TVRM, emisiunea FRONTAL: Ion Marin în dialog cu Octavian Andronic Ion Marin: Bine v-am găsit. Sunt Ion Marin şi vă invit la o nouă emisiune ‚Frontal’. Alături de mine se află Octavian Andronic, director general al Agenţiei de Presă AMOS NEWS. Bine aţi venit. Ultimele ştiri de la Amos News ar fi că nu mai face parte din trustul dlui Voiculescu. Octavian Andronic: De unde ştiţi? I.M.: M-am uitat pe fluxul agenţiei şi am văzut că e mai obiectivă. O.A.: Nu. Agenţia a fost obiectivă şi până acum. Întra-devăr, agenţia timp de un an de zile a făcut parte din grupul Intact prin faptul că familia Voiculescu a achiziţionat pachetul majoritar al acţiunilor societăţii. Această asociere a încetat însă în urmă cu o săptămână în urma unei înţelegeri amiabile, datorită faptului că am ajuns la concluzia, şi eu şi Dan Voiculescu, că pentru o agenţie de ştiri activitatea într-un grup de presă cu interese politice este mai dificilă şi mai delicată. O agenţie de presă trebuie să fie totuşi cât mai obiectivă posibil. I.M.: Am observat că era obiectivă şi înainte. S-a despărţit din ambele părţi? O.A.: Din ‚meritul’ ambelor părţi. Familia Voiculescu are proiecte în special în zona audiovizualului şi îşi concentrează activitatea pe partea asta, mai puţin în presa scrisă. În actuala conjunctură, prin poziţia pe care o ocupă agenţia la această oră, nu se pot face judecăţi şi comparaţii, dar în clasamentul alcătuit de portalul Trafic, Amos News ocupă primul loc, înaintea Mediafax şi News In. I.M.: Care este explicaţia – m-am întrebat întotdeauna. Pentru că ei totuşi au mai mulţi bani O.A.: Au mai mulţi bani, sunt mai vechi, au o organizare mai puternică; cred că explicaţia stă în faptul că agenţia a reuşit să facă o mixtură între activitatea clasică a unei agenţii de ştiri şi ziaul electronic. În mare măsură, portalul agenţiei este şi un ziar electronic. De altfel, am să dau acum o veste telespectatorilor: chiar din această săptămână s-a inaugurat o rubrică de editorial. Au început deja să scrie câteva dintre primele condeie ale presei româneşti şi mă bucur să fac cunoscut că printre aceste condeie vă număraţi şi dvs. I.M.: Da, mulţumesc şi sunt o­norat. Spuneţi-i şi pe ceilalţi. O.A.: Este vorba de Carol Roman, un ziarisat foarte cunoscut; Grigore Arbore, eseist, critic de artă şi jurnalist; Octavian Ştireanu - cred că cititorii şi-l mai amintesc dinainte de a fi consilier la preşedinţie când a fost gazetar activ; Alexandru Mironov, Victor Niţelea. I.M.: Îmi dau seama din această listă că încercaţi să spargeţi un monopol. Pentru că nu e vorba de nume chiar foarte ventilate, e vorba de oameni cu cărţi, bine cunoscuţi. O.A.: Din păcate putem observa, în ultimul an cel puţin, că spaţiul public de comentariu şi de opinie a fost ocupat de un fel de organizaţie. Sunt moştenitorii Pieţei Universităţii. În ce sens? Piaţa Universităţii începe să devină ceea ce fusese în perioada de ilegalitate partidul comunist. Un loc fast unde acţionaseră spirite deosebite pe care lumea nu prea le ştia şi care acum îşi arogă răsplata jertfei patriotice de atunci. Sentimentul este foarte puternic că în prima linie a comentariului politic se află o serie de vorbitori extrem de monocorzi. Sunt cei care au primit binecuvântarea unor foruri de decizie, instituţii de genul acesta. Şi care nu se sfiesc să transforme comentariul în veritabile diatribe. Am uneori senzaţia citind unele dintre editorialele ziarelor aservite că ne-am întors în timp, în perioada anilor ’30, când numai Stalin mai putea să capteze devoţiunea şi admiraţia totală a slujitorilor condeiului, cum se întâmplă acum la noi. I.M.: Sigur că nu o să le dăm şi nume, dar a început să apară o reacţie. Mă bucur însă că a apărut şi această idee a grupării condeielor