Punctul pe Y / miercuri 02 iulie 2003 Nr: 983

Paradoxul egiptean al tractorului romanesc

La o recenta intalnire pe care a avut-o cu un grup de ziaristi romani la Cairo, premierul egiptean Atef Ebeid spunea, referindu-se la necesitatea intensificarii schimburilor economice dintre cele doua tari, ca agricultura egipteana are mare nevoie de tractoarele romanesti. 'Suprafata agricola a Egiptului este parcelata iar numarul fermierilor este mare. Pentru ei, tractorul romanesc, nesofisticat si fiabil, a fost intotdeauna cel mai bun, inclusiv din punctul de vedere al pretului'. Tractoarele romanesti au mai fost livrate, in ultima vreme si prin alte tari ale lumii a treia unde s-a bucurat de o apreciere mai buna decat cea pe care i-am acordat-o noi. Paradoxal, in timp ce fosti 'clienti' ai uzinei brasovene il reclama in continuare, aceasta nu mai este in stare sa-l produca aflandu-se de mai multa vreme in pericol de a inchide definitiv portile, investitorul strategic miraculos pe care-l asteapta APAPS intarziind sa se arate. Nu sunt atat de naiv incat sa cred ca lucrurile sunt foarte simple, dar nu pot sa ma intreb de ce nu suntem in stare sa fabricam un produs de care piata externa are nevoie si il doreste? Banuiesc ca cineva trebuie sa finanteze acest proces, si ca administratia 'Tractorului', innecata in datoriile create de prostul management nu mai are pe la usile caror banci sa bata. Dar, atata timp cat intreprinderea brasoveana reprezinta si un mare consumator de fonduri sociale, atata timp cat aruncarea pe drumuri a catorva mii de oameni ameninta sa cufunde in haos existenta unui intreg oras, cred ca Guvernul ar trebui sa-si asume responsabilitatea gasirii unei solutii garantate. Cum spuneam, Egiptul nu este singurul client pentru tractorul de la Brasov. Mai sunt si alte tari din zona - Algeria, Tunisia, Siria, Iranul, Uzbekistan care au adus sistematic vorba, in cursul intrevederilor bilaterale la varf, despre importul de tractoare. Este mai convenabil sa facem, voluntar, din intreprinderile brasovene un morman de fiare pe care cine stie ce intreprinzator smecher o va cumpara maine-poimaine pe nimic, sau sa o taie si sa o vanda la fiare vechi, decat sa analizam cu mai multa responsabilitate posibilitatea relansarii ei - eliberand-o si de povara mortala a datoriilor istorice, pe care, oricum, nimeni nu le va mai recupera vreodata? Este un subiect de meditatie pentru autoritatile romane, transmis prin vocea autorizata a primului-ministru dintr-o tara care ne mai considera inca prietena si parteneri.