Punctul pe Y, decembrie 2001

Titlu: TT* Farsele raportări...
Nr Editie: 488 Data: sâmbătă 01 decembrie 2001
Raportul König-Jansson asupra modului în care se comportă România în perioada de probă europeană, a pus pe foc întreaga suflare politică autohtonă. Nesusținut la Varșovia din cauză că dl König avea treburi urgente pe acasă, la Viena, și amânat pentru reuniunea următoare, de la Sofia, Raportul a intrat în mâinile presei care-l comentează după cum îi e uitătura: pieziș; chiorâș sau făcând cu ochiul. Este o adevărată revărsare de satisfacție perversă, amestecată cu mânie mai mult sau mai puțin proletară, dar în mod cert cu o reverberație emoțională ce depășește cu mult importanța și semnificația sa. Pentru că, stând drept și judecând strâmb (ori viceversa), ce este, la urma-urmei acest Raport? Ce este, la urma-urmei, această "carantină", această supraveghere, dacă nu un bâlci democratic ce permite atâtor inși și atâtor instituții să-și dea ifose, să justifice banii comunitari pe care-i papă cu lingura, să pozeze în campioni ai unor noțiuni nici de ei încă bine însușite? Nu putem să nu recunoaștem că după atâția lungi ani de dictatură ne este greu, aproape imposibil, să ne adaptăm și să corespundem unei grile democratice care prin alte părți s-a construit vreme de câteva sute de ani. Nu sunt cu mult mai presus decât noi nici alți confrați de lagăr socialist, pe care doar o spoială, un luciu, îi face să semene cu Europenii mai mult decât noi. Apare clar, deci, că democrația este un proces în plină desfășurare și că mai avem până să-i atingem standardele. Primirea noastră (și a altora) în Consiliul Europei a corespuns unei necesități politice - de care chiar Consiliul a fost conștient - și nu competitivității noastre. Astfel încât agitarea apelor cu acest raport penibil, care ridică la gradul de problemă a democrației schimbarea judecătorului Turianu sau eliberarea criminalilor de la Zetea nu reprezintă altceva decât parodia unui joc, în care - în mod normal - ei ar trebui să se facă că fac, iar noi să ne facem că facem. Credeți cumva că își va asuma Europa riscul să ne dea afară din cauza d-lui Turianu? Să fim serioși! Nu vreau să spun că n-ar trebui să ținem cont de niște recomandări reale, dar nici să  rezonăm ca băgați în priză la toate balivernele și inepțiile cuprinse în raportul celor doi domni - la urma-urmelor și ei niște inși care au ajuns unde au ajuns, cum au ajuns și unii de-ai noștri unde-au ajuns, și pe care-i duce capul atât cât îi duce. Rapoartele sunt și ele de mai multe feluri și am moștenit de la vechiul sistem practica falselor raportări. În cazul de față - farse raportări. (Reprodus integral din "Libertatea" - sâmbătă, 21 mai 1994) *Tranzacțiile tranziției 
Titlu: Profilul lunii decembrie
Nr Editie: 501 Data: luni 17 decembrie 2001
Ministrul Industriilor a găsit explicația pentru problemele pe care le ridică temperatura scăzută din casele românilor: luna decembrie s-a dovedit a fi o lună mai friguroasă decât în mod obișnuit! Nu că ar exista o regulă, să fie atâtea sau atâtea grade plus sau minus. Dar - și dl ministru a venit chiar cu documentul - o diagramă a ultimilor ani menționează o drastică coborâre a temperaturii medii sub linia care indică punctul de îngheț al apei. Iată, într-adevăr, elementul care ne lipsea din dreapta judecată a situației generale. Pentru că, este foarte simplu: dacă decembrie era o lună normală, nu se întâmpla nimic. Oamenii ar fi stat liniștiți la căldurică.  Și n-ar fi tremurat, pe motiv de lipsă a presiunii la gaze, care lipsă, între noi fie vorba, tot din cauza rușilor se produce. Să revenim, însă, la oile noastre și anume la profilul meteo și moral al lunii decembrie. Vom observa că națiunea română este o națiune meteodependentă. Dacă în decembrie 1989, vremea n-ar fi fost frumoasă și prielnică revoluției, astăzi cine știe ce-ar fi fost de noi. Cine știe câte haine în plus am fi pus pe noi, pentru a înfrunta restricțiile ceaușiste. Dar în decembrie '89 a fost o lună atipică. În loc să fie ger de crăpau pietrele, sau să ningă de să nu mai poată circula vreo mașină, a fost plăcut și liniștit. Astfel încât s-a putut produce Revoluția. Ceaușescu ar fi putut atunci să invoce aceleași motive ca și ministrul Popescu. Presupunând că n-ar fi fost împușcat la Tâgoviște, el ar fi putut să apară la televizor și să explice, pe bază de diagrame că, în loc ca să fie cum fusese în ultimii cinci ani, geroasă și încărcată de nămeți, luna decembrie a anului 1989 a fost cum a fost. Și de aici tot ce s-a întâmplat, bine sau rău (depinde pentru cine). Așa încât nu putem să nu-i dăm dreptate d-lui ministru: nu presiunea, nu consumul industrial, nu contractele cu rușii sunt de vină, ci luna decembrie, cu profilul ei incert.
Titlu: De ce cred românii că sunt mai bine conduși?
Nr Editie: 502 Data: marți 18 decembrie 2001
Ultimul sondaj CURS relevă o situație conflictuală: românii, deși o duc mai prost decât până acum, cred că sunt mai bine guvernați! Conflictul este doar aparent. În esență, este vorba despre două categorii distincte: calitatea vieții și calitatea guvernării. Ele nu se suprapun - sau nu se suprapun încă, datorită decalajului care intervine între cauze și efecte. Acest decalaj este unul de lungă durată și poate fi urmărit cu ușurință pe parcursul celor doisprezece ani care au trecut la momentul de referință care rămâne '89. Că o duc mai rău - nu este nici un secret. Se simte și se vede cu ochiul liber. Este, de altfel, obiectivul tuturor guvernărilor de până acum - acela de a reduce decalajul dintre nivelul de trai și nivelul subvențiilor necesare pentru a-l ține la limitele normalului. Deși nu au spus-o niciodată cu toată gura, guvernanții sunt preocupați să pună economia și traiul oamenilor pe baze reale. Or, aceste baze reale țin de cantitatea și calitatea muncii - care continuă să fie extrem de reduse. Cu alte cuvinte, de la Revoluție încoace am trăit mai bine decât ne permitea efortul real depus de către membrii societății și abia acum ne îndreptăm spre momentul adevărului - care moment înseamnă sărăcie și ineficiență. Că sunt mai bine conduși - nici acesta nu mai este un secret. Cu atât mai mult cu cât termenul de referință îl reprezintă precedenta guvernare - caracterizată prin incompetență, ineficiență și cras diletantism. Când au trecut peste tine trei guverne și droaia de miniștri de tristă amintire, ce fac acum coadă pe la Parchet, aproape fiecare membru al "cabinetului Năstase" poate să apară drept un model. Că nu e mare lucru să fii chior în țara orbilor, e altă problemă. Dar este evident că cel puțin câteva domenii dau dovadă de mai multă coerență și chiar de eficiență. Până și hoțiile sunt mai organizate și făcute cu ștaif, față de modul în care se făcea acest lucru până în urmă cu un an. Așa că nu e nici un paradox în concluzia CURS-ului: trăim mai prost, dar traiul ăsta apare ceva mai bine pus la punct în mecanismele sale intime. Abia când vom trăi mai bine ca urmare a unei conduceri mai bune vom putea spune că se întâmplă ceva numit tranziție.