O.A.: Se vrea o reacţie a bunului simţ. I.M.: Am observat reacţii şi la dl Ion Cristoiu, despre bookfest, pentru că el a spus că acolo e vorba de banii unui mogul care vrea să-şi facă imagine şi are trimişi la înaintare nişte băieţi. Care îşi promovează propriile interese. Cum stăm în privinţa asta? O.A.: Acest sistem riscă să falsifice istoria. Istoria recentă. Pe care am trăit-o cu toţii şi pe care o ştim. Dar imaginea care se promovează în mediile publice şi care are impact la generaţiile care n-au trăit direct aceste evenimente poate fi de durată şi păguboasă. I.M.: Pentru că sunteţi un cunoscut analist politic nu o să scap prilejul de a vă ruga să luăm la mână partidele de pe scena politică din momentul de faţă, dar mai întâi să îmi spuneţi ce se mai întâmplă pe la Cronica Română. O.A.: Este o temă pe care am mai abordat-o în această emisiune. Societatea Standard Media – angajatorul care a renunţat la serviciile mele în condiţii nici elegante şi nici legale, a făcut recurs faţă de prima decizie a instanţei care, între altele, fie spus, la conflictele de muncă era definitivă şi irevocabilă. Deci sentinţa care a fost pronunţată la fond de către Tribunalul Municipiului Bucureşti trebuia pusă imediat în aplicare de către angajator. În sensul reintegrării mele în funcţia de director executiv al ziarului Cronica Română şi al plăţii drepturilor salariale pe toată perioada când nu mi-au fost acordate. Societatea nu a făcut lucrul acesta probabil că nu-l va face nici după recursul care a fost în urmă cu 2 săptămâni. Şi aştept doar confirmarea pronunţării, în care recursul a fost respins, dar vă anunţ şi îi anunţ pe domnii de la Standard Media că am făcut plângere penală împotriva nepunerii în aplicare a sentinţei Tribunalului. Codul penal spune că în aceste cazuri cel vinovat de a nu fi pus în aplicare sentinţa Tribunalului este pasibil de pedeapsă cu închisoare. Mi-ar pare rău ca domnii de la Iaşi să ajungă în puşcărie din cauza asta, dar cam asta va fi. I.M.: Poate vor lua seama între timp şi vor proceda altfel. Noi cei din presa scrisă, audiovideo suntem puşi în situaţia de a fi angajaţii unor oameni care nu prea au treabă cu presa. Au făcut afaceri în cu totul alte domenii. Pe de o parte nu e cazul să-i blamăm. O.A.: Sigur, mai ales că-şi îndreaptă o parte din bani spre această zonă în care noi lucrăm. Numai că aici există o mulţime de riscuri. I.M.: Dar există şi acel proverb: ‚Cizmare, nu mai sus de sanda’. El trebuie să se priceapă la afaceri şi nu să înceapă să-i treacă prin cap să şi scrie. O.A.: Din păcate, acest fenomen a fost suficient de frecvent în ultima vreme pentru că nu trebuie să fi un cititior foarte avizat ca să-ţi dai seama ce se ascunde în dosul fiecărui articol care are o anumită tentă . Însă eu cred că vremea acestor experimente începe uşor să apună. Vine vremea ziarului ca marfă efectivă. În care cel care face investiţia trebuie să se ocupe ca marfa lui să fie vandabilă şi să ia bani de pe urma ei. I.M.: Să-l privească ca pe un produs. Că altfel ajungem în situaţia în care începe să creadă că se şi pricepe să scrie. Haideţi să vedem ce se întâmplă în agora noastră. A mai trecut o moţiune, mai suntem ameninţaţi cu vreo 3, de data asta mai subţiri, mai simple pe diverse domenii. Ele nu au alt rost decât să ia la rost pe guvernanţi, nu să-i schimbe. O.A.: Nu, pentru că aproape nimeni nu are interesul să-i schimbe pe guvernanţi. Este paradoxul momentului actual. Avem un partid cu o susţinere de 18 la sută, cu un prim-ministru de 18% voturi pentru. Cum poate să reziste un astfel de guvern în condiţii normale? I.M.: Eşti într-o barcă. Te-ai răsturna dacă nu ar împinge şi cei din partea cealaltă. Asta e ideea. Echilibrul există. O.A.: Moţiunea democrată