în stilul terapiei de şoc. Am avut tot felul de guverne. Eu speram, în 1996, când a avut loc alternanţa la putere, că noua administraţie, bucurându-se şi de simpatia internaţională, să abordeze cu curaj, să facă mai mult din acest punct de vedere. Din păcate, ştim foarte bine că nu numai că nu s-a avansat, dar am avut chiar un declin relansat al economiei naţionale, cu efecte economice şi sociale negative. Deci nu este simplu, eu nu vreau să acuz pe nimeni, dar este un proces în care suntem implicaţi cu toţii.
S-a produs o răsturnare istorică de mari proporţii, a fost falimentat un sistem economic şi social pe o mare întindere geografică. Nu a fost o acţiune întâmplătoare.

H. Gruşcă: Domnule preşedinte, există situaţii în care putem să acuzăm managementul defectuos al unei anumite întreprinderi.

I.Iliescu: Voiam să spun că este o situaţie obiectivă generală.
S-a produs o prăbuşire de sistem şi nu a fost întâmplător.
Acest sistem, pe lângă limitele lui politice, o organizare totalitară, despotică, care nu ţinea seamă de participarea democratică a oamenilor la făurirea propriului destin, s-a dovedit a fi un sistem ineficient, mai ales în plan economic. Iar în competiţia internaţională, a clacat.
Ne-a afectat şi pe noi, dar şi toată această zonă geografică.
Pe plan politic, am reuşit mai repede să ne aşezăm pe o nouă structură, să promovăm un stat de drept, un pluralism politic, alegeri libere, constituţie nouă.
Deşi şi aici mai sunt multe de făcut, trecerea de la democraţia reprezentativă la refacerea şi restructurarea sistemului economic.
Această parte se dovedeşte a fi mai complicată, construirea economiei de piaţă este un proces mai lent.
Şi cel mai grav pentru industrie este acest proces de redresare, de restructurare, incluzând aici şi privatizarea, şi mai ales când este vorba despre unităţi cu o anumită pondere.
Cu o structură mai greoaie, cu o inerţie mai mare.
Aici pot interveni mulţi factori.
Toată lumea se adresează numai Guvernului, numai statului.
Este ca pe vremea lui Caragiale: 'să ne dea statul, că de aia este stat!'.
Iată că statul nu mai poate să dea. Nu mai are în mâna lui toate pârghiile.
După Revoluţie, toate unităţile economice au primit autonomie.

H. Gruşcă: Vorbim despre soluţii în clipa de faţă, cauzele sunt obiective.
Aţi văzut, oamenii întreabă, în special braşovenii, ce se va întâmpla cu un oraş care este dependent de uzine ca Tractorul, Roman.

I.Iliescu: Eu cred că Braşovul are mai multe şanse, pentru că este un oraş industrial diversificat.
Acolo sunt mai multe posibilităţi chiar şi pentru redresarea industrială, pentru alte activităţi cum ar fi serviciile, turismul.
Este o zonă activă din acest punct de vedere. Greoi este procesul de restructurare la aceste mari unităţi.
Iată că nu s-a putut avansa cu restructurarea.
Oamenii vor ca statul să le dea comenzi, dar de unde să mai dea statul? Statul nu mai are această posibilitate. Acum, tot transportul este privatizat. Agenţii care fac transport internaţional caută maşini care să fie competitive pe plan internaţional.
Statul nu le poate băga pe gât maşini de la Roman. La rândul său, agricultura a fost decapitată şi va fi un proces foarte lent de redresare.
Cu fărâmiţarea exploataţiilor agricole nu o să facem faţă şi competiţiei europene.
Am văzut producătorii de carne, de pasăre sau porc, care protestează că nu sunt suficient protejaţi.
De unde să scoatem sursele necesare ca să protejăm agricultura, să oferim compensaţii în industrie?
Uniunea Europeană, constituită din ţări bogate, subvenţionează agricultura.
Putem să fim competitivi cu UE în materie de subvenţionări?
De unde să scoatem aceste resurse?
Trebuie să pornim de la o realitate dată, aşa cum este ea, crudă, din păcate. Guvernul încearcă, la nevoile pe care le avem, să găsească nişte paleative pe această perioadă...

