Punctul pe Y / sâmbătă 20 septembrie 2003 Nr: 1053

La rece, despre problema incalzirii

Apropierea fiecarei ierni ridica tensiunea romanilor, in special a celor care locuiesc in ghettourile socialiste ale blocurilor. Fenomenul s-a declansat prin '85, odata cu prima criza majora energetica, atunci cand Ceausescu a decis sa acorde prioritate industriei, lasand populatiei sansa de 'a pune o haina in plus'. Atunci, aspectul dramatic al problemei il constituia lipsa de alternativa: nu puteai inlocui minusul din calorifere cu plusul radiatoarelor electrice, caci curentul se intrerupea sistematic, sau a celor cu gaze, pentru ca reteaua n-avea presiune. Populatia era ca prinsa intr-o cursa din care n-avea nici o iesire. Dupa '89, problema s-a complicat: accesul la sursele alternative a fost blocat de saltul impresionant al tarifelor. Ca si la mancare, 'galantarele' s-au umplut cu produse, dar lipseau banii cu care sa fie achizitionate. Fenomenul s-a acutizat de la un an la altul pana cand s-a ajuns la faza aberanta ca intretinerea, factura lunara, sa depaseasca venitul unei familii. Spun 'aberanta' pentru ca un astfel de cost nu se justifica, oricate acrobatii financiare ar face specialistii in termoficare. O regula de bun simt spune ca un pret care nu poate fi platit n-are nici o valoare. Pretul trebuie sa exprime acordul de fond intre vanzator si cumparator, intre necesitatile primului si prioritatile celui de-al doilea. Altfel, este simpla fictiune. Ei bine, faptul ca autoritatile, Guvernul, se incapataneaza sa lucreze cu aceasta fictiune, cautand tot felul de paleative care nu fac decat sa agraveze situatia, mi se pare de neinteles. In loc sa se scotoceasca prin buzunare cautand sumele necesare compensarilor (sume aruncate, clar pe apa sambetei) mai bine s-ar rupe pisica procedandu-se la o analiza de fond, extrem de serioasa, a cauzelor care au generat fenomenul, pentru a-l putea contracara.