Punctul pe Y, februarie 2009

Titlu: Sfârșitul dictaturii bancare?
Nr Editie: 2419 Data: luni 02 februarie 2009
Mi-aduc aminte cât de convingător era dl Ghețea, pe când nu era la CEC, ci la Alpha Bank și, în plus, și președinte al „sindicatului” bancherilor, când dădea în vileag obtuzitatea guvernatorului BNR care chinuia sistemul bancar cu depozitele lui obligatorii și cu felul neprietenos cu care privea diversificarea produselor pe care ar fi dorit să le introducă, după modelele de succes de peste ocean, pe piața românească. Prudența Guvernatorului, fript cu precedentele rezultate din aventurosul proiect al unor entități de tristă amintire, precum Credit Bank, Dacia Felix, Banca Religiilor și alte câteva, s-a dovedit însă de bun augur. În timp ce coloși precum Lehman Brothers se prăbușeau în serie, trăgând după ei aproape întreaga piața bancară mondială, în România a fost liniște. Dl Ghețea și colegii săi ar trebui să-i pupe tălpile lui Mugur Isărescu pentru faptul că prin modul său „obtuz” de a ține în frâu sistemul le-a salvat nu numai scaunul ci și portofoliile. În timp ce bănci ce păreau solide din alte țări emergente umblă disperate după subvenții, în România e liniște. O liniște oarecum ciudată, din care atât bancherii, cât și clienții lor, încearcă să se dezmeticească și să înțeleagă care va fi cursul lucrurilor. Pentru că este limpede că aproape nimic nu va mai fi ca înainte. Nici credite cu buletinul nu vor mai fi și nici clauze secrete sau dobânzi ascunse, cu care banca își lega clientela de mâini și de picioare, uneori pe viață. Aproape în toți cei 19 ani precedenți, relația bancă-client din România, a fost una de forță: aceea în care banca dicta și clientul se supunea fără crâcnire. Pentru că nu avea de ales. Alternativele au lipsit cu desăvârșire și pe o piață cu repere clare fiecare a făcut aproape ce-a vrut. Și pe măsură ce populația a sărăcit, iar agenții economici au falimentat, băncile au prosperat. Aceasta este și una dintre explicațiile faptului că o bună bucată de vreme salariile din mediul bancar au fost printre cele mai ridicate, iar șefimea a fost sufocată de incentive, bonificații și sporuri care adânceau prăpastia dintre cei care nu produceau nimic, mărginindu-se să manipuleze banii și adevărații producători de bunuri. Că veniturile bancherilor n-au exprimat niciodată abilitatea managerială și înțelepciunea deciziilor, ci doar concurența unui cronic decalaj între cerere și ofertă, este un alt aspect și actuala criză începe să-și pună amprenta pe unitățile din sistem. Spuneam că de aici înainte lucrurile nu vor mai fi la fel. Circumspecția de moment a băncilor, reticente în a acorda împrumuturi, nu poate să dureze. Dacă nu dă împrumuturi, o bancă nu poate să subziste. Doar că de aici înainte banca va trebui să împartă cu clientul coeficientul de risc care până în prezent era lăsat exclusiv în seama debitorului. Băncile vor trebui să fie mai transparente și să nu se mai ascundă după „secretul” care le proteja manevrele incorecte. Vor trebui, deci, să intre și ele într-un sistem democratic sub presiunea pe care o generează criza mondială. Care are și părțile ei bune...
Titlu: Atenție la buzunare! Se-ntorc românii din Europa!
Nr Editie: 2432 Data: marți 17 februarie 2009
Dacă furtul de la Ciorogârla mi s-a părut a avea conotații sută la sută românești, naționale adică, ce s-a întâmplat la Cluj este primul hold-up după model occidental care se produce în țara noastră. Modul de acțiune, rapiditatea și pierderea urmelor îmi apar ca rezultatul unui plan bine pus la punct și efectuat de profesioniști. Iată deci, că pe piața românească își fac intrarea profesioniștii în ale infracționalității! Este un semnal că, de acum înainte, poliția nu va mai avea de-a face cu câțiva disperați sau inși fără minte care-și încearcă norocul: va avea în față un veritabil sistem de operare. În față căruia va fi neputincioasă. Jaful de la Cluj reprezintă cel mai clar semnal că în viața noastră se schimbă ceva. Și se schimbă pentru că încep să ni se întoarcă acasă borfașii școliți la academiile infracționale ale țărilor dezvoltate. Se întorc pentru că, în fața crizei, au de făcut față concurenței locale. Bandiții și tâlharii de prin Italia, Spania, Franța sau Germania nu mai sunt dispuși să împartă piața cu românii. Așa că aceștia vin să-și exerseze talentele într-un loc care are măcar avantajul că nu e pregătit pentru așa ceva. Băncile din România au mai învțat să lupte cu tâlharii din interior, care le umblă la conturi, nu cu cei din afară, care dau buzna și sunt gata să tragă cu pistoalele în tot ce mișcă. Până acum băncile s-au bazat pe stat și pe poliția acestuia, fără a-și mai bate capul cu propriile măsuri de securitate, care ar fi implicat și o serie de cheltuieli în plus. Au făcut, cum s-ar spune, economii. De acum, însă, vor trebui să bage mâna adânc în buzunare și să învețe să se păzească. De asemenea, profesia de lucrător într-o filială bancară începe să devină una de risc. Probil că patronii vor trebui să le acorde sporuri de risc și despăgubiri în caz de atacuri armate cu consecințe dramatice. Dar nu în ultimul rând, poliția este cea care va trebui să învețe să-și exercite acest rol: să poată interveni rapid, să dispună de negociatori - pentru că vor apărea, cu siguranță, situații de luare de ostatici, să dispună de tehnica și procedurile necesare unor intervenții în forță. Este, acesta, o parte din prețul pe care îl plătim globalizării și intrării în "lumea bună". Să-i mulțumim lui Dumnezeu pentru relativa liniște pe care am avut-o până acum și să învățăm să conviețuim cu starea de pericol și nesiguranță pe care o aduce cu ea criza și revenirea pe meleagurile natale a contingentelor de "exploratori" pe care le-am expediat să vadă cum e lumea. Este limpede că atât numărul cât și gravitatea infracțiunilor violente vor crește. Din nefericire, poliția întâmpină acest fenomen cu miniștri schimbați pe bandă rulantă, cu un buget sub nevoiu și cu un cronic deficit de personal uzual - nu mai vorbesc de cel calificat. Până una-alta: atenție la buzunare!
Titlu: Nu-i pace sub măslinii Coaliției...
Nr Editie: 2433 Data: miercuri 18 februarie 2009
Premierul Boc nuanțează: promisiunile electorale vor fi respectate atât cât permite economia! Cu alte cuvinte, deși v-am promis luna de pe cer, o să vă dăm ce se mai găsește pe pământ. Logic. Nu faptul că nu poți da mai mult decât ai e greșit, ci acela că atunci când îți dorești ceva nu te mai împiedici de logică și de realitate. Dar ăsta a devenit deja un lucru banal și mă îndoiesc de faptul că cei cărora li s-a vânturat prin fața ochilor momeala unei dublări a lefurilor sau a creșterii substanțiale a pensiilor mai cred în chestia asta, deși unii se mai agită. Unul dintre efectele perverse ale crizei este acela că ea se amplifică, artificial într-o anumită proporție, pe baza proiecților pesimiste și a comportamentului retractil. Deja valul psihologic ne-a atins dur, înainte ca cel real să se abată asupra noastră. Pentru Guvern, este un moment ideal: în numele crizei se pot lua cele mai nerealiste și mai aberante decizii! Cine să le mai despice în patru? Bugetul este materialul didactic pe care chirurgul Boc face disecție și transplanturi inutile. Aproape niciun ministru nu a primit ceea ce a cerut. Într-un fel este chiar firesc. Niciodată banii nu vor fi destui - este o regulăă cu care se confruntă și cele mai avansate economii. Problema ține de o scală a necesităților reale și de pragul minim, sub care există amenințarea colapsului. Având în vedere larga majoritate de care dispune coaliția, procesul alocărilor bugetare ar fi trebuit să se desfășoare în deplină liniște și armonie. Iată însă că lucrurile nu stau așa. Sămânța de scandal vine de la fostul ministru Dragnea care lansează chiar un apel la nesupunere politică, invitând parlamentarii de Teleorman să nu voteze bugetul. Un asemenea comportament are o singură explicație: Dragnea a apucat-o deja pe traseul desenat de strategii de culise ai lui Băsescu: dezmembrarea treptată a PSD-ului, până la obținerea procentajului necesar pentru ca democrații să poată guverna singuri. Răgazul până la care Dragnea va face pasul, public, e scurt. Va urma o veritabilă hemoragie care-l poate lăsa pe Geoană în minoritate absolută, probabil chiar înaintea Congresului. O altă problemă ține de joaca de-a austeritatea. Dl Boc a pornit vitejește la drum, tăind cu vorba în stânga și-n dreapta. Pentru a masca ceea ce adaugă. Crearea Ministerului Turismului, doar pentru a i se găsi doamnei Udrea o ocupație, mi se pare cea mai nerușinată mișcare pe care o face noua putere. Cu un buget cât al Camerei sau al Senatului, acest minister n-are alt rol decât să organizeze protocoalele în cursul cărora doamna ministru își etalează ignoranța și pretențiile fără acoperire, într-un moment în care turismul roânesc, privat sută la sută (însăși doamna ministru aflându-se, ca propietară de hoteluri, într-un oareșcare conflict de interese) nu are nevoie decât de un organism de reglemantare, nu de ditamai aparatul birocratic. De altfel, premierul n-a rezolvat nici măcar problema ciupercăriei de agenții guvernamentale, de care și-a dat seama că are nevoie pentru a-și planta oamenii de încredere de la Cluj. Nu-i pace sub măslinii Alianței: de la apeluri la insubordonare și înjurături, se va ajunge curând la busculade și la reglări de conturi în stilul celor pe care le exersează de zor lumea interlopă...