a fost un exerciţiu de imagine. Guvernul Tăriceanu este în situaţia paradoxală de a avea încă zile şi nu puţine pe seama faptului că toată această opoziţie este extrem de dispersată şi extrem de dezinteresată de a ajunge la putere în acest moment. Eu cred că nici democraţii nu sunt interesaţi în acest moment cu mai puţin de un an înaintea viitoarelor alegeri generale, având teoretic timp în aceste 13, 15 luni să se erodeze din capitalul căpătat acum de când sunt în această situaţie de struţo-cămilă. I.M.: Ei spun că au 50 la sută. O.A.: Este o poveste frumoasă. Sigur că dacă e să o luăm aşa cercul acesta al procentelor are vreo 360 de grade, nu 100 de procente. De unde să aibă PD-ul 50 la sută procente paradoxul este altul, dacă adunăm procentele reale nu facem suma din ce au partidele existente. Asta este situaţia. După mine, guvernul Tăriceanu, cel mai bun sau mai nelegitim, cum spune preşedintele Băsescu, uitând că el a generat această ilegitimitate prin decizia pe care a luat-o în decembrie 2004 când a adus la putere o formaţiune care nu câştigase alegerile. Pur şi simplu a forţat Constituţia şi a falsificat cu bună ştiinţă rezultatele pentru că în mod normal guvernul trebuia să-l formeze PSD-ul. Nu trebuie să fii fan PSD ca să recunoşti o asemenea chestie. Deci există acest paradox al devenirii actualului guvern din cel mai bun guvern post-decembrist – aşa a fost catalogat tot de preşedintele Băsescu. I.M.: Între timp s-a prostit O.A.: Între timp s-a prostit, n-are nici o noimă, nici un haz dar el rezistă I.M.: Preşedintele este în situaţia tatălui care descoperă că are copil făcut cu altul. O.A.: Da, exact. I.M.: Da, deci acesta este partidul democrat. Ce i se va întâmpla? O să stea O.A.: O să stea în opoziţie şi o să piardă puncte pe barba celui cu care le-a câştigat. Deci, PD va avea handicapul de a nu fi remorcat în alegerile legislative de preşedinte care va fi în exerciţiu şi nu va putea să facă campanie electorală cum a făcut acum la referendum. Va trebui să fie totuşi neutru până în 2009. I.M.: S-ar putea întâmpla ceva, nemaifiind la putere şi nemaiavând nici surse să-şi creeze vizibilitate în media. S-ar putea să mai piardă şi de aici şi pe de o parte i se va întâmpla ca imagine care merge la român şi apoi în privinţa clientelei. O.A.: ‚Băieţii deştepţi’ se vor îndrepta întotdeauna în zona unde există cele mai mari promisiuni de beneficii. S-ar putea ca PD-ul să nu ofere aceste beneficiu pentru că se află în situaţia ingrată de a fi izolat pe scena politică chiar decătre preşedintele Băsescu. A reuşit performanţa de a crea o coaliţie a tuturor celorlalte partide în care s-au amestecat UDMR-ul cu PRM –ul şi PSD cu PNL, dar în detrimentul formaţiunii sale de suflet. I.M.: Să le luăm în ordinea inversă a ieşirii de la guvernare. Înainte de a fi dat afară de la guvernare, dar pe propria promisiune, s-a întâmplat acelaşi lucru cu Partidul Conservator. O.A.: PC însă a plecat voluntar de la guvernare. Eu cred că la momentul respectiv dl Voiculescu a făcut un calcul strict electoral. Probabil că şi-a spus: dacă mai rămân la guvernare alături de PD şi PNL voi plăti preţul eroziunii. I.M.: S-a gândit să-şi dubleze . procentele electorale. Avea unu la sută. O.A.: E greu de spus. Acest unu la sută a variat, unele sondaje au dat 3 sau 5. I.M.: Am auzit că acum intenţia e de a merge singur şi a avea 7 la sută. O.A.: Asta este intenţie, nu ştiu cât este de realistă. Pe fondul actual câştiguri atât de spectaculoase se vor putea obţine greu. Dacă rămânea la guvernare PC-ul, dacă Dan Voiculescu reuşea să devină viceprim-ministru şi reuşea să-şi pună în aplicare cele 3 sau 4 proiecte pe care intenţiona, poate că lucrurile se puteau schimba. El a avut atunci această ambiţie