Invitat: Vasile lanul
( 23 octombrie 1997)
O. Andronic: Bună-ziua. Ne reîntâlnim la o nouă ediție a emisiunii "Punctul pe
I" - o emisiune dedicată controverselor și persoanelor controversate. O emisiune
care dorește să facă din telespectatori principalul judecător al cauzei. Rolul
meu este de a le oferi perspective noi sau inedite, care să completeze tabloul
uneia dintre disputele cu care viața noastră consumată în tranziție ne-a
obișnuit deja.
Reportaj: Vasile lanul este una din primele legende născute la intersecția
dintre drumul socialismului și calea economiei de piață in sport. Deceniul său
de președinție la comanda clubului Dinamo s-a împărțit între socialismul celor
mai egali decât alții - fotbaliștii care trezeau interesul și pasiunile unor
oameni politici importanți - și capitalismul pragmatic ce punea pe fruntea
multor jucători etichete cu importante sume în dolari. Calitatea de excepție a
unor jucători vânduți cluburilor străine a umplut cu valută seifurile Clubului.
Nu pentru mult timp. Cheltuielile nebunești au făcut să bată vântul prin
contabilitate și președintele Clubului a rămas să dea seamă singur, neînconjurat
de prietenii pe care i-a răsplătit regește, și de trei ani tot așteaptă acest
moment al adevărului de care nu puțini sunt cei care se tem ca dracul de tămâie.
Poate ceva mai mult decât Ianul.
O. Andronic: Stimați telespectatori nu este neapărat nevoie să fiți microbiști
ca să fi auzit de numele invitatului nostru de astăzi. Mai ales că ziarele
apărute săptămâna trecută au readus pe tapet o afacere care făcuse valuri cu
trei ani în urmă când fostul președinte al Clubului Dinamo era pus pe liber și
începea o cercetare penală care promitea să conducă la dezvăluiri spectaculoase.
Au trecut însă trei ani și dacă nu era puseul de săptămâna trecută puteam să-1
și uităm pe Vasile lanul. Ați fost o personalitate viguroasă a acestei epoci
frământate. Ce ați făcut de trei ani încoace? Până acum trei ani știam.
V. Ianul: De trei ani sunt pensionat medical, deși contrar speculațiilor nu am
fost internat în spital ca să fug de vreo răspundere pentru că eram încă
președintele Clubului. Am avut un accident cerebral, internat și schimbat din
funcție în timp ce eram în spital. în timp ce se defașura Campionatul, fiind
comprimat în primăvara lui '94 și ne pregăteam pentru plecarea în America pe
mine m-a prins în spital. In rest nu am făcut nimic, am încercat să-mi fac un
inventar al gândurilor, a ceea ce am fost, a ceea ce trebuie să fiu astăzi.
O. Andronic: In timp ce dvs. vă făceați inventarul gândurilor, alții își făceau
inventarul banilor, ziși lipsă din casa lui Dinamo. Ce vi se reproșează concret
în acest dosar?
V. Ianul: Aș vrea să o luăm cu începutul. Sunt două capitole distincte care
trebuie foarte bine diferențiate și de aici se pot face judecățile corect și la
obiect. Speculațiile nu mai au ce căuta. Am încercat să am un dialog, să fiu
ascultat, am fost totuși un președinte la Dinamo sau mi s-au cerut anumite
lucruri pe care nu le puteam face. Să revin. 1990 - desființat de Chițac; 1991 -
libertate de la ministrul Ursu. O încercare de intrare într-o anumită legalitate
pe vremea domnului Babiuc și, pe urmă dezastrul pe vremea d-lui Dănescu și pe
urmă a continuat cu domnul Tărăcilă. Fac precizarea că niciodată Dinamo nu a
avut atâția bani cât pretinde actualul Dinamo de astăzi. Vă spun exact cât a
fost. Niciodată nu au fost 12 milioane. Nici după 1993. Cuantumul cheltuielilor
la care nu mi s-a răspuns nici astăzi pentru că se evită și cineva încearcă să
spună că ministerul ar fi subvenționat întregul C.S. Dinamo și, mai târziu, F.C.
Dinamo. Lucru nereal pentru că la finele anului 1991 fără a lipsi o centimă, C.S.
Dinamo și secția de club a lui F.C. Dinamo nu mai avea nici un ban, nici un
dolar pentru că nu am avut mai mult de 5 milioane de dolari. Am repus echipa la
loc, mi-am pregătit viitorul, mi-am pregătit o strategie alalong, iar în 1992 am
început să intrăm pe credite. Abia în 1993 își terminau contractul câțiva
jucători și au început să intre alți bani, dar o să vă explic cam ce acțiuni am
făcut în această perioadă și cam ce s-a întâmplat.