Titlu: Problema liberală
Nr Editie: 2434 Data: joi 19 februarie 2009
Ajunși la guvernare după aproape 80 de ani, liberalii au suportat cu dificultate șocul puterii. O putere obținută și deținută nu pe propriile puteri, ci pe bază de conjunctură. De la cei 8% realizați de Câmpeanu la primele alegeri libere, din 1990, și până la cei 18% cumulați în mod surprinzător după un exercițiu de guvernare ale cărui efecte dezastruoase se văd abia acum, este o istorie lungă și complicată, plină de contradicții interne. Alianța D.A. s-a dovedit a fi soluția miraculoasă care a făcut din două partide cu scoruri electorale modeste, un câștigător al legislativelor din 2004. Performantă electoral, Alianța n-a rezistat la proba guvernării. Disensiunile dintre cele două grupări s-au accentuat până la ruptura din 2007, care a lăsat în fruntea treburilor țării o formațiune fără sprijin parlamentar explicit, dar beneficiind de o majoritate de circumstanță îndreptată împortiva președintelui Băsescu. Această ostilitate a fost, de altfel, combustibilul care a permis guvernării liberale să reziste până la finalul mandatului, arogându-și niște merite pentru o creștere economică pe care primele semne ale crizei avea să le spargă ca pe un balon de săpun. La finalul guvernării, PNL-ul a obținut, în mod surprinzător, un scor electoral nemeritat, la care nu se aștepta. Acesta a fost, însă, paradoxal, și ceea ce a scos partidul lui Tăriceanu din dispozitivul puterii. După anunțarea primelor rezultate, când PD-L-ul și PSD-ul păreau a fi la egalitate, prima declarație a lui Boc a fost de a saluta victoria... dreptei, ceea ce însemna, implicit, o mână întinsă "inamicului" Tăriceanu. Orgoliul și aroganța i-au jucat, însă, acestuia, o festă: condiționând pueril și absurd, noua alianță de păstrare a postului de prim ministru pentru liberali, aceștia au deschis calea negocierilor dintre PD-L și PSD. Până atunci, ecuația guvernării fusese văzută dintr-o singură perspectivă: aceea în care liberalii nu puteau lipsi din combinație. Ori cu Geoană, ori cu Boc, ei trebuiau să rămână la guvernare. Ori iată că s-a adeverit că orice e posibil în politică, iar alianța PD-L - PSD s-a dovedit forma ideală prin majoritatea consistentă pe care o asigură. Aruncarea liberalilor în Opoziție are o singură explicație: pierderea simțului realității. O pierdere care, în final, anunță să-l arunce chiar pe "indispensabilul" Tăriceanu, în opoziție cu propriul său partid.
Titlu: Xenofobie sau Sexofobie?
Nr Editie: 2435 Data: vineri 20 februarie 2009
Dacă italienii se așteptau să dea buzna la ei profesori universitari, ingineri sau medici specialiști din România pentru a câștiga o bucată de pâine, s-au înșelat crunt. e fapt, categoriile sociale care au luat drumul însoritei Italii au fost cele mai defavorizate: cei mai săraci din cele mai amărâte sate, dezrădăcinații din mahalalele marilor orașe, "pensionarii" educați în instituțiile penitenciare. Aceștia sunt cei care, nemaiavând nici ce pierde, nici ce câștiga într-o țară în care tot ceea ce era de furat se furase deja, au preferat să-și ia lumea în cap pronind spre un necunoscut plin de promisiuni. Nimeni nu i-a așteptat acolo cu pâine și sare. Majoritatea au eșuat prin taberele improvizate din no man's land-ul marilor orașe, tolerați de autorități comode sau excedate de afluxul de imigranți, unde n-au avut nici locuri de muncă cinstită și nici vreun dram de înțelegere din partea colectivității. În mod aproape necesar viața lor a căpătat cursul pe care-l acuză acum autoritățile italiene: infracțiuni minore - furturi, înșelăciuni sau majore - tâlhării, violuri sau chiar crime. Nu știu dacă în mod real românii - sau cei care se legitimează a fi români - dețin, într-adevăr întâietatea în statisticile negre. Probabil că nu. Marocanii și albanezii au o tradiție mai puternică pe aceste coordonate. Românii însă s-au remarcat prin natura mizerabilă, dezgustătoare a faptelor lor. Dacă furturile și înșelăciunea mai sunt, de bine de rău, tolerate, nimeni nu e dispus să accepte violul sau crima. Sau pe ambele. Mailat n-a fost un deschizător de serie, dar a întruchipat toate elementele detestabile: de etnie romă, cu antecedente penale, autor al unu viol urmat de o crimă absurdă. Nu știu cum se face, dar compatrioții noștri se află sistematic în postura de violatori odioși - precum cei doi țigani unguri care au agresat cuplul de adolescenți de la Roma, de Sfântul Valentin. Mă întreb cum ar reacționa opinia publică de la noi dacă reprezentanții unei etnii oarecare, ajunși aici pentru a trăi ceva mai bine decât la ei, ar comite violuri în serie și crime. Ce am spune? Am avea alte opinii decât cele pe care le au italienii acum? Desigur, este condamnabilă incriminarea unei naționalități. De incriminat sunt doar infractorii, de orice etnie. Și, mă întreb dacă nu cumva nu ne-ar veni și nouă în cap ideea castrării violatorilor. De ce nu, la urma-urmelor? Față de violența irațională a actului violului, un astfel de tratament poate să fie pe deplin justificat. Și cu efecte educative certe. Desigur, de aici până la aplicarea pedepselor de tip taliban - gen tăierea mâinii la hoți - nu e decât un pas... Plângerile italienilor la adresa românilor deși sunt de înțeles, nu sunt pe deplin justificate. Escaladarea fenomenului infracțional în rândul emigranților se datorează, în bună măsură, modului nefiresc de "înțelegător" în care justiția și poliția i-au tratat pe aceștia, și dezinteresului autorităților locale care au permis înființarea și funcționarea acestor lagăre în care a proliferat fărădelegea. Și a căror incendiere sau anihilare sub roțile buldozerelor nu mai rezolvă nimic.
Titlu: Antonescu și-a ordonat să treacă "Prutul"!
Nr Editie: 2436 Data: sâmbătă 21 februarie 2009
Partidul Național Liberal s-a remarcat, de la reconstituirea sa, în 1990, printr-o mare cantitate de lideri pe cap de alegător. Asta a și făcut ca în decurs de doar vreo 5 ani să se fărâmițeze în nenumărate aripi și aripioare care n-au putut fi reunite, în vederea alegerilor din 1996, decât sub presiunea unor factori externi care amenințau opoziția cu retragerea finanțatorilor. De la Radu Câmpeanu până la Călin Popescu Tăriceanu, PNL-ul a parcurs un teren accidentat, aflându-se de două ori la putere și în restul timpului în Opoziție. Partid din categoria celor „mici și mijlocii”, a reușit două performanțe: prima să se salveze în extremis de la extincție, după dezastruoasa guvernare a Convenției Democratice, aruncându-l peste bord pe președintele Constantinescu și delimitându-se categoric de „locomotiva” catastrofei, PNȚCD; a doua: să rămână la guvernare patru ani, într-o minoritate absolută, obținând chiar și scorul electoral maxim al istoriei sale. Zilele bune ale liberalismului par să fi ajuns la apus. După ce a ratat rămânerea la guvernare printr-o pretenție absurdă și total nerealistă (aceea de a conduce și viitorul guvern), Călin Popescu Tăriceanu se află la un pas de infern. Autoritatea sa este tot mai mult pusă sub semnul întrebării, iar congresul din Martie poate să-i aducă vești dintre cele mai proaste. Pe prima a și primit-o, deja, din partea lui Crin Antonescu, cel care și-a anunțat, cu un pas înaintea lui Orban, intenția de a concura pentru președinția partidului. Antonescu n-a făcut parte din „gașca” cu care Tăriceanu a împărțit beneficiile guvernării. A rămas, ca parlamentar, la o distanță rezonabilă față de tentațiile exersării puterii, vocea sa făcându-se auzită, distinct, pe un  diapazon de pondere și realism. Aproape fără ca acest lucru să fie perceput, Antonescu a devenit liderul opoziției interne de partid, cea care nu a îmbrățișat cu prea mult entuziasm orientarea excesiv de pragmatică a cabinetului, cu liota sa de fini, veri și cumetri reuniți în grupuri de interese. Odată cu ieșirea din scenă a generației reconstituirii, divergențelor din interiorul fostelor „aripi tinere”, s-au adâncit. Candidatura lui Antonescu reprezintă semnalul unor dorințe de redefinire ideologică a unei doctrine aproape complet sufocată de predominanța economicului. Despre șansele lui Crin este prematur să vorbim. Ele se vor evidenția pe măsură ce apele se vor despărți în partid, concomitent cu dezvăluirile tot mai explozive ale noii puteri, la adresa abuzurile fostei.
Titlu: Acești handicapați care ne reprezintă...
Nr Editie: 2437 Data: luni 23 februarie 2009
Este cea mai mare întârziere care s-a înregistrat vreodată în elaborarea bugetului. Conform legii, acesta ar fi trebuit să fie aprobat de Parlament prin Noiembrie. Iată, însă, că mâine-poimâine e Mmartie și totul continuă să fie blocat de absența principalului instrument de finanțare. Ce fac cei pe care i-am ales și care ne reprezintă nevoile? Se joacă! Oricât ar fi de incredibil, dar vreme de câteva zile parlamentarii noștri s-au jucat, ca niște copii idioți, de-a hoții și vardiștii. Hoții de liberali au pus de câteva mii de amendamente complet neserioase pe care vardiștii de la putere trebuie să le ia, unul câte unul, și să le respingă. Șeful idioților din opoziție declară ritos că nu încape nicio negociere pentru ca lucrurile să meargă mai repede. „Vom lupta pâna la ultimul amendament!” – spune neîndurătorul Tăriceanu, fericit peste poate că în felul acesta îi scoate din sărite pe cei care până mai ieri îi făceau aceleași figuri. Și, ca atmosfera să se mai destindă, adunătura de handicapați își votează propriile numere de telefon… Alți handicapați, de data asta judecători, se prevalează de nu știu ce chichiță idioată și declară senini că pasajul Basarab nu este un obiectiv de utilitate publică. De ce fel de utilitate este, onorați idioți cu robă? De utilitate personală? Pe ei însă nu-i privește și lucrarea care, și așa întârziată de o sumă întreagă de alte idioțenii, stă pe loc. Ar putea să o mai dinamizeze puțin Consiliul General al Primăriei Capitalei. Dar, credeați cumva că acolo se duce lipsă de handicapați? Ba bine că nu! Un partid – PSD – a trimis acolo o echipă întreagă de handicapați care a blocat prin vot democratic o hotărâre prin care urma să se ceară sprijinul Guvernului pentru ca lucrările de la Pasaj să poată continua. Handicapatul care reprezintă grupul a ieșit demn la microfon și a spus: noi nu votăm până nu vine aici Videanu să-și pună cenușă în cap pentru ce și cum a făcut el! Păi ce treabă are idiotu’? Nici una. Îl doare undeva că Bucureștiul, de a cărui grijă nu mai poate, e complet blocat de idioțenia lor. Fiți liniștiți: handicapații fac regula și la Guvern! Acolo, când toată lumea e îngrozită de criza care nu se știe încă cum ne va pocni, handicapații - desemnați fac economii! Cum? Înființând ministere noi, cu liota de funcționari aferenți, cu dotările corespunzătoare și cu miniștri puși pe treabă, ca madam Udrea care de când a fost numită e mai mult prin străinătate, decât pe-acasă, și nu pe diurna de la soț. Cocoțată, deci, în vârful unei grămezi inutile, doar ca să aibă dânsa de unde să vestească că a mai ouat o mărgică (tichetele de vacanță – astea mai lipseau acum!) se miră nonșalant – ca atunci când a fost prinsă cu mâța Norvegiei în sacul ignoranței – că ar fi trebuit să treacă în declarația de avere și hotelurile lui dom’ Cocoș: Vai de mine, dar n-am știut! Cum ajung acasă le trec! – a încredințat dânsa nația de idioți care cred că ea n-are altceva în cap decât binele turistic al românilor. Handicapații domnesc la toate nivelele. După jaful de la Cluj, când o filială a Băncii Transilvania a fost prădată de mascați, unica reacție pare a fi aceea de la Târgu Mureș – unde un funcționar al aceleiași bănci – cel puțin idiot – a plecat acasă lăsând cheile în ușa băncii! Handicapați de pretutindeni, uniți-vă. Numai așa vom putea prospera?