Titlu: Bebe
Nr Editie: 503 Data: miercuri 19 decembrie 2001
La Salonul Român de Presă a fost lansată o carte ce poartă pe copertă semnătura lui Constantin Ivanovici, pe care lumea îl cunoaște sub apelativul familiar de Bebe. Dl Bebe Ivanovici a avut decența de a nu se împăuna cu o operă care-i aparține doar în parte - lucru de care personaje cu experiență și pretenții nu se împiedică, semnând cu nonșalanță ceea ce scriu alții. Cartea, numită "Cui îi este frică de adevăr? - Leacuri împotriva uitării", reprezintă o colecție de mărturii inedite despre "Revoluția română în direct", desprinse din convorbirile pe care autorul le-a purtat cu un profesionist al condeiului - Teodor Brateș, și el martor și protagonist a ceea ce s-a întâmplat după ce elicopterul prezidențial a decolat de pe acoperișul CC-ului, în 22 decembrie 1989. Meritul principal al dlui Ivanovici este acela de a pune la dispoziția publicului și a istoriei propria sa experiență revoluționară. Pentru că acesta este atributul pe care nici un purist în ale receptării și interpretării evenimentelor nu i-l poate răpi: faptul de a fi trăit pe propria sa răspundere și cu prețul propriei vieți evenimentele unice și definitive ale Revoluției. Alături de alți câțiva - între care Dan Iosif - Bebe Ivanovici a făcut revoluția în stradă, sub tirul automatelor și în fața TAB-urilor - și nu în varianta comodă a televizorului, unde s-au "calificat" atâția revoluționari, dar mai ales atâția beneficiari ai revoluției. Unora le displace stilul și personalitatea lui Bebe Ivanovici, om mai puțin obișnuit cu finețurile de cabinet și de camarilă. Asta nu-l împiedică să rămână un practician al faptei și al gestului - chiar dacă discutabile uneori - care găsește puterea să-și asume și să-și recunoască deschis opțiunile, chiar și atunci când înlocuiește demersul revoluționar cu acțiunea administrativă a celui ales. Mărturiile lui Bebe Ivanovici constituie un capital de adevăr și acțiune pe care istoria este obligată să-l rețină și să-l evalueze în consecință. Restul sunt interpretări și povești, bune pentru cei care au participat la Revoluție ca la un spectacol, din stal, asigurându-și dreptul de a aplauda sau de a huidui - după cum bat oportunitățile.
Titlu: Un an de guvernare- cursul scurt!
Nr Editie: 504 Data: joi 20 decembrie 2001
Cele o mie de pagini ale raportului care a stat la baza expozeului premierului Năstase în fața parlamentului, la aniversarea unui an de la preluarea guvernării ne pot oferi o imagine a ceea ce ne așteaptă la finele mandatului. Lăsând gluma la o parte, gestul nu e doar remarcabil, este și unic în analele guvernelor de până acum și nu poți să nădăjduiești decât că toate segmentele Executivului au lucrat la fel de serios ca și cei care au alcătuit voluminosul raport în cinci tonuri pe care premierul l-a cărat cu sine la parlament. Între starea de mulțumire a Puterii și fireasca stare de nemulțumire a Opoziției, există un indicator pe cât de sensibil, pe atât de autorizat: starea de spirit a populației. Această stare de spirit a fost testată recent de un sondaj de opinie publică. Acesta a relevat - așa cum subliniam într-un comentariu anterior - o situație doar în aparență paradoxală: deși grosul populației o duce, în 2001, mai greu decât până acum, aceasta manifestă mai multă încredere în modul în care PSD-ul administrează, de un an încoace, treburile publice. Este, dealtfel, elementul pe care a bătut monedă premierul, punctând de două ori dintr-o singură lovitură: odată oferind imaginea unei structuri profesioniste, articulate, urmărind un program realist - iar a doua oară comparându-și prestația cu aceea a fostei echipe reprezentate de actuala opoziție. "Ciocu'mic!" - cum ar zice dl Mihăilescu și descurajant, din start, pentru ultima moțiune a acestui sezon. O moțiune tristă și lipsită de speranță, pe care Adrian Năstase își permite să o înfrunte fără nici cea mai mică teamă - lucru care, la urma-urmelor, nu-i este nici lui de prea mare folos. Pentru că, se știe prea bine, o opoziție slabă slăbește puterea însăși. S-ar părea că nu este cazul. Încă. Un lucru este cert: că la Palatul Victoria se poate bea șampania primului an. Din sticla moțiunii...
Titlu: Legitimitatea revoluționară
Nr Editie: 505 Data: vineri 21 decembrie 2001
La festivitățile care au avut loc la Timișoara, la aniversarea a 12 ani de la declanșarea mișcărilor populare ce aveau să culmineze cu răsturnarea dictaturii, a participat președintele Ion Iliescu. Din clasa politică în funcțiune l-a însoțit doar fostul premier Petre Roman. Cei doi rămân, chiar și după acești 12 ani, figurile emblematice ale Revoluției, tandemul care a reușit să mobilizeze o întreagă țară în demersul democratizant inițiat atunci. Regăsirea - după o lungă separație - a celor doi lideri carismatici are o semnificație aparte dincolo de cea aniversară: ei sunt printre puținele personalități afirmate în vâltoarea evenimentelor care mai dețin responsabilități publice. Domnul Iliescu este din nou în vârful piramidei, iar dl Roman, chiar dacă a fost lipsit de prerogativele sale de șef de partid, nu va rămâne pe dinafara vieții politice (i se pregătește ceva pe la "francofonie") el continuând să reprezinte și un curent pe care Băsescu n-a reușit să-l anuleze. Cei doi au, deci, ceea ce le lipsește multora dintre actualii lideri politici: legitimitatea revoluționară. Au ceea ce a lipsit, aproape în totalitate, puterii interimare dintre '96 și 2000. Nici unul dintre membrii actualului cabinet nu are "antecedente" în "21-22". Domnul Adrian Năstase a apărut pe firmament târziu, în preajma alegerilor. Dintre miniștrii săi doar Ioan Mircea Pașcu ar putea ridica astfel de pretenții (el fiind, însă, considerat mai aproape de Cotroceni decât de Victoria). Este o "lipsă" care ar putea fi asemănată cu absența din biografia primilor lideri comuniști a stagiului în ilegalitate, sau, în cazul țărăniștilor și liberalilor, a stagiului în pușcăriile comuniste. Nu este - și nici nu va fi de mirare - de ce, după patru ani în care aniversărilor revoluției le-a fost pusă surdina societății civile - considerată a fi zona de extracție a puterii de atunci - cea de-a 12-a aniversare să fie operată cu motoarele din plin și cu girul prezidențial suplinind lipsa de apetit guvernamentală. Și chiar dacă prezentarea ultimului volum al președintelui va fi făcută la manifestările din Capitală de către premier (care a primit această sarcină cu vreo săptămână înainte, ca să aibe timp să studieze opul) să nu ne lăsăm înșelați: Revoluția este un azimut în declin obiectiv. Peste patru ani vom asista, probabil, la un simpozion. "Adevăratele" evenimente, autenticele evenimente vor fi desprinse din istoria zbuciumată a unui partid, cel care "a preluat ștafeta" și a dus-o mai departe. Legitimitatea revoluționară va evolua în ritmul legitimațiilor.
