Punctul pe Y / joi 21 august 2003 Nr: 1027

Dictatura de partid

Si Traian Basescu, la fel ca Theodor Stolojan cu cateva saptamani in urma, a lansat un avertisment cat se poate de clar la adresa celor care ar dori sa puna bete in rotile aliantei electorale dintre democrati si liberali. Adept al unui nou tip de 'centralism democratic', Basescu a amenintat ca filialele care se vor opune acestui proces vor fi desfiintate si vor fi create altele in locul lor. Avertismentul lui Basescu subliniaza preocuparea din ce in ce mai ingrijorata fata de viitorul principalelor doua partide de opozitie care, singure, nu vor reusi sa constituie nici un fel de amenintare pentru partidul de guvernamant. Exista o matematica electorala care face ca nu intotdeauna unu si cu unu sa faca doi. Procentele liberale adunate cu cele democrate, din sondaje, nu reusesc sa ajunga la suma care ar rezulta din demersul unitar al celor doua formatiuni. Asa cum procentele taraniste, adunate cu cele liberale si cu cele social democrate nu aveau ca rezultat final ceea ce obtinea la urne CDR-ul, asa in cazul de fata. Este tot mai evident faptul ca daca cele doua partide nu-si vor uni acum eforturile, viitorul scrutin ar putea sa le aduca in situatia taranistilor. Asta e teoria. Ce te faci, insa, cu practica din filiale, unde cantitatea de orgolii depaseste sistematic ponderea politica reala. Aproape nimanui nu-i vine sa imparta, de buna voie scaunul de sef, sau pozitia in ierarhia de partid, cu cei din formatiunea partenera. Sunt previzibile dispute dure, lovituri de forta, incriminari si acuze - arsenalul obisnuit al climatului care defineste la noi competitia politica. Acestor manifestari doresc sa le puna capac, din start, cei doi presedinti de partid, si intentia lor, chiar daca nu prea conforma cu democratia de partid, este in acest moment mai mult decat necesara. Nu doar pentru partidele lor, ci si pentru echilibrul scenei politice in general.