O. Andronic: Cât timp va fi linişte la Braşov cu banii din aceste plăţi?

I.Iliescu: Mie mi se pare că este nerealist ceea ce ni se cere.
Salarii pe trei ani de zile, 36 de salarii. Şi aşa, ca să ofere 20 sau 24 de salarii,
Guvernul nu are de unde. De la buget? Adică pe spinarea contribuabilului.
Trebuie ca alţi cetăţeni, ca alţi salariaţi din toate sectoarele, să dea o parte din veniturile lor ca să se fie oferite compensaţii celor care sunt puşi în situaţia de disponibilizare.
Eu nu spun că este o situaţie fericită.
Mai grea este situaţia la Hunedoara, care nu are alternative, este o localitate mai izolată, cum a fost şi Valea Jiului.
Cu greu îşi găseşte activităţi compensatorii. Sunt alte oraşe monoindustriale care o duc mai greu.
Este un efort pe care economia trebuie să-l facă, este un efort necesar pe care fiecare trebuie să-l facă, să-l regăsească, fiecare agent economic să-şi gândească strategia de redresare, unii pot să-şi găsească soluţii în profilul tehnic de redresare, modernizându-se şi avem exemple multe de unităţi care au reuşit să-şi găsească calea de redresare.
Sunt zone întregi care o duc mai bine: Timişoara, spre exemplu.
Tot un oraş industrial a reuşit...
E adevărat că nu au fost unităţi de un asemenea potenţial, cum sunt Tractorul etc.
Am stat de vorbă cu reprezentantul companiei din Timişoara, SOLECTRON, care a creat 4.500 de locuri de muncă.
Deci, noi trebuie să ne gândim cum să facem şi la scară naţională, prin simplificarea legislaţiei, a birocraţiei, prin factori încurajatori să atragem investitori, dar trebuie să gândească şi fiecare colectivitate locală cum să atragem investitorii.
Or, asemenea mişcări sindicale cum am avut la Reşiţa, acum avem la Braşov, la Hunedoara asta nu o să facă decât să îndepărteze investitorii ca să mai vină în aceste localităţi.
Aş face chiar apel înţelegând durerea, disperarea oamenilor să se gândească foarte bine că statul, guvernul nu are de unde să scoată şi să ofere pentru nemuncă...

O. Andronic: Guvernul tolerează la Roman şi la Braşov manageri nepricepuţi care împreună cu liderii sindicali ies în stradă şi ameninţă de fiecare dată, mai cerând câte ceva.
Ăştia stau de 13 ani acolo, pe posturile astea, şi n-au găsit nici o soluţie.

I. Iliescu: Guvernul nu poate să intervină în asemenea situaţii decât atunci când declară în faliment o societate şi atunci pune un administrator cu mandat de guvernare. Dar în cazul dat există alte mecanisme.

O. Andronic: Buba asta este! Societăţile au devenit o masă de manevră pentru interese diverse...

I. Iliescu: Eu aş face altfel.
Înţelegând durerea şi guvernul caută, dar nu poate să dea o soluţie parţială pentru un oraş, înţelegând tot ce înseamnă unităţi trebuie să apeleze la acelaşi mecanism şi guvernul este obligat să spună de unde socate aceşti bani.
Apoi, e şi problema inflaţiei.
Noi căutăm să ajugem la normalitate cu reducerea inflaţiei, asemenea solicitări nu ar face decât să relanseze procesul inflaţionist.
Deci, din toate punctele de vedere trebuie să fie o înţelegere reciprocă a tuturor factorilor şi a guvernanţilor şi teritoriali şi local, şi agenţii economici să facem cu toţii în aşa fel încât să devenim atractivi şi la scară naţională şi pe fiecare localitate.

