01.Tema emisiunii: "Cui i-e frică de Măgureanu?"


Invitat: Virgil MĂGUREANU
(18 septembrie 1997)


O. Andronic: Bun-găsit, stimați telespectatori la prima ediție a unei emisiuni noi - "Punctul pe I". începând de astăzi, în fiecare joi, ne vom întâlni cu persoane și personalități ale vieții noastre publice, care au generat, într-un fel sau altul, controverse legate de statutul sau atitudinea lor. Emisiunea noastră nu-și propune nici să dea luciu și nici să maculeze imaginea celor pe care î-aduce în studio. Nu suntem nici procurorii, nici avocații unor cauze. Ne dorim doar să fim ochiul atent care încearcă să vadă, dincolo de aparențe și mintea aptă să pună în evidență semnificații neașteptate. Intr-un cuvânt, dorim, ca împreună cu dvs., să punem punctul pe I în unele dintre cauzele și situațiile cu care ne bombardează cotidian mediile de informare.

Reportaj: Demisia precipitată a lui Virgil Măgureanu din funcția de director S.R.I. după șapte ani în aprilie, n-a așternut așa după cum era de așteptat, o perdea de liniște peste un subiect care s-a aflat cu regularitate, pe prima pagină a ziarelor. Nedorita notorietate continuă și după ce, în calitate de simplu cetățean, dl Măgureanu își vede de ale sale în liniștitul birou din str. Iorga unde funcționează firma de consulting PRO România. Probabil că este un soi de fatalitate ca un director de servicii de informații să nu poată accede cu ușurință la un statut de persoană privată. Și, la fel de probabil, ca bugetul de cunoștințe acumulat în această calitate să provoace neliniști și temeri din partea celor care știu că informația este un instrument redutabil. Cert este că, după câteva salve provenite din arena politică, atacurile împotriva lui Măgureanu s-au înmulțit în presă. Acuzele de implicare în afaceri, mai mult sau mai puțin susținute de dovezi, vizează subiecte fierbinți, precum Banca Columna, societatea de investiții GELSOR sau nume sonore din zona afacerilor, prințul Sturdza, Vladimir Cohn, etc.

O. Andronic: Bun-venit în studio, domnule Virgil Măgureanu. Stimați telespectatori, dl Virgil Măgureanu nu este un anonim al scenei publice, ba, din contră. Cu toate că despre domnia sa se spun multe este clar că se știu foarte puține lucruri. In aceste zile, ziarele au excelat prin a-i atribui bilanțuri și performanțe care nu l-au lăsat indiferent nici pe domnia sa și nici pe noi. Este motivul pentru care a răspuns invitației noastre de a desluși sensul și autenticitatea unora dintre acuzele ce i se aduc. Lumea a fost în general, atât de preocupată de prezent, încât, o parte deloc lipsită de importanță a trecutului dvs., a rămas neobservată sau dacă a fost observată, a fost tratată negativ. Este vorba de dizidenta dvs. In martie 1985, lectorul Virgil Măgureanu scria următoarele cuvinte: "Astăzi, la aproape două decenii de la instituirea puterii personale locul speranței 1-a luat dezolarea și scepticismul tuturor categoriilor sociale, în afara unui grup restrâns, aflat la putere, cauzate, în principal, de scăderea catastrofală a nivelului de viață, de compromiterea gravă a valorilor socialismului, de haosul și incompetența care domnesc în economie și în toate celelalte domenii ale activității din societatea românească. Regimul puterii personale a reușit să uzurpe puterea legală în stat, să înlăture, treptat, orice normă de legalitate, făcând în cele din urmă să domine voința abuzivă și discreționarea unei familii, susținute în mod fanatic și iresponsabil de o clică restrânsă, incompetentă și coruptă, care a substituit cu totul nelegitim voința națiunii și a partidului comunist." Domnule profesor, dincolo de unele clișee, probabil inevitabile vremii, faptul că aceste cuvinte au fost scrise în 1985, rămâne remarcabil. Cui îi erau destinate? Ce intenționați să faceți cu acest text consistent?

V.Măgureanu: Fără îndoială era vorba de o acțiune temerară. Dacă îmi dau bine seama, într-o retrospectivă puțin cam hazardată, era vorba de un manifest care urma să fie citit, dacă niște evenimente ce presupuneam noi că se vor derula în martie 1985, s-ar fi petrecut, într-adevăr. Era vorba în text de încriminarea fostei dictaturi, a clanului Ceaușescu. Din păcate însă, noi cei care încercam câte ceva atunci, cu mjloace - acum îmi dau bine seama - inadecvate, nu am putut ajunge cu speranța până la o schimbare reală decât în momentul decembrie 1989.