de a arăta că poate să rezolve câteva probleme. Mi se pare medicamente, pensionari. Numai că nemaiavând această şansă e foarte greu să mai dovedeşti ceva cu mâinie goale şi mai este o chestiune evidentă, că un partid care pleacă de la guvernare, renunţă la beneficiile puterii îşi pierde din aderenţi. Deja sunt mai mulţi membrii ai PC-ului care au plecat spre alte partide mai darnice, mai promiţătoare, deci încă opţiunea politică la noi este foarte strâns legată de ce poate să ofere în mod concret un partid aderenţilor săi. Problema PC-ului ţine foarte mult de opţiunea modului cum se vor prezenta la viitoarele alegeri. Singuri şansele sunt destul de mici. Într-o coaliţie e foarte greu să spui .şi în PSD curentul advers este foarte puternic, singura soluţie ar rămâne o fuziune cu PNL. Legăturile dintre Dan Voiculescu şi Călin Popescu Tăriceanu au fost destul de strânse de a lungul timpului şi s-ar putea să asistăm la această soluţie. I.M.: Vin la rând pe masă partidele care au plecat de la guvernare: PSD-ul. A plecat înainte PC-ului în 2004, dar a plecat şi recent. În momentul de faţă dacă îşi gestiona mai bine toate atu-urile pe care le avea putea să intre în combinaţie. O.A.: Eu cred că PSD-ul nu este pregătit pentru un astfel de exerciţiu. Cred că liderii săi tot aşteaptă să mai pună ceva osânză electorală I.M.: Se poate întâmpla şi invers . O.A.: Mi-e greu să cred că PSD-ul poate pierde mai mult decât a pierdut până acum. E foarte probabil ca să mai câştige PSD-ul are o problemă de lideriat. I.M.: Are prea mulţi. O.A.: Iar Geoană nu este tocmai stăpân pe segmentul acesta. I se poate reproşa şi o anumită lipsă de experienţă în lucru cu cadrele din partid, i se poate reproşa absenţa unei echipe proprii. Spune-mi care este echipa lui Geoană? I.M.: Dl Vanghelie. O.A.: Mă rog, nu I.M.: Dl Corlăţeanu O.A.: Nici acesta foarte tare. Asta este problema lui în acest moment. A fost activ, foarte vizibil în ultima vreme. Dar nu poţi să scoţi oamenii la vot... Iar problema asta a fost. Partidele din coaliţia anti-Băsescu nu au reuşit să-şi scoată oamenii la vot. Sau au votat altfel decât se aşteptau şefii lor. I.M.: Pentru că în bazinul PSD lumea nu s-a prezenat. Într-adevăr votul a fost anti-Băsescu, dar la nişte procente infime. Au ieşit 10-15 la sută şi au votat 50 la sută împotriva preşedintelui. Pe de altă parte ce s-a întâmplat la centrele de vot din străinătate e mult de atunci, dar continuă să ne marcheze. A fost un exemplu de democraţie românească, pentru Italia şi Spania greu de imaginat Facem o pauză şi vreau să vorbim apoi puţin de dl Cioroianu. O.A.: Încercările de a se întâlni cu Condolezze Rise în momentul în care ea fost plimbată prin Europa au eşuat i-a cerut d-nei Rise, i-a pus întrebarea când vor scoate americanii vizele pentru români şi dânsa a răspuns: deocamdată nu se pune această problemă. I.M.: Deocamdată americanii au alte probleme în România şi Bulgaria. Să aducă soldaţii aici. O.A.: Dar rămâne o problemă: un astfel de răspuns este stresant. Atunci când americanii au avut nevoie rapid de o coaliţie internaţională ca să justifice intervenţia în Irak noi am fost foarte prompţi. Am trimis Ministrul de război, parcă, a spus: noua democraţie în Europa asta este important acum. Asta ne-a dat o mare doză de aer din nou problema vizelor şi noi nu suntem acum nici măcar în visa waiver. Americanii au instituit un program preliminar eliminării vizelor în care au băgat o serie de ţări. În special ţări cu care au relaţii turistice care aduc un număr mare de turişti în America. Noi nu figurăm nici măcar pe această listă.I.M.: Noi suntem în raport cu americanii licuriciul cel foarte mic. Şi câteodată licuriciul cel mic când îl striveşti cu picioarul zici am crezut