Punctul pe Y / vineri 26 septembrie 2003 Nr: 1058

Diviziunea cotei unice

Deja lung prilej de dispute, prevederea conform careia intreaga natiune romana, indiferent de venituri, va plati acelasi procent de impozit asupra venitului global este o gaselnita izvorata nu atat din nevoia de mai bine, cat din teama de mai rau. Sa nu va inchipuiti vreun moment ca dl Tanasescu si amploaiatii sai din cel mai numeros minister roman nu pot dormi de grija contribuabilului roman si ca se dau de ceasul mortii sa-i faca viata mai usoara. 'Target'-ul lor principal este sa jumuleasca cat mai mult de la cine se lasa jumulit, pentru a nu se trezi in delicata situatie de a nu putea plati lefurile bugetarilor si pensiile pensionarilor. Este cosmarul tuturor ministrilor care s-au perindat pe la Finante si el sta la baza spaimei de a accepta masuri stimulative pentru economie, care ar putea genera un gol in incasarile la buget. Ceva de genul asta se intampla si acum. Incasarile de pe urma impozitului pe venitul global sunt nesigure si in continua scadere, datorita modului extrem de complicat de calcul si a logisticii insuficiente. Singura iesire din acest impas ar fi aplicarea cotei unice - ca-n comunism! Indiferent cat castigi, platesti 23%. In Uniunea Europeana, nici o tara nu mai aplica acest sistem, impozitarea fiind progresiva. Il aplica rusii, cu care, iata, incepem sa ne potrivim tot mai mult. Intre acceptul total al lui Nastase si refuzul - pe fond - al lui Iliescu, procedeul are mari sanse sa se instaleze, mai ales ca FMI-ul nu pare foarte preocupat in momentul de fata de problema. Vom plati, probabil, cativa ani, cota unica, pana cand intrarea in Uniunea Europeana ne va obliga sa schimbam iar sistemul.