O. Andronic: Domnule profesor, reiese destul de clar că dacă nu ați conspirat, cel puțin ați discutat. Ați discutat într-un cerc restrâns din care făcea parte și dl Iliescu aceste probleme. Recent apărute articolele de ciclu din "Evenimentul Zilei" vă acuză că ați fi în posesia unei scrisori a lui Ion Iliescu, adresată Congresului XIV în care își punea cenușă în cap și că această scrisoare este un mic motiv de șantaj al dvs. la adresa domnului Iliescu. V-aș propune, înainte de a da o explicație, să încercăm să luăm legătura cu dl senator Ion Iliescu.

O. Andronic: Ce părere aveți despre situația evocată în acel articol? Ion Iliescu: Sunt cel puțin cinci neadevăruri care sunt exprimate în acest articol. Cel mai grav și cel mai aberant fiind cel care l-ați menționat. Și sunt convins că dl Măgureanu va da explicațiile cuvenite. Deci, eu nu am trimis nici un fel de scrisoare lui Ceaușescu, nici înaintea Congresului 14, nici după. Așa ceva nu există. Dl Măgureanu nu știu de unde până unde a apărut această chestiune. Eu și uitasem. Mă și mir că dl Măgureanu mai păstrează un text pe care eu l-am redactat. Cred că era pe la începutul lui 1989 și pe care l-am comentat împreună cu dl Măgureanu. Era o analiză critică a situației în care se afla România și menționam responsabilitățile directe ale lui Ceaușescu și ale familiei lui, cu toată degradarea pe care o cunoștea viața din țară și regimul în care se afla societatea românească. Noi încercasem atunci să găsim o posibilitate ca un astfel de text să poată ajunge undeva ca să poată fi mediatizat. N-am reușit să realizăm acest lucru. Așa cum și întâlnirile pe care le-am avut împreună. Și noi doi, și cu alte persoane, cu care încercam să închegăm ceva, să găsim o formulă de acțiune bineînțeles că nu aveau șanse de reușită. Ne-am dat seama ulterior că regimul în care ne aflam era imposibil să facem așa ceva. Un prim neadevăr se referă la această scrisoare că ar fi un element de șantaj nici nu are de ce să fie un element de șantaj. Noi nu am avut astfel de relații de șantaj. Mai sunt și alte neadevăruri aici. Cum ar fi că dl Măgureanu, în zilele acelea ale lui decembrie, când noi constituisem Frontul Salvării Naționale, ar fi venit să susțină pentru funcția de prim-mimstru pe dl Radu Câmpeanu care nici nu apăruse în țară la vremea aceea. Neadevăruri mai sunt și mai departe. Cum ar fi că dl Măgureanu ar fi insistat la mine pentru a-1 propune pentru funcția de prim-ministru, după demisia lui Roman, pe dl Vasile Ionel sau pe prințul Sturdza. De asemenea, este un neadevăr.

O. Andronic: Vă mulțumesc foarte mult. In aceleași articole se spune că ați făcut afaceri cu prințul Sturdza. Se dă un exemplu în legătură cu o exploatare de zăcăminte aurifere unde dvs. i-ați fi favorizat dlui Sturdza achiziționarea sau participarea la un preț foarte scăzut. Care este răspunsul dvs.?

V. Măgureanu: Opinia mea este că, dincolo de niște relații de caldă afecțiune cu dl Dimitrie Sturdza, nu am avut nici un fel de altfel de relații și mi se pare foarte puțin promițătoare în ce privește filonul din gândirea celui care s-a putut preta la o asemenea calomnie ieftină împotriva relațiilor dintre noi doi. Nu am avut, ca și cu alte persoane nu am avut nici un fel de relații de afaceri.

O. Andronic: In calitate de moderator, mă aflu întro situație destul de delicată. Se află față în față două prezumții: una de vinovăție și una de nevinovăție. Ambele fără suficiente argumente. Am căutat să aflu un argument dincolo opinia dvs. și l-am găsit, prinzându-1 acum o jumătate de oră pe prințul Sturdza, la Budapesta, înainte de plecare. V-aș invita să vedem ce spune dumnealui.

Dimitrie Sturdza: N-am făcut în viața mea vreo afacere cu dl Măgureanu. Nu am făcut nici o afacere în România vreodată. Am făcut două investiții în două societăți și asta e tot ce am făcut vreodată în România.