că e un viermişor. Vorbind despre democratizarea audienţei. Să vorbim despre faptul că există în acest sistem şi elefanţi, dar şi mici vieţuitoare care au dreptul la viaţă. Există cel puţin în zona audio-video un judecător. Şi culmea nu este CNA-ul, ci este cablul. O.A.: România este una din cele mai cablate ţări din Europa, cam 80 la sută. I.M.: Acest cablu nu este suficient de gros ca să cuprindă toate semnalele. Sunt foarte multe posturi româneşti, unele dintre ele chiar bune, unele dar n-au audienţa pe care o au cei care se ocupă de cazuri într-adevăr importante pentru ţară. O.A.: Cred că în România există un lucru foarte interesant, care ne singularizează în piaţa de profil. Funcţionează multe posturi tv care merită să fie văzute. Mai mult decât oriunde am urmărit în diversele deplasări pe care le-am făcut emisiuni pe diferite posturi. Sunt ţări unde doar un post sau două reuşesc să capteze atenţia publicului. La noi acest lucru depăşeşte media europeană. I.M.: Oamenii nu mai sunt atraşi de un post anume. O.A.: Dacă până acum se putea vorbi de audienţă de post... se pornea de la premisa că telespectatorul este necondiţionat prizonierul unui anumit post. Şi se uită de dimineaţa până seara la emisiunile defilate de ecran. Dar există telespectatori pe tipuri de emisiuni, indiferent de ratingul postului respectiv. I.M.: În privinţa asta au câştigat cei care au înţeles că anumite emisiuni care apar pe acelaşi flux orar zi de zi, acelaşi om care apare în permanenţă are succes garantat. O.A.: Capătă statutul de vedetă. Ceea ce se întâmplă acum în audiovizualul românesc, faptul că posturi bune şi interesante nu au acces pe principalele reţele pe cablu porneşte de la viciile legii audiovizualului. De când a fost promulgată această lege nu s-a introdus o chestiune elementară şi logică. Că în grila de programe pe care o adoptă fiecare trebuie să aibă prioritate posturile româneşti. Sau posturile străine în condiţiile în care sunt traduse. Cel puţin jumătate din posturile care sunt prin Astral sau RCS/RDS nu sunt traduse. În schimb nu sunt incluse posturi româneşti importante. De exemplu, nu este inclus România Internaţional, care este un post reprezentativ. Aici este problema şi sunt foarte mirat de faptul că în toţi aceşti ani în care CNA-ul a fost ocupat de cele mai diverse chestii, amenzi la posturi, nu s-a sesizat de această problemă şi nu a întreprins demersurile corespunzătoare pentru a introduce, a modifica legea audiovizualului introducând o astfel de prevedere. I.M.: Mai e vorba şi de şanse egale. Pentru că eu ştiu bine că numai Consiliul Concurenţei în momentul de faţă s-a sesizat şi a dat amenzi usturătoare principalelor reţele de cablu pentru că încalcă legile concurenţei şi abuz de poziţie dominantă. Şi aşa este. O.A.: Acest abuz determină practic distrugerea unor posturi. Iată: nu avem ca exemplu decât postul Senso. Datorită unui conflict dintre patroana postului, dna Anca Vlad şi un patron de la cablu, postul a fost scos din toate grilele. I.M.: Nu e singurul. Si postul la care suntem noi. E vorba de antipatii, de interese, dar nu au nici o explicaţie legală. Ei ar trebui să ştie că asemenea posturi fac nişte eforturi, în primul rând. Sunt nişte investitori care au această dorinţă de a da numai emisiuni de cultură, de ţinută. O.A.: Nu mai vorbesc de faptul că aceste posturi care au preocupări strict didactice sau informative nu sunt susţinute de stat. I.M.: Cel mai simplu e să-ţi ridici poalele în cap, să chemi toţi bişniţarii, toţi retardaţii să-i pui să vorbească minute în şir şi să caşte gura la ei cine nu are treabă. Şi să nu mai găseşti loc şi pentru emisiuni educative şi sociale. Pe de altă parte ne mirăm că e val de violenţă, că este inflaţie de prostie