O. Andronic: V-aş da un exemplu că se poate face ceva.
Este vorba de blamatul, la un moment dat, domn Tender.
Aţi fost chiar acuzat că ar fi fost în avionul dvs.
Domnul Tender - las la o parte povestea aceea cu partenerul care era consilierul lui Robertson - a pus pe picioare un conglomerat industrial care repune în funcţiune Vulcanul, s-ar putea să repună în funcţiune IMGB-ul, şi crează o structură foarte puternică care poate să lucreze şi care poate să rezolve singură problemele economiei, nemiîntinzând mâna la stat.

I. Iliescu: Sunt multe exemple, de oameni cu iniţiativă care reuşesc.
De asemenea sunt multe exemple pozitive pe parteneriate reuşite.
Străini care au participat la privatizări reuşite.
Cum e fabrica de rulmenţi de la Ploieşti, cum e STIROL Ploieşti care, de altfel, se interesa şi de Fabrica de camioane de la Braşov. Aceeaşi companie.
Mă tem însă că prin aceste mişcări vor deveni mult mai prudenţi.
Au venit întreprinzători italieni la Tractorul Braşov.
Cu asemenea mişcări ...

H. Gruşcă: Vorbim de potenţiali investitori.
Cu câteva ore în urmă a sosit la Bucureşti primul ministru al Federaţiei Ruse, Mihail Kasianov.
Trebuie remarcat că este prima vizită oficială a unui premier al Federaţiei Ruse în România.
Se vorbeşte insistent de relansarea relaţiilor bilaterale; înainte de a vorbi de segmentul politic care este extrem de important, eu vă propun să vorbim de latura economică a relaţiilor cu Rusia acolo unde avem un deficit comercial de peste 1 miliard de dolari.
Ce aşteptăm de la această vizită?

I. Iliescu: Este una din temele care au format obiectul discuţiei şi când a fost premierul nostru la Moscova.
M-a şi informat premierul că a fost o discuţie pozitivă.

H. Gruşcă: Mâine veţi avea şi dvs. o întâlnire...

I. Iliescu: Mâine dl Kasianov va veni şi la Cotroceni. 
Din ceea ce am fost informat că semnalul este pozitiv.
Şi asta este important.
Această voinţă reciprocă de a depăşi o perioadă când relaţiile noastre au fost cumva afectate şi s-a găsit calea de relansare, mai ales a relaţiilor economice.
Mesajul de bază este dorinţa părţii ruse de a susţine din toate punctele de vedere şi din partea companiilor ruseşti pentru o acţiune comună.
Una din temele dezbătute a fost ca aceste companii ruseşti care vin şi care au participat şi la privatizări - mâine, dl Kasianov va vizita o unitate din Târgovişte, deci ideea este ca aceste unităţi să mijlocească exportul din România spre piaţa rusă.
Noi importăm mai ales gaze în timp ce exporturile noastre - am avut şi de mobilă, încălţăminte, textile, diverse alte produse industriale - deci, există o tradiţie din acest punct de vedere.
Din ecourile transmise există chiar o percepţie bună a experienţei de colaborare.
Deci, tema care a dominat discuţia a fost tocmai cea a relaţiilor economice şi cum anume să relansăm exporturile româneşti.
Altminteri, luând pe ansamblu, import-export Rusia e cam pe locul cinci. 
Dar la exporturile noastre piaţa rusă e cam pe locul 34. 
Am înţeles că şi din partea rusă există interes pentru a găsi...

O. Andronic: Ce perspectivă deschide această vizită semnării Tratatului bilateral?

I. Iliescu: Mâine vom vedea. Nu vreau să fac nici un fel de prognoză, dar înţeleg că este un mesaj pozitiv cu care vine premierul rus.

H. Gruşcă: Domnule preşedinte, săptămâna trecută Guvernul şi-a asumat răspunderea pentru noi reglementări anticorupţie. Ar fi fost de aşteptat ca sporirea acestor exigenţe în lupta cu un fenomen aflat pe lista neagră a tuturor partidelor să întrunească consensul politicienilor români.
Că nu este aşa o dovedeşte moţiunea de cenzură depusă de opoziţie astăzi la Parlament.
Sigur, criticile merg de la aspecte de fond ale legii până la acuzaţii explicite de corupţie aduse unor membri ai cabinetului, dar principalul reproş adus partidului de guvernământ este că a evitat dezbaterea parlamentară, cu atât mai necesară spun criticii cu cât, este vorba de nişte legi extrem de importante.
De la echidistanţa politică la care vă aflaţi cum vedeţi lucrurile?

