03.Tema emisiunii: "Dosarele S"


Invitat: Ticu DUMITRESCU
( 2 octombrie 1997)



O. Andronic: Bună-ziua, stimați telespectatori și bun-venit la emisiunea "Punctul pe I". Un pretext publicistic de a vedeaț chestiunile controversate ale zilei, dintr-o perspectivă mai puțin obișnuită sau chiar neașteptată, așa cum sper să fie cazul întâlnirii de astăzi.

Reportaj: Moțiunea Ticu Dumitrescu din martie 1993, semnată de 109 senatori și salutată cu interes de o bună parte a corpului legiuitor, stă la baza unui maraton străbătut cel mai adesea de unul singur de către președintele Asociației Foștilor Deținuți Politici pe culoarele celor două camere, atât în calitate de opozant, cât și de co-deținător al Puterii. Personaj incomod, senatorul Ticu Dumitrescu și-a excedat, nu doar adversarii, dar, așa cum arată ultimele desfășurări, mai ales partenerii de partid și de coaliție cu această inițiativă dătătoare de dureri de cap. Transformată într-un prim proiect de lege, prezentat ca inițiativă personală, perfecționată cu contribuție germană și autohtonă pentru legea aceasta, s-a făcut chiar și o grevă parlamentară, între lunile februarie și aprilie 1996, rămasă, din păcate, fără ecou. Cele mai grele momente le-a cunoscut paradoxal - proiectul Ticu Dumitrescu - sub oblăduirea colegilor săi țărăniști. Ostilitatea violentă a președintelui Comisiei S.R.I, Ionescu Galbeni, indiferența evidenta a președintelui Diaconescu, abordarea prudent calculată a vice-lui Radu Vasile. Drumul spre masa Biroului Permanent e, în continuare, presărat de piedici. Ultima vine din partea Executivului care trebuie să dea o viză financiară, al cărui șef este somat de către autor, printr-o scrisoare deschisă să dea dovadă că are voință politică și independența necesară demonstrării unei bune credințe. Confruntat nu doar cu Opoziția din propriul partid, dar și cu aceea din AFDPR, Ticu Dumitrescu vrea să rămână în istorie ca părinte al unei legi importante. Chiar dacă pentru aceasta va trebui să stea un an pe tușă, conform deciziei juriului de onoare al Partidului Național Țărănesc Creștin și Democrat.

O. Andronic: Stimați telespectatori, este aproape clar că dl Ticu Dumitrescu este un personaj extrem de incomod. Domnia sa a stat ca un ghimpe în coasta feseniștilor și a pedeseriștilor, vreme de aproape șapte ani, hărțuindu-i mai mult sau mai puțin politicos, ba de la balconul C.P.U.N.-ului, ba de la cel al Universității, ajungând să o facă și din acela al aulei parlamentare. Schimbarea din noiembrie 1996 n-a adus vremuri mai bune pentru vajnicul luptător afedeperist. Ba, din contră. Au început să-1 hărțuiască chiar ai lui - țărăniștii, tăindu-i ba logistica, ba cuvântul, trăgându-1 de urechi prin comitete și comiții. Dar, cel mai grav este că foștii colegi de pușcărie au ajuns să-i pună tălpi în demersul său justițiar, față de o instituție careia unii par să-i poarte o dragoste secretă -Securitatea. Proiectul de lege al senatorului Ticu Dumitrescu pe care dorim să-1 discutăm riscă să se înnece la malul Parlamentului. Mai ales acum, când domnia sa se vede în situația de disident obligat să stea pe tușa P.N.Ț.C.D.-ului vreme de un an. Cu tot cu proiect de lege, oare? Ce părere aveți, domnule Ticu Dumitrescu?

T. Dumitrescu: O să vă contrazic puțin. Cum a fost cazul la mine, una rece, alta caldă. Cea rece pentru că am fost obligat să mă ridic la tribuna Parlamentului și să-mi definesc poziția, acum după ce nu mai aveam dreptul să fac parte din Grupul Parlamentar Național Țărănist și eram acolo un fel de independent. Cu acest prilej eu am adresat tuturor parlamentarilor prezenți, rugămintea ca măcar polițele care le plătesc acum să nu rămână chiar fără nici un răspuns și să fiu ajutat ca acest proiect de lege să intre, neținând seama de acea aprobare care, mai mult ca sigur că nu va veni de la Guvern pentru că în spatele Guvernului stau, din nou, oamenii de care dvs. vorbeați. Noi nu avem un prim-ministru independent. Este un om extraordinar de disciplinat. Este un om atât de disciplinat, încât împinge disciplina până dincolo de supunere. Or, cum o să încalce dânsul o dispoziție galbenă sau albastră? Așa că am rugat colegii mei senatori să voteze ca acest proiect de lege să intre în discuție fără aprobarea Guvernului.