O. Andronic: Ca să restabilim adevărul. Dl Sturdza este un om de afaceri cunoscut în România, lucrează în domeniul cosmeticelor, sportului. Dacă cineva a făcut afaceri cu dl Sturdza, acela aș putea fi eu. Pentru că dumnealui este acționar la Societatea "Libertatea", are impozantul procent de unu la sută. Să trecem la o altă chestiune. Din generosul serial pe care vi-1 dedică ziarul, s-a ajuns la - deși ziarul nu a ajuns la acest capitol, urmează - faptul că v-ați afla în spatele Băncii Columna, al cărei patron este dl Marius Târlea. Deși nu apăreți cu numele, nu figurați în nici un fel de scriptă, se precizează că nu ați fi putut rămâne imun la o afacere atât de profitabilă, cum poate fi o bancă. Unde vă aflați în relație cu Columna?

V. Măgureanu: Cred că relațiile mele cu grupul Columna, despre a cărei activitate am avut grijă să mă informez - pentru că prea des s-au asociat cele două realități - aceea în care trăiam eu și existența acestei bănci relativ noi. N-aș vrea să iau apărarea nimănui, dar voi spune că am avut aceeași relație de detașare și față de această bancă, ca și față de orice altă relație care ar fi putut fi tentantă în societatea românească din ultimii ani. Mai mult decât atât, îmi făcusem o conduită și un crez de a nu apărea și de a nu fi implicat în nici una dintre afacerile care excedau statutului pe care l-am avut.

O. Andronic: Am fi vrut să aflăm și părerea dlui Târlea, dar nu se află în țară. Spuneam mai înainte că asistăm la acest soi de schimburi publice, în care cineva afirmă și cineva dezminte. Cei care ne urmăresc în acest moment, se vor întreba: ce vrea emisiunea? Să-1 lustruiască pe Virgil Măgureanu sau vrea să îl acuze? Astfel de întrebări se vor pune oricum. Mă simt dator să precizez că noi, gazetarii, nu avem dreptul să ne substituim instanțelor de nici un fel și nici să dăm sentințe. Acest lucru este apanajul instituțiilor statului de drept. într-o asemenea chestiune, în care nu se ajunge la o rezultantă, cum vă puteți repara onoarea sau cum puteți fi sancționat pentru neadevărurile pe care le-ați fi putut spune?

V. Măgureanu: Când au încept aceste atacuri am adresat o scrisoare Agenției Mediafax, prm care ceream organelor abilitate să facă lumină în această privință și să se răspundă public cu privire la pretinsele implicări ale mele în aceste afaceri. In ce mă privește, este cert că este o calomniere deșănțată și ar fi bine să fie auzit acest lucru cu subliniere energică pe care o dau că singurul capital de care dispun este acela al unei încrederi din partea opiniei publice pentru calitatea mea de personalitate publică în anii care au fost. La acesta țin mai mult ca la orice. Voi vrea să mai revin cu prilejul altor apariții în public pentru că am foarte multe de spus. Relația mea cu publicul românesc, cu cei care, de-a lungul timpului, au manifestat încredere față de mine și păstrarea nealterată și înlăturarea ideii că aș fi o persoană avidă de bani. Serialul acesta ultim a excelat prin a pune cu majuscule banul ca o obsesie pentru mine. Dar există și o altă idee, mai perfidă, nu banul de dragul banului, aveți de-a face aici cu un "dirijor din umbră". Deci, nici un fel de prezumție, oricât de ticăloasă, n-a fost ocolită pentru a mi se pune în seamă. Desigur, disculparea mea într-o emisiune din aceasta este o chestiune care ar putea aluneca în derizoriu și nu ar convinge pe nimeni. Nu poate să nu sară în ochi însăilarea deșănțată a unor așa-zise informații despre preocupările mele în acest domeniu. De ce nu s-a produs nici un fel de probă, de ce întotdeauna s-a avut grijă să se și precauția că nu există dovezi de implicare directă? Atunci îi întreb eu pe acei domni, de ce nu au produs dovezile în fața unor acuzații atât de grave?

O. Andronic: Cred că ar trebui să îi întrebați în fata instanței.

V. Măgureanu: Mi s-a spus că atât ar aștepta pentru că asta le-ar spori popularitatea. Vedeți, mai este un aspect. Publicul se va întreba: ce se întâmplă, de ce obsesia aceasta anti-Măgureanu?

O. Andronic: Vom lămuri și acest lucru puțin mai târziu. Iată că îl avem la telefon pe domnul Târlea. Ce părere aveți despre faptul că dl Măgureanu spune că nu are nici în clin, nici în mânecă cu Banca Columna?