nici un fel de educaţie civică. Chiar ar trebui să existe o preocupare a Parlamentului, a Guvernului. Uite eu am propus la Uniunea Juriştilor la o ultimă dezbatere care a avut loc dar acolo s-a discutat din nou şi despre educaţia juridică. Şi eu am spus: ar trebui să se ajungă la o lege a educaţiei juridice pentru că este esenţială într-un stat de drept. Ea este esenţială în orice fel de ţară care a depăşit stadiul de trib. De mic trebuie să înţeleagă omul să ştie ce înseamnă o lege, care e deosebirea între o lege şi o hotărâre de guvern, ar trebui să înveţe asta şi cei care ajung prim-miniştri, câte lucruri ar putea să se evite. Ar putea unii care vor să dea în judecată un ziarist, ar putea să înţeleagă că în cazul în care nu pun în aplicare o hotărâre definitivă şi irevocabilă pot merge la închisoare. Eu am avut şi surpriza să constat când am propus acest lucru şi am spus toată ziua vorbim de educaţie juridică şi toţi au fost de acord. Ei au spus e o idee foarte bună. Chiar se va mai discuta, se va relua subiectul acesta la un seminar pe această temă. Să revenim la ceea ce ne oboseşte pe noi zi de zi unul dintre foştii colegi care lucrează la un ziar care are un titlu interesant: politica ne omoară. Asta o spunem cu toţii şi să vedem ce se va întâmpla în această vară călduroasă. Pentru că ştim un lucru că parlamentul a interzis guvernului să mai dea ordonanţe de urgenţă pe perioada vacanţei. O.A.: Dar asta ar însemna că parlamentarii sunt dispuşi să-şi înterupă din vacanţă şi să mai vină din când în când I.M.: Eu nu cred că o să mai vină. O.A.: Ee, atunci ne aflăm într-o situaţie absolut de blocaj. Eu cred că se va reveni I.M.: Măcar ar fi un semnal de alarmă că această practică a ordonanţei de urgenţă a devenit din excepţie – regulă. O.A.: Dar e regulă de atâţia ani, stimate coleg. Dar nu văd nici motivul pentru care ea s-ar modifica vedeţi ce cald e afară. I.M.: Tocmai de aia. Or să spună domne hai să suspendăm orice activitate de pe timpul vacanţei. O.A.: Asta e o idee. Mi-aduce aminte că un personaj un domn recent propus de dl preşedinte pentru a face parte din CA al TVR a avut o idee genială. A propus ca şi primul-ministru să fie ales în mod democratic. Asta deschide o cale nebănuită pentru inovaţii I.M.: Interesant Iată de ce e nevoie de educaţie juridică prin lege. Pentru că dacă ar avea noţiuni elementare despre ce înseamnă executiv, administraţie, separaţia puterilor ar avea răspunsul singuri că nu poate să aibă un prim-ministru ales. O.A.: La tipul nostru de democraţie originală. I.M.: Nu e vorba numai de tipul nostru de democraţie. E şi prea multă ignoranţă. Noi vedem că nu ni se întîmplă numai nouă suntem supăraţi de pildă pe preşedintele Traian Băsescu. Vorbind urât, dar pe de altă parte l-am văzut de mai multe ori când s-a urcat la volan după ce a băut mai mult de două pahare de şpriţ, iar acum îl vedem pe dl Sarkozy apărând cu o figură destul de Unii au spus că se afla pentru prima dată la asemenea nivel şi era copleşit de răspundere. O.A.: Şi, mai ales că venise de la întâlnirea cu Putin. I.M.: Exact, iar despre Sarkozy s-a spus că nu bea niciodată, în schimb un ziar elveţian a spus că nu a băut numai apă. O.A.: Am o veste mai nouă din care reiese că ziaristul şi ziarul între timp şi-au cerut scuze. I.M.: Dar nu au făcut decât o O.A.: Dar ce să mai zicem că dl Sarkozy o fi băut poate un pahar de vin, dar Elţîn într-o escală în Irlanda abia a putut să coboare din avion I.M.: De ordinul anecdoticului l-am privit cu multă simpatie pe George Bush când a negat că i s-ar fi furat ceasul. În cazul de faţă ce a fost de fapt? O.A.: Se pare că într-adevăr i-a dispărut ceasul de la mână. I.M.: I-a alunecat O.A.: Apoi faptul că acest lucru s-a întâmplat în Albania