Titlu: Pericolul social al instanțelor "miloase"
Nr Editie: 2438 Data: marți 24 februarie 2009
La noi se întâmplă lucruri care te lasă cu gura căscată! În timp ce felurite "gulere albe" care încurcă cifre prin bilanțuri contabile, sunt iute băgate la zdup și judecate sub pază grea, în detenție, toate haimanalele care dau în cap oamenilor pentru 100 de lei, sau care violează adolescente în lift punându-le cuțitul la gât sunt considerate a nu prezenta „pericol social”. Încerc din răsputeri să-mi dau seama ce înseamnă pentru unii judecători „pericolul social” că nu mă dumiresc deloc. Nu înțeleg mecanismul din capul unui magistrat care consideră că derbedeul Preda, care nu pierde niciun prilej să bage spaima în publicul din mall-uri, cu iatagane și cuțite rotite amenințător deasupra capului, poate fi cercetat și judecat în libertate! Să fi cântărit în aceste decizii faptul că omul era, peste zi, angajat al Internelor? Și că prăpăd făcea doar în timpul liber? La fel de greu îmi este să înțeleg judecata (raționamentul) instanței de la Slobozia, cea care era ferm hotărâtă să îl pună în libertate pe Sile Cămătaru pentru bună purtare! Vezi, Doamne, acesta se ocupase, în pușcărie, cu gazeta de perete! A fost nevoie de scandalul făcut de presă pentru ca blânzii judecători ialomițeni să dea înapoi. Nu mai vorbesc aici despre lipsa pericolului social la unul ca Gorbunov, trimis la sanatoriu să-și trateze ochii de către judecătoarea de la Craiova, pentru care faptul că acesta comisese deja două jafuri cu mână armată nu contase! Dacă cineva se va hotărî să facă o statistică a infracțiunilor grave comise de fel de fel de indivizi dupe ce instanțele i-au pus în libertate pe amintitul motiv, vom ajunge, probabil, la concluzii mai mult decât îngrijorătoare. Dar și așa concluzia că nimănui nu-i pasă de asta! Ar fi cel puțin de bun simț (în unele țări există chiar legi în acest sens) ca magistratul care dă o asemenea decizie să răspundă penal pentru clemența sa, sau pentru interpretarea periculoasă a legii. Ar fi de bun simț ca Ministerul Justiției să elaboreze norme unitare de interpretare, ca să nu mai asistăm la tot acest noian de soluții contradictorii în cazuri asemănătoare sau identice. Oricum, este limpede că un anumit procent al criminalității este cauzat direct și necondiționat acelor magistrați care cred cu prea multă tărie în capacitatea de îndreptare și de cumințire de bună voie a unor infractori dintre cei mai periculoși. Iar când voi auzi despre prima sancționare – sau chiar condamnare – a unui judecător, pentru ușurința sau iresponsabilitatea de care a dat dovadă, voi putrea crede că există o speranță pentru dreptate în România.
Titlu: Frattini vrea garanții!
Nr Editie: 2439 Data: miercuri 25 februarie 2009
Fostul comisar european pe Justiție, cel care ne-a împuiat capul despre cât era de pricepută prietena sa, doamna Monica Macovei (doamna aceea care dansa pe masă pe la chefuri) a ajuns ministru de Justiție la el acasă, în Italia. Și de acolo face mare caz de infracțiunile pe care le comit românii. Frattini știe foarte bine că românii la care se referă el sunt, de fapt, romi, dar asta nu-l încurcă prea tare. La vremuri de criză se poartă țapii ispășitori. Și cum Italia trece printr-o perioadă mai grea, ce tactică mai bună decât asta poate să adopte guvernul condus de preacinstitul Berlusconi, decât că românii sunt de vină pentru tot ceea ce merge rău în Italia. Iar dacă nu pentru tot, măcar pentru ce sare mai tare în ochi și irită mai mult: hoțiile, violurile, crimele. Iar aici – să dăm Cezarului ce-i al Cezarului – nimeni nu poate să conteste că suntem buni. Că avem talente native pe care mediul și conjuctura le-au stimulat și le-au perfecționat. Aici, infractorii noștri sunt mai buni decât ai lor. Asta poate să nască și o oarecare invidie, din partea reprezentanților unei țări care a avut, o bună periodă de timp, renumele de cel mai mare exportator de criminalitate organizată. Primii care au beneficiat de „exporturile” italiene au fost americanii, peste ocean Mafia și Cosa Nostra găsind un teren prielnic de afirmare. Prin anii 1950-60, când Italia o ducea la fel de prost ca România din 1990, milioane de broscari au împânzit Europa, speriindu-i pe nemți, pe elvețieni și pe alți oameni mai așezați, care ajunseseră în faza de a avea nevoie de mână de lucru ieftină pentru treburile pe care ei înșiși nu mai erau dispuși să le facă, cu infracțiunile lor de toate soiurile. Nu-mi amintesc ca pe atunci vreun guvern să fi cerut ceea ce ne cere nouă acum Frattini: italieni, țineți-vă criminalii acasă! Acest domn ministru pe care, după ideile sale, poți să-l bănuiești de o mare ignoranță, de te întrebi pe ce criterii a ajuns ce-a ajuns, demonstrează că este adeptul unei ideologii și a unor metode fasciste de genul celor care ar trebui aplicate românilor: să le fie tatuat câte un număr de dosar sau de articol de cod penal pe mână, ca la Auschwitz, tuturor celor despre care Frattini crede că se duc în Italia cu gândul să comită crime! Pentru Frattini reținerea sau anularea pașaportului este o măsură firească, ca și îngrădirea dreptului de liberă circulație! „Țineți-vă criminalii acasă!” zice el și probabil că se gândește că România ar trebui să organizeze iute niște lagăre de concentrare în care să-i adune pe toți cei a căror figură nu este plăcută ochilor lui Frattini. De fapt, problema e alta: nu violurile și crimele românilor - în nici un caz mai numeroase decât cele ale altor categorii de imigranți - îi deranjează acum pe italieni, ci faptul că toți acești români, primiți cu brațele deschise atâta timp cât Italia a avut nevoie de munca lor prost plătită, încep să devină o povară când șomajul dă târcoale și recesiunea se agravează. Asta e problema cea adevărată, despre care nici Frattini și nici Berlusconi nu pomenesc, și nici Boc sau Diaconescu nu au suficient curaj să o spună. Românii au devenit o povară prea mare până și pentru pușcăriile italiene pe al căror ziduri vom vedea în curând mobilizantul apel: Români, cărați-vă acasă! În pușcăriile noastre de maximă siguranță...
Titlu: Politica de cumetrie și nepotismul de gradul "V"
Nr Editie: 2440 Data: joi 26 februarie 2009
Ce ți-e și cu presa asta rău intenționată! Neavând de lucru s-a repezit să țipe ca din gură de șarpe că premierul și-a angajat o nepoată pe post de consilier personal. Realitatea – ca la Radio Erevan – este cu totul alta: nepoata nu e nepoată primară cu fostul primar, ci doar una de gradul „V”, iar funcția în care a fost angajată nu este aceea de consilier personal al unchiului de gradul „V”, ci de consilier al consilierei unchiului! Vedeți, deci, cum stau lucrurile? Nici n-ar fi fost posibil altfel, pentru că dl Boc are o puternică aversiune față de nepotismele de gradul I-IV, pe care le-a denunțat viguros pe vremea guvernării Năstase. Deci așa și nu altfel stau lucrurile, iar faptul că o tânără naivă și neștiutoare într-ale manevrelor dâmbovițene a scris în declarația de avere ceea ce a crezut ea că e – consilieră de premier – nu este de condamnat. Nu că alți premieri nu și-ar fi promovat și ei neamurile prin diverse ramuri ale Executivului, dar parcă nu am auzit de nici un Tăriceanu de nu știu ce grad, angajat la Palatul Victoria (norocul lui, că acuma era dat afară, odată cu cei peste 150 de funcționari indizerabili) sau de vreun Năstase, în aceeași situație. Ambii ex-premieri au fost mai subtili decât dl Boc și n-au făcut angajări pe bază de nume de familie, ci pe bază de criterii mai puțin săritoare în ochii presei: fini sau nași, ori membri de gradul I al grupurilor de interese. Un teren mai fertil pentru astfel de aranjamente este în politica propriu-zisă și în Parlament. Iată, în Parlament sunt adevărate (la propriu și la figurat) familii: tată-fiică-ginere (în cazul Sârbu – Ponta) sau soț-soție (în cazul Mitrea). Și se mai găsesc. E mai greu de acuzat o stfel de relație în câmpul larg al politicii „de partid”: faptul că juna Elena Băsescu este secretar-general adjunct la tineretul democrat-liberal i se poate datora în mai mare măsură ei decât influenței binefăcătoare a tatălui. De ce Ioana Băsescu nu e și ea parlamentar, ceva colo, și-și vede de treburile ei de notar? Pentru că n-a interesat-o, iar tatăl ei n-a putut să o oblige. Pe vremea odiosului dictator, exista o lege care interzicea ca soțul și soția să lucreze în aceeași instituție sau întreprindere. Nepotismul nu era posibil, atunci, decât la cel mai înalt nivel. Astăzi, dacă ne coborâm puțin atenția spre nivelurile următoare celei de vârf, vom vedea o adevărată încrengătură de alianțe de familie, în care feluriți indivizi au pus pur și simplu mâna pe instituții sau pe domenii întregi. Și, bucurându-se de drepturile constituționale, pot lăsa patrimoniul public moștenire urmașilor urmașilor lor. O soluție pentru contracararea  unei astfel de tendințe ar fi proiectul pe care-l inițiase prin 2004, chiar dl Boc. Se ivește însă o problemă: ce facem atunci cu nepoata Mihaela? Chiar dacă e de gradul „V”?
