02. Tema emisiunii: "Sub lupă: Corpul de Control al primului-ministru"



"Sub lupă: Corpul de Control al primului-ministru"
Invitați: Ion Honcescu și Horia Ion NEAMȚU
(25 septembrie 1997)


O. Andronic: Bună-seara, stimați telespectatori. După debutul controversat în săptămâna trecută al ciclului de controverse publice, reunite sub genericul "Punctul pe I", vă propun astăzi o dezbatere în miezul actualității. Subiectul ei: nimic despre cazul Stan.

Reportaj: Ascensiunea Departamentului de Control al Guvernului, în topul firmelor, se datorește, incontestabil prestației originale a ultimului său șef, Valerian Stan. Stan a fost destituit la 27 august de către premierul Ciorbea, după o suită de conferințe de presă, în care punea la dispoziția mass-media constatări cuprinse în controalele efectuate de Departamentul de Control al Guvernului în zone fierbinți ale actualității post-revoluționare. Casele demnitarilor, terenurile date în folosință, situația flotei și contractele de publicitate ale T.V.R., constatări de natură să afecteze stabilitatea coaliției guvernamentale, prin faptul că vizau, în special, pe membrii Partidului Democrat. Demiterea lui Stan a reprezentat sacrificiul pe care partidul majoritar 1-a adus pe altarul unei coaliții care scârțâia din toate încheieturile. In controversele care au urmat, problema s-a pus cel mai adesea, în termeni străini de fondul ei. Dacă licențierea vice-președintelui Alianței Civice era dreaptă sau nu. Legea și regulamentele țin însă, mai puțin de morală și mai mult de organizare și de fiabilitatea unui sistem. Nu Valerian Stan ar fi trebuit să fie subiectul îndelungatei controverse publice, ci Departamentul de Control al Guvernului și formula sa chimică. Câtă administrație și câtă politică în acest amestec exploziv care, prin recentele numiri, la fel de politice ale colegilor domnului Ciorbea promite să continue a fi un măr al discordiei.

O. Andronic: Iată-ne, așadar, în compania domnilor Horia Ion Neamțu, vicepreședinte al Curții de Conturi și Ion Honcescu, deputat, membru al Comisiei pentru cercetarea abuzurilor. Domnul Neamțu a fost șef al Corpului de Control de la înființarea sa din decembrie 1990 și până în martie 1993, sub trei premieri: Roman, Stolojan și Văcăroiu. Domnul Honcescu a preluat ștafeta și a dus-o până în noiembrie 1996. In compania domniilor lor vrem să discutăm, cât mai alert posibil pentru că timpul este foarte scurt, despre condiția acestei instituții, despre antecedentele și caracteristicile care au facut-o să devină vedeta disputelor politice. Desigur, vă întrebați de ce lipsește tocmai fitilul acestei detonări, dl Valerian Stan. în urmă cu trei săptămâni, când pregăteam emisiunea, i-am adresat o invitație pe care a acceptat-o prompt, chiar dacă era într-o situație dificilă - tocmai rămăsese fără pâine. In data de 19 septembrie însă, am primit din partea domniei sale următorul fax: "Din păcate, participarea mea la aceste emisiuni a fost folosită în mod cu totul excesiv pentru politizarea unei chestiuni esențialmente administrativă, cu intenția vădită de a introduce acest subiect în disputele dintre diferitele forțe politice. Nerespectarea înțelegerilor făcute înainte de emisiune și neadevărurile introduse în dezbatere de către unii realizatori, au fost de natură să creeze unele confuzii în rândul telespectatorilor și să-mi aducă importante prejudicii. Din aceste motive mă văd obligat ca, în viitor, să nu mai particip la aceste emisiuni" și, în continuare, își cere politicos scuze. In ciuda decepțiilor acuzate, domnia sa a mai riscat să mai apară în alte două sau trei emisiuni în ultima săptămână. Consider totuși că tema emisiunii se poate consuma foarte bine și în absența domniei sale. Deci, nimic despre Stan, totul despre Departamentul de Control al Guvernului. Stimați invitați, dvs. ați luat de la începuturi această instituție importantă a statului de drept și i-ați dat un specific nu după chipul și asemănarea dvs., ci după concepția pe care ați avut-o în legătură cu acest act. Aș vrea să începem discuția cu un set de întrebări care vi se adresează, în egală măsură și prima dintre acestea ar fi relația cu patronul, care este primul-ministru. Domnul Stan s-a plâns în toate părțile de accesul dificil la premier. Acesta fiind și unul din motivele - spune domnia sa - pentru care a ales soluția conferințelor de presă. Haideți să încercăm, sintetic, în câteva cuvinte, să stabilim câteva lucruri. Care era statutul șefului Departamentului de Control. Ce autoritate avea el față de cei pe care urmau să-i controleze?