nu trebuie să ne conducă neapărat la ideea că e o ţară unde totă lumea fură dar nu pot să nu-mi amintesc o chestie cel puţin hazlie, că în urmă cu 7-8 ani la o reuniune internaţională care s-a ţinut la Bucureşti, ministrul de Interne albanez venise cu o maşină, un Mercedes pe care cei de la poliţia rutieră descoperiseră că se afla pe lista maşinilor date în urmărire ca fiind furate. Stau şi mă întreb dacă cumva acest episod îi va schimba lui Bush opţiunea legată de soarta Kosovo. Este clar o decizie care va avea urmări aproape de neimaginat la acest moment pentru că Kosovo este un lucru sfânt pentru sârbi. Acolo s-a născut practic naţiunea sârbă. Faptul că în timp zona a căpătat o populaţie albaneză preponderentă ţine de mutaţiile din societatea modernă, dar a lua şi a decide peste capul sârbilor că această entitate trebuie scoasă din administraţia sârbă va crea tensiuni extraordinare. Albanezii din Albania nu sunt nici ei foarte dornici să se unească cu Kosovo. Există rezerve serioase în Albania la adresa compatrioţilor lor din Kosovo pe care îi despart nu numai câteva secole de istorie, ci şi elemente de civilizaţie şi de morală în general. Să nu ne lăsăm amăgiţi de toate aceste construcţii teoretice, acolo sunt nişte probleme şi în interior, nu numai în exteriorul Kosovo. I.M.: Numai că tot în Kosovo, la Priştina – capitala lor – există şi o bază militară americană cu o latură de 10 km. O cetate de 100 kmp de forţe armate americane şi deci este o bază americană cea mai importantă din Europa în momentul de faţă. Sub egida NATO. Sunt şi români. Mai sunt forţe şi din Italia. O.A.: După cum tot acolo există şi o mare concentrare de fundamentalişti islamici. Vreau să să spun că în Kosovo s-au deschis numai în ultimii ani câteva sute de şcoli islamice finanţate direct din Arabia Saudită şi din alte câteva ţări din Orient care cresc potenţialul exploziv al zonei care e o insulă de posibil fundamentalim în Europa. I.M.: Eu cred că de aceea au luat şi ceasul. Pentru că pe el scria: cu dragoste, de la admiratorii tăi saudiţi. Adică e ceasul nostru să ne apropiem cu americanii chiar la noi unde este, de fapt, centrul de comandă al celorlalte baze, cum s-a spus de antrenament important este că dacă Putin este foarte suparat pe această amplasare de forte americane în România sigur că cel mai mult va fi supărat pe centrul de comandă, nu? Şi atunci el a spus foarte clar că toate focoasele sunt reorientate către centrele de comandă. O.A.: Ce pot să vă spun este că am aflat că secretarul de stat Rice i-a dat asigurări că acest proces de implementare al bazelor americane în România va continua fără nici o ezitare. Deci putem conta pe americani. I.M.: Nici nu ne-am făcut griji în privinţa asta în schimb vor veni în Kiselef unde deja dl ambasador Taubman a intrat nervos la o reuniune: despre ce vorbim aici? Continuaţi singuri O.A.: Nu ştiu de ce chestia asta îmi evocă momente din I.M.: Chişinevschi mai proceda aşa şi dădea şi cu tocul pistolului în masă O.A.: Istoria se repetă. I.M.: Însă noi stăm tot aici. O.A.: Am fost de curând în Bucovina - această zonă miraculoasă de o frumuseţe unică unde sunt sate întregi aproape părăsite. Oameni care au plecat în Spania, în Italia şi care nici nu mai dau semne că vor să se întoarcă. I.M.: Asta e ideea. Mulţi au crezut că vor veni, că vor investi ei mai trimit bani acasă la cei rămaşi în necaz. O.A.: Constată că acolo se poate trăi mai bine, mai sigur, mai uşor I.M.: Deocamdată ne bazăm pe expertiza noastră şi pe buna credinţă. Este şi criteriul care a stat la baza acestei discuţii, sper agreabile, vă mulţumesc foarte mult că ne-aţi urmărit. Numai bine tuturor. (Transcriere AMOS NEWS, 16 iunie 2007) 2007 ©  Ziarul personal https://www.zp.ro/