Titlu: Mielul turbat
Nr Editie: 508 Data: joi 27 decembrie 2001
Modul în care a decurs primul an de colaborare între președinte și primul-ministru nu oferea nici un semn că lucrurile vor lua întorsătura pe care au luat-o în 21 decembrie, cu prilejul manifestărilor dedicate Revoluției.  Retras în turnul său de fildeș de la Cotroceni, președintele părea mai preocupat de reconcilierile sale - cu regele, cu Europa Liberă, cu foștii opozanți - decât de evoluțiile lăsate în grija Palatului Victoria.  La rândul său, Palatul Victoria considera că, deținând drepturi depline asupra administrării treburilor țării, n-ar trebui să împartă, nici răspunderile și nici succesele, cu altcineva.  Practic, Adrian Năstase& Comp. au considerat că separația puterilor în stat trebuie să devină o realitate palpabilă după compromisurile care au caracterizat precedentele guvernări.  Ideea decurgea, pe de o parte, din scorul convingător cu care au fost câștigate alegerile, iar pe de alta, din coerența superioară a programului și a echipei.  După împărțirea prăzii electorale (președinția impunându-și oamenii atât în guvern, dar mai ales în structurile informative) filosofia care a pus stăpânire tot mai evident pe echipa de la Victoria, în strânsă legătură cu cea de la partid, a fost următoarea: ia să ne mai lase-n pace dl Iliescu și să-și vadă de treaba lui, acolo la Cotroceni și să zică mersi că noi am dus greul alegerilor!  Asta și părea să facă dl Iliescu: să-și vadă de treaba lui, ignorând tot mai des puseele de autoritate venite dinspre palatul Victoria (primiri oficiale cu gardă militară - atribut exclusiv al președintelui, reguli noi de protocol, inițiative de politică externă întreprinse fără consultarea celui căruia îi revin prin Constituție etc.) și părând a nu fi preocupat de altceva decât să-și ducă cu bine la capăt un mandat care îi oferă o plăcută revanșă asupra a tot ceea ce a fost nevoit să suporte în precedentele.  Numai că ziua de 21 decembrie 2001 a oferit o mare surpriză celor care începuseră să creadă în "cumințirea" sa: în locul unui discurs omagial, asistența a avut parte de o veritabilă filipică ce a lovit exact unde doare mai tare: în establishmentul PSD-ist, în tendințele tot mai evidente de a acapara, odată cu puterea, și beneficiile ei ilicite.  Atacând corupția, dl Iliescu a făcut-o la grămadă, amestecându-i pe foști cu actuali și atenționând asupra diversiunii politice care însoțește orice demers de curățire a climatului politic.  Discursul prezidențial din 21 decembrie 2001 reprezintă o cotitură în politica românească, dar și în atitudinea președintelui față de un Executiv căruia nu mai este dispus să-i gireze integral acțiunile.  Și erorile.  Iar faptul că gestul a fost făcut în aceeași zi cu o moțiune de cenzură care atingea aceleași teme nu poate să însemne decât că "anul de miere" a luat sfârșit și că "mielul turbat" de la Cotroceni consideră că nu și-a spus încă ultimele cuvinte.
Titlu: Televiziunea română-liberă
Nr Editie: 509 Data: vineri 28 decembrie 2001
Faptul că a fost nevoie să treacă o duzină de ani pentru ca Televiziunea Română să procedeze la o asumare deschisă și sinceră a rolului pe care l-a jucat în Revoluție și în anii care au urmat este un semn bun. Unul de normalitate și de realism. La aniversarea a 12 ani de la momentul în care echipa din Calea Dorobanților a luat decizia ca de atunci înainte "să spună adevărul", realizatorii de astăzi i-au așezat față în față pe câțiva dintre protagoniștii evenimentelor din 22 decembrie derulate pe ecranele televizoarelor și câțiva dintre ziariștii din presa scrisă care, la aceeași dată, au avut un  cuvânt de spus.  A fost - inspirat - aleasă formula unei conferințe de presă care, odată cu răspunsurile la întrebările gazetarilor - printre care am avut privilegiul să mă aflu - se dorea clarificarea unora dintre aspectele mai puțin limpezi ale "revoluției transmise în direct".  Faptul că ideea a generat o dezbatere interesantă s-a concretizat și într-o cu totul specială decizie de prelungire a timpului acordat emisiunii, de la două la trei ore, în cel mai solicitat "prime time" al săptămânii și - poate - al anului.  S-a putut înțelege mai bine, și mai fără patima ce a caracterizat majoritatea analizelor de până acum, care a fost mecanismul care a făcut dintr-o instituție condamnată la două ore de omagii cotidiene, una care să devină veritabil centru de coordonare al acțiunilor revoluționare.  Cu toate erorile, cu toate exagerările și în ciuda tuturor suspiciunilor de manipulare, televiziunea română - liberă - și-a jucat impecabil un rol pe care nu apucase nimeni să-l scrie.  Televiziunea română face parte din istoria noastră și din zestrea de libertate pe care n-am luat-o în acel decembrie zbuciumat.  Ea a fost o miză revoluționară și a continuat să fie o miză politică - ceea ce face ca și astăzi, în condițiile unei diversificări remarcabile a peisajului audio-vizual, ea să rămână o "pradă", dorită de toți cei care vor să-și consolideze un eșafod de putere.  Pentru trei ore, în studioul mare de lângă celebrul studio patru, am retrăit cu emoție această parte, esențială, a procesului de redobândire a unei libertăți care a debutat cu libertatea cuvântului.
Titlu: Democrația imaginii
Nr Editie: 510 Data: sâmbătă 29 decembrie 2001
Probabil că fenomenul cel mai interesant care s-a produs în anul 2001 este acela al proliferării și regrupării canalelor de televiziune. După ce timp de decenii a beneficiat doar de un program - și acela ajuns la numai două ore pe zi - România prezintă astăzi spectacolul unei diversivități remarcabile. Odată cu intrarea în peisaj a canalelor OTV, Realitatea și B1, telespectatorul român se află în situația de a putea alege dintre nu mai puțin de 14 stații, dacă socoteala mea este corectă. Este un lucru cu care se pot lăuda puține țări din jurul nostru și chiar din Europa. 14 canale, dintre care vreo zece dispun de certe atribute de profesionalism și care au, realmente, cu ce să rețină atenția telespectatorilor! Ne aflăm în fața unui veritabil fenomen de pluralism care caracterizează orice proces democratic. De la domnia absolută a TVR, vreme de peste patru ani, la breșele făcute în acest monopol de către noile canale comerciale - Tele7, Antena 1 și PRO TV și până la constituirea unui pluton fruntaș în care nu mai puțin de trei canale își dispută acerb, la cote aproximativ egale, audiența este un drum lung, parcurs cu aplomb. O radiografie, din acest punct de vedere, a anului 2001, ne oferă câteva constatări interesante: o cursă strânsă, în doi, pe cam aceleași paliere, a posturilor Antena 1 și PRO TV; recuperarea spectaculoasă de audiență din partea TVR, principalul perdant al ultimilor ani; revelația pe care a produs-o PRIMA TV, cu o progresie solidă și consecventă; stabilizarea în zona sentimentală a ACASĂ TV; formidabila schimbare la față a TVR2, care chiar dacă nu s-a ales cu audiența meritată, ilustrează cu aplomb ce trebuie, ce ar trebui să fie o televiziune publică; agonia (managerială) a Tele7 care, în cel de-al șaptelea an de existență parcurge experimentul "Măgarul lui Buridan"; nonconformismul șocant al OTV, siguranța și aplombul cu care s-a aruncat în groapa cu lei noul B1TV; și ambițiosul proiect al Realității TV susținut de cele mai spectaculoase "transferuri" de personalități. Toate bune și frumoase. Mai frumoase chiar decât o permite realitatea unui buget de publicitate neîndestulător și lipsit de o perspectivă imediată.
Titlu: Bilanț incert
Nr Editie: 511 Data: luni 31 decembrie 2001
Făcând o medie între realizările consemnate de cele 6 volume ale "raportului de guvernare" prezentat de Putere și lipsurile consemnate de moțiunile succesive aruncate cu obstinație până în ultimele zile ale anului de către Opoziție, ar putea rezulta un bilanț al anului 2001 din care să observăm că ne-am mișcat ceva mai bine în plan extern decât în cel intern.  Ambele zone poartă povara grelelor moșteniri și pentru fiecare există momente de referință jenante: anul 1989, ultimul al regimului comunist, conservă date referitoare la nivelul producției și al nivelului de trai pe care nu le vom putea egala decât peste vreo 8 ani - conform unor afirmații emise la vârful clasei politice.  Cât despre prestația externă, probabil că va fi extrem de greu de atins performanțele pe care le-a obținut Ceaușescu, în special prin deceniul opt, când a fost implicat într-o serie de desfășurări la care astăzi nici un cutezăm să ne gândim. În 2001 nivelul de trai a continuat să scadă. Iar economia nu dă încă necesarele semne de dezmorțire.  Cu toate că eforturile făcute la nivel executiv sunt evidente, decalajele pe care le-a generat permisivitatea și lipsa de autoritate sunt extrem de greu de stopat.  Coerența sporită a actului de guvernare nu face, însă, deocamdată, altceva decât să pună puțină ordine în peisaj.  Austeritatea este, în mod evident, singura soluție, dar ea va trebui să poată să fie acceptată de o populație tot mai înșelată în așteptările ei.  Din păcate, 2002 nu promite nimic semnificativ în această direcție.  Disponibilizările vor lăsa pe drumuri alți și alți oameni, reducerea și retragerea subvențiilor va închide porțile a alte și alte întreprinderi, indexările vor suplini doar o parte a procesului de degradare generat de inflație.  În fața faptului că pe plan extern ne-am mișcat mai bine, că imaginea noastră se mai drege, că diversiunile periodice au mai puțin efect, nu pare să conteze prea mult.  "Succesele externe" rămân o satisfacție platonică, un element de palmares atâta timp cât ele nu aduc cu sine investiții și investitori.  Atâta timp cât n-aduc picul de mai bine  pe care fiecare român îl așteaptă de la un viitor cronic.