H.Neamțu: Nu vreau să fac o comparație, ci doresc să vă împărtășesc din experiența pe care am trăit-o în perioada decembrie 90 -martie 93. In prima perioadă a funcționat sub denumirea Corpului de Control al Primului-Ministru, în 1991 a devenit, printr-o hotărâre de Guvern, Departamentul de Control al Guvernului. In ambele ipostaze, subordonarea era foarte clară. In hotărârea de Guvern de care aminteam, unul din articole spunea clar: se subordonează direct primului-ministru care-i aprobă programul de control și căruia îi raportează. In legătură cu relația era evident că aceasta era o relație de colaborare. Trebuia să mă prezint, după ce mă consultam cu colegii mei și vedeam ce probleme mari ar trebui incluse în control, mă prezentam în fața primului-ministru cu o lună înainte de expirarea trimestrului în curs, stabileam împreună cu dânsul direcțiile pentru programul de control pentru trimestrul următor și după ce acesta era stabilit și bătut în cuie, era aprobat de dânsul și numai din virtutea acestui program lucram, evident că aveam acțiuni mari, dar aveam și o marjă de timp, pentru eventuale reclamații, sesizări care veneau în cursul trimestrului.

O. Andronic: Domnule Neamțu, o chestiune practică. Reușeați ușor să deschideți ușa premierului?

H. Neamțu: Am colaborat în foarte bune condiții cu toți cei trei prim-miniștrii. Această colaborare era pur profesională și când mă duceam cu probleme importante care trebuiau rezolvate, iar cele care țineau de activitatea curentă, zilnică erau rezolvate de primul-ministru cu miniștri dacă sesizau anumite necorelări, neajunsuri. Ele se corelau din mers prin relația ministru în cauză - prim-ministru. Iar în ceea ce privește, o altă chestiune, nu exista ședință de Guvern la care să nu fiu invitat.

O. Andronic: O întrebare indiscretă. Cu care din cei trei ati lucrat cei mai bine?

H. Neamțu: Am lucrat la fel de bine cu toți cei trei. Evident cu domnul prim-minstru Văcăroiu nu am avut un interval de timp prea mare. Deci, din noiembrie 1992 până în martie 1993.

Ion Honcescu: In linii mari, colaborarea mea cu dl prim-ministru Văcăroiu a fost cam aceeași pe care a avut-o și dl Neamțu. Eu participam la fiecare ședință de Guvern, ca invitat, la masa rotundă, aveam dreptul să particip la discuții. Deci, să intervin. Cu singura deosebire că atunci când se vota o hotărâre, bineînțeles, eu nefîind membru al Guvernului nu participam la vot. Intrarea mea la primul-ministru era necondiționată de nici un fel de problemă. Imediat după numirea dânsului, mi-a spus: "când ai o problemă și vrei să vii la mine, nu te programezi. Stai la ușă până când iese cel care e la mine și poți să intri." Deci, puteam să intru oricând la dânsul și să stau de vorbă cinci, zece minute sau o oră. Ii prezentam primului-ministru periodic, lunar, o situație sintetică a controlului nu numai a Departamentului, ci a celorlalte instituții de control și, trimestrial o situație mai detaliată. Pentru toate acestea, primul-ministru discuta, în special, pentru cele trimestriale. Desigur, noi veneam cu niște concluzii. După aceea, propuneam și niște măsuri, în ședința de Guvern aceste lucruri se făceau, veneau și alte propuneri și deveneau, după aceea, un program de activitate pentru noi pentru perioada următoare.