I. Iliescu: Sigur că ar fi fost de preferat ca fiecare componentă a acestei legi, exprimată într-o lege distinctă, să fi fost dezbătută în Parlament.
Din păcate, au trecut vreo 7-8 ani de la unele proiecte de legi cu aceste teme care zac în Parlament.
Încă înainte de 1996 unele din ele, pe perioada 1996-2000 altele. 
Deci, s-a dovedit această procedură ineficace.
Pe de o parte, avem şi nişte obligaţii.
Spre exemplu pe parcursul derulării acestui proiect de lege căci este un proiect de lege care însumate acestei teme privind corupţia.
Eu aş fi sugerat ca două teme de acolo, grupurile de interese şi unele amendamente la legea privind societăţile comerciale să fi format obiectul unor legi separate.
Dar, am fost informat de Guvern că sunt teme cu termene foarte precise în procesul de negociere a aderării noastre la UE.
Întârzierea actului normativ ar fi fost o notă proastă şi un argument slab în negocierile noastre.
De aceea, mi s-a părut preferabil să fie imperfecte... nimeni nu este perfect pe lumea asta, deci nici un proiect de lege.

I. Iliescu: Sunt capitole distincte care pot forma obiectul unor legi separate; e de preferat un act normativ, chiar imperfectibil, dar care să spargă odată această inerţie în lupta cu un fenomen care ne afectează grav.
Iar instrumentul legislativ este important; sigur că el nu rezolvă problema.
Asta nu înseamnă că cu adoptarea acestei legi am rezolvat problema corupţiei în România.
Asta abia urmează.
Ceea ce am văzut că a apărut în această moţiune sunt chestiuni care pot fi abordate cu mijloacele legale obişnuite, ale Justiţiei.
E de preferat să avem această lege, faptul că guvernul şi-a asumat răspunderea şi-a asumat şi un risc.
Dar e de preferat aşa, decât să mai stagneze această dezbatere prin procedurile obişnuite care s-au dovedit foarte lente.

O. Andronic: Vedeţi vreo semnificaţie prin faptul că pentru prima dată din 2000 încoace cele două aripi ale Opoziţiei sunt la un loc, în formularea acestei moţiuni?

I.Iliescu: Iată că se găsesc platforme comune chiar şi între grupări care păreau ireconciliabile.

O. Andronic: Este un avantaj sau un dezavantaj pentru partidul de guvernământ?

I. Iliescu: Sigur. Uneori, iată, opoziţia îşi dă mâna, indiferent de opţiunile afişate.

H. Gruşcă: Pentru că am ajuns la politică, cu toate riscurile, eu vă fac un compliment.
După un efort care a durat câteva săptămâni aţi dovedit calităţile dvs. de mediator.
Mă refer la deblocarea crizei de la administraţia primăriei.
Dincolo de acest succes, un telespectator sugera să le tăiaţi salariile, atât primarilor de sector, cât şi primarului general pentru situaţia în care se află Bucureştiul.
Acum, din dialogul pe care l-aţi avut cu părţile implicate, care a fost senzaţia dvs., cât a fost o problemă tehnică, cât a fost pasiune politică, cât probleme reale?