O. Andronic: Dar astăzi s-a anunțat că marți se va discuta din nou.

T. Dumitrescu: Probabil că a auzit votul de dimineață din Parlament. Poate că asta să-1 fi mobilizat mai mult.

O. Andronic: Pe mine mă încearcă doar o întrebare. Marțea sunt trei ceasuri rele.

T. Dumitrescu: Oricum, asta vroiam să spun. Iată că despre caldul de care vorbeam este acesta. In data de 14 octombrie, cu sau fără avizul Guvernului, legea intră în discuție. Puteam să zic, iată-mă, Doamne, ajuns la țărm.

O. Andronic: Este o perspectivă liniștitoare și, în același timp, neliniștitoare. Nu credeți că acest proiect de lege este un fel de cutie a Pandorei?

T. Dumitrescu: Vedeți, mi-e foarte greu să nu zâmbesc. Să știți că timp de patru ani nu am adăugat, ci mai mult am tăiat din această lege. Mai mult decât atât, dacă ar exista, cu bună intenție, ideea de a veni cu îmbunătățiri, de a reduce ceva, păi unde se poate mai bine decât în timpul dezbaterilor? Pentru că, atâta vreme cât nu se procedează așa este foarte clar un lucru. Se urmărește blocarea pentru că las la posibilittea de a mă judeca telespectatorii. Deci, am ajuns la Putere cu un proiect gata făcut, după patru ani cu tot felul de încercări. In sfârșit, a noastră-i victoria! Da, de unde. A trebuit să aștept luni bune până a intrat în discuție la Comisia Juridică, și când totul a fost gata președintele Comisiei îmi spune că nu are avizul Guvernului. Am trimis la Guvern și am așteptat o lună, două, trei, patru, cinci.

O. Andronic: Toată povestea asta se învârte în jurul dosarelor Securității. Aveți la dvs. un dosar?

T. Dumitrescu: Un dosar propriu-zis de Securitate eu aș vrea să... Această piesă am prezentat-o pe 9 februarie în C.P.U.N. și dl Iliescu spunea: "dă-mi și mie să văd că nu știu nimic despre Securitate". Aici e schema întregii Securități, o serie întreagă de date foarte folositoare pentru lege. Alte date privind arhiva, așa cum se găsește astăzi.

O. Andronic: Apropo de arhivă. Este la telefon, dl Gelu Voican Voiculescu. Domnia sa a fost acuzat că și-ar fi făcut o provizie importantă de dosare în momentul în care arhiva Securității ar fi fost preluată de Armată. Să vedem ce părere are domnia sa.

G.V. Voiculescu: La 31 decembrie 1989, după arestarea generalului Vlad, am preluat comanda Departamentului Securității Statului, având și funcția de viceprim-ministru al Guvernului. In cursul lunii ianuarie am procedat la dezmembrarea acestui Departament și păstrarea lui în cadrul forțelor armate. De altfel, era o consecință a momentului din 22 decembrie când generalul Vlad a intrat în subordinea Armatei. De aceea, cei care au preluat Arhivele au fost militarii. Eu însumi când am avut nevoie să mă dezvinovățesc că nu sunt deținut de drept comun, așa cum susține chiar dl Ticu Dumitrescu, a trebuit să apelez la generalul Logofatu care conducea această structură informativă, formată din fostele unități ale Securității și nu am putut decât să-mi consult propriul dosar de urmărire în cabinetul ministrului M.Ap.N.

O. Andronic: Eu îmi amintesc că, pe la sfârșitul lui ianuarie 1990, dvs. aveați dosarul lui Corneliu Coposu. Cum ajunsese la dvs.?

G.V.Voiculescu: Acestea mi-au fost aduse de ofițeri de securitate care au vrut să ne pună la dispoziție fișe, declarații, rapoarte în legătură cu unii oameni politici care, deja acum se manifestau oponent și încercau să invoce un anumit trecut. Dvs. în "Libertatea" ați publicat o serie de documente care nu puteau fi considerate concludente pentru că, de exemplu, nu se putea demonstra că utopicul era Corneliu Coposu. El figura în alte materiale, drept sursa Călinescu. Insă, toate documentele astea erau semnate Corneliu Coposu. Or, în general, un agent informator semnează cu pseudonim.