O. Andronic: Stimați invitați, o altă problemă pe care aș vrea să v-o propun este aceea a implicării sau dezimplicării politice. Toate guvernele, cu excepția celui provizoriu au fost constituite, mai mult sau mai puțin formal, din coaliții. Imi amintesc că în guvernul Roman erau miniștrii din P.N.L.-A.T., P.D.A.R. și M.E.R., dacă nu mă înșel, în guvernul Stolojan erau membrii ai P.N.L.-ului, în guvernul Văcăroiu membrii ai P.U.N.R.-ului. Primeați indicații speciale, legate de tratamentul care se acorda unor parteneri din coaliție? Adică exista o direcționare de acest gen?

H. Neamțu: în perioada decembrie 1990 - martie 1993 pot să afirm foarte clar că nu au fost implicații de acest gen, cu atât mai mult controlul trebuie să fie obiectiv, făcut cu bună credință și sub acest aspect nu au fost niciodată indicații.

O. Andronic: Care era statutul dvs. politic? Erați membru, simpatizant?

H. Neamțu: Din 1990 nu am făcut parte din nici un partid politic.

O. Andronic: Domnule Honcescu, înainte de a vă transmite ștafeta acestei întâlniri, aș dori să îl ascultăm pe domnul senator Văcăroiu care este pe fir. Care a fost relația dvs. cu Corpul de Control?

N. Văcăroiu: In primul rând, Corpul acesta de Control al primului-ministru este extrem de important din mai multe puncte de vedere. în primul rând, aici se adună toate sesizările venite din țară, sau din altă parte, chiar asociații neguvernamentale.In al doilea rând, o serie de semnale care apar în presă despre diferite fenomene este obligatoriu să fie în atenția Corpului de Control. De aici, necesitatea unui contact permanent. Și am avut în colaborarea mea cu dl Honcescu un contact cu ușile deschise. O serie de sarcini date direct pentru reluarea unor activități de control și, mai mult decât atât, în ultimii doi, trei ani s-a luat decizia formării unor echipe mixte care să fie coordonate direct de primul-ministru.

O. Andronic: Incă o întrebare: v-au pus vreodată demersurile domnului Honcescu în situația de a isca o tensiune în coaliție?

N.Văcăroiu: Nu s-a pus o astfel de problemă tocmai datorită contactelor permanente cu șeful Corpului de Control. Toate problemele de acest fel care puteau să apară erau aplanate anterior prin aceste dialoguri directe cu șeful Corpului de Control.

O. Andronic: Vă mulțumesc foarte mult. Telespectatorii pot suspecta tabloul acesta ca unul idealist. Care ar fi răspunsurile dvs.?

Ion Honcescu: Desigur că ar trebui să fiu crezut pe cuvânt de onoare că nu s-au făcut presiuni asupra mea, dar vin și vă dau exemple concrete. Datorită controalelor noastre și materialelor pe care le-am prezentat Guvernului a fost eliberat din funcție un prefect al P.S.M.-ului. A fost eliberat din funcție un ministru al P.U.N.R.-ului. Au fost eliberați din funcție mai mulți directori de regii, de societăți comerciale, care erau membri ai unui partid din coaliția guvernamentală de atunci. Iată că nu s-au făcut nici un fel de presiuni asupra mea, pe cine să atac, pe cine nu. Dacă concluziile noastre erau corecte, când se analiza în Guvern cazul respectiv, nimeni nu putea să spună altceva decât să ajungă la măsura pe care o propuneam noi, de eliberare din funcție.

O.Andronic: Domnule Honcescu, pe perioada mandatului erați membru al P.D.S.R.-ului sau nu?

Ion Honcescu: Eu eram membru P.D.S.R. Dar, dați-mi voie să mai punctez un fapt, apropo de pedeserizarea despre care s-a vorbit așa de mult. Eu, la Departamentul de Control pe nici un inspector nu l-am angajat întrebându-1 al cărui partid e și condiționându-1 să vină la P.D.S.R. Cum vă probez acest lucru? La preluarea de către dl Stan a Departamentului de Control, mulți dintre inspectorii mei, de care eu nu știam în ce partide sunt și nici nu am fost curios, au venit la dânsul să-i probeze, cu documente, că sunt membri la partidele care acum erau la guvernare. Deci, asta probează că pe mine nu m-a interesat din ce partid fac parte.