I. Iliescu: În primul rând, s-a dovedit o anumită slăbiciune a culturii noastre politice.
Şi, de aceea, cred că dezbaterea a fost bună, substanţială şi constructivă.
În primul rând, nu uşor m-am ambalat în această chestiune.
Şi am văzut tot felul de comentarii.
Ce se bagă preşedintele, nu este treaba lui!
Era treaba premierului, de ce nu l-a lăsat pe el să le rezolve?
Obligaţia de a fi mediator mi-a dat autoritatea necesară şi legală, nu numai cea morală de a interveni într-un moment de criză aşa cum au apreciat chiar participanţii la reuniunea Consiliului General.
Cert este că de doi ani de zile nu funcţionează această administraţie.
Primarul nu comunica cu Consiliul General, pe de o parte la nivel orizontal.
La acelaşi nivel al Capitalei, executivul (primarul şi aparatul său de la Primărie) şi legislativul (Consiliul) nu comunicau între ei, ba chiar se torpilau între ei.
Şi chiar primarul a emis o serie de acţiuni în justiţie împotriva Consiliului ceea ce Curtea Constituţională a dovedit că este nelegal.
Pe de altă parte, pe verticală nu se poate fără o comunicare pe orizontal.
Am văzut chiar acolo discuţii pentru buget pentru Primăria Capitalei şi primăriile de sector şi au apărut asemenea fenomene negative.
Primarul a iniţiat acţiuni împotriva primarilor de sectoare, aceştia în răspuns au iniţiat acţiuni şi au penalizat primarul pentru diverse chestiuni.
Un climat total nefavorabil şi din care a suferit toată lumea.
Dar, chiar şi pentru oamenii în cauză, ce satisfacţie poţi să ai ca primar când nu îţi poţi îndeplini mandatul?
De aceea, când s-a făcut apel la intervenţia mea, am luat-o în serios.
Probabil că unii s-au gândit că va fi pentru show, pentru imagine şi lucrurile vor rămâne neschimbate.
Deci, trei săptămâni am luat în serios, m-am documentat.
Am vorbit cu primarul general şi am primit documente de la dânsul, am vorbit cu reprezentanţii Consiliului General, apoi m-am deplasat timp de trei zile în toate cele şase sectoare şi am văzut şi la faţa locului problematica sectoarelor, a Capitalei, în esenţă, a cetăţenilor şi aşa am obţinut din partea tututor înţelegerea ca să ne întâlnim şi am avut o zi cu întâlniri succesive.
Una între patru ochi cu primarul general, alta cu prezenţa reprezentanţilor guvernului care au abordat câteva probleme de la acest nivel şi am participat la şedinţa de lucru săptămânală a organului: prefect, subprefect, primar general, viceprimari şi primarii de sectoare.
Şi, în fine, şedinţa Consiliului General. Şi fiecare în parte cu câteva probleme concrete pe care le-am discutat, s-au rezolovat în această perioadă vreo trei domenii de proiecte de activităţi în capitală, vizând diverse sectoare şi drumuri şi şcoli inclusiv cu creditare externă au fost aprobate de consiliul general, au fost avizate de prefect şi li s-a dat drumul.
Am rezolvat problema bugetului în care se păstrau nişte disensiuni între Consiliul General şi primar şi s-a ajuns până la urmă la o conlucrare.
Au apărut până la urmă nişte probleme în construcţii şi era indisciplina; erau dispute între arhitectul şef al Capitalei şi cei de la sectoare.
Am rezolvat împreună o echipă de lucru care să antameze această problemă.
Deci, a fost din acest punct de vedere o acţiune concretă în care, până la urmă tot cei care erau chemaţi să rezolve le-au rezolvat, dar cred că am realizat ceva.

O. Andronic: Dar bucureşteanul s-ar putea întreba, pe bună dreptate, de ce nu aţi făcut acest lucru mai demult şi de ce a trebuit să treacă doi ani, gropile au crescut, până să nu mai puteţi circula nici dumneavoastră printre ele, şi la urma urmelor, de ce trebuie ca dvs. să-i împăcaţi pe primarii de sectoare cu primarul general?
Nu se face prea multă politică în loc de administraţie?