O. Andronic: înseamnă că erau o altă categorie de documente, nu informări.

G.V.Voiculescu: Toți foștii deținuți erau urmăriți de Direcția I. O serie de oameni erau tot timpul chemați să dea declarații, erau asmuțiți unii împotriva altora și unii s-au pretat, pur și simplu, "să toarne", alții nu. Pot să vă dau exemplu ca oameni care nu au cedat acestor presiuni, pe dl Matei B., Ion Puiu, Nicolae Ionescu Galbeni, Valentin Gabrielescu etc. Securiști tineri mi-au spus că în vremea când îl anchetau pe Milcoveanu el spunea: domnilor, eu sunt legionar, am convingerile legionare și mi le păstrez. Au fost și oameni care au cedat. Acum eu subscriu la inițiativa domnului Ticu Dumitrescu și consider că este salvarea vieții noatre politice să se facă posibil accesul la dosarele securității pentru fiecare cetățean, dar și pentru demnitari. Mi-aș dori să subliniez că nu este o prioritate absolută a dumnealui. La 8 mai 1991 a fost moțiunea Claudiu Iordache care cerea accesul spre dosare; la 13 ianuarie, dl Radu Ciuceanu a propus o lege pentru accesul fiecărui cetățean la propriul dosar care a avut o majorite absolută în Cameră; la 21 aprilie 1992 urmează o completare pentru extinderea accesului la dosarele demnitarilor. Ei bine, în iunie 1992 găsesc o soluție pentru a respinge acest proiect, amânându-1. Astfel s-a îngropat și dl Văcaru are o inițiativă paralelă cu dl Dumitrescu. Eu aș vrea să-1 întreb, profitând de conjunctură, ce părere are dumnealui de documentul publicat din 1949, semnat de colonelul Birtaș unde este pomenit și numele dânsului în legătură cu un obiectiv, să nu fie arestat într-o rețea de legionari. Consider că este de datoria dânsului să clarifice acest document. Pentru că, de altfel, dânsul în "Adevărul" susține că a făcut ba 23, ba 27 de ani de pușcărie. Or, în realitate a făcut 9 ani, 6 luni și 28 de zile.

T. Dumitrescu: Și-a înscris spusele pe linia detractorilor. E și normal pentru că eu știu altceva decât a spus dânsul și nu o să intru în polemică. Aveam impresia că măcar puțină educație securistă făcuse cât timp s-a ocupat de Arhive. Avem în față o adresă, preluată din "România Mare". Sper ca, de pe urma acestei adrese, să mă îmbogățesc datorită titlului "Ticu Dumitrescu îi turna la Securitate încă din '49 pe țărăniști și pe legionari". Eu, de fapt, nu sunt găsit în arhivele Securității, nu pentru că aș fi avut atitudinea pe care am avut-o, ci pentru că eram rezident KGB.

O. Andronic: Deci, în sfârșit, avem un nume de spion. Spuneți-mi, se poate considera că embrionul acestei legi care se numește proiectul de lege privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității ca poliție politică a fost în acea moțiune Dumitrescu - Iordache.

T. Dumitrescu: In ceea ce îl privește pe dl Claudiu Iordache, eu sunt obligat, și am mai facut-o cu diferite ocazii, să fac o precizare. Eu am avut frecvente întâlniri cu dl Iordache. Trebuie să recunosc că știam despre documentul pe care 1-a depus care privea numai parlamentarii. Mai mult decât atât. Când eu am spus de acum înainte nu mă mai las, eu am discutat destul de stăruitor cu dumnealui și mi-am prins câteva idei pe care le-am folosit pe parcursul elaborării textului de lege.

O. Andronic: II avem la telefon pe dl Claudiu Iordache. Din acea moțiune pierdută, ce regăsiți în proiectul de lege al domnului Ticu Dumitrescu?

C. Iordache: Aș vrea să vă spun pentru început că moțiunea la care vă referiți se referea la toți demnitarii din puterea legislativă, executivă și judecătorească. Această moțiune și-a găsit un sprijin forțat în Camera Deputaților, a plecat la Senat, unde a fost blocată. între altele, și prin contribuția domnului Radu Câmpeanu, am insistat să recuperez această moțiune. Nu numai că a dispărut, dar a fost furată pentru ca, la sfârșitul legislaturii, să mi se aducă la cunoștință că a fost găsită.

O. Andronic: Ce regăsiți din ea în proiect?

C. Iordache: Domnul Ticu Dumitrescu m-a rugat să-1 sprijin în formularea nouă a acestei idei, numai la demnitari. L-am avertizat că dacă va merge pe drumul acesta în curând se va trezi singur. Este pus în situația de a trăi singurătatea pe care am trăit-o eu la vremea respectivă, pentru că vreau să vă spun un lucru pe care mi-1 asum. Și anume, dacă se va avea cu adevărat acces la dosarele de securitate, toate partidele mari ale României se vor prăbuși.