Titlu: Antologia momentelor penibile ale actualității
Nr Editie: 2441 Data: vineri 27 februarie 2009
Există secvențe care ți se înscriu în memorie și pe care nu le poți uita, fără să-ți dai seama ce le face memorabile. Iată, de pildă, îmi va fi greu să-l uit pe dl Boc, recitându-și replicile în fața camerelor de luat vederi: „Nu este contribuția mea. Nu știu nimic. E o rudă colaterală, de gradul V. Nu e consiliera mea...”. Cred, că dacă era lăsat, ar fi putut s-o țină așa vreo oră în șir, negându-și nepoata și apărându-și principialitatea de șef de guvern nedispus să facă ce făceau alții: să umple cabinetele de la Victoria cu neamuri și cumetri. Nu spun ce-o fi fost în sufletul bietei nepoate, venită de la Cluj cu entuziasm să-l ajute pe unchiul Emil să-și îndeplinească datoria către patrie, văzându-se deodată repudiată, renegată și blamată... Un alt moment penibil: acum câteva zile, televiziunile își întrerup programul pentru a face un anunț important pentru țară. Însuși ministrul de Interne (al treilea, din Guvernul Boc) vine și ne anunță că Poliția a înregistrat un succes epocal: a reținut un suspect! Da, ați înțeles bine. Un suspect, nedovedit că ar fi comis ceea ce se crede că a comis. Un suspect deosebit, însă. Potrivit informațiilor pe care le-a primit ministrul de la subordonații săi, acesta ar fi un super-infractor, profesionist până la Dumnezeu, înzestrat cu calități de-a dreptul paranormale. Din CV-ul pe care-l expunea dl ministru Nica reiese că numitul Gribenco își plănuia cu minuție loviturile, făcând veritabile studii de marketing, împrietenindu-se cu factorii de răspundere de prin bănci pentru a culege informații. Ce mai, captura secolului, nu altceva. Deși nu ne-a spus-o ministrul, care a menținut un suspans prelungit, Gribenco ăsta pare să fie cel care a organizat jaful de la casa de schimb valutar din Brașov, caz pe care polițiștii se screm de ceva vreme să-i dea de capăt... Ce aflăm peste alte câteva zile? Că „marele infractor” nu făcea altceva decât să ia marfă cu acte false!! Astea erau marile lovituri ale suspectului, a cărui contribuție la jaf este greu de stabilit pe seama probei numărul unu: încărcătorul unui pistol, ascuns de concubina sa în oala cu ciorbă! De ce-a fost nevoie să se facă de râs dl Nica – altminteri un om serios – cu această dezvăluire pompoasă, de doi bani? Habar n-am! Antologică va rămâne și perindarea pe la mai toate posturile de televiziune a interlopului cu legitimație de MI care s-a încăierat cu bodyguarzii de la mall-ul din Militari. Bandajat la cap, acesta a purtat dialoguri de un înalt rafinament cu mai toți moderatorii la modă. Ca o vedetă cu experiență avea întrebări de pus: „Să-mi spună domnul Oprea (cel de la mall) de ce...”. Și dl Oprea, aflat și el în turneu, ca Madonna, prin toate studiourile, explica doct cum e cu protecția cetățeanului și cu promptitudinea poliției, dar nu scotea un cuvințel referitor la întrebarea bietului interlop: da cu mine ce-a avut? Cam astea sunt marile probleme ale României, care încing opinia publică pusă pe jar de mass media: își cunoaște sau nu nepoata dl Boc? Este sau nu Gribenco un super-borfaș? De ce-a luat bătaie interlopul Preda? Momente memorabile. Momente penibile...
Titlu: Daniel Morar, acest Ionel D’Arc al justiției române
Nr Editie: 2431 Data: luni 16 februarie 2009
În sfârșit, mi s-a luat o piatră de pe inimă. Domnului Daniel Morar i s-a prelungit mandatul în fruntea DNA cu încă trei ani. A contat în această decizie faptul că el însuși și-a exprimat dorința de a rămâne în funcție – după cum ne-a explicat doamna Codruța, baschetbalista, dar și târzia luminare a ministrului bucălat, cel care în doar șase luni a izbutit să convertească rezervele exprimate atunci când, ca liberal ce era, a vrut să-l schimbe pe Morar cu consiliera sa, în argumente în favoarea menținerii postolului anticorupției în scaunul său din noua sa perspectivă independentă. Dl Morar este un personaj interesant. Nu știu cu ce a reușit domnia sa să-i farmece pe cei de la Bruxelles de-au văzut ăștia în el unica garanție a reformării justiției. Mai mult decât atât în oricare alt caz – până nici Monica Macovei, susținută de amicul său Frattini, nu a beneficiat de un asemenea suport – Daniel Morar a devenit pentru funcționarii comunitari o emblemă. Presiunile care s-au făcut asupra autorităților în favoarea sa nu au corespondent. După cum nu are corespondent nici modul de-a dreptul insolent în care Comisia Europeană a pus la zid – fără prea multe argumente – însuși Parlementul României, care nu are niciun fel de subordonare față de Bruxelles. Parlamentarii români, foști și actuali, au fost trași de urechi ca la școală pentru îndrăzneala de a nu fi răspuns cu promptitudine indicațiilor prețioase venite de sus. Mai grav este că reprezentanții României n-au avut altă reacție decât de a-și pleca capul și de a-și turna cenușa în creștet, reeditând un model de comportament pe care-l credeam îngropat odată cu Cominternul. Ultimul raport al Comisiei este unul critic. Pe bună dreptate. Nimeni nu poate ști mai bine ca noi cât de nereformată e justiția, ce păcate are și cât de grav afectează această situație fundamentele democrației și încrederea în statul de drept. Comisia reduce însă nereformarea la un simplu element de decor: disputa juridică dintre Parlament și Parchet. Dispută în care intervin o serie de elemente ce țin, efectiv, de modelul actual jurisdicțional și de un proces obligatoriu. În viziunea europeană nereformarea justiției se reduce la următoarea schemă: DNA-ul vrea să înfunde un înalt demnitar – Năstase, iar Parlamentul nu votează în favoarea ridicării imunității sale și a posibilității de a fi trimis în instanță! Iată, însă, că Năstase a cerut chiar el acest lucru. Sunt foarte curios pe unde va scoate dl Morar cămașa dacă instanța va constata că Năstase nu este vinovat de ceea ce i se impută, sau că dosarele sale au fost prost făcute (cum s-a întîmplat de atâtea ori!)? Cum va justifica apostolul anticorupției timpul pierdut și banii cheltuiți pentru o țintă falsă sau nesigură, în timp ce în jurul său corupția de toate felurile își face de cap într-un mod nemaiîntâlnit, poate, în istoria noastră? Comisia Europeană are dreptate, pe fond. Cu o precizare: nu atât justiția este nereformată, cât cei care o servesc. Oamenii! Dacă nu sunt dintre cei care au moștenit și au continuat metodele „justițiie socialiste”, implantându-le până în mecanismele de funcționare ale CSM-ului, sunt dintre cei formați la școala „justiției de piață”, în care dreptatea este pusă pe tarabă și livrată celui care dă mai mult. Atâta timp cât nu vor funcționa criterii clare de selecție și de promovare a magistraților, atâta timp cât cinstea și corectitudinea nu se vor împleti firesc cu competența profesională, nu vom avea nici justiție reformată și nici justițiari adevărați. Nu de paradă...
Titlu: Mecanismul secret al lefurilor nerușinate
Nr Editie: 2430 Data: sâmbătă 14 februarie 2009
Salariații de lux ai statului își văd înainte de ale lor. Caravana profitorilor a trecut, câinii presei au lătrat, guvernul (cel nou) s-a revoltat și a promis că va lua măsuri, dar totul a rămas  așa cum era. În câteva dintre instituțiile care au fost în vizor s-au operat mișcări cosmetice: șefii cu lefuri mari au fost trecuți pe posturi mai mici, dar leafa le-a rămas neatinsă. De ce? Pentru că cineva a fost prevăzător și atunci când li s-au întocmit contractele s-a introdus o clauză perfidă: indiferent pe ce altă altă funcție va fi mutat respectivul, rămâne cu aceeași leafă! Adică, dom’ director, dacă devine om de serviciu, tot 300 de milioane încasează! Cum a fost posibil acest lucru? N-o știu decât forurile superioare ale acestor instituții care au acceptat ca în fiecare ogradă să funcționeze o legislație proprie. Statul se dovedește nu numai un slab manager, ci și un legiuitor mizerabil care nu e în stare să-și apere interesele. S-a dezvoltat, în timp, un mecanism pe care beneficiarii săi l-au dezvoltat, care face ca instituții ale statului, care funcționează cu bani de la stat – pe care statul îi ia din buzunarele noastre, să adopte o politică privată în tot ceea ce înseamnă beneficiul propriu al celor care le administrează. Cel mai frecvent slogan utilizat de apărătorii dreptului la venituri nerușinate este acela că, în special multe autorități, dar și numeroase agenții, nu sunt susținute cu bani de la buget, ce se autofinanțează. Adică percep diferite taxe de la utilizatori și beneficiari, din care își fac fondurile pe care, de regulă, în proporție de 90 la sută, le folosesc pentru salarii. Sunt banii noștri, noi îi producem! – clamează aceștia, ignorând faptul că unica rațiune pentru care pot să producă acești bani e că statul le-a dat această atribuție. Unora, de la administrația nu știu care, de înalțat zmeie, de pildă, vă dau dreptul, eu stat, să încasați câte un milion de la fiecare persoană fizică sau juridică ce vrea să înalțe un zmeu pe cerul patriei. Dintr-o dată, aceștia se consideră împroprietăriți cu cerul patriei, deși ei există doar prin efectul taxelor și impozitelor către stat, plătite de fiecare cetățean, fie că este sau nu preocupat de înalțarea zmeielor. Frumusețea în această poveste este că bugetele proprii nu sunt alcătuite în funcție de venituri, ci veniturile sunt calculate în funcție de ceea ce cred ei că au nevoie: întâi își stabilesc lefurile fabuloase, le adună cu celelate cheltuieli și ce rezultă dă baza de calcul pentru fiecare operațiune de înălțare de zmeu. Mai precis, aceasta costă atât cât au ei chef să ia în ziua de salariu. Mai există un aspect: același stat generos sau iresponsabil, acceptă ca majoritatea entităților economice din subordinea sa să funcționeze, practic, doar la eficiența necesară acoperirii cheltuielilor salariale. Când vine vorba de investiții, de proiecte, aceștia vin cu căciula în mână la stat. Ideea de eficiență, de capitalizare, de proiecție în viitor nici nu mai există. Tot acest mecanism a fost rodat și protejat de partenerii direcți: sindicatele! Administrațiile abuzive merg mână în mână cu sindicatele parazitare pentru a-și proteja sistemul și de a face presiunile de rigoare asupra statului-patron pentru a le consolida. Să nu știe Guvernul aceste lucruri? Ba bine că nu. Mai deunăzi, un ministru le-a și expus, public, într-un talk-show, în care, însă, și-a exprimat pesimismul față de posibilitățile de a remedia ceva. E o luptă grea! – a constatat – tot el, cu tristețe. Păi dacă e grea, dom’ ministru, duceți-vă acasă și odihniți-vă și lăsați pe alții să se bată. Poate că vor reuși ceva.