M.Târlea: Vă dau câteva detalii. Autoritățile elvețiene au fost sesizate de către autoritățile române în legătură cu așa-zisa căsuță poștală și cu firma MANEL AG. In urma acestei sesizări, autoritățile elvețiene au desfășurat o anchetă privind sursa banilor, cum s-a înființat Banca Columna și toate celelalte lucruri. Ancheta, aici în Elveția, s-a terminat. Rezultatele sunt cunoscute pentru cei care administrează firma și totul este, din punct de vedere elvețian, în regulă. Acest lucru, autoritățile române au uitat să le anunțe mass-mediei românești. Răspunsul este evident, nu. Dl profesor nu are nici o legătură cu Manei, cu Banca Columna și cu așa-zișii bani spălați ai lui Ceaușescu. Pentru că, de fapt, nu cred că este vorba de banii aceștia. Numai că, cine are interes să scoată aceste lucruri și cine are interes să nu le probeze până la capăt?

O. Andronic: Vă mulțumesc. Odată cu părăsirea S.R.I., tonalitatea atacurilor împotriva dvs. s-a schimbat. Acuzele de manipulare politică au lăsat loc acuzelor de implicare în tranzacții economice. In unele dintre afacerile care au stârnit interes major în public sunt implicate persoane care vă sunt sau v-au fost apropiate, pe care i-ați onorat cu prietenia dvs. în calitate privată. Aici ar putea interveni o paranteză. Dacă un om, aflat într-o demnitate ca cea pe care ați ocupat-o dvs., are dreptul să aibă prieteni pe timpul mandatului? Dar nu vreau să discutăm acest lucru. Să acceptăm ideea și nu văd nici un motiv să nu o acceptăm, că dvs. nu ați uzat de posibilitățile acestor prieteni pentru a avea unele beneficii. Puteți însă garanta că nici ei nu au uzat de relația cu dvs. pentru a-ți netezi drumul în afacerile pe care le derulau?

V. Măgureanu: Ar fi bine să îi întrebați pe ei, ca acest lucru, într-o zi, să devină cunoscut opiniei publice, direct de la autorități, și dacă ar fi să-mi dau cu părerea, v-aș putea spune alți numeroși oameni din România care în timp, au venit în contact cu mine, unii au cerut chiar sprijin în bază legală și în temei legal, dar de aici și până la a spune că ei au profitat sau nu, cred că este cale lungă.

O. Andronic: Nu cred că are rost să luăm la mână tot ceea ce s-a scris. Unele lucruri sunt fabulații evidente, altele pot pune semne de întrebare. Nu este rolul nostru de a vă restaura onoarea la care s-a atentat în acest fel. Acestea pot face obiectul demersului dvs. privat, prin intermediul legii. Cum explicați dvs. virulența acestor atacuri, într-un moment în care se poate presupune că, în calitate de persoană privată, de președinte al Fundației PRO România ... Apropo, este vreo legătură cu Pro TV?

V. Măgureanu: Cred că nu. In timp, legătura aceasta s-ar putea face. In definitiv, sunt un patron particular, am calitatea de director al unui cabinet de consultanță și nu văd de ce PRO TV-ul n-ar putea apela la niște specialiști care ar putea da sfaturi utile.

O. Andronic: Atunci suntem datori să spunem telespectatorilor noștri că este doar o coincidență de nume.

V. Măgureanu: Cred că precizarea se impune.

O. Andronic: Aș reveni. Cum explicați virulența acestor atacuri, în momentul în care dvs. ați devenit persoană privată și nu mai prezentați pericolul pe care, teoretic, cel puțin, o dădea puterea funcției? Ce se dorește prin aceste atacuri?

V. Măgureanu: Aici există mai multe aspecte. E greu să le intuiesc și să-mi dau răspuns la niște lucruri care, evident, au devenit foarte jenante pentru mine și pentru apropiați, întrucât, toată lumea spune că aceste lucruri trebuie lămurite pentru a ne păstra acea brumă de capital de care v-am vorbit la început. Mi-aș permite, într-o foarte scurtă perioadă de incursiune istorică, să reamintesc cât de ingrată a fost soarta unora care au condus serviciile românești, înainte și după război. Unii dintre ei au avut chiar o soartă tragică, dacă ar fi să mă refer la destinul unui Gheorghe Cristescu. Este singura analogie care aș face-o între asemena personalități copleșitoare ale serviciilor speciale românești și mine.