O. Andronic: Spuneți-mi încă ceva, totuși. Concret, ce membri marcanți ai partidelor majoritare, care funcționau la vremea dvs., ați luat la bani mărunți?

H. Neamțu: Vedeți, problema poate se punea puțin diferit decât ce a urmat după mine. Pentru că, la vremea respectivă nu funcționa Curtea de Conturi. Iar printre atribuțiile Departamentului de Control al Guvernului, au existat niște chestiuni de natură macro-economică, de echilibru bugetar, de balanță de plăți, care era greu de combătut, din punct de vedere profesional. Deci, a fost un avantaj al acelei perioade. Noi ne-am ocupat în destul de mică măsură de persoane fizice, noi îndeplineam, pe undeva, rolul pe care îl joacă Curtea de Conturi. Să nu credeți că am avut viață ușoară. Nu știu dacă timpul ne permite să vă spun cum s-a discutat într-o ședință de Guvern despre activitatea Corpului de Control. Eu eram plecat din țară la acel moment, ulterior am consultat stenograma, era vorba de un control asupra recuperării creanțelor din Egipt. Deci, iată un subiect macro. La prezentarea materialului am fost făcuți retrograzi, prost pregătiți profesional, inspectorii amenințați.

O. Andronic: Tot domnul Stan - să mă ierte că-1 citez din nou -se plângea într-o emisiune că dl ministru Teodoriu i-a pus pe fugă inspectorii. Oamenii dvs. se bucurau de același tratament în perioada respectivă?
Ion Honcescu: Vreau să vă spun că atunci când eu trimiteam inspectorii de teren ei aveau acces oriunde, inclusiv la ministru. De ce? Pentru că ministrul respectiv știa că noi facem un control în numele primului-ministru. Iar ca să vă exemplific, în perioada cât am fost șeful Departamentului de Control, au fost eliberați din funcție câțiva secretari de stat. Când a fost ministru al agriculturii domnul Oancea, noi am arătat atunci că și-a luat un teren în comuna Băneasa, județul Giurgiu și, probabil, că și aceasta a contribuit la eliberarea dânsului din funcție. Deci, aveam acces și măsurile se luau efectiv așa cum rezultau.

H. Neamțu: Eu nu știu ce măsuri s-au luat după mine. Așa cum am spus, hotărârea de Guvern nr.260 reglementa foarte clar problema. Era un articol clar unde se spunea că sunt obligați să prezinte documente, să dea concursul la control, să colaboreze cu organele de control. Trebuie subliniat avantajul și obligativitatea reglementării unei probleme.

O. Andronic: Mai este o chestiune. Mai știau oamenii de frică atunci? De frica cuiva?

H. Neamțu: N-aș zice. Am și exemple.

O. Andronic: Cum ați fi tratat dvs., la vremea respectivă, un episod de genul falsificării acelui act guvernamental în care, înaintea cifrei de 400.000 a fost pus un 1, de chiar mâna ministrului. Unde s-ar fi încadrat o asemenea faptă?

Ion Honcescu: Este clar unde s-ar fi încadrat. Dar problema este că dl Stan a spus că dl prim-ministru i-a interzis să facă această verificare. Eu aș fi făcut o astfel de verificare, chiar fără să îl întreb pe dl prim-ministru. Nu era o insubordonare pentru că, așa cum a spus și dl Neamțu, noi aveam dreptul să mergem să cerem orice document. Gândiți-vă, dacă de fiecare dată când apărea ceva, trebuia să mă duc să-i cer aprobarea primului-ministru înseamnă că nu mai făceam nimic. De aici a apărut și blocajul domnului Stan. Dumnealui a spus că a trimis materiale la primul-ministru, materiale care nu erau primite înapoi cu o anumită rezoluție pentru a ști care este punctul de vedere al primului-ministru, deci cum putea să acționeze dacă asta era relația?

O. Andronic: Dacă ați fi, din nou, în fruntea acestei instituții, cum ați trata-o? Ca pe un serviciu de informații administrative al premierului sau ca pe un corp justițiar?