O. Andronic: Ca să știe bine publicul, ce vă reproșează Parchetul?
V. Ianul: Spun că am gestionat fraudulos, se ajunge la o sumă cam de 5-7
milioane după cum revizorii pretind că lipsesc, or eu nu am nevoie astăzi să-mi
spun punctele mele forte în apărare, dar vă asigur că le am. Că nu se regăsesc
în cheltuieli vă spun că este imposibil dacă la finele lui '91 - începutul lui
'92 nu mai aveam nici un dolar, pusesem toată echipa la loc, demonstrez oricând
că am ținut toată "hardughia". Nu eu lanul, secția de fotbal prin lanul și prin
toți ceilalți.
O. Andronic: Suntem în legătură cu dl procuror Mircea Levanovici. Bună-ziua, dle
procuror. Am dori să aflăm de la dvs. care e situația juridică a domnului Ianul
în acest moment? S-a încheiat cercetarea penală?
M. Levanovici (procuror militar): Am să vă dau răspunsul desigur, dar cu o
precizare. Adevăratul proces penal va avea loc pe 18 noiembrie când instanța a
stabilit termenul de judecată și când, conform procedurii penale, se va trece la
administrarea probelor, iar în final se va pronunța hotărârea judecătorească.
Vom vedea ce se va întâmpla atunci.
Până una-alta, prin rechizitoriul din 14 octombrie 1996 eu am dispus trimiterea
în judecată la Tribunalul Militar Teritorial București a col. în rezervă lanul
Vasile pentru infracțiunea de gestiune frauduloasă, prevăzută și pedepsită de
Art. 214 din Codul Penal. Câteva mici precizări pentru ca toată lumea să
înțeleagă de ce s-a ajuns ca acesta să fie judecat de Tribunalul Militar. Pentru
că la data săvârșirii faptelor, inculpatul era ofițer activ al Ministerului de
Interne. Datorită acestei calități, competența de a cerceta cauza ce face
obiectul dosarului penal aparține Parchetului și, respectiv Tribunalului Militar.
Am avut în vedere că în perioada 1990-1994 în calitate de vicepreședinte al
Clubului Sportiv Dinamo, responsabil pentru secția de fotbal și apoi din 1992 în
calitate de președinte al F.C. Dinamo București, inculpatul a încasat de la mai
multe cluburi de fotbal din străinătate, parțial sau în totalitate, sumele
aferente prețului stabilit în contractele încheiate cu acestea pentru transferul
unor fotbaliști ai clubului dinamovist, bani pe care nu i-a depus în caseria
Clubului, cum la fel nu existau în evidența contabilă nici documentele care
atestau primirea banilor. Ca atare, sumele de bani astfel încasate care
totalizează 2.366.535 de dolari nu au fost evidențiate în contabilitatea
clubului, iar revizia contabilă aflată în cauză nu a regăsit în actele
justificative pentru plățile din perioada '90-'94 sumele provenind din
respectivele încasări. Așa se explică acea pagubă în sumă de 2.366.535 de dolari.
In legătură cu această infracțiune - gestiune frauduloasă - care în Codul nostru
penal este incriminat de Art. 214. Textul are următoarea prevedere: "pricinuirea
de pagube unei persoane cu rea credință, cu ocazia administrării sau conservării
de către cel care are sau trebuie să aibă grija administrării, pedeapsa este
prevăzută de la trei luni la doi ani sau amenda". Fac precizarea că potrivit
principiilor care guvernează activitatea noastră și regulile de desfășurare a
procesului penal în cazul intervenției unei alte legi, după ce fapta a fost
săvârșită, se aplică legea mai blândă adică legea care exista până la apariția
Legii nr. 140 din 1996 când s-a modificat pedeapsa la această infracțiune.
O. Andronic: Cu cât e mai blândă această lege?
M. Levanovici: Vechea reglementare pe timpul cât inculpatul a săvârșit fapta -
de până la doi ani sau amendă, iar actualmente pedeapsa e mai simplă.
O. Andronic: Și cu suma lipsă ce se întâmplă?
M. Levanovici: Dacă se hotărăște de instanță că inculpatul este vinovat, că
paguba există și este în cuantumul pe care ancheta 1-a stabilit în rechizitor,
urmează ca instanța să oblige inculpatul la despăgubiri.