O. Andronic: Concluzia care se desprinde este că nici astăzi nu e bine să te pui cu Securitatea. Vă mulțumesc mult. Domnule Ticu, în '95-'96 s-a ajuns la o formă concretă a acestui proiect, rezultată din contopirea a două proiecte. Al dvs. și al domnului Văcaru. De-a lungul timpului ați lucrat împreună cu dl Văcaru în Comisia de Control a S.R.I, dar nu împreună.

T. Dumitrescu: Nu, eu nu am avut acces la Comisia S.R.I., nici măcar sub regimul Iliescu, inclusiv în regimul Constantinescu.

O. Andronic: In regimul Constantinescu mă întreb și eu, de ce? Ce v-a adus pe o poziție comună?

T. Dumitrescu: Dvs. ați moderat o emisiune între mine și dl. Văcaru. Intâlnirea a fost chiar de consens, lucru care a mirat pe cei care ne-au urmărit. De la dl Văcaru am luat numai ideea aceasta: de ce să scoatem, pe masa publică, dosarele tuturor oamenilor?! Ci numai a demnitarilor. Aceasta este ideea care mi-am însușit-o din proiectul domnului Văcaru. După care domnia sa a dispărut și legea și-a văzut de demersul ei.

O. Andronic: Unul dintre susținătorii fervenți ai proiectului este și dl senator Cerveni.

T. Dumitrescu: De data aceasta, la dl Cerveni este cu totul altceva. Ultima contopire. Pentru că exista un alt proiect în Cameră. Spre a găsi o cale comună ca să nu avem șapte proiecte, să ne certăm între noi, am convenit cu dl Cerveni să găsim împreună calea de mijloc. Lucru care se și numește co-autor și să spun despre acest proiect Dumitrescu-Cerveni.

O. Andronic: Să vedem dacă dl Cerveni se mândrește cu acest coautorat sau dacă a avut de suportat și domnia sa ceva consecințe. De ce ați simțit nevoia să fiți co-autorul unei astfel de legi aducătoare de buclucuri.

N.Cerveni: Am răspuns unui apel făcut de Gabriel Liiceanu care, după o vizită în Germania, entuziasmat de rezolvarea acestor probleme de către pastorul Gnauck a făcut un apel la partidele politice ca să susțină această inițiativă. Nu a răspuns nici un partid politic. In afară de P.N.L.-C.D. A fost o conferință de presă, ne-am lămurit cu ce s-a întâmplat în Germania și am făcut promisiunea că vom pune pe masa Senatului un proiect. în momentul în care dl Ticu Dumitrescu a considerat că trebuie să facem un nume nu mi s-a părut nimic anormal. Eu nu mă mândresc cu acest proiect. Este meritul lui Ticu Dumitrescu și Claudiu Iordache.

O. Andronic: Sunteți optimist în ceea ce privește drumul pe care îl va urma proiectul în săptămânile următoare?

N. Cerveni: După declarația în care dl prim-ministru a spus că vom avea acces la dosare în două luni, sunt pesimist.

T. Dumitrescu: Dl prim-ministru, în materia respectivă, nu cunoaște realitatea. Să ne gândim cum ar fi posibil. Dacă legea va intra în discuție, va urma un drum foarte greu care va însemna cel puțin, o lună, două. După aceea, regulamentul de ordine interioră care se votează în Parlament. Deci, numai acest drum înseamnă luni de zile. Dacă dl Ciorbea are în gând acel proiect pe care P.N.Ț.C.D. îl pregătește abia acum și ținând seama de doctrina partidului, apoi, "la anul și La mulți ani!" Asta înseamnă proiect de lege. Și pentru asta, de fapt, primesc eu ce primesc.

O. Andronic: Discutăm despre un obiect de care telespectatorii nu au cunoștință. De aceea, mi-am permis să extrag câteva lucruri la care se referă proiectul dvs. El prevede ca orice cetățean român care a avut cetățenie română între 1945 și 1989 are dreptul să-si vadă propriul dosar. Că orice cetățean român are dreptul de a fi informat, la cerere despre calitatea de agent sau colaborator în legătură cu ocupanții unei grămezi de funcții, de la președinte până la ... Că e nevoie de un comitet pentru studierea arhivelor fostei Securități care va prelua arhivele și va răspunde solicitărilor după o procedură strictă și că acest comitet va putea elibera adeverințe privind apartenența sau neapartenența, colaborarea sau necolaborarea cu fostele organe. Aici, la această ultimă chestiune, aș vrea să revenim asupra ei. Aveți proiectul de Lege, îl am și eu. Ce consecințe ar avea faptul că legea de organizare a S.R.I.-ului din 1992, ar rămâne în vigoare și nu vom avea acces timp de 40 de ani la aceste dosare? Credeți că în 40 de ani lucrurile s-ar liniști?