Titlu: Greaua moștenire
Nr Editie: 500 Data: sâmbătă 15 decembrie 2001
Anchetarea fostului ministru Mureșan în legătură cu una dintre ilegalitățile comise pe vremea când se afla la cârma agriculturii, aduce la iveală o problemă care tinde să caracterizeze situația materială a multora dintre cei care s-au înfruptat din banul public. Dl Mureșan, referitor la averea sa - din care ar trebui să se recupereze paguba pe care a creat-o - afirmă că n-a dobândit nimic cât a lucrat la stat, că tot ce are este moștenit de la părinți și de la bunici. Domnia sa se află pe o linie comună marii majorități a funcționarilor publici de rang înalt. Mai că-ți vine să crezi că ne aflăm în Anglia victoriană, când miniștrii nu erau plătiți, ba susțineau cheltuielile ministerelor din propria lor avere - asta ca o contribuție patriotică la guvernarea țării. E drept că n-am auzit ca vreun ministru contemporan să fi adus bani de acasă pentru cheltuielile curente ale ministerului (chirie, căldură, hârtie igienică și altele) dar de aici până la a accepta ideea unei atari austerități, încât ministrul respectiv (care este și el om) să se limiteze la ce primește de la casierie, e o distanță lungă. Să crezi că în deplasări refuză diurna și folosește cardul personal pentru plăți, sau că la mesele de protocol bagă mâna în buzunar pentru bacșiș - este nițel cam prea mult. După cum este greu de realizat cât de mult au trebuit să se zbată moșii și strămoșii, să pună ban lângă ban (inclusiv în timpul terorii comuniste) pentru ca fiii lor să se poată plimba azi cu Mercedesul sau cu Audi, să stea în câte 2-3 case, să aibă vile la munte și la mare și să se îmbrace în costume Armani de trei mii de dolari. Este "greaua moștenire" care apasă pe umerii slujitorilor onești ai patriei. O moștenire pe care o evoca, într-un soi de comică premieră, celebrul comisar Florică al Gărzii Financiare, cel care într-o antologică audiere în Parlament (prin '93) mărturisea cu candoare că cele trei mașini pe care le deținea fuseseră cumpărate din pensia părinților săi, și nicidecum din șpaga pe care o primise de la prietenii săi, negustori arabi de țigări de contrabandă.
Titlu: Un simplu cetățean activ
Nr Editie: 499 Data: vineri 14 decembrie 2001
După o tăcere încruntată de aproape un an, dl Emil Constantinescu iese la rampă, în calitatea sa esențială: aceea de simplu cetățean activ! Activ într-un domeniu pe care credeam să-l fi abandonat, sub imperiul dezamăgirilor în serie pe care le-a suferit. N-ar fi însă corect să trecem sub tăcere o altă intervenție a sa - cea de la reuniunea la vârf a clasei politice și a societății civile, dedicată aderării la organismele europene desfășurată în primăvară la Snagov. Atunci, dl Constantinescu, în calitatea sa de fost președinte n-a scăpat prilejul de a agrementa festivitatea cu câteva săgeți răutăcioase la adresa noului regim, din care se putea deduce faptul că rămânea încă de pe atunci un observator atent a ceea ce se întâmpla în jurul său. Nu se știe din ce cauză, intervenția sa n-a avut ecoul dorit. Probabil că lumea se afla încă sub impresia penibilă a finalului de guvernare și a dezastrului electoral suferit de Coaliția abandonată în cel mai critic moment al existenței sale de către dl Constantinescu. Nici politicienii și nici publicul n-au reușit să treacă cu ușurință peste această dezertare - indiferent care au fost rațiunile invocate. Iată, deci, că după această perioadă, ce poate fi interpretată ca un soi de penitență, cu reveniri la instrumentele de bază - catedra și pietrele - dl fost președintel ridică capul și vocea și împunge cu degetul arătător eșecurile guvernării actuale: "Nu PIB-ul și inflația sunt problemele cruciale - zice domnia sa la radioul național - ci respectarea legii!" Fără să vrea, dl Constantinescu pune degetul pe cea mai dureroasă rană a guvernărilor de până acum, între care cea care i-a purtat numele a excelat în încălcări. La bază și la vârf. În timpul domniei sale, pe motiv că odată cu alegerile nu se cucerise și puterea, justiția a devenit o veritabilă anexă a președinției. La cârmele ei au fost puși prieteni din copilărie, iar dosarele se instrumentau mai întâi la Cotroceni, de unde plecau cu directive clare. În aceeași perioadă s-au pronunțat nu odată sentințe care dacă n-ar fi fost dramatice, puteau fi considerate comice. Și tot atunci războaiele juridice cu foștii guvernanți au fost adeseori intersectate de acțiunile de gherilă dresate împotriva unora dintre participanții la coaliție, în așa fel încât nimeni nu mai înțelegea nimic. Nu vreau să spun că puterea actuală nu are păcatele ei și că nu se produc frecvente încălcări ale legii. Ele însă, n-au ajuns să egaleze abuzul, degringolada și confuzia care au caracterizat perioada în care simplul cetățean activ de azi avea și pâinea, și cuțitul.
Titlu: O aniversare
Nr Editie: 498 Data: joi 13 decembrie 2001
În umă cu doi ani avea loc ceea ce s-ar putea numi o "lovitură de palat": cea care avea să-l scoată din scaun pe premierul de atunci, Radu Vasile, cu concursul reunit al Cotrocenilor și al Biroului Executiv al țărăniștilor. În profunda bulibășeală care a caracterizat cei patru ani de guvernare țărănisto-liberalo-democrato-udemeristă, momentul nu a stârnit nici vâlva și nici comentariile pe care le-ar fi meritat. Pentru că la 13 decembrie 1999, România a trecut pe lângă prima criză constituțională autentică, cea care - dacă forțele aflate în joc își puneau mintea - putea conduce la primul impeachement - demiterea președintelui pentru încălcarea Constituției. Dar, lumea - chiar cea politică - era atât de lehamisită de ceea ce se petrecea, încât nimeni n-a insistat. Nici măcar PDSR-ul, care se îndrepta cu pași deja siguri spre recâștigarea puterii, grație sprijinului neprețuit pe care i-l acorda coaliția la putere. Nimeni n-avea chef, atunci, de alegeri anticipate și de un nou scandal, pe lângă cele care se derulau non-stop. Așa încât toată lumea a asistat, ca la teatru, la decapitarea (politică) a lui Radu Vasile, cel mai nonconformist și mai jemanfișist premier pe care l-a avut România, probabil de-a lungul întregii sale istorii. Lucrurile se cer puțin rezumate. Radu Vasile a fost o figură proeminentă în partidul său, de-a lungul perioadei de opoziție. Bon-viveur, afabil, se învârtea cu ușurință în cercurile politice. Se socotea, de regulă, că i se cuvine mai mult decât obținea. A fost, din start, un adversar al lui Constantinescu, cel care venea la de-a gata într-un partid la care "nu pusese umărul". În finalul lui '96 se considera îndreptățit la preluarea funcției de premier, nici Ciumara și nici Spineanu neputându-i sta în față. A apărut însă… Agamiță Dandanache-Ciorbea, trimis de la centru de triumfătorul nou președinte. A contribuit activ la sabotarea acestuia (de parcă mai era nevoie) așa încât, pe la Paștele lui '98, dezorientatul său partid, ținut în șah de democrați și liberali, a fost nevoit să-l propună, contre-coeur, dar neavând o variantă mai bună. Constantinescu l-a acceptat și el, în silă, iar de-a lungul scurtului său mandat Radu n-a făcut altceva decât să le dea tuturor cu tifla, "înhăitându-se" cu Băsescu și urgisindu-și propriii colegi de partid. Aversiunea strânsă cu grijă, zi de zi, a condus la imprudentul gest prezidențial, prin care toată lumea dorea să scape de incomodul premier. Doar acordul secret încheiat de Vasile cu PDSR-ul l-a salvat pe Constantinescu de un scandal monstru, acesta fiind nevoit să revină asupra deciziei inițiale și să găsească o formulă mai elegantă de debarcare. Că Vasile a fost păcălit și că toate asigurările pe care le-a primit nu făceau doi bani - este altă poveste. Cea care contează este aceea paradoxală că doar lipsa de chef a beligeranților a făcut ca România să nu plonjeze, atunci, într-o gravă criză constituțională.