O. Andronic: Vă simțiți amenințat?

V. Măgureanu: Amenințat, în condițiile statului de drept, numai în ce privește lezarea gravă a imaginii mele. O altă amenințate, nu văd.Dar, analogia nu este chiar gratuită pentru că, se pare, există în societatea românească o anumită prejudecată după care, cei care au trecut pe la servicii, trebuie în așa fel tratați, încât să nu îndrăznească niciodată să ridice capul. Bunăoară, nu-mi sunt străine acele alegații din presă, după care, când voi pleca eu, voi fi o asemenea persoană incomodă, încât voi fi tot timpul atacat, ca nu cumva vreodată, să-i treacă prin minte să atace el și să șantajeze sau alte manevre oculte. O alta ar fi legată de viitorul meu pentru că mă consider un om cu un viitor. Cât de lung și cât de fertil, asta va fi cum vrea Dumnezeu. Mă consider o persoană încă în stare să aducă servicii nației sale în măsura puterilor nu deosebite de care dispune. Și atunci, întrucât o mulțime de lume se întreabă când e scadența cu intrarea mea în politică și ce voi face atunci ... îmi pare rău că astăzi nu e timp să vorbim despre proiecte de acest gen. Insă, probabil, sunt destui care au strângeri de inimă cu privire la posibila mea evoluție. Tuturor acestora le-aș spune că evoluția mea în politică va fi una aparte. Și oferta pe care vreau să o fac și despre care voi vorbi cândva, va fi, de asemenea, aparte și cred destul de promițătoare. Această ofertă nu va fi îndreptată împotriva cuiva și nici ambiții personale nu mă încearcă cu privire la această posibilă evoluție.

O. Andronic: Am încercat să obținem legătura și cu câțiva dintre inamicii dvs. declarați, ca să spun așa. Domnul Ticu Dumitrescu era nu un inamic, dar un contestatar verificat în timp. Din păcate, telefonul pe care ni 1-a dat domnia sa, sună în gol, așa că mă văd nevoit să pun retoric întrebarea "dacă domnia sa crede că dvs. ați putea fi implicat în afaceri mai puțin conforme cu exigențele funcției pe care ați îndeplinit-o." Poate vom afla răspunsul domnului senator, după emisiune. Domnule profesor, pentru că ne apropiem de finalul emisiunii și va trebui să încercăm să punem punctul pe I, dați-mi voie să formulez o posibilă explicație a contextului în care vă aflați. S-ar putea spune că asistăm la o dispută dură dintre două sau mai multe grupuri, alcătuite, în special, din profesioniști ai informației. Notați că nu spun securiști - termen destul de restrictiv - care-și simt interesele afectate sau dornici să le pună la adăpost. Aceste interese sunt de ordin economic și se referă la acapararea unei părți cât mai consistente din aproape cadavrul economiei naționale. Se poate presupune că o astfel de grupare, consideră că dvs. ați putea fi vârful de lance al unei alte grupări și că anihilându-1, în acest fel, ar putea prelua un anumit control. Deci, problema ar putea fi următoarea: cui și de ce îi este frică de Măgureanu?

V. Măgureanu: Imi este greu să vă răspund, acum, la această întrebare. In afara unor semnale din presă sau din zvonistica abundentă care însoțește orice fel de activitate la lumina zilei, n-aș putea să vă spun prea mare lucru. Adversari am apucat să-mi fac destul de mulți și nu s-au sfiit, de-a lungul timpului, să încerce să-mi mânjească imaginea, sistematic, dobândind chiar capital electoral din asta pentru ca să încerce să-mi reteze orice fel de șansă de a mai reapare ca persoană publică. Poate aceasta este încă una dintre explicații. Despre cei care s-ar putea teme de evoluția mea, nu vă pot spune mare lucru pentru că, după cum cred că observați, eu nu sunt manifest în această privință și nu știu adversarii politici pe care apariția mea i-ar putea stânjeni. In orice caz, cred că împreună vom avea un răspuns satisfăcător în această privință. Un lucru care este ciudat și de ultimă oră, aș putea spune. întrebat fiind, de unul dintre cei cinci menționați în serialul acela de articole, ce părere are, a răspuns că pur și simplu îi convine asocierea cu numele meu pentru că asta îi aduce o anumită stabilitate în afaceri. Iată un răspuns indirect la întrebarea pe care tocmai mi-ați pus-o. Acesta nu este din anturajul apropiat și nici măcar nu ar putea fi socotit ca din jurul cărora îi cunosc cât de cât. De vreme ce se știe că la mine sunt securiști sau foști securiști și dintre cei care știu să mânuie informația, înseamnă că noi stăm bine cu afacerile pentru că avem informații credibile. Iată un punct de vedere. Din păcate, dăunător.

O. Andronic: Nădăjduiesc că telespectatorii au înțeles ce era de înțeles.



2007 ©  Ziarul personal
http://www.zp.ro/