I. Iliescu: Aşa e. A fost această ambalare în disputa politică, ignorându-se un lucru fundamental.
Adică, dincolo de funcţiunea de şef de partid, când eşti mandatatul cetăţeanului trebuie să laşi deoparte politica în afara orelor de activitate concretă şi concentrează-te pe mandatul cetăţeanului. De altfel, am putut constata că şi la nivelul sectoarelor este aceeaşi problemă.
Sunt toţi şase în componenţa PSD-ului, dar în componenţa consiliilor pe sectoare sunt reprezentate multe partide.
Dar acolo nu am văzut asemenea disensiuni. Lucrează, se înţeleg, există comunicare cu primarii. Eu cred că şi la Capitală lucrurile se vor rezolva.
În orice caz, a fost sentimentul general de o anumită uşurare de această problemă, de această zgură, aşa cum am spus lucrurile nu se repară dintr-un foc şi dintr-o şedinţă.
Acest dialog de trei săptămâni a încărcat acumulatoarele tuturor.

H. Gruşcă: A fost şi o experienţă care va pus în contact cu bucureştenii.

I. Iliescu: Asta am şi recomandat pentru un om politic viu, deschis. Este bine să ai dialoguri deschise.

O. Andronic: Pe cine urmează să mai împăcaţi?

I. Iliescu: Nu ştiu dacă va fi cazul.

O. Andronic: Eu v-aş sugera un exemplu: CNSAS-ul.

I. Iliescu: Totuşi, e misiunea Parlamentului din acest punct de vedere.

O. Andronic: Aveţi o opinie formată despre ce se întâmplă acolo?

I. Iliescu: De ce nu m-am amestecat?
Pentru că nu era rolul preşedintelui să intervină în asemenea stare conflictuală.
Sunt probleme de politică externă, de apărare care intră nemijlocit în atribuţiunile preşedintelui şi comunicarea cu societatea civilă, cu reprezentanţii societăţii civile, dar când apar asemenea chestiuni, de ce nu?

H. Gruşcă: Se pare că am depăşit copios timpul alocat emisiunii.
Am ajuns la final şi pentru că mai devreme vorbeam de mentalitatea de microbist: mergeţi sâmbătă la meci?

I. Iliescu: M-aş duce cu plăcere pentru că îmi place fotbalul şi voi urmări cu interes această partidă.

H. Gruşcă: Un pronostic?

I. Iliescu: Nădăjduiesc să se îndeplinească ceea ce-şi propun jucătorii noştri.

O. Andronic: V-aş face un reproş.
Preşedinţia este singura instituţie fundamentală a statului care nu s-a pronunţat în legătură cu calitatea gazonului!

I. Iliescu: Nu intră în competenţe.
A fost şi ghinionul cu o iarnă prelungită şi nu a rămas timp destul ca să se refacă gazonul.
Măsuri văd că s-au luat.

H. Gruşcă: Oricum vinovaţii se ştiu, dacă este să piardă echipa ceea ce nimeni nu-şi doreşte aşa ceva...

I. Iliescu: Eu nu aş vrea să evit un lucru, totuşi, pentru că am văzut şi scrisorile venite.
Foarte multe necazuri ale oamenilor şi în legătură cu starea de sănătate, a medicamentelor, şi în legătură cu problema aceasta a procedurilor de maternitate.
Am şi discutat şi cu primul-ministru şi cu ministrul Muncii, astăzi Guvernul a şi luat o decizie ca să revadă această Ordonanţă în legătură cu procedurile de maternitate şi cu situaţia din sănătate, a fost un dialog la guvern pentru că oamenii au dreptate.
S-a creat un moment foarte neplăcut de dezorganizare în sistem şi, mai ales, toată această problemă a medicamentelor gratuite şi compensate care nu mai sunt acordate.
Guvernul caută soluţii ca din aprilie să intre în normal.
Sper să găsească o soluţie.

H. Gruşcă: Şi noi sperăm să se găsească soluţii la aceste probleme.
Eu vă mulţumesc pentru participarea la această emisiune.
Vă aşteptăm luna viitoare.
Vă mulţumesc şi dvs., domnule Andronic.

Doamnelor, domnilor, ediţia din această seară a emisiunii 'Starea Naţiunii' s-a încheiat.



2007 ©  Ziarul personal
http://www.zp.ro/