Titlu: Vinul și fasolea
Nr Editie: 489 Data: luni 03 decembrie 2001
Pentru prima dată în 12 ani, momentul Zilei Naționale începe să capete un aer de autentică sărbătoare și de normalitate. Această lungă zbatere pentru regăsirea de sine a cunoscut momente tensionate și contradictorii, mai ales atunci când s-au supralicitat interesele politice. Niciodată până acum ziua de 1 Decembrie nu a reușit să fie a tuturor românilor. A fost ori a Puterii, ori a Opoziției, ori s-a împărțit între cele două. Debutul, din '90, a fost unul nefericit, când la Alba Iulia discursul lui Coposu a fost bruiat de suporterii FSN-ului, pe fondul unei intervenții a premierului de atunci, ori neînțeleasă, ori prost exprimată. N-au lipsit nici momentele tensionate, ca cel al președintelui Constantinescu, scos prin spatele Tribunei, fără să fi reușit să-și tină discursul, pentru a scăpa de reacția violentă a participanților, după ce cu vreo doi ani în urmă, după alegeri, avusese parte de o veritabilă baie de mulțime. Întrebarea care se pune este: putea fi altfel? Putea fi altfel de la bun început? Din '90? Răspunsul este: nu! Și el trebuie căutat în sechelele profunde ale societății românești. Cea care, vreme de aproape 50 de ani avusese parte de sărbători formale, stăine spiritului și istoriei sale. Practic, Ziua Națională s-a redus, multă vreme, la bacșișul cinic pe care cei care erau duși cu otuzbirul la defilare îl primeau după aceea: câțiva cremvurști( invizibili în restul anului!) și niște bere! Partea câmpenească a sărbătorii era cea care o făcea de acceptat-nu propaganda agresivă și goală de conținut, care rescria istoria, confiscând în folosul comunismului unul dintre evenimentele importante ale istoriei, și falsificându- l fără jenă. Românii s-au regăsit cu greu, nu în semnificația lui 1 decembrie, care rămâne mereu valabilă, ci în capacitatea de a accepta ideea că ea poate fi îmbrățișată indiferent de apartenența politică. A funcționat și funcționează încă o intoleranță de tip totalitar în această reacție, pe care clasa politică nu a făcut nimic pentru a o corecta. Schimbarea din acest an vine tot de la oameni: dincolo de gesturi în serie de reconciliere cu istoria, pe care le face în mandatul său final( și care poate rămâne unul istoric) dl. Iliescu, și care au făcut ca pentru prima dată la recepția de la Cotroceni să ciocnească paharele cu șampanie actualul, fostul președinte și fostul rege- ceea ce constituie o performanță remarcabilă- adevăratul spirit de sărbătoare- s-a manifestat în stradă. Acolo unde oamenii s-au strâns să ciocnească un pahar și să mănânce împreună o farfurie de fasole de la cazan. Vinul și fasolea reprezintă reperele emblematice ale dăinuirii noastre și simboluri ale virtuților colectivității! Administrațiile locale și întreprinzătorii cu suflet au găsit coarda sensibilă care ne poate scoate de sub influența discursurilor pățimașe și ne poate readuce la masa comună a familiei mari care este țara în care trăim. Acesta va fi, va trebui să fie, numitorul comun al viitoarelor sărbători naționale.
Titlu: Caragiale, dar nu teatru...
Nr Editie: 490 Data: marți 04 decembrie 2001
Cei de vârsta mea își reamintesc, poate, impactul pe care l-a avut o generație de actori de excepție- una dintre multele pe care le-a dat această țară- printr-un spectacol de absolvire, la IATC, care a făcut ca micuța sală Cassandra să fie luată cu asalt luni în șir prin anii 70, dacă nu mă înșel. Absolvenții montaseră un spectacol original:  Caragiale- dar nu teatru! Se găsea, în acest spectacol, orice în afara pieselor marelui dramaturg: momente, schițe, poezii, aforisme. Totul într-o îmbinare uluitor de fluentă și plină de un haz nebun. Tinerii actori reușeau să încălzească verbul mușcător al marelui scriitor până la incandescența hazului total. Mi-i reamintesc, în dezordine, pe Mircea Diaconu, Gelu Colceag, Gelu Nițu, Vladimir Găitan și pe alții pe care memoria spectatorului nu i-a păstrat (ceea ce nu-i face să fi fost mai puțin sclipitori în acel exercițiu), cei care aduseseră sala în delir, o sală care la final nu se hotăra să contenească aplauzele. O originală reluare a acelui spectacol a avut loc zilele trecute, odată cu Festivalul Național de Teatru Ion Luca Caragiale. Titulatură pompoasă care nu s-a potrivit nici un moment cu ceea ce s-a întâmplat zilele trecute la Teatrul Național pentru că- culmea- această ediție nu numai că nu a avut vreo piesă de Caragiale, dar nu a avut nici măcar una din repertoriul național! Cititorul -și spectatorul - normal se poate întreba: de ce? E o întâmplare sau...? Eu nu cred că e o întâmplare. Este mai degrabă consecința unui fenomen, a unei stări. De 12 ani încoace am plonjat direct într-o lume desprinsă parcă din opera marelui satiric. De 12 ani, pe marea scenă a țării, cum se spunea, se joacă non-stop, un spectacol fără cap și fără coadă. De 12 ani România este invadată ba, ce zic eu: dominată, chiar!- de personajele și situațiile lui Caragiale. Deschideți televizorul la orice oră din zi sau din noapte, sau uitați-vă în oglindă și veți da nas în nas cu unul din personajele Nopții furtunoase sau Scrisorii pierdute. Zeci, sute, mii de Tipătești, Trahanachi, Brânzovenești, Cațavenci, Zițe, Mițe, Coane Joițiche, Ipingești sau Venturiani populează scenele politică, economică, socială și culturală ale unei țări aflate într-un perpetuu D-ale carnavalului.. De imediat după zaveră, Conu Leonida nu mai prididește cu analogiile sale politice. Le face nu în dormitor, ci la televizor. Dom Nae dă ordonanțe de urgență iar venerabilul Zaharia se reconciliază cu toată lumea. Iar în vremea asta, bietul Cetățen Turmentat se trezește doar odată la patru ani, când, culmea, habar nu are cu cine să voteze și nici nu găsește pe cineva care să-i spuie. Atunci vin și zic- ce nevoie mai avem de piesele lui Caragiale și de teatrul lui? Așa încât cred că ceea ce s-a întâmplat în festival este lucrul cel mai nimerit și nicidecum o potriveală comică.
Titlu: OSCE: O șansă ratată!