Titlu: Capitala interlopă a României!
Nr Editie: 2420 Data: marți 03 februarie 2009
Asasinatele de la Brașov au adus în atenția opiniei publice o realitate, cunoscută dar nu luată în seamă prea serios. De ani de zile avem semnale că în capitala Olteniei se întâmplă lucruri care ridică mari semne de întrebare în legatură cu apartenența acestui oraș la statul de drept. Pornind de la faptul, în aparență mărunt, că orașul are un primar care-i înjură la telefon pe ziariști și făcând recurs la memorabilele isprăvi ale odraslei fostului prefect care teroriza populația pașnică a barurilor, ajungem la aspecte de fond: o lume interlopă bine organizată, cu bătălii de stradă între bandele asistate de polițiști; conexiunile dintre politicienii locali și pseudo-oamenii de afaceri specializați în returnări frauduloase de TVA, cu contribuția directă a autorităților fiscale; dar, mai ales, încrengătura de interese și de complicități a justițiri și poliției locale cu crima organizată. Niciunul dintre ultimii șefi ai poliției locale nu a scăpat suspiciunilor de a fi în strânse legături cu bandele de infractori; judecătorii și procurorii locali au relații de familie sau de prietenie cu aceleași bande; o judecătoare are ca amant un traficant de carduri false; o alta e nevastă de afacerist evazionist; un fiu de judecător și nepot de procuror terorizează urbea cu isprăvile sale; învinuiți de fapte grave în justiție din alte orașe își strămută procesele sistematic la Craiova, unde judecătorii sunt celebri pentru „clemența” pe care o arată infractorilor. Toate aceste lucruri nu sunt revelații de ultimă oră. Ele constituie un inventar de fapte cu continuitate remarcabilă, pe care nimeni nu le-a descurajat vreodată. Toată „infrastructura” statului de drept – administrație, poliție, organe fiscale, judecători, procurori – este grav infectată cu virusul corupței. Craiova este un oraș a cărui funcționare vicioasă are ceva din Chicago-ul din urmă cu 80-90 de ani, când mafioții făceau și legea și politica. Cazul de la Brașov a dat posibilitatea de a se face o radiografie a mecanismelor prin care se manifestă acolo aceste fenomene. Criminalul cu câteva tentative la activ și – cine știe – cu crime nedovedite încă, s-a aflat în libertate printr-o acțiune concertată medic-judecător-procuror. Are cineva naivitatea să creadă că acest lucru a fost posibil pe considerente umanitare? Că judecătoarea Nicole a fost neimpresionată de glaucomul lui Gorbunov? Că procurorul n-a făcut recurs din aceleași motive? E clar că Gorbunov era un instrument eficient al lumii interlope care avea nevoie de el în libertate. Și pentru asta a fost dispusă să plătească. Situația de la Craiova nu poate fi rezolvată prin câteva schimbări la vârf. Orașul trebuie pus în carantină și constituită o administrație de mână forte care să curețe din rădăcină putregaiul instalat acolo. Altminteri, acesta va prolifera și vom asista neputincioși la instaurarea statului interlop într-o Românie care se vrea europeană, dar care nu are instrumentele necesare pentru a deveni așa ceva.
Titlu: Al 13-lea ministru a rezistat 13 zile! Blestemul Internelor?
Nr Editie: 2421 Data: miercuri 04 februarie 2009
Toată povestea începe să capete un aer de SF. După istorica decizie a formării Coaliției dintre PD-L și PSD, cu premier democrat, alianța competitorilor s-a concentrat asupra împărțirii prăzii: portofoliile guvernamentale. Ca să nu iasă cu bătaie s-a procedat ca la alegerile echipelor de maidan: unul tu, unul eu și vedem ce-o ieși. Forțați să cedeze conducerea Guvernului, social-democrații au avut prioritate la alegerea primului minister. Nu știu ce s-a întâmplat atunci în conclavul din Kisseleff, dar Geoană a ieșit cu o decizie surprinzătoare: nu Transporturile – care era ministerul cel mai dorit, și de Mitrea, și de Dragnea, a fost considerat cel mai important pentru partid, ci Internele! De ce? Un posibil răspuns avea să vină atunci când s-au decis titularii: au candidat pentru acest post reprezentanții a două grupuri radicale din PSD. Cea a Ilfovului lui Oprea – cu strânse relații în mediul de afaceri transpartinic precum și la limita celui interlop și cea a ferentarianului Vanghelie, cu conexiuni clare în mediul infracțional. Practic, s-au bătut pentru acest post doi „cunoscători” și a învins, la limită, cel cu gradul mai mare. Și cu ambiția mai mare. Și cu aroganța mai mare. Văzut în vârful movilei, Oprea s-a considerat produsul propriei sale valori și, pe baza unor asigurări destul de dubioase primite de la „amicii” din tabăra cealaltă s-a considerat apt să se măsoare cu oricine. Inclusiv cu manevrabilul Geoană, tocmai căzut în capcana de putere a baronilor locali. Numirea lui Ardelean la noul „doi și-un sfert” a fost doar pretextul care a dus la demolarea bruscă a speranțelor de mărire ale ilfoveanului. Protectorul sus-pus l-a lăsat din brațe și partidul, într-un elan de simțire umanim, l-a aruncat peste bord. Cu trei demisii în trei zile, după un parcurs de doar trei săptămâni la comanda trupelor, Oprea a stabilit un veritabil record. Greu de egalat sau de depășit. Iată însă că realitatea demonstrează că orice este posibil. Numit în funcție pe 20 Ianuarie, Liviu Dragnea, noul ministru, n-a rezistat decât până pe 2 Februarie. Adică exact 13 zile. Dacă mai punem la socoteală și faptul că este cel de-al 13-lea ministru de Interne postdecembrist, intrăm la fandacsia superstițioasă. Luni seară Dragnea a luat prin surprindere pe toată lumea. Anunțata sa declarație a fost suspectată ca fiind un triumf al poliției asupra criminalilor. Nici pomeneală. După ce abia fabricase un suspect cu portret-robot copiat după cel al unui pușcăriaș învoit de la Craiova, poliția a intrat în mediul său favorit: cercetările îndelungi și fără rezultat. Dragnea, însă a anunțat doar că renunță la o funcție pe care tocmai o acceptase, cu îndelungi ezitări. Motivul: subfinanțarea de la Buget a ministerului! Fără bani nu poți nici să prinzi infractori (dovada-cazul de la Brașov) nici să asiguri liniștea cetățeanului (același caz). Așa că, adio și n-am cuvinte, eu mă întorc în Teleormanul meu drag și vă las să vă descurcați voi cu câți bani vă dă Boc! Ce semnificații are gestul lui Dragnea? În primul rând, cred, unul de nesupunere pe linie de partid. Ce i-a dat Boc a fost convenit cu Geoană. Și de unde nu e... Cred, mai degrabă, că Dragnea s-a confruntat în scurtul său mandat cu o paletă atât de complexă de probleme de o gravitate ieșită din comun, încât s-a speriat. Și s-a gândit, ca omul: de ce să-mi rup eu aici gâtul când cine știe ce polițai prost va face o boacănă majoră, în loc să-mi văd liniștit de treburile mele la Alexandria, unde toată lumea mă cunoaște și mă respectă și unde oricum, nu mă poate deranja nimeni patru ani? Cu atât mai mult cu cât aștia de la Centru nici măcar nu mi-au dat prințesa pe care o cerusem eu (Miss Transporturi) ci pe urâta asta cu epoleți de care nu se putea înamora decât unul ca Oprea? Chiar așa!
Titlu: Predarea lui Predoiu
Nr Editie: 2422 Data: joi 05 februarie 2009
După oprirea lui Oprea, iată că avem parte și de predarea lui Predoiu. Din fericire pentru el, evenimentul s-a produs într-un moment în care opinia publică și cea care o manipulează după cum dorește – mass media, nu Puterea – a fost asaltată de evenimente incomparabil mai spectaculoase și mai complexe. A fost, mai întâi, furtul de armament de la Ciorogârla, apoi crima de la Brașov, după aceea captura de droguri de la Constanța, în continuare a apărut suspectul de serviciu de la Brașov și povestea romanțată a eliberării sale din penitenciar pentru motive umanitare și toată mizeria pe care a dezvăluit-o acest mecanism dubios. Așa încât anunțul pe care l-a făcut autosuspendatul – și prin urmare, „independentul” ministru al Justiției, Predoiu – aproape că a trecut neobservat. Știți cine este ministrul Predoiu? Domnul acela înalt și bucălat, pe care nu se știe de prin ce casă de avocatură l-a scos Tăriceanu ca să-l pună în locul „tânărului mafiot” de la Iași, Chiuariu. Începută în Februarie 2008 și încheiată (provizoriu) în Decembrie același an, cariera ministrului liberal al Justiției nu s-a remarcat decât prin tentativa (care, de regulă, se pedepsește ca și fapta propriu-zisă) de a pune în locul lui Morar, de la DNA, căruia-i sosise sorocul, pe o doamnă pe care o considera dânsul capabilă – Monica Șerbănescu. Pe atunci, junele nostru considera că Morar nu mai este bun, că se are prost cu presa și că, în general, nu prea obține rezultate în munca pe care o desfășoară. Ceea ce era, în bună parte, real. Dl Morar nu se remarcase decât prin ciondăneala continuă cu cei pe care-i audia și prin „scurgerile” de informații într-o anumită parte a presei cu care se avea bine și prin care îi atenționa pe neascultătorii ascultați la telefoane. Numai că CSM-ul, cârcotaș cum e el, n-a agreat-o pe doamna Șerbănescu. Și Morar a rămas, cu prelungiri succesive de mandat, la postul lui. Între timp, neprelungindu-i-se lui mandatul de către partid, dl Predoiu a fost nevoit să și-l prelungească singur. Cum? Simplu: autosuspendându-se! Și devenind astfel, prin forța lucrurilor, independent. Într-o clipită, cele vreo 11 luni de liberalism i s-au șters din memorie de parcă n-ar fi fost! Norocul noii alianțe, căreia-i crăpa buza după un independent, să-l pună în locul regretatei Monica Macovei! Ei bine, ce s-a mai întâmplat cu dl Predoiu? Mai nimic, până în ziua în care a ieșit la rampă și s-a predat, cu arme și bagaje, în fața lui Daniel Morar! Aflând de la înalta doamnă a Parchetului românesc că dl Morar „și-ar dori să rămână în post”, nu de alta, dar pentru că se obișnuise cu el ca câinele cu lanțul, ministrul independent Predoiu n-a mai stat pe gânduri. Ba atât de tare l-a dus mintea încât pe loc a descoperit nu mai puțin de zece motive pentru care intenția din vară, de a-l înlocui, se dovedea o mare greșeală. Dintr-o dată Morar a devenit bun profesionist, cu rezultate notabile și – mai ales – cu o bună relație cu presa. Fusese ultima piedică în calea fericirii morarului Daniel. Și, uite-așa, Codruța și Cătălin, file din poveste, au pus mână de la mână și au rezolvat problema DNA-ului în cel mai miraculos mod cu putință: adică exact așa cum își dorea și președintele Băsescu! Bineînțeles că s-au ivit imediat cârtitorii, care au încercat să insinueze că în felul ăsta Predoiu s-ar fi predat de fapt în fața Cotrocenilor și că, de fapt, ăsta ar fi fost și prețul continuității sale în funcție. Simple speculații, nu credeți? Oricum, cine-a mai avut timp de ele când povestea lui Gorbunov se află pe toate buzele? P.S. Dl Predoiu merită un premiu pentru precocitate și perspicacitate: într-o declarație de ultimă oră a făcut senzaționala dezvăluire că motivul pentru care-l susține pe Morar e că luptă... împotriva corupției!