O. Andronic: Dacă se va ajunge aici nu înseamnă decât că dl lanul are banii
ăștia... Domnule procuror, vă mulțumesc foarte mult pentru lămuriri. Domnule
lanul, dvs. sunteți avocat de formație.
V. Ianul: Pot să spun că am fost un calvar pentru Parchet, nu seamănă prima
precizare cu cea ulterioară. Printre altele, acel prejudiciu că aș fi fost
bugetar, de aici consecințele, penalizări pe zi, îmi rezerv dreptul de a alege
calea... chiar dacă îmi agravez situația dar sunt totuși un pic de meseriaș.
O. Andronic: Aș vrea să vă întreb ceva. Cei care ne urmăresc în acest moment,
oameni care au respect pentru instituția Parchetului, se vor întreba: unde sunt
banii?
V. Ianul: Am spus și repet încă odată că i-am folosit în interesul public. Am
făcut o afirmație că din ratele de după '92, parte din ei se regăsesc în lei,
transformându-i în perioada 91-92, i-am adus în avans, dar mi s-a refuzat
accesul la actele clubului, dar nu comentez acest aspect și sper ca în instanță
să mă pot lămuri.
O. Andronic: Deci respingeți categoric ideea că acești bani ar exista undeva. Vă
întreb acest lucru pentru că am auzit multe păreri de genul: lanul e prea
deștept, a făcut un calcul cât poate să facă pușcărie, un an sau șase luni, după
aceea iese și folosește banii.
V. Ianul: Dacă aș fi făcut așa aș fi fost astăzi un om fericit. Dar niciodată
n-am gândit așa. Au fost vremuri grele, vremuri când nu aveam legislație, iar în
trei ani veneau șapte "indivizi" pe zi. Nu-i numesc altfel. S-au făcut controale
peste controale. Deci eu nu aveam voie să cheltui nimic extra. In instanță, când
am să pun mâna pe carte să jur, voi spune ce trebuie spus și vă garantez că toți
banii cheltuiți... chiar dacă am cheltuit și eu...
O. Andronic: Da, dar se pare că n-ați cheltuit așa puțin...
V. Ianul: Eu pretind că un președinte de club, în condițiile actuale, aș fi
putut să ascund anumite lucruri și dacă este vremea cuțitelor în spate de aici a
apărut o furie, odată ce s-a declanșat procesul a dispărut și Consiliul de
Administrație, a dispărut toată lumea, am rămas eu singur.
O. Andronic: Făceați o caracterizare miniștrilor de interne sub care ați lucrat.
Chițac v-a aruncat în stradă (nu pe dvs., tot clubul); Ursu v-a redat libertatea;
Babiuc v-a dat statut; Dănescu v-a dat în judecată.
V. Ianul: Exact și cu dl Tărăcilă. Dar era vorba de un târg. îmi asum toată
responsabilitatea pentru deciziile date. M-am săturat că toți miniștrii care vin
și pleacă știu ce se întâmplă, nu-i interesează ș.a.m.d. Dl Dănescu cam așa mi-a
spus: nu mă interesează Dinamo, faci ce vrei cu el, mie îmi dai anumite lucruri.
Am spus: pardon, nici n-am ce să dau.
O. Andronic: Dl g-ral Dănescu este chiar acum pe fir. Bună-ziua, domnule
general. L-ați auzit pe dl Ianul care are reproșuri la adresa dvs. De altfel,
ați fost și primul ministru care i-a pus un fel de căpăstru. Ce v-a îndemnat să
faceți asta?
George Ioan Dănescu (general, fost ministru de interne): Nu m-a îndemnat nimeni
și nimic. Eu venind la Ministerul de Interne și plăcându-mi fotbalul am vrut ca
Dinamo să fie ceva. Vorbind de dl lanul aș spune că dânsul a fost un conducător
bun, numai că în vâltoarea asta consiliul de administrație a fost ca și
inexistent. Și atunci au venit la mine mai mulți care s-au plâns. "Unde sunt
banii de la Dinamo că uite cum se cheltuiesc ș.a.m.d." Am constatat că statutul
conținea și unele lucruri ilegale în el, m-am adresat instanței și a desființat
statutul de funcționare al clubului. Am trimis echipe de control. Mie mi se pare
totuși o sumă puțin cam mare. Din 1994 acest dosar a făcut drumuri multe. Apoi
1-a preluat dl Tărăcilă, eu nemaifacând parte din lotul acesta, dar situația cam
așa este cum a explicat-o și dl procuror Levanovici.