Ion Honcescu: In nici un caz ca pe un serviciu de informații. Departamentul de Control trebuie neapărat să se sesizeze și autosesizeze la tot ce apare, de la Președinție, de la Parlament, de la primul-ministru, de la Guvern, să ia atitudine și să verifice tot ce este în legătură, în special, cu instituțiile subordonate Guvernului sau chiar și cu ministerele. Deci, în nici un caz Departamentul de Control nu trebuie să îl informeze pe primul-ministru. Trebuie să-i propună măsuri. O altă latură a activității noastre este că, în urma unor controale, noi venim și cu propuneri de modificări ale actelor normative pentru eliminarea deficiențelor pe care le constatăm. In felul acesta, au apărut foarte multe hotărâri de Guvern care le modificau pe altele care erau mai largi, în anumite domenii și dădeau... Printre articolele lor se puteau strecura foarte multe greșeli făcute de unii și de alții.

H.Neamțu: Atribuțiile din acea perioadă erau mai mult de natură economico-financiară. Iar în ceea ce privește Serviciul de Informații, nicidecum. Informarea rezultă din materialele pe care le prezentăm. In ceea ce privește, corpul justițiar nu sunt de acord. Se constată, se întocmesc materiale și dispunerea o face organele abilitate.

O. Andronic: O ultimă întrebare din acest set comun: ce ati avea să vă reproșați personal pentru faptul că, pe timpul mandatelor dvs. societatea românească a cunoscut cel mai crud jaf din istoria sa? Cam cât la sută din ceea ce se fura descopereați dvs.?

H. Neamțu: Noi nu avem atribuții în acest domeniu. Am sesizat o serie de neajunsuri și valorificarea s-a făcut, în cazul respectiv, prin sesizarea organelor de urmărire penală. Nu aveam dreptul nici să întrebăm prea mult. Mai primeam, e adevărat și niște hârtii, parcă erau trase la xerox: nu se acceptă urmărire penală. însă, nu era cazul să mă duc eu la Parchet să bat cu pumnul în masă. E greu să spun. Noi am valorificat actele de control în maniera în care am spus-o. Cele care erau penale erau deja în altă sferă.

Ion Honcescu: Fenomenele acestea de încălcare a legii, cum ar fi jaful, s-a perfecționat și el și a primit forme diferite de manifestare odată cu modificarea economiei. Mi-e greu să spun că noi am contribuit cu un procent sau altul la recuperarea unor prejudicii. Pot să vă spun că am participat la foarte multe acțiuni, împreună cu Ministerul Finanțelor, cu I.G.P.-ul, chiar și cu Curtea de Conturi și s-au recuperat sume importante. Cam asta este situația privind implicarea noastră. Ce îmi reproșez? Vreau să vă spun că eu când am preluat acest Corp de Control era format din 25 de posturi. După vreo jumătate de an, primul-ministru mi-a aprobat .... Culmea, când s-a făcut o reducere de personal, cu ocazia acelei hotărâri mie mi-a aprobat o suplimentare de 15 posturi. Deci am ajuns la 40 dintre care 35 inspectori de specialitate, restul personalul de serviciu. Vreau să vă spun că, cu acești 35 de oameni nu am reușit să cuprind toate problemele care trebuiau abordate. Și atunci, mergeam pe principiul să atac problema cu impactul cel mai mare economic sau social. Primeam foarte multe sesizări de la sindicate. Acolo, punând ordine la o sesizare din aceasta, de fapt, aduceam satisfacție, în sensul că se făcea dreptate, la sute sau mii de oameni.

H. Neamțu: Nu știu dacă am reușit să cuantificăm ce s-a recuperat. Dar, am făcut un lucru destul de important. Am obișnuit lumea să lucreze după acte normative, după legi. Legat de aceasta, în ședința de Guvern de care vă spuneam tot primul-ministru spunea "trebuie să ne obișnuim cu aceste controale, trebuie să obișnuim acest aparat care încearcă să funcționeze fără control, ceea ce este foarte periculos, în orice administrație publică, dar trebuie să spunem foarte clar aparatului că trebuie să beneficieze de control. Tot dezmățul care s-a produs în societatea noastră s-a putut produce pentru că controlul din afara societății nu a mai funcționat."

