Punctul pe Y / marți 08 iulie 2003 Nr: 988

Demisia lui Gusa

Baiat inteligent, Cozmin Gusa a folosit pentru momentul si motivatia demisiei sale, un fundal de efect: 'inghitirea' PSM-ului de catre PSD. S-ar putea crede ca aceasta este picatura obiectiva care a umplut paharul nemultumirilor subiective ale celui care pana la restructurarea Guvernului avea un cuvant greu de spus la Partid, fiind practic seful acestei institutii, pe la care presedintele nu prea mai gasea timp sa se abata, mai ales de cand sediul se mutase mai la periferie. Cozmin Gusa, copilul tembel al PSD-ului, ridicat peste noapte de catre marele descoperitor de talente care este Nastase, din curtea lui Voiculescu pentru a fi plantat sef peste 'greii' partidului, a calcat multa lume pe bataturi. Lumea care n-a prea vazut cu ochi buni nici aplombul si nici maniera de lucru a noului secretar general - care ieseau evident din tipicul vietii de partid, strict ierarhizate pe criterii de varsta si vechime - a profitat de orice ocazie pentru a-i acuza initiativele si actiunile. Gusa s-a situat pe pozitii antagoniste in primul rand, cu mai marii partidului, fata de care nu numai ca n-a manifestat respectul cuvenit, dar nici macar n-a ezitat sa-i critice public. Cu spatele asigurat de presedintele partidului, Gusa a tinut treaza atentia opiniei publice dovedind ca exista diferente de vederi in interiorul partidului, fara ca cineva sa bage cuiva pumnul in gura. Sunt deja notorii schimburile de replici pe care le-a avut, periodic, cu Dan Ioan Popescu, mai mult, si cu Mitrea sau Hrebenciuc, mai rar, sau cu Octav Cozmanca, exclusiv in culise. Inscris pe orbita crearii unei partide proprii, recrutata in special din zona tineretului si a lumii mondene, Gusa a pierdut din vedere forta fenomenului de respingere pe care a manifestat-o organismul de partid. Acesta a intrat intr-un faza critica la restructurare cand 'inteleptii' partidului au constatat ca, la un an inainte de alegeri, controlul asupra structurilor de partid pare sa fie deja pierdut, si ca Gusa n-ar fi putut sa faca 'munca de jos' pe care o are in sange un Cozmanca. De aceea, trecerea pe linie moarta a lui Gusa era nu doar previzibila, ci si inevitabila. Ramas in partid, Gusa ar fi trebuit sa accepte un rol de care se desobisnuise si sa-si faca acum 'studiile' elementare pe care le sarise la numire. Evident ca PSD nu va fi destabilizat de demisia lui Cozmin Gusa. Ea poate constitui insa un motiv de meditatie pentru maniera in care poate si trebuie facuta o innoire care devine, cu fiecare zi care trece, mai necesara.