Nr Editie: 491 Data: miercuri 05 decembrie 2001
Nu pot să nu mă întreb cum ar fi utilizat Ceaușescu șansa României de a avea, în același an, doi reprezentanți în fruntea unuia dintre cele mai importante foruri continentale și internaționale - Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa? Mai ales că la punerea bazelor acestuia în anii '70, la Helsinki, România a jucat un rol deloc de neglijat. Nu sunt un nostalgic al vechiului regim. Am însă nostalgia băgării noastre în seamă pe scena internațională, în urma cărților jucate cu dibăcie de dictator la masa verde a tranzacțiilor dintre marile puteri. Nu știu cum a făcut - și nici cât din ceea ce a făcut i-a aparținut lui și nu consilierilor săi de pe atunci - dar vreme de vreo două decenii a făcut un balet riscant și duplicitar poate, între cele două blocuri, reușind să se transforme într-un vehicul de comunicare și de negocieri între acestea. Astfel încât, comunistă, nedemocratică, abuzivă, România lui însemna ceva pe eșicher. Ce mai înseamnă astăzi? Din păcate - nimic! Nici măcar în conjunctura de genul aceluia care a făcut să avem, concomitent, un reprezentant la șefia anuală a organizației - ministrul de externe Mircea Geoană - și unul la cârma adunării parlamentare a acesteia - fostul ministru de externe Adrian Severin. Două personalități remarcabile, luate pe rând, cu o bună experiență în zona afacerilor internaționale, dar care nu au reușit să formeze o echipă animată de aceleași interese. Deși fiecare a punctat câte ceva în zona de acțiune (Geoană în Cecenia, Severin prin Bosnia și Kossovo) împreună n-au reușit să obțină mai nimic. Nici măcar sensibilizarea - prin contactele directe - a omologilor lor pentru libera circulație a românilor prin Europa, în timp ce bulgarii, fără a avea "pilele" noastre, zburdă deja prin spațiul Schengen. Summit-ul de două zile de la București n-a reușit nici el să producă, în opinia publică, altceva decât lehamite și iritare față de excesele comise din rațiuni de securitate și de bulversarea circulației rutiere. Am avut, e drept, oaspeți de marcă, dar mi-e teamă că pentru Powell, de pildă, n-a fost prea clară distincția dintre București și Budapesta, confuzie frecventă în rândul oficialităților de peste ocean. Revin, de aceea, și mă întreb ce-ar fi făcut Ceaușescu, cu mintea lui diabolică, de dictator odios, dintr-o oportunitate ca aceasta - una cu care ne vom reîntâlni curând.
Titlu: Sacrificarea lui Văcăroiu
Nr Editie: 492 Data: joi 06 decembrie 2001
Într-un climat destul de dubios - din punctul de vedere al reacțiilor din zona politicului - are loc un proces de intenție, cu accente proletcultiste, la adresa președintelui Senatului. Dl Văcăroiu, al doilea om din stat, este supus unui tir concentrat pe tema unor beneficii obținute pe vremea când se afla la conducerea Băncii de Investiții și Dezvoltare. Ideea este că domnia sa a cunoscut, sau trebuia să știe, că banii pe care urma să-i primească drept primă de instalare, puteau să provină și din depunerile la FNI. Nu am nimic de comentat asupra modului în care publicația a lansat acest "scandal" - în definitiv, își joacă cartea, nu doar pe cea publicistică - ci doar pe marginea contextului în care are loc această tentativă de execuție publică. Dl Văcăroiu a acceptat această funcție în timp ce partidul domniei sale se afla în opoziție. A acceptat-o ca pe un angajament personal care ținea cont - trebuie să-i acordăm acest beneficiu - de experiența și de capacitatea sa organizatorică în materie. Nu reușesc să-i găsesc o vină d-lui Văcăroiu din acest punct de vedere. Cu atât mai mult cu cât atunci, Sorin Vântu - nu apăruseră la orizont norii negri ai afacerii FNI - lansase o veritabilă campanie de imagine pentru construcția sa financiar-bancară. Alături de dl Văcăroiu, au intrat atunci în pâine și Florin Georgescu, Vlad Soare și Daniel Dăianu, cu toții calificați și prin exercițiu executiv pentru o asemenea misiune. Nu are importanță ce s-a întâmplat în timp cu acest edificiu. Cutremurul FNI i-a alungat pe majoritatea celor care acceptaseră provocarea lui Vântu. Dl Văcăroiu a avut decența de a nu da bir cu fugiții la primele scuturături. Și-a dat demisia de la bancă (cu o oarecare întârziere, după părerea mea, care acum este abil speculată) abia după ce a preluat funcția de președinte al Senatului, când era evidentă incompatibilitatea dintre cele două poziții. Acum, la aproape un an distanță, i se pune în cârcă faptul că a acceptat, la angajare, o sumă care muritorilor de rând li se pare exorbitantă. Este un ireparabil reflex populist să pui față în față sărăcia poporului cu sumele pe care le câștigă unii sau alții. Dar este o realitate de tip capitalist - ceea ce vrem noi să construim, cu cărămizi socialiste. În zonele financiare, unde se vehiculează bani mulți, se și plătește mult. Poate că nu e încă la noi cazul, dar în State, un fost președinte, consilier sau ministru este angajat de marile companii contra valorii sale în aur, doar pentru ceea ce a reprezentat el în conștiința publică. De ce n-ar fi meritat dl Văcăroiu, fost prim-ministru, un mandat, complet, cei vreo 700.000 de dolari? Problema este alta: dl Văcăroiu a devenit o țintă pentru un scandal de presă exact în momentul în care, între domnia sa și alți lideri social-democrați au intervenit o serie de disensiuni. De ce atacul nu s-a îndreptat și spre Florin Georgescu? De ce, mai mult, nimeni din partid nu a luat încă o poziție în acest caz? Aceiași oameni care s-au încolonat în urma lui Bivolaru spre Parchet, acum tac mâlc și-l lasă pe președintele Senatului să se descurce cum o ști el. Or, se știe, nu e punctul său tare. Nu a fost și nu este. Chiar primele reacții lasă să se înțeleagă nu doar că nu a fost consultat în vreun fel, dar că în jurul său nici nu există ceea ce se află în prea plin, în jurul altor lideri - staff-uri de imagine și de P.R. P.S. Nu pot să nu-mi amintesc un precedent: prin '90-'91, un alt prerședinte al Senatului, Alexandru Bârlădeanu, a fost supus unui atac la fel de concertat, pe care a fost lăsat să-l înfrunte la fel de singur. Istoria se repetă?
Titlu: Vize și vise
Nr Editie: 493 Data: vineri 07 decembrie 2001
S-ar putea ca în câteva zile să aflăm dacă la anu' mai avem nevoie de vize pentru a hălădui liberi prin minunatul spațiu Schengen. Chestiunea ține, se pare, de bunăvoința austriecilor (cei cu lebedele) și a italienilor (cei cu macaroanele), despre care se zice că n-ar prea fi de acord. Sunt, surprinzător de acord, nemții, cei care au suferit până acum cel mai mult de pe urma setei de libertate a unora dintre conaționalii noștri, ce au considerat că cel mai propriu teren pentru exersarea talentelor lor de iuțeală de mână și viteză de gândire este acela populat de mult prea serioșii germani. Oricum, Europa Occidentală pare a-și fi dat seama că problema vizelor pentru români se pune într-un mod original: cei care doresc cu tot dinadinsul să călătorească, au făcut-o, o fac și o vor face, indiferent de câte piedici li se vor pune. Opreliștea funcționează perfect în cazul celor care n-au nici chef și nici bani să se aventureze de-a lungul și de-a latul Europei. Aceștia sunt, în principal, cei care respectă cu strictețe regulile vizelor și al trecerii frontierei. Așa încât, cum spuneam, diriguitorii comunitari par să se fi înțelepțit acceptând ideea că pe unde umblă bulgarii, pot să umble și românii, că nu degeaba de ținem de mână pe la porțile tuturor instituțiilor prin care am dori să tragem o raită, dar nu prea ne dă mâna. Pentru oficialii de la București, vizele sunt o problemă de orgoliu și de palmares propriu. Petre Roman ar fi vrut să-și împăuneze mandatul de ministru de externe cu un trofeu, pe care însă prietenii săi europeni n-au catadixit să i-l ofere. E rândul lui Geoană, acum, care pe la mijlocul anului paria pe ce avea el mai drag că în septembrie avem vizele. I-au înșelat și lui, alții, așteptările. Acum e rândul lui Năstase: el, care cu carisma lui și cu a nevestei, l-a vrăjit pe Bush, să nu-i ia fața lui Schroder, Chirac, Blair (chiar dacă ăsta nu e în Schengen) și a celorlalți europeni? Atunci pentru ce-a mai făcut turneele pline de realizări? Ceva se coace. Și, probabil că vom avea mult doritele vize - cele care au constituit un soi de "fata morgana" pentru românul care a fost îndemnat să creadă că dacă asta se rezolvă, suntem ca și intrați în Europa și toate problemele noastre sunt soluționate! În fond și în mod practic, eliminarea vizelor nu va însemna mare lucru. E drept, o anumită categorie a populației - vreo 5 la sută - se va mișca mai lejer pe unde are treabă. Restul însă nu va fi cu nimic dezafectat. Pentru marea majoritate a românilor, călătoria până în capitala de județ rămâne încă o aventură la care se se visează cu ochii deschiși. Or faptul că dacă, Doamne-ferește, vor avea chef  într-o bună zi să dea o fugă până la Roma sau până la Copenhaga, vor putea să o facă fără probleme, rămâne o satisfacție pur platonică. Este vorba, la urma-urmelor, de efectul psihologic al înlăturării unei discriminări. O discriminare care ne umilea și ne stresa. Cu atât mai mult cu cât, odată desprinși din ghearele totalitarismului, am crezut cu naivitate că toate ușile ne vor fi deschise. Inclusiv cea a liberei circulații. Partea practică a problemei ține însă de cu totul altceva: de performanța economică, de nivelul de trai, de acces la servicii turistice. Abia când pricăjitul nostru PIB se va mai întrema, ne vom putea bucura cu adevărat de binefacerile ridicării vizelor. Până atunci vom visa.