O. Andronic: Credeți că dl lanul, după cariera lui de om de sport, ar merita să
sfârșească în pușcărie?
G-ral Dănescu: Niciodată n-am spus asta, dar merită să sfârșească facându-și
datoria.
V. Ianul: Mă bucur sincer că vă aud. Nu sunt demagog de felul meu, mă știți.
Vreau să vă spun un singur lucru: am ascuns în '90, '91, '92 lucruri care nu mai
pot fi ascunse. Nimeni nu a vrut să mă asculte, totul se desfășoară într-o
complicitate generală în fotbalul românesc, apoi din milionul meu să ții și
protocoale, să dai și în stânga și în dreapta și să ieși la centime la minister
sigur că nu am cum să ies. Pot să fac pușcărie pentru un leu, dar și pentru un
milion. Dar nu comentez acest aspect. Țineți minte când am venit la dvs. mi-ați
spus că nu vă interesează Dinamo și mi-ați cerut altceva. Sunt lucruri pe care
le-aș fi făcut în 90 și dvs. nu aveți nici o vină că am fost desființat. Aș fi
dat 2 milioane de dolari să lase clubul în pace și astăzi tot în pușcărie eram.
Dar atunci în perioada controalelor eu a trebuit să dau extra, nu din
contabilitate pentru că eram în fiecare zi controlat și nu vreau să vă fac
complice la o activitate fotbalistică, dar eu știu și la momentul respectiv voi
jura pentru că dacă vorbeam atunci cine știe cum și cât aș fi fost anchetat. Eu
nu sunt de vină că ăla care controlează are numai 500 000 de lei pe lună și vine
să vadă cum altul câștigă 20-30 000 de dolari. Dar eu mă săturasem să stau la un
milion și la ordin în fiecare zi. Cam asta e problema.
G-ral Dănescu: Teoretic are foarte mare dreptate, poate și practic. Credeți-mă
că sper să vă apărați și să ne întâlnim în stare de libertate permanentă.
O. Andronic: Spuneați într-o discuție pe care am avut-o "am anticipat legea". Ce
ați vrut să spuneți prin asta?
V. Ianul: Eu nu aveam lege în momentul în care am făcut
contractul la jucători. In '90 m-am împrumutat de 200.000 dolari, mi-a dat mie
40.000 pe care și pe aceia i-am băgat la Club, ca după aceea să răspund și
pentru ei. Am anticipat legea pentru că în iarna lui '91 am cumpărat jucători
fără lege, care au venit în vară la Dinamo. Atunci am făcut cheltuieli pe
răspunderea mea. In 90-'91 am cerut să fiu repus în termen. Tot atunci a mai
fost un moment dificil și delicat. S-a spus că se naționalizează valuta. Atunci
am luat decizia.Mă săturasem. Cum cumpăram un jucător de valoare l-am pus să
semneze și dădeam banii. Atunci mi s-a imputat că am dat bani și că nu a jucat
la Dinamo. Ulterior i-au folosit. Poate că unii nu. Dar pot să vă spun cu mâna
pe inimă că am suportat consecințele a trei echipe patronate de Ministerul de
Interne. Eu, Vasile lanul și nu altcineva. Toate datoriile făcute a trebuit să
le plătesc eu. Am promovat Progresul în divizie. Am ajutat Rapidul. Dar de
atunci și până astăzi nu a existat decât un singur om rău: lanul. Ba mai mult se
spune că ar fi trebuit ca excedentul, conform bugetului, să-1 dau la stat.
Atunci am să spun că acțiunile mele au fost ilicite și atunci o să curgă alte
dobânzi și să vedem cine o să dea banii.
O. Andronic: L-ați avut partener și adversar pe o altă figură a sportului în
general și a lui Dinamo. Dl Cornel Dinu care este în legătură directă cu noi.
Bună-ziua, d-le Dinu. Ca om de fotbal ati intrat în relații complexe cu dl lanul.
De cele mai multe ori acestea au fost de adversitate. Ce le-a determinat?
Cornel Dinu, fost ministru al Sportului: Nu cred că poate fi o adversitate între
oameni care au slujit fotbalul. Poate au fost unele contradicții, dar
temperamentale și din dorința unuia și a altuia de a stabili un anumit adevăr
care și în societatea noastră se caută și se va mai căuta.
O. Andronic: Credeți că situația în care se află acum dl lanul este una
justificată?