O. Andronic: Stimați invitați, inevitabil ajungem la capitolul Stan. înainte de a vă da cuvântul pe această temă, am să-1 rog pe dl Varujan Vosganian care este la telefon în acest moment, să ne explice cum a perceput clasa politică neimplicată în acest meci, acest episod?

V. Vosganian: Ca lider al Partidului Alternativa României, vă mărturisesc că am avut o anumită simpatie pentru încercarea Alianței Civice de a sprijini pe reprezentantul său care era, în același timp, și șeful Corpului de Control al primului-ministru. Nu putem trece cu vederea faptul că acest Corp de Control, fiind subordonat primului-ministru are, în primul rând, datoria de a-i furniza acestuia date, rămânând ca primul-ministru să decidă, cum crede de cuviință, asupra lor. Mai mult decât atât, temele în discuție nu erau noi, ele se cunoșteau la data încheierii acestei Alianțe și, probabil că ele au dăunat mai mult imaginii Alianței decât au făcut Justiției. Mai ales că Parchetul General a decis, la data respectivă, și-n reînceperea urmăririi penale. Asta este o recomandare colegială pe care o fac noului șef al Corpului de Control. Ar trebui ca această instituție să se ocupe de lucrurile cu care este abilitată. Și anume, modul în care se fac licitațiile. Ce se întâmplă cu garanțiile de stat?

O. Andronic: Ce șanse are noua conducere a Corpului de Control de a eșapa de sub aripa politicii? Fac această precizare pentru că, după cum bine știți, între dl Mocuța și Procurorul General a început meciul chiar din ziua numirii.

V. Vosganian: Pentru ca acum Corpul de Control al primului-ministru să evite astfel de situații el are nevoie de două dimensiuni esențiale: competență și discreție. Cred că cel care conduce Corpul de Control nu trebuie să mai organizeze conferințe, nu trebuie să o ia înaintea primului-ministru în atitudini politice și, în clipa în care primul-ministru ia o decizie, nu trebuie să o combată sau să o comenteze în mod public. Așadar, competență și discreție.

O. Andronic: Vă mulțumesc. Ar mai fi o chestiune de atins. Aceea a moștenirii Honcescu. Pentru că este cunoscut faptul că toate cele patru dosare evocate, în mod special, de dl Stan erau deja efectuate într-o mai mare sau mai mică măsură. Din câte știu, erau înaintate la Parchet sau la I.G.P. De ce credeți că a fost nevoie ca ele să fie repuse pe tapet? Ce a fost nou care să le permită repunerea în discuție?

Ion Honcescu: După cum se știe, eu am depus la Parchet cele patru dosare în legătură cu cele patru probleme pe care le-a nominalizat dl Stan. Deci, este dosarul vilelor de protocol, este dosarul flotei, dosarul terenurilor și dosarul T.V.R., în speță, cum s-au realizat contractele de publicitate cu Televiziunea. Au fost depuse la Parchet. Vreau să vă spun că eu am revenit la Parchet, în perioada 1993 până în noiembrie 1996 cerând un punct de vedere sau soluționarea acestora, într-un fel sau altul. Dl Stan le-a preluat critic. Partea de dosar pentru care a ieșit scandalul a rămas intacta, fără absolut nici un fel de modificare. Dânsul a mai făcut niște completări la dosarul cu apartamentele, vilele ... La acela cu terenurile, dânsul a mai adăugat ceva. Câțiva revoluționari care și-au luat niște terenuri. Aici, din greșeală, 1-a băgat și pe Cristian Văcăroiu, ca fiind băiatul primului ministru. Deci, a mai făcut niște completări.

O. Andronic: ... Mai avem de tras concluzia.

H. Neamțu: Așa cum spunea și dl Vosganian, trebuie să fie implicat în activitatea de control profesionalismul, discreția.

Ion Honcescu: In afară de profesionalism și discereție, e drept că șeful sau șefii Corpului de Control trebuie lăsați în pace, în cadrul competențelor pe care le au, să-și facă treaba.

O. Andronic: Sper că domniile lor vor reflecta mesajul dvs.



2007 ©  Ziarul personal
http://www.zp.ro/