T. Dumitrescu: Ați văzut ultima bombă Severin. Nu știu ce acuzații aduse spre stupefacția opiniei publice. Gândiți-vă că, în situația în care ar fi existat această lege, nu ar fi avut loc așa ceva. De asemenea, ce se întâmplă cu comerțul acesta ilicit care se face cu dosare? Nu ar mai avea valoare pentru că toate se lămuresc. Uitați-vă, dacă un om care pretinde că are idee de ce înseamnă documente secrete, ca dl G.V.Voiculescu, face o confuzie atât de gravă când ia o adresă publicată de oricine și gândiți-vă că lucrul ăsta se poate întâmpla la tot pasul. Și atunci de ce să nu terminăm cu această categorie de șantaj? Ajungem la acea terapie morală de care are nevoie societatea românească fiindcă acești oameni nu sunt periculoși pentru trecutul lor, ci sunt periculoși pentru ceea ce se reprezintă astăzi. Sunt oameni dependenți de cineva sau de ceva din trecutul lor. Pentru asta avem nevoie de Lege.

O. Andronic: II avem acum pe fir pe dl prof. Mircea Gheordunescu, director adjunct al SRL Am fi vrut să știm de la dvs., în toată această discuție pe marginea dosarelor, care este opinia instituției pe care o reprezentați?

M.Gheordunescu: Aș dori să asigur prin dvs., pe telespectatori, că instituția noastră aplică întocmai prevederile Legii 14 din 1992 privind organizarea și funcționarea S.R.I. In Art. 45 se prevede că fondurile de arhivă ale fostului departament al Securității statului, fondul ce privește siguranța națională nu pot deveni publice decât după 40 de ani de la adoptarea legii. In momentul în care Parlamentul României va adopta o nouă lege cu privire la accesul dosarelor pe care ea le conține, SRI va respecta necondiționat prevederile noii legi.

O. Andronic: Ați făcut o evaluare a faptului că, dacă instituția pe care o conduceți, ar putea fi afectată, într-un fel sau altul de această lege?

M. Gheordunescu: Evaluarea o lăsăm la decizia reprezentanților Parlamentului, dar cred că vor fi anumite capitole în care ar trebui să se țină cont de anumite noțiuni, cum ar fi, informator sau colaborator, contraspionaj sau apărarea intereselor economiei naționale. Din acest punct de vedere, cred că este direct interesată instituția noastră în definirea exactă a termenilor.

T. Dumitrescu: Pentru trecut sau pentru prezent vă gândiți la aceste noțiuni?

M. Gheordunescu: Pentru trecutul României.

O. Andronic: Din conținutul legii m-ar fi interesat câteva amănunte. Spuneți că va fî înființat un Comitet pentru studierea arhivelor fostei Securități. Cam ce număr de angajați evaluați pentru o asemenea instituție?

T. Dumitrescu: Comitetul Național de Studiere a arhivelor fostei Securități are un conținut și are patru departamente, fiecare cu organizarea sa. Ne-am gândit cam la 300 de oameni. Noi lucrăm la un regulament de ordine interioară. Asta m-a și determinat să accept întâlnirile cu pastorul Gnauck, care vor începe peste două zile pentru a mă putea inspira direct din modul în care au procedat ei.

O. Andronic: Nu credeți că plăpândul nostru buget va fî supus unui presiuni foarte mari?

T. Dumitrescu: Aveți dreptate. M-am gândit, dar eu altfel pun problema. In această țară sunt sute de mii de șomeri. In același timp, argumentul de bază este următorul. Societatea românească, formată în mare parte din oameni simpli. Ați văzut ce frumos reacționează față de crimă, de hoție.

O. Andronic: Pe cine ati vedea în fruntea acestei instituții?

T. Dumitrescu: Un tânăr. In lege se spune clar că oamenii își depun candidatura și apoi sunt votați în Parlament. Cum oare mi-aș lăsa eu poziția de senator ca să mă transform într-un fel de arhivar?

O. Andronic: .... Va trebui să ne luăm rămas bun.



2007 ©  Ziarul personal
http://www.zp.ro/