C. Dinu: Eu cred că este o situație dureroasă și neplăcută pentru fotbalul
românesc. Este vorba de un om de fotbal care a condus un club prestigios dovadă
că poate nu întâmplător s-au petrecut și multe lucruri bune la Dinamo. Restul un
moment nedorit, nu am vrut să privesc acest dosar, dar în nici un caz fotbalul
românesc nu avea nevoie de acest dosar.
V.Ianul: Vreau să-ți spun un lucru că oricum trebuie să te constitui parte
civilă. Mi-ai luat activul pe care ți l-am lăsat și mi-ai pus pasivul în cârcă.
Vii și tu lângă mine, nici o problemă, îți promit. F.C. Dinamo pe care l-ai
condus tu are jucători crescuți de mine. Eu i-am trimis în turnee.
C. Dinu: Aici lucrurile sunt mai complicate...
V. Ianul: Lasă că le simplific eu.
C. Dinu: Ar fi bine dacă s-ar simplifica lucrurile. De fapt, aici
este vorba de o așezare juridică în timp a societății Dinamo pe care nu-mi
permit să le discutăm acum. Dl lanul într-un anumit moment chiar mi-a
plăcut, în perioada 1990 când a existat o anexa la hotărârea din 9 septembrie
1990 când a existat o de guvern, tot un om de sport, dl
Mircea Angelescu a încercat să promoveze o hotărâre de minister (ea nu a fost
avansată) și, practic Vasile a dat dovadă de abilitate. In sensul că banii care
se cereau conform hotărârii respective și care trebuiau să revină și
ministerelor sportive, neexistând o hotărâre până la 9 septembrie 1990...
celelalte aspecte sunt legate de acest dosar nedorit pentru sport și sigur aici
se poate discuta de circumstanțe atenuante și agravante care reprezintă acea
confuzie pe care am trăit-o toți din 1990, crezând că avem o libertate în care
nu putem hotărî cum dorim. Am certitudinea că din toată această tevatură dl
lanul nu are o zestre de bani și mai mult cred în preîntâmpinarea infracțiunii
penale nimeni nu este singur, nu era normal ca dânsul să fie singurul
răspunzător. Lucrurile trebuie aprofundate. Poate că este bine, de doi ani de
când am revenit în fruntea clubului Dinamo să exiaste acest control al
Ministerului de Interne și cred eu că în perioada dlui lanul dar ca formă de
conducere de răspundere colectivă trebuia să existe. Pentru că toți suntem
oameni, supuși tentațiilor și putem să greșim.
V. Ianul: Vreau să spun de problema Stelei. Ceea ce se întâmplă la Steaua astăzi
asta înseamnă anticiparea legii. Eu pentru asta am luptat. Deci, ce se întâmplă
la Steaua: comisioane etc. Eu nu am luat o primă. Normal este ca președintele
care muncește, cum este Cornel care a luat primă de instalare datorită
insistențelor mele:
O. Andronic: Spuneați dvs. că din 100 de deplasări în cinci ani nu ați decontat
decât 35.000 de dolari.
V. Ianul: Dar dacă am stat lahotel pe lângă alții care îi
căram după mine, câte o cohortă întreagă. Dacă omul acela mă ținea era o rușine
să-i spun dă-mi o chitanță de decontare. Eu nu am făcut în viața mea un fals.
O. Andronic: Sunt puțini cei care cred că ați pus deoparte la ciorap, dar pe de
altă parte există ideea că ați făcut cheltuieli exagerate, chiar nebunești. Dacă
- Doamne ferește se va întâmpla ireparabilul -mergeți cu inima ușoară la
pușcărie?
V. Ianul: Da. Dacă așa trebuie să plătesc și dacă așa este interpretată toată
activitatea mea... Am ajuns ca milionul meu, salariul meu de colonel să fie ăsta
și restul patrimoniul lui Dinamo, în timp ce ministerul după Revoluție n-a
contribuit decât cu o parte infimă pentru restul Clubului pe care l-am ținut eu
și acum își alocă niște merite.
O. Andronic: Dar în același timp se spune că dvs. ați contribuit la patrimoniul
Ministerului de Interne cu o grămadă de...
V. Ianul: Era de datoria mea atât timp cât ministerul nu avea bani. I-am și
împrumutat cu bani. Am ajutat delegații, dar asta nu înseamnă că am dat mită.
Mai vreau să punctez un lucru. Dintr-o acțiune așa-zis ilicită - cazul Timofte -
am luat de 6 ori mai mult. Am clădit o echipă.
O. Andronic: Discuția este extrem de interesantă, dar din păcate, timpul nu ține
cu noi. Vă mulțumesc pentru participarea la această emisiune.
|