Titlu: Ați auzit de Gorbunov? Dar de Gheorghe Lala?
Nr Editie: 2423 Data: vineri 06 februarie 2009
Știți cine este Serghei Gorbunov? Desigur – tipul suspectat de comiterea crimelor de la Brașov, învoit de la pușcăria din Craiova ca să-și facă operația de glaucom, și care a uitat să se întoarcă după cele trei luni acordate cu clemență de trio-ul medic-procuror-judecător. Nici n-ați avea cum să nu știți, pentru că omul e prezent seară de seară pe micul ecran al tuturor canalelor de știri, dacă nu live, cel puțin prin portretul robot pe care prevăzătorii polițiști l-au alcătuit asasinului prezumtiv, după portretul său. Dar Gheorghe Lala, știți cine este? Ați auzit de el? Nu. Sau nu prea. Este destul de greu de făcut legătura dintre acest nume și portretul niciodată văzut pe aceleași ecrane, a celui care a trecut între cei drepți, primind un glonte în inimă, de la cel pe care a încercat să-l oprească din acțiunea sa criminală. Este simplul cetățean cu spirit civic, care și-a pus impulsul de responsabilitate înaintea spiritului de autoconservare. E omul pe care nu l-a sfătuit nimeni că dacă în stradă se petrece o acțiune violentă, cel mai bun lucru pe care poate să-l facă este să nu se bage. Cum, dealtfel, procedăm cei mai mulți dintre noi. Care nu ne băgăm nici măcar acolo unde nu ne pândește un pericol de calibrul celui care l-a trimis pe lumea cealaltă pe Gheorgle Lala. Între două reportaje despre crime, furturi sau violuri, s-a strecurat mai zilele trecute știrea înmormântării lui Gheorghe Lala. O înmormântare modestă, așa cum a fost și omul. Președintele i-a acordat chiar și o decorație. Post mortem, bineînțeles. O decorație care nu le va ține nici de cald și nici de foame celor pe care Gheorghe Lala i-a lăsat în urma sa să-l plângă și să se întrebe de ce a trebuit să se întâmple ce s-a întâmplat. Dacă cumva ați prins aceste știri, vă mai amintiți dacă i-ați văzut fotografia? Dacă știți ceva despre el? Câți ani avea, cu ce se ocupa, cum arăta? Despre Gorbunov știți deja o grămadă de lucruri: câte tentative de omor a comis. Câte gloanțe a tras în cei pe care i-a jefuit sau a încercat să-i jefuiscă. La cât a fost condamnat și cât a executat. Cum l-au prins la graniță. Câte cereri de eliberare pe motive medicale a solicitat și cine i le-a aprobat și cum, până la urmă. Mai știți, desigur, că era pasionat de lupte și că în timpul evadării – căci neîntoarcerea la pușcărie la termenul acordat de judecător asta înseamnă – se antrena conștiincios într-o sală de sport, visând să devină campion de K1. Una peste alta știți aproape tot ceea ce se poate ști despre cel care s-a presupus a fi fost asasinul lui Gheorghe Lala. Că n-a fost el, este o simplă chestiune de amănunt. A fost altul, iar dacă poliția va pune, totuși, mâna pe el (poliția pune deobicei mâna pe cei care se predau de bună voie, ca să-i caute e prea complicat) veți afla în cel mai scurt timp, tot ce se poate ști despre el: cine e, ce mănâncă, ce frustrări a avut în copilărie, ce prieteni are și prin ce medii, dacă-i place borșul sau cârnații cu varză, ce fac rudele lui apropiate și pe unde-a umblat în ultimii doi ani. Veți afla tot ce n-o să aflați vreodată despre Gheorghe Lala, tipul acela care, în afară de faptul că a încercat să împiedice un criminal să omoare și să jefuiască, n-a făcut nimic notabil în viața lui. Nimic în legătură cu ce să-și bată capul fătucile cu microfoane în mână și cu ambiția de a afla primele tot ce se poate afla despre un criminal, devenit vedetă. Adică ceea ce Gheorghe Lala n-o să poată deveni niciodată...
Titlu: Ascensiunea lui Vanghelie mai poate fi oprită?
Nr Editie: 2424 Data: sâmbătă 07 februarie 2009
Agramat, lipsit de cultură și de maniere, primarul sectorului 5 se dovedește însă a fi o forță în plan politic – mai precis în acela al negocierilor și aranjamentelor subterane care alcătuiesc sau modifică raporturile de forțe din cadrul partidului. Acolo unde cultura și manierele contează mai puțin, în fața presiunii exercitate de procentele electorale sau de dinamismul și eficiența activiștilor săi. De la autosuspendarea sa din partid, în 2004, ca urmare a presiunilor exercitate de mass media asupra președintelui de atunci al partidului, Adrian Năstase, silit să renunțe la serviciile unor „baroni” precum Bebe Ivanovici, Sarov, Mischie și Vanghelie, și când a intrat în cursa electorală ca independent, câștigând ușor un nou mandat de primar, Vanghelie a parcurs un traseu care a marcat, constant, întărirea influenței sale în partid. După ce a scăpat de tutela lui Dan Ioan Popescu, în cadrul organizației municipale, practic nu i-a mai stat nimic în față, astfel încât pretenția sa de a candida pentru primăria Capitalei, în 2008, a apărut multora drept firească. Defecțiunea lui Oprescu a modificat însă radical raporturile de forțe, făcând evident faptul că PSD nu are șanse să câștige. Vanghelie s-a retras de bună voie, lăsând locul pionului de sacrificiu Diaconescu, cel care avea măcar de câștigat un plus de notorietate. Dobândind tresele de comandant al trupelor din Capitală, Vanghelie a început să-și planteze oamenii apropiați în posturi-cheie, prin care putea să controleze mai bine întregul ansamblu. Probleme i-a ridicat doar organizația de Ilfov, unde Oprea reușise să concentreze o bună parte dintre adversarii lui Vanghelie. În ciuda rezultatelor slabe obținute atât la locale cât și la legislative, Oprea a continuat să rămână influent în partid prin cota de sprijin pe care i-o putea acorda lui Geoană din  partea cartelului baronilor locali, opus bateriei celor centrali. Un război surd s-a declanșat odată cu competiția pentru funcțiile ministeriale, în care s-a confruntat Oprea și unul dintre locotenenții lui Vanghelie, Voicu. Între cei doi – ambii cu conexiuni notorii în lumea interlopă – a câștigat la votul din BPN Oprea. Vanghelie însă a făcut presiuni extraordinare pentru funcțiile de la nivelele inferioare, pe care însă Oprea le-a blocat cu opțiuni neîmpărtășite de conducerea partidului. Lucru care i-a fost fatal – tot Vanghelie fiind cel care a declanșat procesul de eliminare a acestuia. Înaintea numirii unui alt candidat, Vanghelie s-a jurat cu cerul și cu pământul că nu-și va mai propulsa oameni în această structură. Totuși, Dragnea s-a trezit cu cele mai importante posturi din subordinea sa – prim adjunct, cu ordinea publică și șef al DGIPI – ocupate de doi dintre oamenii lui Vanghelie: Mincu Silvestru și Georgescu! Rezultatul a fost determinat de șantajul lui Vanghelie la președintele Geoană în perspectiva viitorului congres, în care soarta sa atârnă de dciziile grupării de baronii locali Vanghelie-Mazăre-Oprișan și companionii. Pus în fața acestei situații, Dragnea a înțeles că va fi nevoit să lucreze sub controlul și cenzura lui Vanghelie și atunci a preferat să invoce subfinanțarea bugetară a ministerului pentru a se retrage într-un mod ceva mai onorabil. PSD-ul se află într-un moment extrem de dificil pentru viitorul său. Neutralizat de Băsescu prin intrarea la guvernare, partidul este în pericol de a fi acaparat, poate definitiv de structurile politico-mafiote constituite în filiale. Situație în care scindarea sa apare aproape necesară, dacă nu inevitabilă.