Titlu: Lecția de politică
Nr Editie: 494 Data: sâmbătă 08 decembrie 2001
Am toate motivele să cred că, deși nu corespunde la definiție, Uniunea Democrată a Maghiarilor (asociație culturală - în statut) este, poate, cel mai serios partid politic din România. Nu că seriozitatea ar fi calitatea de bază în structurile noastre politice. Ci, pentru că, spre deosebire de celelalte formațiuni, are un program clar, obiective limpezi și acțiune constantă întru îndeplinirea acestora. După exercițiul de "liber alese" al Coaliției care a guvernat între 1996 și 2000, ungurii au fost acuzați de trădare pentru că s-au dat cu PDSR în noua guvernare. Trădare - să fie! Dar față de cine? Față de "nobilele idealuri" țărănisto-liberalo-democratice, pe care nici măcar ei n-au reușit să și le deslușească? I-au trădat maghiarii pe Stoica, Băsescu și, să zicem, Diaconescu? Ce angajamente își luaseră față de aceștia? Să-i ajute să guverneze contra PDSR-ului. Le-au dat sprijinul și n-au obținut nimic. Nu este atunci firesc să încerce să realizeze acum, cu alt partener, ce n-au realizat atunci? UDMR, ca partid, nu este de stânga sau de dreapta. Poate că în interiorul său există opțiuni diferite. Dar la suprafață nu răzbate mare lucru. Din acest punct de vedere este un partid cam plicticos. Fără arătări de mușchi ale feluritor parlamentari ambuscați, în căutare de mediatizare, cum se întâmplă pe la alte case. I-a mai scos, acum, din monotonie dl Sogor Csaba, cu a sa năstrușnică idee de sărbătorire a zilei naționale. Ei bine, și de data asta, aici s-a întâmplat ceea ce nu se întâmplă prin alte părți. Deși nici ei nu sunt cuprinși de cine știe ce entuziasm pe la 1 decembrie, liderii partidului n-au stat pe gânduri în a-l veșteji pe inițiator, ducându-l din zona diversiunii în aceea a derizoriului (E cam slab de minte! - ar fi fost concluzia). Udemeriștii n-au fost dispuși să-și sacrifice eforturile și realizările de până acum și de acum înainte, pe altarul unei toane. Când o să fie vorba de făcut așa ceva în mod serios, o vor face ei ca la carte. Dar nu lasă o astfel de problemă pe mâna unui pițifelnic. Care a și fost convins, dealtfel, să-și dea demisia. Cum a fost convins și primarul de la Miercurea Ciuc să organizeze o sărbătoare ca la carte, căreia nici Cozmâncă să nu aibă ce-i reproșa. În acest fel UDMR își demonstrează loialitatea și corectitudinea față de aliatul său politic - de la care așteaptă răspunsuri pe măsură. Cu atât mai mult cu cât se apropie scadența "legitimației de maghiar". Unde vor fi multe de negociat și de lămurit. De aceea spuneam că UDMR este un partuid serios. Și fidel propriilor sale principii. Ubi bene, ibi patria, sau, cu alte cuvinte, cel care îmi dă este aliatul meu, și îi dau la rândul meu. În locul ostilității și al acuzelor, politicenii noștri pe care "duplicitatea" maghiarilor îi irită, ar trebui să manifeste disponibilitatea de a învăța. Pentru că au ce.
Titlu: O adopție ilegală: Dracula!
Nr Editie: 495 Data: luni 10 decembrie 2001
Șturlubaticul nostru ministru al turismului a zăpăcit o țară întreagă cu inițiativa sa dracologică: vreme de câteva săptămâni nu s-a mai vorbit altceva decât despre ce foloase va culege țara de pe urma împătimiților care vor da buzna la Sighișoara să facă o baie de efecte Dracula, în parcul pe care l-a pritocit dl Dan. Aflăm că o grămadă de societăți importante din domeniul entertainementului fac deja coadă la ușa domniei sale, cu sacoșele pline de dolari pentru a investi în grote, coșciuge, cruci, lilieci și alte efecte din recuzita personajului lui Bram Stocker. Că românii înșiși așteaptă cu nerăbdare (minus cei care investiseră deja în terenuri pe lângă Bran) să facă un ban de pe urma contelui. Toate bune și frumoase, mai ales dacă vor curge după cum ne asigură dl ministru. Dar noi suntem pățiți și vă amintesc că nu mai departe de acum patru ani și ceva, un candidat la președinție ne anunța că dacă va fi ales, asupra bietei Românii se vor revărsa investiții de nu mai puțin de 60 de miliarde de dolari! (Cam de două ori mai mult decât voia să ia ministrul Sârbu de la angajatori pentru fondul de garantare al angajaților). Cum i-ați văzut dv. banii ăștia, așa i-am văzut și noi. Dar nu despre asta voiam să vorbim. Ci despre altceva. În urmă cu vreo 25 de ani, într-o călătorie făcută prin țară, ajungând la Bistrița am dat peste un șef de oficiu județean de turism, căzut în patima lui Dracula, care ar fi vrut el să reconstruiască pe la Tihuța castelul contelui, dar nu-i dădea partidul voie. Cine-i Dracula ăsta? - întrebau secretarii. Nu mânjește el imaginea lui Vlad al nostru? Deși n-a construit castelul, personajul reușea, totuși, să aducă pe blat turiști din Occident, plimbându-i prin locurile prin care se presupunea că ar fi viețuit, după imaginația lui Stocker, aprigul sugător de sânge. Nu vreau să spun că m-aș fi molipsit de acest principiu al unui trecut eroic fără pată. Dar înclin să cred că, în timp ce Vlad Țepeș este un personaj real, credibil, aici în România, Dracula e un intrus. El nu face parte din nimic: nici din istorie, nici din filozofie, nici din cultură, nici din obiceiuri. Pentru români el continuă să rămână un personaj straniu, de neînțeles, la fel ca și obsesia asta cu băutul sângelui victimelor și cu baterea de țăruși în inimile morților. Românul poate percepe cu ușurință de ce ținea morțiș Țepeș să-i tragă în țeapă pe turci sau pe hoți. Dar de ce să bei sângele femeilor, în loc să…? Aici cred că dl Dan comite o eroare operând o adopție ilegală, de personaj străin de cultură și istoria acestor locuri. Un Draculaland în Scoția sau Irlanda ar fi mult mai la locul său decât în Transilvania. Accept, însă, ideea de a încerca să scoatem niște bani de pe urma confuziilor istorice și geografice ale scriitorului englez. Mai ales dacă guvernul va fi atât de gentil și nu va… suspenda și această adopție - mai mult sau mai puțin ilegală - cum a făcut-o cu celelalte.
