Punctul pe Y / vineri 25 iulie 2003 Nr: 1003

Procurorul Amarie a descoperit coruptia din presa!

Nici nu putea sa dea dl Amarie, seful de la PNA, o declaratie care sa-l faca mai antipatic jurnalistilor, decat cea formulata deunazi si prin care distinsul magistrat afirma ca si jurnalistii pot fi implicati in fapte de coruptie - mai ales in trafic de influenta. Pentru a se face mai clar inteles, dl Amarie s-a referit la cazurile in care, pentru a nu scrie despre cineva, redactorul solicita persoanei respective sa incheie un contract de publicitate cu ziarul. O alta fapta de coruptie gazetareasca este, in conceptia sefului PNA si aceea in care o persoana, respectiv tot un gazetar, se ofera sa ajute la privatizarea unei societati, solicitand un comision din pretul de vanzare. Aceste comisioane 'la vedere' au dat, totodata, o grea lovitura organizarii de flagrante de luare de mita, care in acest mod nu-si mai au rostul. Dl Amarie ne dovedeste ca este foarte priceput in a descoperi America. Ceea ce ne spune dumnealui este de notorietate si nu de azi, de ieri. Intr-adevar, multe gazete, unele chiar cu pretentii de onorabilitate sau de incoruptibilitate, practica acest sistem al 'contractelor de publicitate'. Si nu doar in sensul evidentiat de procuror, ca sa nu se scrie despre faptele nevrednice ale cuiva. Este capitolul la care se supraliciteaza curent, un mare numar de gainari sau talhari cu gulere albe devenind, in imaginea pe care le-o construiesc gazetele interesate, veritabile vedete sau arhangheli. Este o realitate, determinata in mare masura de conditiile unei economii de piata nefunctionale, in care presiunea publicitatii este nesemnificativa, conditii in care se inregistreaza o adevarata competitie, fara reguli, pentru obtinerea unei felii cat mai consistente. Ce a omis procurorul Amarie este reversul: nu de putine ori presa este 'mituita' prin publicitate chiar de catre institutii ale statului. Se vorbeste chiar despre o distributie centralizata a fondurilor de publicitate ale institutiilor, in functie de atitudinea pe care o au publicatiile fata de autoritati. Sub aparenta aceleiasi corectitudini formale, statul este cel care, practica un intens trafic de influenta, recompensand sau sanctionand publicatiile pentru atitudinea pe care o abordeaza in relatia cu acesta. Poate fi un subiect suplimentar de meditatie - si de actiune! - pentru Parchetul National Anticoruptie si pentru seful sau cel atat de plin de fler.