Titlu: Cum și de cine a fost dusă de râpă pădurea
Nr Editie: 2425 Data: luni 09 februarie 2009
În 2008, pentru prima dată în istoria sa, Regia Națională a Pădurilor Romsilva nu și-a realizat obiectivele economice planificate – nici cifra de afaceri și nici beneficiile aferente. Profitul brut a înregistrat o scădere de aproape 50 de milioane de lei față de 2007, care nici el n-a fost un an grozav. După cum nu a fost nici 2006... Exorturilee au scăzut și acestea dramatic, cu vreo 3,7 milioane de euro! Deși își propusese să nu se refere la „greaua moștenire a trecutului”, noul director al Regiei, Florian Muntean, n-a putut să evite consemnarea acestei realități. Nici nu avea cum. Diplomat și realist, el a insistat în recentul său dialog cu presa asupra a ceea ce intenționează noua echipă. Și cum își propune să scoată Regia din marasmul economic  - și nu numai – în care aceasta s-a bălăcit în ultimii ani. Că Regia se ducea de râpă, s-a văzut cu ochiul liber în ultimii ani. Primul care a pus umărul, cu râvnă, este fostul ministru al Agriculturii, pădurar de meserie, care pentru a putea gestiona direct și în interesul clientelei sale politice patrimoniul silvic, anumit la conducerea Regiei un om de paie, Maftei pe nume, care a asistat senin la toate manevrele incorecte dictate de șeful său. După ce Flutur cel iubitor de democrați a fost aruncat peste bord de Tăriceanu, Regia a intrat pe mâna unui silvicultor dedat la năravurile sectorului privat. Numindu-l pe Aldea – pentru merite politice, Tăriceanu n-a făcut altceva decât să pună lupul paznic la stână. Unica preocupare a acestuia a fost să vadă cum poate să mai prăduiască câte ceva din patrimoniul silvic, și așa jumulit bine de cel de dinaintea sa. Interesat doar de business-ul său, Aldea a asistat senin la degradarea continuă a instituției și a relațiilor interumane din cadrul acesteia, în paralel cu  transformarea pădurii, câtă a mai rămas, într-un teritoriu al nimănui, jefuit de oricine își propunea acest lucru. Ultimul din tripleta asta de demolări a fost directorul Oros, un tip mai preocupat de politică decât de pădure care, din fericire a avut prea puțin timp la dispoziție pentru a desăvârși opera predecesorilor săi. Cei trei directori mai sus amintiți și ministrul aviar se adaugă unei faune diversificate de prădători pe două picioare sau patru roți cu tracțiune integrală care au declanșat o campanie necruțătoare împotriva pădurii odată cu nefericita – ca să folosim un eufemism – Lege Lupu – domnul acela rotofei care murea de grija codrului pe care dacă nu l-ar fi revendicat el și cohorta de moștenitori – falsificatori – prădători, ar fi avut mult de suferit de pe urma administrării de către stat. A fost o lege pe care-mi permit să o consider criminală, prin modul în care a fost aplicată și care a dus la distrugerea, pentru lung timp, a echilibrului natural al unei țări care și așa avea un deficit notabil față de media europeană. Lăcomia, necinstea și indiferența au golit munții de păduri și au amplificat frecvența și efectele catastrofelor naturale. Dacă până prin 2004 aceste procese au mai fost, cumva, ținute în frâu, de atunci încoace nici măcar aparențele n-au mai putut fi salvate. Dintr-o companie profitabilă, care înregistra rezultate economice bune, Regia a ajuns falimentară, în mai multe rânduri fiind în situația de a nu-și putea plăti angajații, câți i-au mai rămas după „ruperea” din patrimoniul său a pădurilor retrocedate uneori corect, dar de cele mai multe ori freudulos și abuziv. Evident, degeaba arătăm acum cu degetul. Incompetența și reaua voință nu sunt sancționabile în sistemul administrativ românesc. Sunt date de la Dumnezeu și așa rămân. Ce-și propune noua echipă a Regiei? Să dreagă ce se poate drege. În primul rând să împădurească tot ce se poate împăduri cu cheltuiala de rigoare (mai rentabil era să se cumpere pădure de la proprietari, dar au făcut-o alții înaintea Regiei, (italienii de pildă). Să întărească paza împotriva tăierilor ilegale. Să introducă rigoare în relația cu agenții economici. Dar, mai ales, să promoveze competența în persoanele care își prețuiesc cu adevărat meseria...
Titlu: Mi(ni)sterul Turismului
Nr Editie: 2426 Data: marți 10 februarie 2009
Încă de când Petre Roman îl considera drept unul dintre pariurile sale câștigate, turismul a reprezentat una dintre necunoscutele majore ale economiei românești. Înainte de 1989 domeniul se împărțea între un serviciu social pentru oamenii muncii, care erau trimiși să-și refacă forța de muncă în cămine și cantine intitulate pompos hoteluri și restaurante și vânzarea pe valută a unor servicii de acest fel pentru categoriile defavorizate din Occident, care puteau petrece în România un sejur pe mai puțini bani decât i-ar fi costat să stea acasă, în șomaj. Această moștenire – de concepție și de patrimoniu – a intrat rapid într-o acută contradicție cu rigorile economiei de piață. Primul care a înțeles ceva din această ecuație a fost Cataramă, care, pe când era ministru, a lansat exploziva propunere de vânzare a hotelurilor de pe litoral cu un dolar. Înțeleasă strâmb, ideea a murit rapid, lăsând loc oneroaselor contracte de concesiune care au pus rapid la pământ baza materială. Noroc cu băieții deștepți din turism care au mai salvat câte ceva, achiziționând active pe mai nimic și dându-le, de regulă, alte destinații. Existența unui minister al Turismului s-a datorat, până la urmă, doar efortului de debarasare a statului de acest patrimoniu păgubos, iar singurul care a încercat să facă acest lucru într-un mod transparent a fost Agathon, care a televizat licitațiile pentru spațiile de pe litoral. Cărei rațiuni se datorează reînființarea acestui minister de către cabinetul Boc? În condițiile în care spațiul de acțiune este extrem de redus, odată cu ieșirea statului din dispozitiv, singura explicație rămâne aceea că doamnei Udrea trebuie să i se dea o ocupație și aceasta a fost cea mai simplă și mai pe măsura capacităților domniei sale. Chiar dacă prin această decizie contrazice ferm intențiile Executivului de a diminua cheltuielile guvernamentale (în loc de reduceri, s-a operat crearea a două ministere – cu personalul și logistica de rigoare – doar pentru a plasa anumite obligații prezidențiale), reputata specialistă în relații internaționale (care a făcut din Norvegia republică, trăgând-o și în U.E.) a primit în dar o sinecură în care nu face altcva decât să-și dea cu părerea. Cel mai bun exemplu pentru crasa sa ignoranță este acela că în calitatea de ministru, dânsa acționează ca un vânzător de servicii turistice (ea însăși fiind un beneficiar al acestui efort, conflictul de interese nesensibilizând nici măcar celebra A.N.I.) și nu ca un reglementator de cadru instituțional. Dansurile, plimbările cu sania pe pârtiile pe care prietenul Fluture aduce zăpada cu basculantele, lăcrimările la auzul Ciocârliei, nu ajută cu nimic turismul și România. O ajută doar pe doamna Udrea să se dea în stambă și să pună în evidență inutilitatea ministerului pe care-l gestionează de la Palatul Victoria sau de pe la Târgurile din străinătate, bune prilejuri de shopping și exhibare a toaletelor ministeriale.
Titlu: Navetiștii lui Boc
Nr Editie: 2427 Data: miercuri 11 februarie 2009
Există o psihologie de navetist - a celui care undeva trăiește și altundeva muncește, care-și păstrează rădăcinile și refuză instictiv încadrarea într-un mediu pe care-l consideră ostil și temporar. Cea mai mare problemă o au, din acest punct de vedere, ardelenii, pentru care trecerea munților reprezintă cel mai adesea o aventură extremă, pentru care nu se simt niciodată îndeajuns de pregătiți. Eșuați - chiar la vârf – printre „mitici” ei vor căuta întotdeauna să-și construiască un microclimat familiar în care să se refugieze oridecâteori se simt excedați de o realitate peste puterea lor de înțelegere. Emil Boc este navetistul politic emblematic. După ce l-a lăsat Băsescu președinte de partid, s-a împărțit cum a putut între Clujul unde era primar și Bucureștiul unde era partidul. Patru ani a fost mai mult în avion decât acasă sau în Modrogan și a încercat să compenseze prin demersurile gospodărești angoasele de partid pe care i le provoca frecventarea mușuroiului dâmbovițean. Odată cu formarea alianței de guvernare, viața lui Emil Boc s-a modificat dramatic. De data asta slujba de la București este cu normă întreagă și refugiul pe meleagurile natale mai este posibil în weekend. Dacă n-a făcut-o încă, va trebui să-și găsească o casă în București și să-și aducă aici și cățelul și purcelul, și ce mai are prin ograda sa de gospodar ardelean. Dar, prevăzător cum sunt mai toți cei de dincolo de granița istorică a Regatului, a început prin a-și clădi refugiul uman: modulul de lucru. Speriat de ideea de a lucra cu oameni pe care nu-i cunoaște și în care nu poate avea încredere (întotdeauna regățenii ăștia mai iuți de minte sunt dispuși să te tragă pe sfoară într-un fel sau altul), a început prin a-și mobila cabinetul cu secretari și consilieri „made in Cluj”. Nu mai puțin de opt oameni de încredere se pregătesc să-și facă bagajele pentru București. Aici încep și contradicțiile dintre programul de guvernare al premierului și realitatea crudă. Plecând la drum ca un dușman înverșunat al risipei și al exceselor guvernamentale, ale căror semne le descifrează aproape zilnic, el însuși devine un mare consumator al acestor fonduri! Cei opt colaboratori vor trebui să primească case, să li se deconteze călătoriile, lucrând la București ca într-o țară străină. Fiecare consilier de Cluj va costa de 3-4 ori mai mult decât unul găsit pe aici prin preajmă. Acestora li se adaugă droaia de clujeni numiți în fruntea unor agenții și instituții centrale, care vor avea și ei regim de navetiști de lux, încasând pe lângă leafă, diurnă și cheltuielile de cazare și transport. Dacă adăugăm la această veritabilă risipă provocată de un politician complexat și luxul creării a două noi ministere pentru favoritele președintelui vom avea imaginea clară a unui debut dezastruos, cel puțin din punctul de vedere autorității și credibilității demersului de austeritate. Nu poate fi cuantificat efectul pe care-l va avea în mecanismele guvernamentale această infuzie conștientă de „stranieri”, care va genera conflicte, neînțelegeri, resentimente și psihoze de clan. Unul dintre posibilele rezultate l-am văzut deja: cel care ar trebui să devină (va mai putea deveni, oare, în aceste condiții?) purtător de cuvânt al premierului, și-a și dat în petec provocând un conflict într-un club de manele (omul are și gusturi alese) pe motiv de morgă de proaspăt demnitar...
Titlu: Berceanu a inaugurat drumul spre nicăieri!