Titlu: Dl. Ilie nu crede în lacrimi
Nr Editie: 496 Data: marți 11 decembrie 2001
Puțin cam neașteptată această desemnare a actualului ministru al mediului pentru postul de ambasador la Moscova, numire deja negociată cu ministrul de externe Ivanov, cu prilejul summit-ului OSCE de la București. Neașteptată și ieșită din tipar. Pentru că vreme de 12 ani, posturile de ambasador au părut a fi o recompensă sau un refugiu pentru politicieni - sau pentru clientela politică - ieșită din uzul curent. Mai mult ca oricând s-a potrivit aici celebra definiție a lui Ambrose Bierce potrivit căreia "ambasadorul este o persoană incomodă căreia i se plătește o anumită sumă de bani pentru a sta departe de țară". Ca să fiu mai exact, acesta a reprezentat un procentaj al numirilor, în restul de procente intrând diplomați de carieră sau amici ai președinților. Intenția Executivului de a întări reprezentarea țării cu persoane care să reziste și la examenul competenței și la acela al notorietății a fost explicită, încă de la preluarea guvernării. Ea nu s-a materializat până acum decât parțial - prin Oliviu Gherman, trimis la Paris. Dar dl Gherman nu mai era un politician activ de cel puțin patru ani. Ba, chiar, domnia sa devenise o povară pentru partidul care nu mai știa ce să facă cu dânsul. Cazul lui Aurel Constantin Ilie e diferit. Dl Ilie a fost și este un apropiat al domnului Iliescu, a cărui "aripă" o reprezintă în Guvern, alături de alți câțiva miniștri, printre care Mircea Pașcu și Dan Ioan Popescu. El a reușit însă să creeze o punte de legătură către echipa Năstase, armonizând divergențele de conjunctură și asigurând cel puțin aparențele unei conlucrări pozitive. Pe de altă parte, în zona executivă există o serie de nemulțumiri legate de o anumită "rigiditate" a ministrului, care a făcut ca fonduri externe din zona mediului să nu ajungă în mâinile desemnate la nivelul operativ al partidului, ministrul Ilie nepreacrezând în "lacrimile" beneficiarilor. Combinată cu loialitatea față de președinte, această calitate a cântărit, desigur, în luarea unei decizii care ar produce prima remaniere de facto a Executivului, la aproape un an de la intrarea acestuia în pâine. Fără îndoială că mișcarea reprezintă un pas important înainte în abordarea relațiilor cu marele vecin de la Răsărit. Rusia este, încă, un partener potențial pentru România, cu o piață imensă care ar putea înghiți multe dintre produsele noastre care nu sunt încă competitive pe piața Vestului. O dinamizare a acestei schimbări ar reprezenta o importantă gură de oxigen pentru o economie care se străduiește din greu să iasă din criză și să intre în comunitatea europeană.
Titlu: Generalul la raport
Nr Editie: 497 Data: miercuri 12 decembrie 2001
Printre atâtea candidaturi cu sclipici la cârma naționalei de fotbal, aproape uitasem că există un personaj care, cu modestie, tact și inteligență ne-a calificat la trei turnee finale, obținând cele mai importante rezultate din istoria fotbalului românesc: Puiu Iordănescu! Cel pe care mafia procuratorilor, finanțatorilor și aranjorilor din fotbal nu l-a mai vrut pentru simplul motiv că nu putea să-l manevreze cum dorea ea. Cum a făcut-o cu un Pițurcă, un Bolloni sau chiar (sau mai ales) cu Hagi. Generalul, om înțelept și dus la biserică a înțeles cum merg lucrurile și s-a retras singur. N-a așteptat să-i facă vânt tribul becalilor. S-a dus prin Grecia - unde și-a negociat prost contractul, a poposit la Rapid - unde a trebuit să suporte cârpănoșenia și hachițele lui Copos și, sătul de toate astea a ales să stea cât mai departe de viesparul național și al naționalei. A antrenat prin Arabia Saudită, departe de casă și de familie (două lucruri pe care le suportă greu) iar acum este pe undeva prin Emirate, la cârma unor echipe care, altfel, nici n-ar fi putut să viseze la el. Dar economia de piață e economie de piață și în fotbal. Se călăuzește după cerere și ofertă. Or generalul nostru, cel atât de galonat, n-a mai avut "funcție" la intern! Vezi, Doamne, avansasem atât de mult încât el, cu vechile și sănătoasele lui principii, nu mai reprezenta o certitudine pentru mai-marii acestui sport. A trebuit să vină dezastrul din barajul cu Slovenia, ca să ne amintim că există Puiu. Și ca marii aranjori ai fotbalului, confruntați cu perspectiva pierderii privilegiilor și a unei eventuale trageri la răspundere, să ajungă la aceeași concluzie. Oferta este tentantă pentru general. În primul rând s-ar întoarce acasă. În al doilea rând, ar face ce știe mai bine. Dar, în acelasi timp, este extrem de riscantă. Există posibilitatea ca, odată cu naționala, el să preia și responsabilitatea tuturor relelor care abia acum ies la iveală. Să să devină un nou țap ispășitor pentru oligarhia fotbalistică atât de iscusit înfiptă în scaune și în privilegii. Generalul vine la raport. Trebuie să fie însă, extrem de atent cu cine dă mâna, pentru că există riscul să rămână fără câteva degete.
Titlu: Cei "2F"
Nr Editie: 506 Data: sâmbătă 22 decembrie 2001
Se vorbea, în limbajul incifrat folosit pe timpul dictaturii, despre obsesia celor "3F" și despre cronicitatea acesteia în ultimii ani de domnie ai lui Ceaușescu. Cei trei "F" erau: FRIGUL, FOAMEA și FRICA. Frigul, care din '85, odată cu vârful de plată al datoriei externe, ne guverna iernile, devenise o prezență ucigător de familiară. Și, poate, nu atât frigul, cât lipsa oricărei alternative: gazele n-aveau presiune, curentul electric se întrerupea, iar o sobiță cu gaze, japoneză, devenise visul irealizabil al oricărui român. Termoficarea era blestemul aruncat asupra unei națiuni sfătuită părintește să "mai pună o haină"… Foamea, obsesia ei, era strâns legată de dificultatea obținerii oricărui produs de bază. Coada - la orice - produsese un nou tip de civilizație, de socializare, sub semnul spaimei că mâine, poimâine, nu vei mai putea găsi ceea ce azi se mai poate procura cu pile, cu noroc sau cu voie de la stăpânire. Obsesia foamei a fost aceea care a făcut ca nu de puține ori carnea adunată în frigider să se strice și să fie aruncată. Rafturile magazinelor erau goale și degeaba mai găseau banii prin buzunare… Frica, în schimb, a fost o constantă a existenței românilor de-a lungul celor cinci decenii de dictaturi. Frica aceea confuză, că la miezul nopții cineva va bate la ușă și te va lua, fără să-ți spună de ce. Și că vei ajunge în gulag, de asemenea fără să ști de ce. Sentimentul că orice ai face nu te vei putea sustrage erorii, greșelii și că aceasta devenea o fatalitate care nu te va atinge doar pe tine, dar și pe cei care îți sunt dragi și care, la rândul lor, vor plăti pentru neștiuta ta vină. Este, poate singurul dintre cei trei "F" de care ne-am eliberat într-o noapte și într-o zi, în urmă cu doisprezece ani. Ea - frica - poate că mai zace pe undeva prin cotloanele conștiinței noastre. Dar nu ne mai este teamă, teama aceea maladivă, că va trebui să răspundem pentru ceea ce n-am făcut… Au rămas, însă, în vigoare, ceilalți doi "F": frigul și foamea. Cu o acțiune selectivă, e drept. Dar nu mai puțin dureroasă și stresantă. Libertatea n-a reușit să mărească nici presiunea gazelor pe conducte și nici numărul gradelor din calorifere. Libertatea a umplut rafturile magazinelor, dar le-a făcut mai inaccesibile celor cărora n-a reușit să le umple și buzunarele. Sărăcia este, astăzi, o realitate mai dură și mai stresantă decât egalitarismul comunist. Iar atât timp cât cei "2F" vor continua să ne amărască viața, cu greu vom putea vorbi despre o adevărată libertate…