Nr Editie: 2428 Data: joi 12 februarie 2009
Nerăbdător să aibă și el o realizare în noul mandat, ministrul Berceanu a inaugurat cursa de Otopeni. Gestul a avut însă și o conotație polemică: în disputa (politică) legată de accesul din oraș spre principalul aeroport al țării, foștii guvernanți au dat prioritate unui proiect prin care acesta ar fi fost conectat printr-un traseu mixt, subteran și suprateran, ale cărui costuri se ridicau la foarte multe milioane de euro și ar fi durat câțiva ani. Cât au fost în Opoziție, democrații au insistat că există o soluție mai rapidă și mai ieftină: pe calea ferată. Oricum, linia există și ea mergea până apropape de aeroport, fiind necesară doar o legătură suplimentară. Ei bine, Berceanu n-a mai dorit să lungească așteptarea și a dat drumul la tren pe traseul existent. Cursa pleacă din Gara de Nord și ajunge... nicăieri! Adică pe un câmp din Balotești. Cei care reușesc să coboare din tren, dat fiind că linia e pe un taluz destul de înalt, ar trebui să se urce apoi într-un autobuz, care să-i ducă până la terminalul de plecări. Evident, această trasbordare va trebui făcută trăgând de bagaje și cărându-le până la autobuz, pentru a le descărca apoi odată ajuns la aeroport. Este o soluție sută la sută românească, iar dl Berceanu ar trebui să primească o distincție care să-l fixeze pe tabloul de onoare al lucrului făcut de mântuială. Al lucrului neterminat sau prost gândit! Este o veritabilă strategie în care am devenit maeștri. Noi suntem cei care facem autostrăzi de niciunde până niciunde, realizăm pasaje de nivel unde nu e nevoie de ele, asfaltăm unde trebuie spart pentru a se posta rețelele uitate și așa mai departe. Realizarea ministrului Berceanu este cu atât mai notabilă cu cât ea anulează orice idee de utilitate: să dai 6 lei ca să tragi ca disperatul de bagaje, schimbând de două ori mijlocul de transport – trebuie să fii handicapat sau masochist! Faci pe dracul în patru să ai milionul pentru taxiurile lui Mitrea, sau renunți și stai acasă! Mă întreb deja cine vor fi beneficiarii proiectului și cât de profitabil va fi el... (oricum, ministrul nu s-a hazardat să facă pronosticuri în legătură cu  programul sau durata cursei). La urma urmelor, există o deplină concordanță în ceea ce fac miniștrii pentru binele nostru. Problema aeroportului și a transportului către și dinspre e una cronicizată. Înainte de economia de piață, la aeroport mergeau autobuzele TAROM-ului. Nu zbura prea multă lume și câteva curse pe zi erau de ajuns. După aceea, când lumea a început să călătorească liber, Otopeniul a devenit prada mafiei taximetriștilor. Aceasta a fost lichidată cu greu, de o altă mafie – cea a companiei care a câștigat o licitație cu dedicație, fiind singura care avusese „prevederea” să achiziționeze exact acele mașini care erau prezente în caietul de sarcini. În prezent, ei sunt singurii care au dreptul să-ți ia milionul pentru o cursă. Și au mari șanse să ți-l ia și de acum încolo, pentru că între metroul lui Orban și trenul lui Berceanu nu e nici o deosebire: amândouă sunt la fel de fanteziste și nepractice. Amândouă sunt, însă, bune pentru momente festive, de dat la televizor.
Titlu: Destrămarea mitului "Tăriceanu"
Nr Editie: 2429 Data: vineri 13 februarie 2009
Perceput mai ales ca băiat simpatic și play-boy, cu pasiuni și interese în zona automobilistică, Călin Popescu Tăriceanu a fost introdus în politică de tatăl său vitreg, Amedeo Lăzărescu, cel care nu-i acorda, totuși, prea multe șanse. Oricum, nu i-ar fi trecut prin cap venerabilului liberal că fiul său adoptiv ar putea să ajungă vreodată președinte de partid și prim-ministru. Nu cred că și-a imaginat așa ceva nici chiar Călin Popescu Tăriceanu, mai ales după trecerea sa meteorică printr-un guvern celebru pentru ineficiența sa (Ciorbea) unde a ocupat pentru scurt timp postul de ministru al Industriei, fiind remaniat cu prima ocazie și cu renumele ca fiind cel mai slab ministru care s-a perindat pe la Palatul Victoria. Viața are însă întorsăturile ei curioase. Când s-a format Alianța DA, rolurile erau bine definite: Băsescu urma să meargă pentru șefia Guvernului, iar Stolojan la președinție. Numai că s-a întâmplat ce s-a întâmplat: Stolojan s-a retras, Băsescu a lăcrimat și s-au inversat rolurile, pentru că sondajele, oricum, nu-i dădeau prea multe șanse președintelui liberal, iar Băsescu era specialist în finișuri electorale fulminante. Și pentru că „Dragă Stolo” devenise indisponibil pe toate planurile, locul său trebuia luat de cineva. Culmea este că un partid aflat mai mereu într-o situație de exces, în materie de lideri, precum PNL-ul, s-a găsit, de data asta, în imposibilitatea de a avea un înlocuitor marcant pentru Stolojan. Stoica nu mai dorea să iasă în față, venerabilii se retrăseseră de frica CNSAS-ului, iar „băieții deștepți” preferau să-și vadă de afaceri, mai întâi. Tăriceanu a apărut, mai degrabă, ca o soluție de avarie, decât ca o direcție strategică. Mediocritatea lui convenea și colegilor de partid, care gândeau că le va fi ușor să-l schimbe când lucrurile se vor liniști, și lui Băsescu, văduvit de atribuții executive în noua sa poziție. Spiritul de echipă a Alianței nu i-a supraviețuit prea mult lui Stolojan. Imediat după victoria în alegeri, democrații au simțit că trebuie să refacă handicapul raportului de forțe convenit pentru alegeri, iar Băsescu a decis că trebuie să preia conducerea și să-i îndrume pașii necoptului premier pe drumul cel bun. Numai că, între timp, pașii acestuia fuseseră deja deciși de „grupul de interese” care ființa de multă vreme, dar pe care Elena Udrea l-a dat în vileag abia după celebra întâlnire de la Snagov. Pe tot parcursul ascuțirii „luptei de clasă” dintre palate, având ca motiv, mai întâi, refuzul lui Tăriceanu de a demisiona pentru a se putea face alegeri anticipate (care ar fi adus PD-ul pe prima poziție!), iar apoi disputele tot mai acute dintre membrii celor două partide din guvern, rezolvate doar de eliminarea finală a democraților de la guvernare, pozițiile celor doi au devenit ireconciliabile. În tot acest interval Tăriceanu a beneficiat de o percepție publică avantajoasă, el apărând ca cel care se opune tendințelor totalitare ale unui președinte avid de putere. Premierul a făcut      constant impresia unei persoane ponderate, dornice să evite scandalurile, dar care în final nu se lasă călcată în picioare și care se dedică rezolvării problemelor reale ale guvernării, în timp ce președintele nu face altceva decât să caute scandal cu lumânarea. „Afacerea Sterliner” este cea care ridică vălul de pe mitul „Tăriceanu” și poate avea ca rezultat dinamitarea întregii sale cariere politice. Apare, astfel, mai limpede faptul că Băsescu nu vorbea aiurea când pomenea de „grupurile de interese” cărora le era aservit șeful Guvernului. Probabil începe să se înțeleagă faptul că în spatele declarațiilor și a formulelor de lucru ale premierului se ascundea o adevărată „industrie” menită să aducă profituri premierului și prietenilor săi, din zone esențiale ale economicului, mai puțin accesibile marelui public. Aparatul guvernamental lucra din greu, producând reglementări care nu aveau alt scop decât să legalizeze loviturile de maestru ale „băieților deștepți”, dintre care mulți erau puși chiar pe posturi-cheie din aparatul guvernamental. Tăriceanu apare acum ca organizatorul din umbră al unui jaf sistematic, a cărui amploare va putea fi estimată doar după ce vor fi scoase la lumină alte manevre oculte derulate în spatele ușilor închise. În această perspectivă, corupția de pe vremea lui Năstase începe să apară ca o treabă de amatori, lipsită de abilitatea și de curajul de a da adevăratele „tunuri”.
Titlu: Coliba unchiului Boc
Nr Editie: 2442 Data: sâmbătă 28 februarie 2009
Caracterizat prin modestie și supunere, până să vină această explozie care l-a propulsat în vârful administrației ca prim ministru, acum Emil Boc dă zilnic semne de schimbare. Singurul lucru care nu se modifică din personalitatea sa este aplombul și convingerea cu care pledează pentru cauze pe care mai ieri le veștejea cu entuziasm. Las la o parte principiile juridice, unde când era în opoziție credea cu totul altceva decât atunci când a ajuns la putere. Este vorba despre cele morale: respingerea fermă a corupției și a abuzului în portretul-robot al posibililor săi colaboratori, sau a nepotismului și favoritismului în lucrul cu subordonații. De când a venit la Palatul Victoria, Emil Boc lucrează cu conștiinciozitate ardelenească la construcția unui „clan”, după toate regulile clasice. Dă afară 150 de funcționari ai Cancelariei, pe motiv că au fost angajați politic de fostul premier și îi înlocuiește cu alți 150 dedicați politic sie și partidului său. Desființează două organisme importante de control, justificându-se prin faptul că membrii acestora nu s-ar putea achita de sarcini atunci când ar avea de verificat clienți ai fostei puteri, dar nu ne dă nici un indiciu asupra modului în care noii controlori se vor comporta atunci când vor avea de-a face cu clientela noii puteri. Prins cu ocaua mică atunci când o rubedenie cu același nume e găsită printre duiumul de consilieri aduși de la Cluj, susține fără să clipească că habar n-are cum a ajuns aceasta acolo și că, de fapt, nici nu prea îi este rudă, fiind doar o nepoată de-a cincea spiță. Premierul Boc, odată intrat în pâine, se dovedește mai creativ decât Năstase și Tăriceanu luați la un loc: critic acerb al puzderiei de consilieri de la cabinet, el nu numai că-i înmulțește pe aceștia exponențial, aducându-i cu cheltuieli înmulțite tocmai din Clujul natal, dar și inventează noi categorii de personal: fostul său șofer devine secretar, iar în momenclator apar, alături de consilieri și secretari personali, curierii personali! Adică ăia care de colo-colo câte ceva și care trebuie musai să poarte eticheta noului stăpân. Palatul Victoria devine un fel de „colibă a unchiului Boc”, în care-și găsește adăpost pe bani buni aproape toată primăria de la Cluj, alături de nenumărați alți foști colegi, vecini și cunoștințe, selecționați – bineînțeles – pe criteriul competenței absolute. Marele adversar al politizării aparatului de stat a devenit marele promotor al principiului stalinist „cine nu e cu mine e împotriva mea, iar cine e cu mine rămâne pe drumuri!”. Spor la treabă, domnule unchi!